Codex Cumanicus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare

Filă din Codex Cumanicus

Codex Cumanicus (denumit și Codicele lui Petrarca) este un manuscris datat 11 iulie 1303 care a fost
găsit de călugării franciscani din Crimeea. El cuprinde un fragment din Evanghelie, cele Zece Porunci,
Crezul, cele șapte păcate capitale, toate scrise în limba cumană. Pe lângă textele religioase, mai cuprinde
un vocabular trilingv: latină, cumană și persană, conținând circa 3.000 de cuvinte, o listă de
medicamente, date despre cele 4 elemente, metale, informații despre negoț, unelte, despre
meșteșugurile blănăriei, tâmplăriei, bărbieritului, noțiuni despre demnitari, slujitori, pietre prețioase etc.
Acest manuscris conține 82 de file.[1]

Codexul a ajuns în posesia poetului și bibliofilului Francesco Petrarca care l-a oferit în 1363 Republicii
Venețiene, din a cărei bibliotecă a fost dus pentru scurt timp la Paris, în vremea lui Napoleon Bonaparte.
[2]

În prezent, această copie a Codex Cumanicus se află în Biblioteca bazilicii Sfântul Marcu din Veneția.
Codexul a fost scris probabil în Ungaria ca manual lingvistic pentru a-i ajuta pe misionarii catolici să
comunice cu cumanii și este de fapt un ansamblu compus din diferite documente. Cele mai vechi părți
ale sale își au originea între anii 1100 -1200, în timp ce alte părți ale acestui codex au fost adăugate după
un secol sau un secol și jumătate.[3] După alte surse, Codex Cumanicus, a fost creat, la sfârșitul secolului
al XIII-lea, în Crimeea, probabil chiar în capitala ei de atunci – Solkhat sau Eski Kîrîm.[4]

În Codex Cumanicus se regăsesc nu numai animozitatea între creștinism și păgânism, ci și între

maniheism și budism, între șamanism și o altă religie.[5]

Cuprins

1 Exemple

2 Note
3 Surse

3.1 Surse pentru Codex Cumanicus

4 Lectură suplimentară

5 Legături externe

6 Vezi și

Exemple

Rugăciunea Tatăl nostru, în Codex Cumanicus: