Codexul Teodosian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare

Codexul Teodosian (Lat. Codex Theodosianus) este o colecție oficială de decrete imperiale voită de
împăratul roman de răsărit Teodosiu al II-lea. După o fază de gestație de nouă ani, codicele a fost publicat
pe 15 februarie 438 și a intrat în vigoare pe 1 ianuarie 439.

Colecţie de codice

Cuprins

1 Faza de gestație a operei

2 Compoziția operei

3 Ediție de referință

4 Literatură

5 Legături externe

Faza de gestație a operei

Primul proiect de codificare datează din 429, an în care - în luna lui martie - Teodosiu al II-lea emană la
Costantinopol o constituție imperială prin care însărcina o comisie formată din nouă membri să creeze
două codice. Primul trebuia să conțină constituțiile imperiale emanate de la împăratul Constantin până la
el (Teodosiu). Cel de-al doilea codice trebuia să conțină și textele de jurisprudență luate din operele celor
mai importanți jurisconsulți romani. În redactarea celor două codice, comisarii (opt funcționari
împărătești: Antioh, Theodor, Eudiciu, Eusebiu, Ioan, Comazonte, Eubul; și un jurisconsult: Apelle) nu
aveau nici un permis să interpoleze texte.

În luna decembrie a anului 435 Teodosiu al II-lea, dându-și seama de falimentul acestui proiect, a emanat
o nouă constituție prin care încredința munca unei comisii de șaisprezece membri cu datoria de a
redacta numai un singur codice care să conțină constituțiile imperiale de până atunci. De data aceasta
comisarii aveau permisiunea de a interpola în textele constituțiilor adunate (cu scopul de a le adapta
noilor exigențe ale imperiului). Opera acestei comisii a văzut lumina pe 15 februarie 438.
În același an, colecția a fost trimisă și în partea occidentală a Imperiului. Senatul roman a primit-o cu
bucurie și a aclamat-o în plenul unei sesiuni. Astfel, codicele a intrat în vigoare în prima zi a anului
următor pe tot teritoriul imperiului.

Compoziția operei

Codexul Teodosian este compus din șaisprezece cărți (libri); fiecare din aceste cărți împărțită în titluri și
fiecare titlu este marcat (distinct) de o rubrică care îi indică argumentul. Constituțiile imperiale inserate
în colecție sunt dispuse cronologic. Fiecare dintre aceste Constituții poartă scris numele împăratului care
a emanat-o, numele destinatarului, locul și data emanării ei.