Liceul cu Program Sportiv Baia Mare

Proiect:Boli ale sistemului digestiv

Eleva: Rob Marcela Gabriela

Clasa: a XI-a B
 Stomatită
Stomatita este inflamația gurii și buzelor. Se referă la orice proces
inflamator care afectează membranele mucoase ale gurii și buzelor, cu
sau fără ulcerație orală.
În sens larg, stomatita poate avea o mulțime de cauze și simptome.
Printre cauzele obișnuite se numără infecțiile, carențele alimentare,
reacțiile alergice, radioterapia și altele.
Atunci când apare inflamația gingiilor și gurii, se mai folosește și
termenul „gingivo-stomatită”, deși acesta mai este folosit câte odată ca
sinonim pentru gingivo-stomatita herpetică.
Termenul provine din grecescul stoma (στόμα), însemnând „gură”
și sufixul -ită (-ῖτις), însemnând „inflamație”.

Cauze:
 Carențe alimentare
 Stomatita aftoasă
 Stomatita angulară
 Stomatita dentară
 Stomatita alergică de contact
 Stomatita migratoare
 Gingivo-stomatită herpetică
 Iradiere și chimioterapie
 Alte forme
 Enterocolită
Enterocolita este o inflamatie a mucoasei intestinului subtire si
a colonului.

Enterocolita Infectioasa:
Este o inflamatie a mucoaselor intestinului subtire si a colonului
care poate fi cauzata de o bacterie, de un virus sau de un parazit.
Contaminarea se face prin ingestia alimentelor infectate sau prin
transmisie intre indivizi. simptomele ei sunt o diaree apoasa sau
sangvinolenta, crampe abdominale, varsaturi, asociate sau nu cu febra.
- Enterocolita bacteriana poate fi cauzata de o bacterie vie care
distruge mucoasa (shigelloze, salmonelloze, yersinioze cu
Campylobacter jejuni) sau de o bacterie care produce o toxina
responsabila de o hipersecretie hidroelectrolitica (holera, intoxicatii
alimentare). Tratamentul consta, in principal, in rehidratare si in
administrarea de antibiotice in caz de afectare severa sau prelungita.
- Enterocolita cauzata de o tuherculoza intestinala, sau
tuberculoza digestiva, este inca si azi o cauza relativ frecventa a
enterocolitei infectioase; ea priveste mai frecvent pacientii
imunodeprimati (SIDA). Tratamentul este cel al diareei (rehidratare,
antibiotice) si al tuberculozei.
- Enterocolita virala, cauzata, in particular, de retrovirusuri,
afecteaza, in principal, copiii si evolueaza de la sine catre vindecare.
Citomegalovirusul, care afecteaza subiectii imunodeprimati si bolnavii
de SIDA, poate provoca o atingere uneori grava a colonului si a
rectului, cu leziuni de tip ischemic (intreruperea circulatiei sangvine).
- Enterocolita parazitara poate fi de origine variata. Parazitozele
cele mai frecvente sunt amibiaza (afectarea duodenojejunaIa); evolutia
este favorabila sub tratament antiparazitar. Bolnavii de SIDA sau
persoanele imunodeprimate pot fi subiectii unor infestari intestinale
grave (criptosporidioza sau anguililoza).

Enterocolita inflamatorie
Este o inflamatie de origine neinfectioasa a mucoaselor
intestinului subtire si a colonului. Boala lui Crohn reprezinta forma
principala a acestui tip de enterocolita. In acesta boala cronica a carei
origine este inca necunoscuta, orice segment al tubului digestiv poate fi
afectat si, indeosebi, ileonul si colonul.
 Ocluzie intestinală
Termenul ocluzie înseamnă închidere, astupare a unui orificiu, a
unei conducte, în acest caz a intestinului.
Ocluzia intestinală, denumită și ileus poate să fie ocluzie totală
sau ocluzie parțială fiind cauzată de:
1. paralizia peristaltismului intestinal
2. spasm intestinal
3. ocluzie mecanică provocată de tumori sau paraziți (viermi
intestinali)
4. modificări de poziție a intestinului prin volvulus, invaginație,
torsiune intestinală

Ileusul este o complicație care necesită de cele mai multe ori o

intervenție chirurgicală. În situația în care ocluzia intestinală nu este
înlăturată la timp, ea poate duce la misere (vomitare de fecale),
autointoxicație prin conținutul intestinal neeliminat, peritonită, tulburări
circulatorii și la exitus (moarte).
Există mai multe cauze ale ocluziei intestinale, mai puțin
frecvente:
 Ocluzie intestinală postoperatorie prin bridă visceroviscerală ;
 Ocluzie intestinală prin sindrom aderențial secundar fixării
intraperitoneale a unei plase de polipropilenă ;
 Ocluzie intestinală prin metastază ileală de carcinoma
bronhopulmonar ;
 Ocluzie intestinală prin epiteliom anal spinocelular gigant ;
 Ocluzie intestinală cauzată de ascaridoză (o boală parazitară
produsă prin infestarea cu limbrici Ascaris lumbricoides), când
paraziții se aglomerează în intestin sub formă de ghem, provocând
ocluzie intestinală.
 Ciroza hepatica
Ciroza hepatica este forma extrema a fibrozei hepatice, in care
apare dezorganizarea completa a arhitecturii tesutului hepatic.
Orice suferinta cronica hepatica, indiferent de factorul care o
cauzeaza, evolueaza in timp cu aparitia inflamatiei, necrozei celulare si
in cele din urma a fibrozei hepatice. Termenul de fibroza hepatica se
refera la aparitia unor cicatrici nefunctionale in masa tesutului hepatic
si nu este echivalent cu termenul de ciroza hepatica.

Bolile care pot conduce in evolutia lor la aparitia cirozei hepatice

sunt :
 hepatita cronica virala (VHB si VHC)
 etilismul cronic
 steatohepatita non-alcoolica (NASH)
 hepatite autoimmune
 boli genetice (boala Wilson, hemocromatoza, deficitul de alfa
1 antitripsina etc.)
 insuficienta cardiaca etc.

In evolutia acestor boli, ciroza poate sa apara (sau nu) dupa o

perioada variabila de la pacient la pacient, in functie de etiologie, stil
de viata, genetic pacientului etc.

Exista mai multe modalitati de a clasifica ciroza, insa in mare se

poate vorbi despre o faza compensata - cand inca ficatul functioneaza
suficient de bine incat sa asigure complet functiile care ii revin si o faza
decompensata, cand datorita extensiei masive a leziunilor, functia
hepatica devine insuficienta. In faza compensate pot sa nu existe
manifestari clinice uneori ciroza hepatica fiind diagnosticata doar cu
ocazia primei decompensari.
 Daca apar, manifestarile clinice ale cirozei hepatice pot fi :

 astenie, fatigabilitate
 inapetenta
 modificari nejustificate in ceea ce priveste greutatea
corporala (cresteri sau scaderi)
 sangerari, echimoze
 icter
 prurit tegumentar
 edeme
 urini hipercrome
 dezorientare temporospatiala

Diagnosticul de ciroza hepatica poate fi suspicionat clinic, insa

pentru confirmare pot fi folosite metode invasive (biopsia hepatica) sau
neinvazive (fibroscan, ARFI - Acoustic Radiation Force Impulse etc.), si
in unele cazuri imagistica (CT, RMN, ecografie).
 Litiaza biliara
Calculii biliari (litiaza biliara sau pietre la fiere) se formeaza cand
bila stocata in vezica biliara (colecist) se intareste formand depozite
dure, de consistenta asemanatoare cu o piatra. O cantitate crescuta de
colesterol, saruri biliare sau bilirubina (pigmentul biliar) determina
aparitia calculilor biliari.
Vezica biliara este un organ de mici dimensiuni, sub forma de
para, care se afla in partea dreapta a abdomenului, sub ficat. Vezica
biliara contine un lichid, bila, care se elibereaza prin canalul cistic si de
aici prin canalul coledoc in intestinul subtire, participand la digestia in
special a alimentelor grase. Prezenta calculilor in vezica biliara se
numeste colelitiaza sau litiaza biliara, iar in canalul coledoc –
coledocolitiaza. Calculii care blocheaza ductul biliar pot determina
infectii amenintatoare de viata la nivelul ductului biliar, pancreasului
sau ficatului.
Calculii biliari variaza ca marime, de la dimensiunea unei granule
de nisip pana la o minge de golf. Unele persoane dezvolta doar un
calcul, in vreme ce la altele apar mai multi, in acelasi timp.
Persoanele care experimenteaza simptomele litiazei biliare
necesita, de regula, interventie chirurgicala pentru scoaterea
colecistului. Calculii care nu produc simptome nu necesita, de obicei,
tratament.

Printre tipurile de calculi care se formeaza in vezica biliara, se

numara:
 Calculii de colesterol – sunt cei mai frecventi. Au culoarea
galbena si sunt formati din colesterol care nu a fost
solubilizat, dar si din alti compusi.
  Calculii pigmentari – sunt bruni sau de culoare neagra si se
formeaza cand bila contine prea multa bilirubina.

Cauze:
Nu se stie exact ceea ce determina aparitia calculilor biliari.

Unele din cauzele implicate sunt:

 Excesul de colesterol din bila. In mod normal, bila contine suficiente
substante necesare pentru a solubiliza colesterolul produs de ficat.
Dar, in cazul in care ficatul secreta mai mult colesterol decat poate
bila solubiliza, se pot forma cristale si in final calculi de colesterol.
 Excesul de bilirubinadin bila. Bilirubina este un compus format in
urma distrugerii celulelor rosii din sange. Cand exista anumite
afectiuni (printre care ciroza hepatica, infectiile de tract biliar si
unele boli de sange, cum este siclemia), ficatul produce mai multa
bilirubina, ceea ce contribuie la formarea calculilor biliari de
bilirubina.
 Functionarea incorecta a vezicii biliare – care nu se evacueaza
complet sau suficient de des, ceea ce duce la concentrarea bilei si la
formarea calculilor biliari.

Factori de risc:

Exista mai multi factori de risc implicati in aparitia litiazei biliare:

 Sexul feminin
 Varsta peste 40 de ani
 Sedentarismul
 Sarcina
 Supraponderea si obezitatea
 Pierderea rapida in greutate
 Dieta bogata in grasimi animale si saraca in fibre
 Dieta bogata in colesterol
 Dieta saraca in fibre
 Cazurile de litiaza biliara in familie
 Prezenta unor boli hepatice sau a diabetului
 Administrarea unor medicamente care contin estrogen
(anticonceptionale orale sau terapii hormonale)
 Pancreatită
Pancreatitele sunt boli caracterizate histologic prin inflamația
pancreasului. În funcție de evoluție, pancreatita poate fi acută sau
cronică.

Mecanismul apariției pancreatitei acute și cronice

În pancreatita acută, îmbolnăvirea pancreasului, indiferent de
cauză, face ca enzimele pancreatice să se activeze în interiorul
organului, iar o parte să iasă în afara locului unde sunt produse și
stocate, și să își producă efectul de digestie a țesuturilor în care s-au
revărsat (pancreas sau organele abdominale din jurul pancreasului).
Substanțele rezultate din acest proces de digestie se resorb în sânge, și
duc la tulburarea funcționării inimii, ficatului sau plămânilor, iar prin
iritarea țesutului nervos din abdomen generează dureri foarte mari. În
pancreatita cronică, distrugerea unor zone de țesut pancreatic (prin
cauzele descrise mai jos), scade cantitatea de enzime și uneori și
hormoni, digestia nu se mai produce complet, iar substanțele nutritive se
pierd prin materiile fecale, ducând la denutriția organismului; lipsa
hormonilor pancreatici poate genera diabet zaharat.

Etiologia pancreatitelor
Deși oricine poate să facă pancreatită, sunt unele situații în care
riscul de a face aceasta boala este semnificativ mai mare.
Cauzele principale ale pancreatitei acute sunt:
 Alcoolismul (peste 50% din cazuri)
 Litiaza biliară (pietrele la fiere)
 Obezitatea
 Traumatisme abdominale în zona pancreasului, accidentale sau
chirurgicale
 Ulcerul gastric perforat în pancreas
 Unele infecții bacteriene (tuberculoza, infecții pulmonare), parazitoze
digestive, mycoplasma pneumoniae, campilobacter sau infecții virale
(hepatita, oreion, virusul HIV).
 Medicamente – anticoncepționale, diuretice, metronidazol,
azatioprină, cortizon, aspirină (la copil)
 Boli autoimune
 Creșterea trigliceridelor din sânge
 Alte cauze
 Fibroza chistică
 Sindromul hemolitic uremic
 Boala Kawasaki
 Hiperparatiroidismul
 Hipercalcemie
 Sindromul Reye
 ERCP

Pancreatita cronică are ca factori de risc următoarele situații:

 Episoade repetate de pancreatită acută
 Alcoolismul (peste 70% din cazuri)
 Trigliceride crescute
 Hiperparatoroidismul
 Unele medicamente – enumerate anterior
 Litiaza biliară
 Litiaza pancreatică
 Obezitatea
 Malformații pancreatice (pancreasum divisum)
 Tulburări autoimune
 Intervenții chirurgicale pe tubul digestive
 Concluzie:
In concluzie , bolile sistemului digestiv sunt periculoase si pentru a
le evita avem nevoie de o viata sanatoasa alaturi de care putem adauga
o alimentatie decenta.
In cazul in care una dintre bolile de mai sus isi fac prezenta in
viata unei persoane , aceasta persoana trebuie sa fie atenta si sa
impiedice boala din a evolua. Acestia trebuie sa consume tratamentul
care i-a fost recomandat de catre medicul specialist , iar daca situatia
este mai grava si medicul sugereaza o interventie chirugicala este
necesar sa asculte medicul.
 Bibliografie:
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Stomatită
 http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/enterocolita_3299
 http://www.sfatulmedicului.ro/Apendicita-si-alte-cauze-de-abdomen-
acut/ocluzia-intestinala_966#Cauze
 https://www.cdt-babes.ro/articole/ciroza-hepatica.php
 https://www.reginamaria.ro/dictionar-de-afectiuni/litiaza-biliara
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Pancreatită