 Colecistita acută

 Clinica de Chirurgie Generala

 Spitalul Clinic de Nefrologie Carol Davila Bucuresti

 Definiţie şi clasificare


 Colecistita acută constă în inflamaţia acută a veziculei biliare. Ea este complicaţia cea mai frecventă a
litiazei veziculare (peste 95% din cazuri) şi se întâlneşte adesea la vârste mai avansate (50-70 ani).

 Obstrucţia acută a cisticului de la un calcul inclavat determină în primă fază concentrarea bilei în
lumen printr-un proces de resorbţie a apei, conţinutul devine bogat în pigmenţi şi săruri biliare,
cristalele de colesteină produc o iritaţie chimică a mucoasei rezultând o inflamaţie aseptică. Ca urmare
se secretă mucus în cantitate mare, presiunea creşte în colecist, iar vezicula biliară se măreşte.

 Forme anatomo-patologice de colecistită acută:

 Catarală, când colecistul este destins, de culoare roşie până la violet, cu peretele edemaţiat;

 Flegmonoasă, cu microabcese în grosimea peretelui vezicular, suprafaţa colecistului devine sediul

unor depozite fibroase;

 Gangrenoasă, care dă aspectul de frunză veştedă a unor părţi din peretele vezicular, evoluează spre
perforaţie cu peritonită biliară.

 Diagnostic clinic şi paraclinic


 Diagnosticul trebuie să diferenţieze colecistita acută de o simplă colică biliară sau de o complicaţie de
tip supurativ.

 Clinic CA se manifestă prin:

 - dureri cu caracter colicativ în hipocondrul drept (HD), cu iradiere dorsală, ce creşte progresiv în
intensitate;

 - greţuri şi vărsături;

 - febră, dar mai cu seamă frison;

 - apărarea sau contractura musculară;

 - tahicardia, oliguria, sunt semne de gravitate ale CA;

 - palparea blândă în HD poate conduce la durere în inspir (semnul lui Murphy)

 Diagnosticul paraclinic se stabileşte prin:

 analize biologice: leucocitoză crescută;

 ecografia furnizează date de certitudine asupra prezenţei litiazei, a mărimii calculilor, colecistului şi
CBP şi a grosimii peretelui vezicular care capătă aspect de sandwich.

 Evoluţie şi tratament


 Sub tratament conservator majoritatea CA pot avea o evoluţie favorabilă prin cedarea fenomenelor
acute inflamatorii. La 1/3 din bolnavi însă boala evoluează spre complicaţii care sunt multiple şi adesea
foarte grave, printre care:

 - Perforaţiile, care pot fi:

 localizate blocate, ducând la abcese subfrenice, abcese subhepatice sau blocuri abcedate;

 în marea cavitate peritoneală, care conduce la o peritonită biliară generalizată cu letalitate de peste
30%;

 fistule bilio-digestive, colecisto-duodenale sau colice, consecinţă a unor abcese care se deschid
secundar în lumenul digestiv.

 - Gangrena colecistului survine la 15% dintre pacienţi;

 - Pancreatitele de diferite intensităţi însoţesc cca.7% din CA;

 - Litiaza CBP este prezentă la cca.20% din cazuri.

 Tratamentul colecistitei acute, având în vedere că nu i se poate prevedea evoluţia, trebuie efectuat în
spital.

 Tratamentul conservator care se instituie imediat constă din:

 - sondă de aspiraţie nazogastrică pentru decomprimarea stomacului;

 - perfuzie cu soluţii saline pentru a rehidrata bolnavul;

 - antalgice şi antispastice pentru combaterea durerii;

 - antibioterapie.

 Indicaţia de tratament, la bolnavii diagnosticaţi cu CA, este absolut chirurgicală şi devine vitală atunci
când există perforaţie sau peritonită biliară. Intervenţia chirurgicală va consta în:
 colecistectomie simplă;

 colecistectomie ghidată ecografic.

 Colecistectomia se poate executa pe cale clasică (deschisă) sau pe cale laparoscopică (care este
actualmente foarte răspândită datorită reducerii traumei operatorii).