Codexul Aleppo – este cea mai veche Biblie din lume.

un pergament vechi de o mie de ani, cea mai veche şi cea mai clară copie a întregii Biblii ebraice

Codexul Aleppo este una din cele mai importante cărţi de pe pământ. Pentru a pregăti acest codex,
oamenii au tăiat animale, le-au scos pielea şi au pregătit-o anume, iar apoi un scrib, Shlomo Ben-Buya'a,
din oraşul Tiberias de lângă Marea Galileii, a folosit cerneală din rugină, pentru a scrie cele mai mult de
300 000 de cuvinte, unul după altul. A terminat să scrie în 930 A.D, după ani de muncă, reprezentând
condensarea finală a istoriilor biblice.

Codexul a încoronat secole de cercetare şi era menit să fie versiunea perfectă a celor 24 de cărţi
care au compus Biblia veche, într-un singur manuscris.

O carte electronic există într-un număr infinit de copii şi nu există original. Codexul Aleppo a existat
doar în manuscrisul original de 500 de pagini. Nu a existat nicio copie. În 1099a fost ţinut în Sinagoga din
Ierusalim, când a venit Cruciada I, condusă de Ducele Godfrey of Bouillon şi de Raymond, Conte de
Toulouse. Cruciaţii au cucerit oraşul şi l-au prădat, au masacrat toţi locuitorii lui şi au confiscat totul.
După căderea Ierusalimului, comunitatea iudaică din Fustat, de lângă Cairo, a strâns bani şi a trimis 123
dinari şi emisari pentru a găsi manuscrisele Torei.

În 1947, codexul a fost găsit în Marea Sinagogă din Alep, Siria, unde a stat 600 de ani. Pentru iudeii
din Alep era mai mult un talisman decât o resursă academică imensă. Tradiţiile vechi spuneau că dacă
vor pierde acest manuscris, comunitatea va fi distrusă.

În acelaşi an, după ce Naţiunile Unite au votat să împartă Palestina în două state, uul evreiesc şi
unul arab, o mulţime înfuriată a năvălit în Alep, a ars case, magazine şi sinagoga în care se afla Codexul,
care a dispărut. Mai târziu a apărut, însă s-a arătat că o carte fără copii dacă e pierdută, s-ar putea pierde
toată cunoaşterea revelată din ea.

Codexul Aleppo (în ebraică ‫ֶּכתֶ ר א ֲָרם צֹובָא‬, romanizat: Cętęr Aērām Țōvāe, lit. „Coroan‫ ד‬din ARAM
TOVA”, Siria Central‫ )ד‬este un manuscris medieval legat al Bibliei ebraice. Codexul a fost scris ‫מ‬n orașul
Tiberia ‫מ‬n secolul al X-lea d.Hr. (circa ‫מ‬n anul 920) sub conducerea califatului abasid,[1] și pentru
acuratețea cum este scris a fost preferat de c ‫ד‬tre Maimonide. ‫־‬mpreun‫ ד‬cu Codexul Leningrad, conține
textul masoretic tradițional al lui Ben-Asher.

Codexul a fost p‫ד‬strat timp de cinci secole ‫מ‬n sinagoga central‫ ד‬din Aleppo, p‫ג‬n‫ ד‬c‫ג‬nd sinagoga a
fost incendiat‫ד מ‬n timpul revoltelor anti-evreiești din 1947.[2] Soarta codexului ‫מ‬n deceniul urm‫ד‬tor este
neclar‫ד‬: c‫ג‬nd a reap‫ד‬rut ‫מ‬n Israel ‫מ‬n 1958, aproximativ 40 % din manuscris - inclusiv majoritatea
secțiunii Torah - lipsea și de atunci au fost recuperate doar dou ‫ ד‬file suplimentare.[3] Presupunerea
inițial‫ ד‬c‫ ד‬paginile lips‫ ד‬au fost distruse ‫מ‬n focul sinagogii a fost din ce ‫מ‬n ce mai contestat ‫ד‬, aliment‫ג‬nd
speculațiile c‫ ד‬supraviețuiesc ‫מ‬n m‫ג‬ini private.[4][3]
 Porțiunea din codex care este contabilizat ‫ ד‬este g‫ד‬zduit‫ד מ‬n Altarul C‫ד‬rții de la Muzeul Israel din
Ierusalim.[4]

Cuprins

1 Nume

2 Istoric

2.1 Prezentare general‫ד‬

2.2 R‫ד‬scump‫ד‬rare de la cruciați (1100)

2.3 ‫־‬n Aleppo

2.4 Pierderea paginilor (1947–1958)

2.5 ‫־‬n Israel

2.5.1 ‫־‬ncerc‫ד‬ri de reconstrucție

3 Superstiții

4 Text autoritar

5 Descriere fizic ‫ד‬

6 Coninutul Codexului

7 Ediții moderne

8 Note

9 Vezi și

10 Leg‫ד‬turi externe

Nume

Numele ebraic este ‫ ֶּכתֶ ר א ֲָרם צֹובָא‬Keter Aram Țova tradus ca „Coroana de Aleppo“: Keter ‫מ‬nseamn‫ד‬
„coroan‫“ד‬, iar Sirienii din Țoba era un oraș biblic care ‫מ‬nc‫ ד‬nu este identificat ‫מ‬n Siria modern‫ד‬, al c‫ד‬rui
nume a fost aplicat din secolul al XI-lea ‫מ‬nainte de Prima Cruciad‫ ד‬conform cu unele surse rabinice și
evrei sirieni, ‫מ‬n zona Alepului din Siria.

Istoric

Prezentare general‫ד‬

Numere ale Ieșayiahu Mișara (Isaia) capitole III, IV, și V pe cele 6 coloane deschise de la dreapta spre
st‫ג‬nga.

Comunitatea evreiasc‫ ד‬karait‫ ד‬din Ierusalim a cump ‫ד‬rat codexul la aproximativ o sut‫ ד‬de ani dup‫ד‬
ce a fost creat.[5][6] C‫ג‬nd cruciații au cucerit Ierusalimul ‫מ‬n 1099, sinagoga a fost jefuit ‫ ד‬și codul a fost
ținut pentru o r‫ד‬scump‫ד‬rare ridicat‫ד‬, care a fost pl‫ד‬tit‫ ד‬cu bani veniți din Egipt, duc ‫ג‬nd la transferul
codexului acolo.[1] A fost p‫ד‬strat‫ ד‬la Karaiți, apoi la sinagoga rabanit‫ ד‬din Cairo Vechi, unde a fost
consultat‫ ד‬de Maimonide, care a descris-o ca pe un text de ‫מ‬ncredere al tuturor erudiților evrei. Se
zvonește c‫ד מ‬n 1375 unul dintre descendenții lui Maimonide l-a adus la Aleppo, Siria, duc ‫ג‬nd la numele
actual.[1]

Codexul a r‫ד‬mas ‫מ‬n Siria timp de aproape șase sute de ani. ‫־‬n 1947, revoltați ‫מ‬nfuriați de Planul de
‫מ‬mp‫ד‬rțire a Națiunilor Unite pentru Palestina au ars sinagoga unde a fost ținut.[1] Codexul a disp ‫ד‬rut,
apoi a reap‫ד‬rut ‫מ‬n 1958, c‫ג‬nd a fost introdus ‫מ‬n contraband‫ד מ‬n Israel de evreul sirian Murad Faham și
prezentat președintelui statului, Yitzhak Ben-Zvi. La ceva timp dup ‫ ד‬sosire, s-a constatat c‫ ד‬p‫ד‬rți din
codex se pierduser‫ד‬. Codexul Aleppo a fost ‫מ‬ncredințat Institutului Ben-Zvi și Universit‫ד‬ții Ebraice din
Ierusalim. ‫־‬n prezent (2019), este expus ‫מ‬n Altarul C‫ד‬rții la Muzeul Israel din Ierusalim.

Codexul Aleppo a fost propus din Israel pentru a fi inclus ‫מ‬n Registrul Memoria Lumii al
Patrimoniului UNESCO și din 2015 este astfel ‫מ‬nregistrat ‫מ‬n Patrimoniul Mondial.[7]

R‫ד‬scump‫ד‬rare de la cruciați (1100)

Comunitatea evreiasc‫ ד‬karait‫ ד‬din Ierusalim a primit cartea de la Israel ben Simha din Basra c ‫ג‬ndva
‫מ‬ntre 1040 și 1050. Au fost ‫מ‬ngrijiți de frații Hizkiyahu și Joshya, lideri religioși karaiți care s-au mutat ‫מ‬n
cele din urm‫ ד‬la Fustat (ast‫ד‬zi parte a vechiului Cairo) ‫מ‬n 1050. Cu toate acestea, Codexul a r ‫ד‬mas ‫מ‬n
Ierusalim p‫ג‬n‫ד מ‬n ultima parte a secolului respectiv.[8] Dup ‫ ד‬Asediul Ierusalimului (1099) ‫מ‬n timpul
primei cruciade, cruciații au ținut codul și alte lucr‫ד‬ri sfinte pentru r‫ד‬scump‫ד‬rare, ‫מ‬mpreun‫ ד‬cu
supraviețuitori evrei.[9][10] Site-ul Aleppo Codex citeaz ‫ ד‬dou‫ ד‬scrisori din Cairo Geniza care descriu
modul ‫מ‬n care locuitorii din Ashkelon au ‫מ‬mprumutat bani din Egipt pentru a pl ‫ד‬ti c‫ד‬rțile.[10] Aceste
scrisori iudeo-arabe au fost descoperite de istoricul evreu Shelomo Dov Goitein ‫מ‬n 1952.[11] Scrisoarea
b‫ד‬tr‫ג‬nilor karaiți din Ascalon, mai descriptiv ‫ ד‬dintre cei doi, afirm ‫ ד‬c‫ ד‬banii ‫מ‬mprumutați din Alexandria
fost folosiți pentru „cump‫ד‬rarea ‫מ‬napoi a dou‫ ד‬sute treizeci de codici biblici, alte sute de volume și opt
suluri ale Torei”[12] Documentele au fost transportate ‫מ‬n Egipt printr-o rulot ‫ ד‬condus‫ ד‬și finanțat‫ ד‬de
proeminentul oficial alexandrin Abu'l-Fadl Sahl b. Yūsha 'b. Sha'yā, care a fost la Ascalon pentru nunta sa
la ‫מ‬nceputul anului 1100.[13] Inscripțiile iudeo-arabe de pe prima pagin ‫ ד‬a Codexului menționeaz‫ ד‬c‫ד‬
cartea a fost „transferat‫ ד‬la sinagoga ierusalimilor din Fustat”.[9] Site-ul web Codex Aleppo dezv ‫ד‬luie
modul ‫מ‬n care c‫ד‬rții i-a fost schimbat propietarul.

‫־‬n Aleppo

Comunitatea din Aleppo a p ‫ד‬strat cu zel Codexul timp de aproximativ 600 de ani: a fost p ‫ד‬strat,
‫מ‬mpreun‫ ד‬cu alte trei manuscrise biblice, ‫מ‬ntr-un dulap special (mai t ‫ג‬rziu, un seif de fier) ‫מ‬ntr-o capel‫ד‬
din subsol a sinagogii centrale din Aleppo, presupus ‫ ד‬a fi fosta Peșter‫ ד‬a lui Ilie. A fost considerat‫ ד‬drept
cea mai sacr‫ ד‬posesie a comunit‫ד‬ții: Cei aflați ‫מ‬n necazuri se rugau ‫מ‬naintea ei și jur‫ד‬mintele erau f‫ד‬cute
de aceasta. Comunitatea a primit ‫מ‬ntreb‫ד‬ri de la evrei din ‫מ‬ntreaga lume, care au cerut verificarea
diferitelor detalii textuale, corespondenț‫ ד‬care se p‫ד‬streaz‫ד מ‬n literatura respons‫ ד‬și care permite
reconstituirea anumitor detalii ‫מ‬n p‫ד‬rțile care lipsesc ast‫ד‬zi. Cel mai important, ‫מ‬n anii 1850, Shalom
Shachne Yellin și-a trimis ginerele, Moses Joshua Kimchi, la Alep, pentru a copia informații despre Codex;
Kimchi a stat timp de s ‫ד‬pt‫ד‬m‫ג‬ni, și copiat mii de detalii despre Codexul ‫מ‬n marginile unei mici scrise de
m‫ג‬n‫ ד‬Biblie. Existența acestei biblii a fost cunoscut ‫ ד‬de c‫ד‬rturarii din secolul al XX-lea din cartea „Ammud
‫ י‬Shesh de Shemuel Shelomo Boyarski, iar apoi Biblia propriu-zis ‫ ד‬a fost descoperit‫ ד‬de Yosef Ofer ‫מ‬n
1989.

Cu toate acestea, comunitatea a limitat observarea direct ‫ ד‬a manuscrisului de c‫ד‬tre str‫ד‬ini, ‫מ‬n
special de c‫ד‬tre cercet‫ד‬tori ‫מ‬n vremurile moderne. Paul E. Kahle, c ‫ג‬nd a revizuit textul Biblia Hebraica ‫מ‬n
anii 1920, a ‫מ‬ncercat și nu a reușit s‫ ד‬obțin‫ ד‬o copie fotografic‫ד‬. Acest lucru l-a forțat s‫ ד‬foloseasc‫ד מ‬n
schimb Codexul Leningrad pentru a treia ediție, care a ap‫ד‬rut ‫מ‬n 1937.

Umberto Cassuto, totodat ‫ ד‬cunoscut ca Mo÷e David Cassuto, unul din m ‫ד‬reii c‫ד‬rturari de Keter

Singurul savant modern a permis s ‫ ד‬o compare cu o Biblie ebraic ‫ ד‬tip‫ד‬rit‫ ד‬standard și s‫ ד‬ia notițe
despre diferențe a fost Umberto Cassuto, care a examinat-o ‫מ‬n 1943.[14] Acest secret a f ‫ד‬cut imposibil‫ד‬
confirmarea autenticit‫ד‬ții codexului și ‫מ‬ntr-adev‫ד‬r Cassuto s-a ‫מ‬ndoit c‫ ד‬era codexul lui Maimonide, deși
a fost de acord c‫ ד‬era din secolul al X-lea.

Pierderea paginilor (1947–1958)

Fotografie a paginii lips ]15[‫ד‬

‫־‬n timpul revoltelor anti-evreiești din Aleppo din 1947, vechea sinagog ‫ ד‬a comunit‫ד‬ții a fost ars‫ד‬.
Mai t‫ג‬rziu, ‫מ‬n timp ce Codexul se afla ‫מ‬n Israel, s-a constatat c‫ ד‬nu au supraviețuit mai mult de 294 din
cele 487 de pagini originale (estimate).[2][16]

Foliile lips‫ ד‬sunt un subiect de acerb ‫ ד‬controvers‫ד‬. Inițial s-a crezut c‫ ד‬au fost distruse de foc, dar
analiza științific‫ ד‬nu a ar‫ד‬tat dovezi c‫ ד‬focul a atins codexul ‫מ‬n sine (semnele ‫מ‬ntunecate de pe pagini se
datoreaz‫ ד‬ciupercilor).[2] Unii cercet ‫ד‬tori acuz‫ד מ‬n schimb membrii comunit‫ד‬ții evreiești c‫ ד‬au smuls
frunzele lips‫ ד‬și le-au ținut ascunse ‫מ‬n mod privat. Dou‫ ד‬porțiuni din manuscris lips ‫ ד‬- o singur‫ ד‬frunz‫ד‬
complet‫ ד‬din Cartea Cronicilor și un fragment de pagin‫ ד‬din Cartea Exodului - au fost prezentate din
astfel de surse ‫מ‬n anii 1980, l‫ד‬s‫ג‬nd deschis‫ ד‬posibilitatea ca și mai mulți s‫ ד‬fi supraviețuit revoltelor din
1947.[17][3] ‫־‬n special, cartea din 2012 The Aleppo Codex de Matti Friedman atrage atenția asupra
faptului c‫ ד‬martorii oculari din Aleppo care au v ‫ד‬zut Codex-ul la scurt timp dup ‫ ד‬incendiu au raportat ‫מ‬n
mod constant c‫ ד‬a fost complet sau aproape complet, și atunci nu exist‫ ד‬nicio explicație pentru mai mult
de un deceniu, p ‫ג‬n‫ ד‬dup‫ ד‬ce a ajuns ‫מ‬n Israel și a fost introdus, ‫מ‬n 1958, ‫מ‬n Institutul Ben-Zvi, moment
‫מ‬n care a fost așa cum a fost descris ‫מ‬n prezent; cartea sa sugereaz‫ ד‬o serie de posibilit‫ד‬ți pentru
pierderea paginilor, inclusiv furtul ‫מ‬n Israel.[18]

Realizatorul de documentare Avi Dabach, str ‫ד‬nepotul lui Chacham Ezra Dabach (unul dintre ultimii
‫מ‬ngrijitori ai Codexului c‫ג‬nd era ‫מ‬nc‫ד מ‬n Siria), a anunțat ‫מ‬n decembrie 2015 un viitor film care urm
‫ד‬rește istoria Codexului și, eventual, va determina soarta paginilor disp ‫ד‬rute.[19]

‫־‬n Israel

Vedere exterioar‫ ד‬a Altarului C‫ד‬rții

‫־‬n ianuarie 1958, Codexul de la Aleppo a fost introdus ilegal din Siria și trimis la Ierusalim pentru a fi
pus ‫מ‬n grija rabinului șef al evreilor din Aleppo.[4] A fost dat mai ‫מ‬nt‫ג‬i lui Shlomo Zalman Shragai de la
Agenția Evreiasc‫ד‬, care a m‫ד‬rturisit ulterior c‫ ד‬Codexul era complet sau aproape la vremea respectiv ]4[.‫ד‬
Mai t‫ג‬rziu ‫מ‬n acel an a fost dat Institutului Ben-Zvi.[4] Tot ‫מ‬n 1958, comunitatea evreiasc ‫ ד‬din Alep a dat
‫מ‬n judecat‫ ד‬Institutul Ben-Zvi pentru ‫מ‬ntoarcerea Codexului, dar instanța a decis ‫מ‬mpotriva lor și a
suprimat publicarea procedurilor.[4]

La sf‫ג‬rșitul anilor 1980, codexul a fost plasat ‫מ‬n Altarul C‫ד‬rții de la Muzeul Israel.[3] Acest lucru a
dat ‫מ‬n cele din urm ‫ ד‬c‫ד‬rturarilor șansa de a-l examina și de a considera afirmațiile c‫ ד‬este ‫מ‬ntr-adev‫ד‬r
manuscrisul la care se refer ‫ ד‬Maimonide. Lucrarea lui Moshe Goshen-Gottstein de pe cele c ‫ג‬teva pagini
supraviețuitoare ale Torei pare s‫ ד‬fi confirmat aceste afirmații f‫ד‬r‫ד מ‬ndoial‫ ד‬rezonabil‫ד‬. Goshen-Gottstein
a sugerat (‫מ‬n introducerea reedit‫ד‬rii facsimile a codexului) c ‫ ד‬nu numai c‫ ד‬a fost cea mai veche Biblie
masoretic‫ ד‬cunoscut‫ד מ‬ntr-un singur volum, ci a fost pentru prima dat ‫ ד‬c‫ג‬nd un Tanakh complet a fost
produs de una sau dou‫ ד‬persoane ca o entitate unificat‫ד מ‬ntr-un stil consistent.

‫־‬ncerc‫ד‬ri de reconstrucție

Mai t‫ג‬rziu, dup‫ ד‬ce universitatea i-a refuzat accesul la codex lui Mordechai Breuer, acesta a ‫מ‬nceput
propria reconstrucție a textului masoretic pe baza altor manuscrise antice bine cunoscute. Rezultatele
sale s-au potrivit aproape exact cu Codexul Aleppo. Astfel, ast ‫ד‬zi, versiunea lui Breuer este utilizat‫ד מ‬n
mod autoritar pentru reconstrucția porțiunilor lips‫ ד‬ale Codexului Aleppo. Coroana Ierusalimului ( ‫כתר‬
‫ירושלים‬, Keter Yerushalayim, lit. „Coroana Ierusalim”), tip‫ד‬rit‫ ד‬la Ierusalim ‫מ‬n anul 2000, este o versiune
modern‫ ד‬a Tanakh-ului bazat ‫ ד‬pe Codex Aleppo și pe opera lui Breuer: folosește un tipar nou conceput
bazat pe caligrafia codexului folosind fontul Keter Aram Tova și se bazeaz‫ ד‬pe formatul paginii codexului
original.

Superstiții

Printre comunitatea evreiasc ‫ ד‬din Aleppo și descendenții lor din diaspora post-1947, credința a fost
‫מ‬ntotdeauna c‫ ד‬Codexul deține o mare putere magic‫ ד‬și c‫ ד‬cea mai mic‫ ד‬bucat‫ ד‬din el poate asigura s‫ד‬n
‫ד‬tatea și bun‫ד‬starea proprietarului s‫ד‬u.[3] Din punct de vedere istoric, se credea c ‫ ד‬femeile aveau voie s‫ד‬
o priveasc‫ ד‬vor r‫ד‬m‫ג‬ne ‫מ‬ns‫ד‬rcinate și c‫ ד‬cei care se ocupau de cheile boltei Codexului erau binecuv
‫ג‬ntați.[3] Pe de alt‫ ד‬parte, b‫ד‬tr‫ג‬nii din comunitate au scris ‫מ‬n partea de sus a unor pagini „Sacru lui
IAHVEH s‫ ד‬nu fie v‫ג‬ndut sau ‫מ‬ntinat” și „Blestemat cel care ‫מ‬l fur‫ ד‬și blestemat cel care ‫מ‬l vinde”.[3]
Comunitatea se temea s‫ ד‬fie distrus‫ ד‬de o cium‫ד‬, dac‫ ד‬ar pierde Codex-ul și credeau c‫ ד‬cel care a furat
sau v‫ג‬ndut Codex-ul va fi lovit de blestem.[3]
 Text autoritar

Consoanele din Codex au fost copiate de c ‫ד‬tre scribul Shlomo ben Buya'a din Palestina ‫מ‬n jurul
anului 920. Textul a fost apoi verificat, vocalizat și furnizat cu note masoretice de Aaron ben Moses ben
Asher, ultimul și cel mai proeminent membru al dinastiei ben Asher de gramaticieni din Tiberias, rivali ai
școlii ben Neftali. Tradiția lui Ben Asher a devenit cea acceptat ‫ ד‬pentru Biblia ebraic]20[.‫ ד‬Vocalizarea lui
Ben Asher este t‫ג‬rzie și ‫מ‬n multe privințe artificial‫ מ‬,‫ד‬n comparație cu alte tradiții și tendințe care se
apropie de perioada ebraic ‫ ד‬biblic‫ ד‬vorbit]21[.‫ד‬

Codexul Leningrad, care dateaz ‫ ד‬aproximativ ‫מ‬n același timp cu cel din Aleppo a fost susținut de
Paul E. Kahle ca fiind un produs al ben Asher scriptorium. Cu toate acestea, colofonul s ‫ד‬u spune doar c‫ ד‬a
fost corectat din manuscrise scrise de ben Asher; și nu exist‫ ד‬dovezi c‫ ד‬Ben Asher ‫מ‬nsuși la v‫ד‬zut vreodat
‫ד‬. Totuși, același lucru este valabil și pentru Codex Aleppo, care aparent nu a fost vocalizat de Ben Asher
‫מ‬nsuși, deși un colofon ulterior, care a fost ad ‫ד‬ugat la manuscris dup ‫ ד‬moartea sa, ‫מ‬i atribuie vocalizarea.
[22]

Comunitatea din Damasc poseda un omolog al lui Codex Aleppo, cunoscut sub numele de
Pentateuhul din Damasc ‫מ‬n cercurile academice și „Damascul Keter”, sau „Coroana Damascului”, ‫מ‬n
cercurile evreiești tradiționale. A fost scris și ‫מ‬n Israel ‫מ‬n secolul al X-lea și este p‫ד‬strat acum la Biblioteca
Național‫ ד‬a Israelului ca „ms. Ev 5702 ". Este disponibil online aici. (Acest lucru nu trebuie confundat cu
un alt Dameter Keter, de origine medieval ‫ ד‬spaniol‫)ד‬.

Codex Aleppo a fost manuscrisul folosit de Maimonide atunci c ‫ג‬nd a stabilit regulile exacte pentru
scrierea sulurilor Torei, Hilkhot Sefer Torah („Legile pergamentului Torei”) ‫מ‬n Tora lui Mishneh.[10]
Aceast‫ ד‬hot‫ד‬r‫ג‬re halachic‫ ד‬a dat lui Codex Aleppo sigiliul autorit ‫ד‬ții textuale supreme, deși numai ‫מ‬n
ceea ce privește tipul de spațiu precedent secțiunilor (petuhot și setumot) și pentru modul de scriere a c
‫ג‬nt‫ד‬rilor ‫מ‬n Pentateuh.[22] „Codexul pe care l-am folosit ‫מ‬n aceste lucr‫ד‬ri este codexul cunoscut ‫מ‬n
Egipt, care include 24 de c ‫ד‬rți, care se afla la Ierusalim”, a scris el. David ben Solomon ibn Abi Zimra m
‫ד‬rturisește c‫ ד‬acest lucru este același codex care a fost transferat ulterior la Aleppo.

Descriere fizic ‫ד‬

Codexul, așa cum se prezint‫ ד‬acum ‫מ‬n Muzeul Israelului, unde este p ‫ד‬strat ‫מ‬ntr-un seif, este format
din cele 294 de pagini livrate de Institutul Ben-Zvi,[2][16] plus o pagin ‫ ד‬complet‫ ד‬și o secțiune din a doua
recuperat ulterior.[3] Paginile sunt p ‫ד‬strate nelegate și scrise pe ambele fețe.[3] Fiecare pagin ‫ ד‬este
pergament, 33 cm ‫מ‬n‫ד‬lțime cu 26,5 cm l‫ד‬țime (13 inci x 10,43 inci).[23] ‫־‬n special, exist‫ ד‬doar ultimele c
‫ג‬teva pagini ale Torei.[24] Cerneala a fost realizat ‫ ד‬din trei tipuri de fiere, m‫ד‬cinate și amestecate cu
funingine negre și sulfat de fier.[3]

Manuscrisul a fost restaurat de specialiști ai Muzeului Israel, al c ‫ד‬rui director a declarat c ‫ד‬, av‫ג‬nd ‫מ‬n
vedere istoria Codexului, este „‫מ‬ntr-o stare remarcabil de excelent ]3[.”‫ ד‬Marcajele violete de pe
marginile paginilor s-au dovedit a fi mai degrab ‫ ד‬mucegai dec‫ג‬t daune provocate de incendiu.[3]

Coninutul Codexului

C‫ג‬nd Codexul Aleppo a fost complet (p ‫ג‬n‫ד מ‬n 1947), a urmat tradiția textual‫ ד‬a Tiberiei ‫מ‬n ordinea c
‫ד‬rților sale, similar‫ ד‬cu Codexul Leningrad și care se potrivește și cu tradiția ulterioar‫ ד‬a manuscriselor
biblice sefarde. Tora și Profeii apar ‫מ‬n aceeași ordine g‫ד‬sit‫ד מ‬n majoritatea Bibliilor ebraice tip ‫ד‬rite, dar
ordinea c‫ד‬rților pentru Ketuvim sau Scrieri difer ‫ ד‬semnificativ. ‫־‬n Codex Aleppo, ordinea Ketuvim este C
‫ד‬rțile Cronicilor, Psalmilor, Cartea lui Iov, Cartea Proverbelor, Cartea Rut, C ‫ג‬ntarea C‫ג‬nt‫ד‬rilor, Eclesiastul,
Cartea Pl‫ג‬ngerilor, Cartea Estera, Cartea lui Daniel și Cartea lui Ezra și Cartea lui Neemia.

Patru dintre cele cinci c ‫ד‬ri ale Pentateum sau ale Torei lipsesc aproape complet, iar a cincea carte -
cartea numit‫ ד‬Davarim sau Deuteronom - ‫מ‬ncepe doar ‫מ‬n capitolul 28. Ultimele cinci c ‫ד‬rți din dosar -
Ecleziastul , Pl‫ג‬ngerile , Estera , Daniel și Ezra - au disp ‫ד‬rut și ele. P‫ד‬rțile p‫ד‬strate din Torah sunt: Geneza
26:14-27; Deuteronom 28:17 p‫ג‬n‫ ד‬la sf‫ג‬rșitul Torei;

P‫ד‬rțile lips‫ ד‬ale Neviim sau ale Profeților și ale Chetuvim sau ale Scrierilor: Lipsesc din cartea Bet
Melekim sau 2‫־‬mp‫ד‬rai 14:21-18, 14:13; II Cronici 26:19–35:7; Lipsește din cartea Profetul Ieremia 29:9-
11:5; 32:2-4, 32:9-11, 32:21-24; Lipse÷te din cartea Profetul Amos 8:12 sau 8:13; Lipse÷te din cartea
Profetul Mica 5:1; Lipse÷te de la cartea Țefania 3:20 p‫ג‬n‫ ד‬la Zaharia 9:17;

Lipse÷te ‫מ‬n Psaltire: Psalmi lipsiți 15:1 la 25:1 sau p ‫ג‬n‫ ד‬la 25:2 (enumerarea MT); Lipse÷te ‫מ‬n C
‫ג‬ntarea C‫ג‬nt‫ד‬rilor: 3:11 p‫ג‬n‫ ד‬la sf‫ג‬rșitul derul‫ד‬rii de la muzeu (‫מ‬n 2021); Lipsesc toate c‫ד‬rile Ecleziastul, Pl
‫ג‬ngerile, Estera, Daniel și Ezra-Neemia.[21]