Diplomatica și formularul diplomatic

N. Iorga – Generalități cu privire la științele istorice

Inocențiu al III-lea – bulă prin care sunt identificate documente false
Bolandini (grup de iezuiți) – Editare critică a vieților șfinților. Analele Bolandiano
Daniel Popen Broecel – Acta Sanctorum. Se pune accent pe problema identificării
falsurilor. Cu cât un document este mai vechi cu atât șansele ca el să fie un fals sunt mai mari.
Acesta era susținut de papa Alexandru VII.
Comparând un document de secol VI, un document emis de un rege merovingian cu unul
contemporan, s-a dovedit că este fals.
Benedictinii au răspuns prin intermediul unui călugăr dein congregația Sf. Maur care se
dedicase studiului istoric. Jean Mabiann – 1684 publica lucrarea De Rediplomatica. Aceasta fiind
considerată fondatoarea diplomaticii.
Acesta face o tipologie a diplomelor:
- Instrumentarum
- Testamentarum
- Litere
- Epistole
Cartulariile – registre păstrate în mănăstiri în care erau păstrate copiile tuturor
documentelor. Majoritatea diplomelor nu erau eliberate într-un singur exemplar.
Dictionarium anedir latine
Identificarea unui fals după tipul de scriere. Devine practic întemeiatorul paleografiei
latine:
- Scrierea uncială
- Minuscul carolingian
- Scrierea gotică
Toate corespund unor anumite perioade.
Identificarea anumitor formulare: limbaj tipic, birocratic folosit în documente. După
formulele oficiale se poate data documentul. Pe baza documentelor din mănăstiri a formulat unele
aspecte legate de cronologie.
 Se consideră că sistemul de cronologie după Hristos a fost adoptat în 801 la încoronarea
lui Carol, însă o dovadă că acest sistem a intrat în fucțiune mult mai teritorie.
O altă diferență e suportul de scris:
- Papirus
- Pergament
- Hârtie
Fiecare corespun unui instrument cronologic.
Altă chestiune a fost cerneala: neagră, roșie, aur, argint.
Analiza semnăturilor: cerneala roșie este de influență bizantină.
Autentificarea documentelor prin sigilii.
Ludovico Antonio Moratori – scripores rerum italicorum
În sec XVIII se înmulțesc manualele de diplomatică. Monumenta germanie istorica – jum.
Sec. XVIII.

Formularul diplomatic.
Se consideră că formularul diplomatic se asemănă cu cel din perioada Impeiului Romano
German târziu și că are legătură cu dreptul roman.
Prin reforma gregoriană, papalitatea se transformă în instituție juridică în occident.
Formularul diplomatic s-a format prima dată în cancelaria pontificală apoi a fost adoptat
de regalitate.
Manuale:
- Formulae arvenensis (conține 50 de documente anterioare anului 1628)
- Formulae masculfinae evecarolini (57 documente din perioada merovingină și
carolingiană)
- Sec IX formularum epistolarum colectiones minores, 33 de modele de scrisori
- Sec XI, apar foarte multe manuscrise păstrate în mănăstirile. După sec. XI,
Reactiones Dictandi devine practică obișnuită.
- Formularele erau păstrate în manualele de corespondență
- Diplomele sunt costruite pe baza protocolului și cuprinsului:
 În partea de început – protocolul inițiat
La mijloc - corpus (textul)
În încheiere – escatocolul sau protocolul final
Protocolul inițial:
1. invocatio – invocarea divinității. Poate fi verbală sau poate fi o invocație simbolică,
realizată prin intermediul hrismonului cu scopul de a emana autoritatea.
2. Intitulatio – găsim numele, titlul emitentului și/sau calitățile asociate cu formula de
devoțiune. Titulurile au de a face cu funcția emitentului și țin de autoritatea de a emite un asemenea
act.
3. Iscripțio – numele titlurilor și calitățile destinatarului sau indicarea destinatarului.
Termenul „pates” atunci când un inferior se adresează unui superior. Când se scrie unui inferior
„filius”. Egal la egal „frates”.
4. Salutatio.

Corpus/text: este reprezentată acțiunea juridică și face ca documentulele să se

diferențieze.
în evul mediu, dreptăți = libertăți.
1. Arenga – un preambul/exosdium. Se folosește în special în documentele cu caracter
solemn. Un text publicistic, cu valențe teologice sau chiar un pasaj dintr-o lucrare teologică pentru
a arăta înaltele secțiuni care stau la baza documentelor „Captatio Benevolentiae”, în cazul bulelor
papale formula incipitului din arengă este cea care dă numele respectivei bule.
2. Promulgatio – proclamația/notificarea a ceea ce urmează să se întâmple din punct
de vedere juridic.
3. Naratio – sunt reprezentate circumstanțele care determină emiterea documentului
4. Dispoziția- decizia, cea care crează efectul juridic.
5. Clausulae – pot fi prohibitive, delegative sau obligatorii, ele condiționează decizia
6. Sanctio – poate fi de natură sprituală sau în cazul actelor emise de laici, amenințare
de natură temporală. Cea mai frecventă este amenințarea pedepsei cu moartea.
Escatocolus/ protocolul final:
1. Suscripito - unde găsim semnătura emitentului, este stilizată cu cerneală roșie care
este simbol al autorității sale. Menționarea celui care o supervizează și redactantul documentului.
Trebuie menționat și numele celui care a scris documetul. Elementul important în edificare actelor
false.
2. Datum – datarea documentului, zi, luna, an și loc.
3. Apreciatio – folosit în special în documentele solemne, pontificale, cu formula „fiat
iusitita”.
Petru Maior – Istoria Daciei