Codex Sturdzanus este un manuscris miscelaneu de texte din secolul al XVI-lea, copiate între 1580 și

1619 de popa Grigore din Măhaci (azi Măhăceni, județul Alba, Transilvania), precum și de anonimi nord-
hunedoreni. Codexul cuprinde legende apocrife, hagiografice și apocaliptice: Legenda Duminicii,
Rugăciunea de scoaterea dracului, Legenda Sf. Vineri, Legenda lui Avram, precum și așa-zise texte
bogomilice (Apocalipsul Apostolului Pavel, Apocalipsul Maicii Domnului, Cugetări în ora morții, Legenda
Sf. Sisinie, Să neștire buru creștiru). Conține și o copie a Catehismului luteran al lui Coresi. Este un
veritabil monument de limbă veche românească. A fost publicat de Bogdan Petriceicu Hasdeu în Cuvinte
den bătrâni, volumul II, 1879, iar mai recent de Gheorghe Chivu. Se păstrează la Biblioteca Academiei
Române din București, sub cota ms. rom. 447, conținând 124 foi.

Codex Sturdzanus a fost fost dăruit de Dimitrie A. Sturdza Academiei Române și pus la dispoziția lui B.P.
Hasdeu, care s-a decis să-l studieze, dându-i denumirea sub care este cunoscut până azi.[1]