Suport de Curs Scoala Si Comunitatea PDF

1
ŞCOALA ŞI COMUNITATEA
Formare de consilieri şi asistenŃi suport pentru implementarea

Strategiei de descentralizare a învăŃământului preuniversitar
(Contract POSDRU/1/1.1/S/8)
Proiect cofinanŃat din Fondul Social European prin Programul
OperaŃional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013
Proiect implementat de Ministerul EducaŃiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului în parteneriat cu Academia de Studii Economice din
Bucureşti
2
ŞCOALA ŞI COMUNITATEA
Număr de ore: prelegeri: 5

aplicaŃii: 10
evaluare: 1
Total: 16
CompetenŃe generale:
1. Dezvoltarea competenŃelor necesare unei bune implicări în relaŃia şcoală –
comunitate;
2. Creşterea motivaŃiei participanŃilor la curs pentru implicarea în relaŃia de parteneriat
şcoală – comunitate.
CompetenŃe specifice:
1. Dezvoltarea abilităŃilor de comunicare cu agenŃii comunitari;
2. Conştientizarea avantajelor partenerilor comunitari în cadrul parteneriatului şcoală –
comunitate;
3. Conştientizarea rolurilor specifice pe care fiecare agent comunitar le poate îndeplini în
relaŃia şcoală – comunitate.
ConŃinuturi:
1. UnităŃi tematice
Nr. Unitatea tematică Nr ore Nr ore
crt. curs aplicaŃii
1. Şcoala şi contextul comunitar 1 2
2. Şcoala şi partenerii săi 2 4
3. Dezvoltarea comunitară şi influenŃa sa asupra 2 4
instituŃiei şcolare
Evaluare 1
TOTAL 5 11
2. ConŃinuturi ale unităŃilor tematice

Unitatea 1. Şcoala şi contextul comunitar
1. Delimitări conceptuale - şcoală şi comunitate
2. RelaŃia de parteneriat şcoală – comunitate
Unitatea 2. Şcoala şi partenerii săi

1. Şcoala şi familia
2. Şcoala şi autorităŃile
3. Şcoala şi poliŃia
4. Şcoala şi unităŃile sanitare
5. Şcoala şi biserica
6. Şcoala şi agenŃii economici
7. Şcoala şi organizaŃiile neguvernamentale


Bucureşti
3
Unitatea 3. Dezvoltarea comunitară şi influenŃa sa asupra instituŃiei şcolare

1. Caracteristicile unei comunităŃi dezvoltate
2. Modele ale dezvoltării comunitare
3. Factorii dezvoltării comunitare
4. Dezvoltarea şcolii către o şcoală comunitară
Strategii de formare utilizate:

Metode didactice: prelegerea, metoda studiului de caz, dezbaterea, jocul de rol, etc.
Mijloace didactice: videoproiector, fişe de lucru individuale, fliphard, markere etc.
Metode de evaluare: colocviu, evaluare orală – susŃinerea unui proiect de dezvoltare al

parteneriatului şcoală – comunitate pentru o situaŃie specifică
Bibliografie selectivă:
1. *** Legea educaŃiei naŃionale, publicată în MO Nr. 18/10.I.2011
2. Bauman, Zigmunt – Comunitatea Căutarea siguranŃei într-o lume nesigură – Editura
Antet, Bucureşti, 2001
3. Fred M. Cox, John L. Erlich, Jack Rothman, John E, Tropman – Strategies of
Community Organization
4. Fred M. Cox, John L. Erlich, Jack Rothman, John E, Tropman – Tachtics and techniques
of Community Practice – F. E. PEACOCK PUBLISHERS, INC., Ilasca, Illinois, 1989
5. Iosifescu, Şerban – Managementul în contextual descentralizării în Patru exerciŃii de
politică educaŃională, Editura EducaŃia 2000+, Humanitas EducaŃional, ColecŃia Politici
EducaŃionale, Bucureşti, 2006
6. Iosifescu, Şerban (coord.) - Management educaŃional pentru instituŃiile de învăŃământ,
Bucureşti, ISE - MEC, 2001
7. Rădulescu Eleonora, Tîrcă Anca – „Şcoală şi comunitate Ghid pentru profesori”, ColecŃia
educaŃia 2000+, editura Humanitas EducaŃional, Bucureşti 2002
8. Sandu, Dumitru - Dezvoltare comunitară Cercetare Practică Ideologie, Editura Polirom,
Iaşi, 2005
9. Stăiculescu Camelia – „Managementul parteneriatului şcoală – comunitate” în
Managementul grupului educat, Editura ASE, Bucureşti, 2006
10. Stăiculescu Camelia – „Managementul parteneriatului şcoală – organizaŃii
neguvernamentale”, în Studia Universitatis, nr. 5/2008, Seria ŞtiinŃe ale educaŃiei,
Universitatea de Stat din Moldova, Chişinău
11. Stăiculescu Camelia, Adriana Rasnoveanu – „Influența dezvoltării comunitare asupra
instituției scolare”, în „Stabilitate și securitate regională, Secșiunea 11 – Management
și educașie, subsecșiunea management educașional”, Editura UniversităŃii NaŃionale
de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2009
12. Voiculescu, Florea - Analiza resurse – nevoi şi managementul strategic în învăŃământ,
Editura Aramis, 2004
13. Zani, Bruna; Palmonari Augusto (coordonatori) - Manual de psihologia comunităŃii,
Editura Polirom, Iaşi, 2003


Bucureşti
4
I. ŞCOALA ŞI CONTEXTUL COMUNITAR
Pe fondul schimbării politice, sociale, economice profunde şi complexe, societatea

românească, prin toate componentele sale îşi caută identitatea. Şcoala are un rol de refacere a
identităŃii sociale şi de valorizare a potenŃialului uman.
Devin astfel prioritare direcŃii de acŃiune în domeniul EducaŃie:
- stabilirea setului de valori după care trebuie să se orienteze evoluŃia societăŃii şi a
educaŃiei sale;
- identificarea factorilor implicaŃi în domeniul educaŃional şi stabilirea rolului şi a
responsabilităŃilor fiecărui factor;
- susŃinerea parteneriatului tuturor factorilor sociali care sunt interesaŃi în dezvoltarea
educaŃiei.
Societatea a fost nevoită să extindă câmpul educaŃional de la nivelul instituŃiei şcolare la
nivelul altor agenŃi de educaŃie, să diversifice oferta educaŃională.
Şcoala este:
- o instituŃie care oferă un serviciu social;
- este direct influenŃată de ceea ce se întâmplă în mediul social;
- transmite cunoştinŃe, dezvoltă abilităŃi, norme, valori recunoscute şi acceptate social;
- are o logică internă de dezvoltare, reproduce propriile norme şi valori, are propriul sistem
de organizare.
- este o instituŃie care funcŃionează într-o comunitate alcătuită din mai mulŃi factori de
educaŃie: familie, autorităŃi, organizaŃii guvernamentale şi neguvernamentale, agenŃi economici,
poliŃie, biserică, unităŃi sanitare etc. care au la rândul lor o ofertă educaŃională explicită şi/sau
implicită.
Şcolile depind de mediul în care funcŃionează în ceea ce priveşte: obŃinerea resurselor
materiale, resursele umane, resursele financiare, resursele informaŃionale etc.
FuncŃionează într-un context social imediat, într-o comunitate locală şi zonală, care
furnizează elevii dar care are un set de aşteptări cărora instituŃia şcolară trebuie să le răspundă.
InfluenŃele sunt manifestate din ambele părŃi, atât comunitatea influenŃează organizaŃia
şcolară cât şi aceasta influenŃează comunitatea.
Comunitatea:
Tonnies (1887) realizează o abordare a comunităŃii în raport cu societatea făcând
distincŃii clare între aceste două entităŃi.
Astfel comunitatea este caracterizată prin:

- este bazată pe „voinŃa” şi „sentimentele” celor care trăiesc în ea;
- legăturile dintre oameni se nasc din „relaŃiile dintre voinŃe umane” şi se pot exprima în
forme „vii”, adică în comunităŃi;
- „viaŃă reală şi organică” fiind „un organism viu”;
- individul trăieşte, în comunitate încă de la naştere şi se leagă de ai săi „la bine şi la rău,
în timp ce în societate se duce ca într-o Ńară srăină”;


Bucureşti
5
- este întemeiată nu pe contact, ci pe înŃelegere, care este „un mod de a simŃi comun şi
reciproc, asociativ” în cadrul unei „voinŃe” colective care este expresia unei unităŃi;
- legăturile dintre membrii comunităŃii se bazează pe valori precum: respectul, afecŃiunea,
bunăvoinŃa;
- este unitatea întemeiată pe familie şi pe legăturile de sânge, pe vecinătăŃi şi pe viaŃa în
comun pe acelaşi teritoriu, pe prietenie şi pe „comunitatea minŃilor”;
- comunitatea depăşeşte contextul strict economic.
Societatea are următoarele caracteristici:

- are forme pur „mecanice” de comunicare între oameni;
- este „o formaŃiune ideală şi mecanică;
- oamenii, deşi trăiesc şi locuiesc unii alături de alŃii sunt fundamental separaŃi;
- fiecare trăieşte pe cont propriu urmărindu-şi propriile interese.
Max Weber abordează ideea de comunitate în opoziŃie cu asociaŃia în cadrul viziunii

sale asupra acŃiunii sociale.
Comunitatea se caracterizează, prin faptul că acŃiunile se sprijină „pe o apartenenŃă
comună, resimŃită subiectiv (afectiv sau tranzacŃional), a indivizilor care participă la aceasta”;
AsociaŃiile sunt bazate pe acŃiuni sociale care „se sprijină pe o identitate de interese
sau pe o legătură bazată pe interes, motivată raŃional în privinŃa valorii şi a scopului”. Dar,
Weber spune că în realitate „marea majoritate a relaŃiilor sociale au parte caracterul unei
comunităŃi şi în parte caracterul unei asociaŃii”.
Sintetizând concepŃiile lui Tonnies şi Weber - comunitatea este caracterizată:

- interdependenŃa sistemelor de relaŃii dintre persoane;
- gradul ridicat de omogenitate în raport cu unele valori şi norme împărtăşite de
comunitate;
- prezenŃa lor mai mult ca elemente puternic interiorizate decât ca elemente formal
exprimate;
- ansamblul unor culturi şi a unor moduri de viaŃă comune, existenŃa unui puternic
sentiment de ingoup în raport cu un outgroup înconjurător.
În România, în opinia noastră putem vorbi de:

comunităŃi locale în mediul rural – indivizii stabilesc relaŃii interpersonale frecvente,
intervine controlul social asupra comportamentelor individuale (abaterile sunt discutate,
catalogate, sancŃionate „te ştie lumea”);
comunităŃile locale din mediul urban din oraşele mici – spiritul comunitar este
prezent, majoritatea oamenilor se cunosc între ei, controlul social al comportamentelor
funcŃionează dar nu este atât de sever ca în comunităŃile săteşti. Numărul mai mare de locuitori
face ca acest control să fie mai difuz.
comunităŃile din marile oraşe – considerăm că nu putem vorbi de comunităŃi locale în
cazul oraşelor mari în cadrul cărora există comunităŃi diverse (comunităŃi academice, comunităŃi
ale persoanelor cu o anumită orientare socială, comunităŃi gen „găşti de cartier” etc.) normele
sociale sunt complexe şi multe dintre caracteristicile tradiŃionale de bază se pierd.


Bucureşti
6
În Enciclopedia Larousse întâlnim câŃiva termeni care caracterizează o comunitate:

ceea ce este comun, similitudini, identitate, ansamblu, supunere la reguli. Asfel, comunitatea
poate fi:
- localitate rurală;
- un grup de localităŃi (comunitate teritorială);
- grupare profesională;
- familie lărgită;
- membrii unei rezidenŃe (cămin, spital, internat);
- vorbitorii unui dialect (comunitate lingvistică);
- asociaŃie;
- un tip de organizare socială într-un spaŃiu delimitat (cartier, bloc, mahala);
- un ansamblu de interese;
- structurată ierarhic.
Caracterizarea relaŃiei de parteneriat şcoală – comunitate

- Din punct de vedere juridic, parteneriatul se defineşte ca o înŃelegere legală în care
partenerii definesc împreună scopul general al parteneriatului. Parteneriatul autentic presupune,
cel puŃin în teorie, colaborarea strânsă şi combinarea avantajelor specifice pentru ambii
parteneri.
- Din punctul de vedere al beneficiilor pe care le aduce, parteneriatul poate fi definit ca o

modalitate eficientă în realizarea reformei managementului fie prin schimbarea practicilor
manageriale, fie prin schimbarea modului în care sunt abordate problemele publice, astfel încât
soluŃionarea lor să devină fezabilă prin parteneriat.
- Parteneriatul poate fi o soluŃie pentru alocarea şi folosirea resurselor locale la nivel

comunitar, pentru atragerea altor resurse externe pentru rezolvarea problemelor comunitare.
Ideea de parteneriat între şcoală şi comunitate trebuie să se bazeze pe principiul

complementarităŃii serviciilor sociale oferite de către diversele organizaŃii care activează în
comunitate.
Construirea parteneriatului este un proces deliberat ce implică aptitudini specifice,
strategii şi cunoştinŃe pe care părŃile implicate trebuie să le cunoscă şi să le folosească.
Parteneriatul implică adoptarea unui management bazat pe colaborare şi schimbare,
comunicare şi conştientizarea diversităŃii.
Într-o relaŃie de parteneriat fiecare partener trebuie să-şi definească aşteptările, scopul şi
limitele. În relaŃia de parteneriat dintre şcoală şi agenŃii comunitari cei implicaŃi trebuie să
definească şi să conştientizeze:
- care sunt agenŃii comunitari implicaŃi în relaŃia de parteneriat;
- care sunt motivele parteneriatului;
- care sunt modificările vizate în situaŃia actuală;
- ce probleme majore pot fi rezolvate prin parteneriat;
- care sunt rolurile specifice pe care fiecare partener.


Bucureşti
7
Parteneriatul este bazat pe încredere, crează responsabilitate pentru parteneri şi

implicare reciprocă.
Parteneriatul trebuie să fie o modalitate mai eficientă de a obŃine rezultate bune, o
schimbare în bine.
Principiile care stau la baza parteneriatului şcoală – comunitate, stipulate în noua lege
a educaŃiei sunt (Legea educației naționale, Art. 3):
Principiul echității — în baza căruia accesul la învățare se realizează fără discriminare;
Principiul calității — în baza căruia activitățile de învățământ se raportează la standarde
de referință și la bune practici naționale și internaționale;
Principiul relevanței — în baza căruia educația răspundenevoilor de dezvoltare
personală și social-economice;
Principiul eficienței — în baza căruia se urmărește obținerea de rezultate educaționale
maxime, prin gestionarea resurselor existente;
Principiul descentralizării — în baza căruia deciziile principale se iau de către actorii
implicați direct în proces;
Principiul răspunderii publice — în baza căruia unitățile și instituțiile de învățământ
răspund public de performanțele lor;
Principiul asigurării egalității de șanse;
Principiul transparenței — concretizat în asigurarea vizibilității totale a deciziei și a
rezultatelor, prin comunicarea periodică și adecvată a acestora;
Principiul incluziunii sociale;
Principiul centrării educației pe beneficiarii acesteia;
Principiul participării și responsabilității părinților;
Principiul fundamentării deciziilor pe dialog și consultare;
Principiul respectării dreptului la opinie al elevului/studentului ca beneficiar direct al
sistemului de învățământ.
Necesitatea parteneriatului şcoală – comunitate

Ideea de a folosi şcolile în beneficiul comunităŃii a apărut în Statele Unite prin 1935. S-a
admis atunci faptul că şcolile pot sta la dispoziŃia locuitorilor comunităŃii respective dincolo de
programul obişnuit, chiar pe durata unei zile întregi, şi pot furniza servicii în domenii diferite:
cultural, sănătate, asistenŃă socială, pregătirea forŃei de muncă, recreere etc.
În Europa, mai ales după anii 90, şcolile şi-au diversificat activitatea desfăşurând diverse
activităŃi şi programe: cursuri de computere, de tradiŃii locale, sportive, concerte, cluburi pentru
pensionari, controale medicale, conferinŃe, festivaluri, concursuri, conferinŃe, cursuri de
croitorese etc. destinate locuitorilor din localităŃile respective şi nu numai
În anii ’80, în lumea şcolii, s-a afirmat un curent bazat pe idea implicării factorilor
comunitătii locale în luarea deciziilor privind predarea şi învăŃarea, finanŃarea şi angajarea de
personal în şcolile care deservesc comunitatea locală respectivă (“management bazat pe
comunitatea locală”, “site-based management”).


Bucureşti
8
TendinŃa deschiderii şcolii către comunitate este evidentă în majoritatea Ńărilor

occidentale. În contextul în care, resursele acordate educaŃiei, sunt în descreştere, parteneriatul
poate fi o formă prin care se realizează o mai bună gestionare a resurselor locale, o modalitate
de atragere a resurselor către şcoală şi de valorificare a resurselor şcolii în beneficiul
comunităŃii.
Identitatea şcolii în relaŃia de parteneriat

Şcoala are o misiune şi roluri bine stabilite iar frontierea de deschidere a instituŃiei
şcolare către mediul său poate fi variabilă.
Şcolile sunt organizaŃii puternic ancorate în comunitate, statutul organizaŃiei şcolare,
funcŃiile sociale ale acesteia precum şi competenŃele specifice ale resurselor umane implicate în
sistemul educaŃional fac din şcoală promotorul parteneriatului comunitar.
Şcoala şi comunitatea trebuie să-şi asume noi tipuri de relaŃii, fără a renunŃa la
elementele de fond care le definesc identitatea.
Considerăm că şcoala nu-şi pierde identitatea într-o reŃea de parteneriate, ci oferă
servicii care să răspundă unor părŃi a nevoilor beneficiarilor, se dezvoltă, devine o organizaŃiae
care “învaŃă”.
Parteneriatul şcolii cu agenŃii comunitari poate funcŃiona în mai multe feluri:

- punerea în comun a resurselor (materiale, umane, financiare, logistice, de timp,
informaŃionale etc.) pentru binele comun;
- activităŃi / proiecte / programe comune;
- alocarea de resurse din partea agenŃilor comunitari către şcoală;
- voluntariat şi implicare în acŃiuni la nivel comunitar;
- testarea nevoilor locale;
- formarea resurselor umane;
- atragerea de resurse către comunitate, etc.
Blocajele care pot interveni în relaŃia de parteneriat dintre şcoală şi comunitate

- cei implicaŃi în relaŃia de parteneriat se raportează la valori diferite;
- şcoala nu are o politică în ceea ce priveşte relaŃia cu comunitatea;
- dezinteresul părinŃilor;
- lipsa educaŃiei pentru valorile democraŃiei;
- sărăcia;
- neidentificarea avantajelor şi a finalităŃilor;
- rezistenŃa cadrelor didactice care pot opta sau nu pentru colaborarea cu agenŃi sau
organizaŃii exterioare şcolii (efort suplimentar neremunerat); învăŃământul este considerat de
cele mai multe ori ca o practică privată iar cadrele didactice au de prea puŃine ori iniŃiativa sau
deschiderea de a împărŃi rolurile pe care le deŃin sau de a învăŃa de la alŃii.
Munca de echipă este un obstacol permanent în cadrul unui parteneriat. Un parteneriat
va fi cu atât mai complex cu cât cei implicaŃi nu au competenŃe şi abilităŃi de a lucra astfel. Este
necesară pregătirea celor implicaŃi.


Bucureşti
9
Adaptarea şcolii la nevoile comunităŃii

- adoptarea unui management participativ - şcoala trebuie să fie un iniŃiator al
parteneriatului cu reprezentanŃii comunităŃii dar şi un partener activ în programele comunităŃii;
- schimbarea mentalităŃilor reprezentanŃilor şcolii;
- adaptarea curriculară la nevoile elevilor şi ale comunităŃii locale;
- îmbunătăŃirea ofertei educaŃionale către comunitate;
- multiplicarea şi îmbunătăŃirea calitativă a ofertei de activităŃi extracurriculare;
- centrarea pe elevi şi pe nevoile acestora;
- să implice elevi, părinŃi, reprezentanŃi ai diverşelor instituŃii, organizaŃii etc. în procesul
de dezvoltare organizaŃională al şcolii.
- Şcoala trebuie să adopte ca obiective: dezvoltarea spiritul comunitar, formarea unor
buni locuitori ai comunităŃii cărora să le pese de cei din jur şi de comunitatea în care trăiesc şi
care să contribuie la creşterea calităŃii vieŃii în comunitatea respectivă.
Managementul şcolii bazat pe comunitatea locală
- Şcoala ca şi organizaŃie, pentru a-şi atinge obiectivele, are nevoie de un sistem
managerial adecvat definit prin funcŃii specifice: proiectare, decizie, organizare, coordonare,
evaluare etc.
- Managementul şcolii trebuie să asigure funcŃionarea şi dezvoltarea şcolii ca sistem
deschis, aflat în relaŃie permanentă cu mediul său exterior, cu comunitatea în care funcŃionaeză
şi nu numai.
- Pentru a-şi realiza obiectivele propuse şcoala este nevoită să atragă, aloce, folosească
o gamă diversă de resurse: materiale, financiare, umane, informaŃionale şi de timp.
Managementul şcolii bazat pe comunitate vizează:
- măsuri de pregătire a persoanelor implicate în relaŃia de parteneriat;
- atragerea reprezentanŃilor comunităŃii locale în echipa managerială a şcolii;
- responsabilizarea diverşilor reprezentanŃi comunitari;
- conştientizarea agenŃilor comunitari asupra rolului pe care îl au în educaŃie şi
“avantajele” proprii care decurg dintr-o bună colaborare
Aplicații!
1. Identificași valori şi principii specifice comunităŃii dumneavoastră şi formulaŃi câteva
norme, reguli şi standarde de implementare a lor. PrecizaŃi modalităŃi prin care şcoala se poate
implica în promovarea acestora;
2. Construirea parteneriatului este o acŃiune deliberată ce se realizează cu

multiple eforturi ale celor implicaŃi. Pentru a proiecta un astfel de demers identificaŃi
următoarele aspecte:
- care sunt agenŃii comunitari implicaŃi în relaŃia de parteneriat şcoală – comunitate?
- care sunt motivele parteneriatului şcoală – comunitate?
- care sunt modificările vizate prin abordarea parteneriatului şcoală – comunitate în
situaŃia actuală?
- ce probleme majore pot fi rezolvate prin parteneriatul şcoală – comunitate?
- care sunt principalele avantaje şi dezavantaje ale parteneriatului şcoală – comunitate?
- care sunt principalele blocaje care pot apărea în parteneriatul şcoală – comunitate?


Bucureşti
10
II. ŞCOALA ŞI PARTENERII SĂI
1. ŞCOALA ŞI FAMILIA
Familia reprezintă principalul factor al parteneriatului şcoală – comunitate locală.

Pe de o parte familia este un factor de educaŃie informală, pe de altă parte aceasta are
obligaŃii şi drepturi care decurg din statutul de elevi al copiilor ei în sistemul formal de educaŃie.
FuncŃii ale familiei
Majoritatea specialiştilor enumeră ca funcŃii ale familiei următoarele:
- FuncŃia economică;
- FuncŃia de socializare;
- FuncŃia educativă;
- FuncŃia de solidaritate;
- FuncŃia sexuală şi de reproducere.
Fenomene sociale care influenŃează evoluŃia familiei şi parteneriatul şcoală –
familie
Natalitatea este importantă pentru viaŃa şcolii pentru că influenŃeză fluxurile de elevi
care intră în şcoală, numărul acestora condiŃionând resursele necesare (spaŃii, resurse umane,
financiare etc.).Toate Ńările civilizate se confruntă cu scăderea natalităŃii. Acest lucru este acut
resimŃit şi în România ultimilor ani.
DivorŃialitatea - DivorŃul părinŃilor este o experienŃă traumatizantă în cele mai multe

dintre cazuri pentru copii iar efectele acestuia se resimt şi în performanŃele şcolare, în
comportamentul şi atitudinile copiilor. Efectele divorŃului sunt resimŃite de către copii care au
tendinŃa de a le exterioriza în acte de violenŃă, nesupunere, putere scăzută de concentrare la
lecŃii, performanŃe şcolare scăzute, frecventarea unor grupuri delincvente etc.
MigraŃia forŃei de muncă este un fenomen social care a luat amploare în România mai
ales în ultimii 10 ani. Considerăm că parteneriatul dintre şcoală şi comunitate este absolut
necesar în cazul copiilor ai căror părinŃi au migrat la muncă în străinătate. Eforturile sunt de
ambele părŃi, şcoala ar trebui să-şi diversifice oferta prin extinderea serviciilor de asistenŃă
psihologică la nivelul întregii Ńări, cadrele didactice ar trebui mai mult informate şi motivate
salarial pentru a se implica în activităŃi specifice de asistenŃă socială. Pe de altă parte,
autorităŃile locale trebuie să facă eforturi pentru optimizarea serviciilor de asistenŃă socială şi de
colaborare cu şcoala.
AplicaŃie!
IdentificaŃi şi explicaŃi cum influenŃează alte fenomene sociale relaŃia şcoală –
familie.
Implicarea familiei în viaŃa şcolii

Implicarea familiei în parteneriatul şcolii este condiŃionată de gradul de interes al familiei
faŃă de şcoală. Acesta este crescut dacă familiile au copii care frecventează şcoala.


Bucureşti
11
Cu cât şcoala reprezintă o valoare a familiei, cu atât gradul de implicare al familiei este
mai mare. Se constată că acei copii care sunt sprijiniŃi de părinŃi, care au în familie atitudini pro-
şcoală adecvate obŃin performanŃe şcolare ridicate şi au un grad de aspiraŃie ridicat faŃă de
nivelul de şcolarizare pe care doresc să-l atingă.
Există două teorii importante privind relaŃia şcoală-familie:

- teoria profesionalismului care consideră ca un element esenŃial serviciul făcut altora,
fără a gândi la avantaje personale; criteriile acestei teorii sunt: competenŃa, servirea clienŃilor,
un cod de etică profesională;
- teoria schimbului care consideră acŃiunea umană în funcŃie de un câştig personal; se

consideră privilegii tradiŃionale ale profesorilor: un grad de autonomie, un salariu asigurat, o
competiŃie restrânsa. Din această perspectivă câştigurile profesorului din parteneriatul şcoală –
familie sunt: un statut valorizator în ochii societăŃii; cooperarea cu familia poate fi un test
profesional şi poate fi considerată ca facând parte din datoria profesională a profesorului
(părinŃii sunt clienŃi ai şcolii); eficacitatea învătământului poate fi ameliorată prin cooperarea
între şcoală şi familie; părinŃii sunt responsabili legali de educaŃia copiilor lor şi pot avea
exigente de a evalua rezultatele activităŃii şcolare.
Forme de organizare ale relaŃiei şcoală – familie
În ceea ce priveşte relaŃia dintre familie şi părinŃi cele mai frecvente forme de organizare
a acestei relaŃii sunt:
- ŞedinŃele cu părinŃii;
- DiscuŃii individuale între cadrele didactice şi părinŃi;
- Organizarea unor întâlniri cu părinŃii;
- Implicarea părinŃilor în manifestări culturale ale şcolii şi activităŃi recreative;
- Voluntariatul;
- AsociaŃiile de părinŃi
Dimensiunea formală a parteneriatului şcoală – familie

Conform Regulamentului şcolar - părinŃii au dreptul de a alege unitatea şcolară.
La nivelul şcolii, părinŃii sunt implicaŃi în mai multe tipuri formale de organizare:
1. Consiliul reprezentativ al părinŃilor / AsociaŃia de părinŃi;
2. Consiliul clasei;
3. Comisia pentru evaluarea şi asigurarea calităŃii în şcoală;
4. Comitetul de părinŃi ai clasei.
Conform noii legi educaŃiei (publicată în MO Nr. 18/10.I.2011) relaŃiile dintre instituŃiile
şcolare şi familiile elevilor îmbracă noi dimensiuni formale:
- în Art. 14 se stipulează că: Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
proiectează, fundamentează și aplică strategiile naționale în domeniul educației şi prin
consultarea structurilor asociative reprezentative ale părinților;
- părinŃii se pot implica şi în alegerea disciplinelor din curriculum la decizia şcolii. În art. 63
se prevede: „consiliul de administrație al unității de învățământ, în urma consultării elevilor,
părinților și pe baza resurselor disponibile, stabilește curriculumul la decizia școlii. Programele


Bucureşti
12
școlare pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire opționale se

elaborează la nivelul unităților de învățământ” şi prin consultarea structurii asociative a
părinților;
- în Art. 79. familiile antepreșcolarilor, ale preșcolarilor și ale elevilor sunt recunoscute ca
beneficiarii secundari ai învățământului preuniversitar;
- conform legii, învățământul preuniversitar este centrat pe beneficiari iar toate deciziile
majore vor fi luate atât prin consultarea reprezentanŃilor beneficairilor primari (Consiliul NaŃional
al Elevilor) şi prin consultarea obligatorie a reprezentanților beneficiarilor secundari și terțiari,
respectiv a structurilor asociative reprezentative ale părinților (art. 80);
- legea mai prevede şi formalizarea relaŃiilor şcoală părinŃi astfel: în art. 86 se prevede că
„Unitățile de învățământ încheie cu părinții, în momentul înscrierii antepreșcolarilor, respectiv a
preșcolarilor sau a elevilor, în Registrul unic matricol, un contract educațional, în care sunt
înscrise drepturile și obligațiile reciproce ale părților. Contractul educațional-tip este aprobat prin
ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului și este particularizat, la nivelul
fiecărei unități de învățământ, prin decizia consiliului de administrație.” În lege sunt prevăzute
numai următoarele obligaŃii ale părinŃilor: părintele sau tutorele legal este obligat să ia măsuri
pentru școlarizarea elevului, pe perioada învățământului obligatoriu şi răspunde pentru
distrugerile materiale din patrimoniul școlii, cauzate de elev. Nerespectarea acestor obligaŃii din
culpa părintelui sau a tutorelui legal instituit, se sancŃionează cu amendă cuprinsă între 100 lei
și 1.000 lei ori cu muncă echivalentă în folosul comunității, prestată de părinte sau de tutorele
legal (Art. 360);
- în ce priveşte componenta evaluare, se doreşte realizarea unei mai bune transparenŃe

faŃă de părinŃi. Un rol important îl are „portofoliul educaŃional al elevului” care este constituit din
elemente care atestă evoluŃia elevului în contexte educaŃionale diverse: formale, nonformale,
informale. Responsabilitatea familiei este implicit, aceea de a se implica activ în educaŃia
propriilor copii, prin susŃinerea acestora în implicarea în contexte educaŃionale diverse. Apare
însă problema egalităŃii de şanse. Familiile cu resurse materiale scăzute sau cu un capital
educaŃional precar, pot asigura pentru copii lor o buna educaŃie nonformală şi informală?
Aceiaşi problemă se ridică şi pentru copiii proveniŃi din comunităŃi sociale izolate.
În urma evaluărilor periodice (clasele: a II-a, a IV-a, a VI-a) elevilor le vor fi realizate
planuri individualizate de învăŃate care se comunică părinŃilor. În baza acestora se realizează
atât preorientarea cât şi orientarea către un liceu. În acest caz se pune întrebarea – care este
rolul familiei în realizarea acestor planuri individualizate? Considerăm că părinŃii trebuie să fie
parteneri activi în realizarea acestor planuri.
- AsociaŃiile de părinŃi pot realiza parteneriate cu unităŃile de învăŃământ, organizații
nonguvernamentale cu competențe în domeniu pentru organizarea şi funcŃionarea programelor
„Școala după școală” prin care se pot oferi „activități educative, recreative, de timp liber, pentru
consolidarea competențelor dobândite sau de accelerare a învățării, precum și activități de
învățare remedială.” Ca sprijin oferit copiilor şi familiilor acestora, statul poate finanța programul
„Școala după școală” pentru copiii și elevii din grupurile dezavantajate, potrivit legii. (Art. 58);


Bucureşti
13
- ReprezentanŃii părinŃilor fac parte şi din conducerea unităŃilor de învăŃământ, fiind

membri cu drepturi depline în Consiliului de administraŃie (2 – 3 părinŃi, în funcŃie de numărul
total de mebri);
- Asociațiile reprezentative ale părinților au rol consultativ în ce priveşte politicile
financiare şi în domeniul resurselor umane (Art. 103).
AplicaŃie:
łinând cont de noile reglementări ale Legii educaŃiei, ce obligaŃii şi
responsabilităŃi consideraŃi că trebuie introduse în contractul educațional atât pentru
părinŃi cât şi pentru reprezentanŃii şcolii?
Un raport asupra relaŃiilor dintre şcoală şi familie în Ńările ComunităŃii Europene,

enumeră motivele pentru care şcoala şi familia se straduiesc să stabilească legături între ele:
- părinŃii sunt juridic responsabili de educaŃia copiilor lor;
- învăŃământul nu este decât o parte din educaŃia copilului; o bună parte a educaŃiei se
petrece în afara şcolii;
- atitudinea părinŃilor se răsfrânge asupra rezultatelor şcolare ale elevilor, în special
asupra motivaŃiilor învăŃării;
- grupurile sociale implicate în instituŃia şcolară (în special parinŃii şi profesorii) au dreptul
să influenŃeze gestiunea şcolară.
Obstacole în relaŃia şcoală-familie

DificultăŃile în relaŃia dintre reprezentanŃii şcolii şi familii pot rezulta din ideile divergente
privind:
- responsabilitatea statului şi a familiei privind educaŃia copiilor;
- libertatea de alegere a şcolii de către părinŃi sau unicitatea învăŃământului;
- impactul mediului familial asupra rezultatelor şcolare ale copilului;
- randamentul pedagogic şi datoria parentală;
- participarea părinŃilor la gestionarea şi procesul decizional din instituŃia şcolară.
Reproșurile care li se fac părinŃilor privind colaborarea cu şcoala sunt:

- apatia (nu vin la reuniuni anunŃate);
- lipsa de responsabilitate (aşteaptă iniŃiativa profesorilor);
- timiditate (lipsa de încredere în sine);
- participare cu ingerinŃe (critică cu impertinenșă şcoala);
- preocupări excesive (exclusive) pentru randamentul școlar (notele copilului);
- rolul parental rău definit (nu înșeleg corect funcŃiile şi rolurile în educaŃia copilului);
- contacte limitate cu şcoala (numai în situaŃii excepŃionale, de criză în comportarea
copilului);
- conservatorism (reacŃii negative la idei noi).
Reproșurile care li se fac profesorilor privind colaborarea cu familiile elevilor sunt

similare cu cele pentru părinŃi dar nu identice:


Bucureşti
14
- dificultăŃi de a stabili relaŃia cu adulŃii (tratează părinŃii ca pe copii şi nu ca parteneri în

educaŃia copilului, decizând autoritar la reuniunile cu părinŃii);
- definirea imprecisă a rolului de profesor (oscilează între autonomia tradiŃională şi
perspectivele noi ale parteneriatului);
- lipsa pregătirii privind relaŃia şcoală - familie.
Servicii ale şcolii către comunitate

Parteneriatul şcoală – familie poate lua forma unor servicii dezvoltate de către şcoală şi
de care familiile elevilor să beneficieze. Acestea pot fi organizate exclusiv de către şcoală sau în
parteneriat cu alte organizaŃii/instituŃii.
Aceste servicii pot fi: centre de consiliere; centre de sănătate, de practicare a diverselor
sporturi; centre pentru supravegherea copiilor la teme după orele de curs (after-school) care pot
avea şi alte servicii incluse: predarea limbilor străine, sport, mini-excursii, teatre, spectacole,
vizite în diverse locuri etc.; centre de voluntariat; cluburi; cantine; seminternate etc.
IntervenŃia şcolii pentru sprijinirea educativă a elevilor defavorizaŃi socio -

economic
Asigurarea programelor de intervenŃie timpurie - IntervenŃia timpurie creează
condiŃiile necesare pentru succesul copilului în şcoala primară şi după aceasta. ToŃi copiii
preşcolari ar trebui să primească îngrijirea şi sprijinul de care au nevoie pentru a intra în şcoală
apŃi să înveŃe – mai exact o stare bună a sănătăŃii, medii educative sănătoase şi experienŃe
care să le îmbunătătească dezvoltarea
Furnizarea educaŃiei compensatorii - În multe Ńări din lume, un număr de programe
oferă copiilor din familii cu venituri scăzute oportunităŃi educaŃionale suplimentare, pe lângă cele
oferite de programul şcolar standard. Aceste programe educaŃionale compensatorii încearcă să
compenseze factori educaŃionali importanŃi care pot lipsi din viaŃa tinerilor.
Asigurarea programele suplimentare înainte şi după orele de şcoală - Uneori şcolile
oferă programe, după orele de şcoală, pentru elevi care: se pregătesc pentru
concursuri/examene, sau au risc de eşec şcolar, riscând corigenŃe şi chiar repetenŃia etc.
ActivităŃile programate în timpul şi după orele de şcoală promovează reuşitele şcolare şi
încearcă să îmbunătăŃească respectul de sine, capacitatea decizională a copiilor precum şi
nivelul cunoştinŃelor privind stilurile de viaŃă sănătoase şi nesănătoase.
Asigurarea îndrumătorilor şi meditatorilor - Unele programe încearcă să
îmbunătăŃească succesul şi respectul de sine al elevilor în dificultate prin folosirea meditatorilor
şi a programelor de îndrumare – eforturi pentru pentru a modela comportamentul potrivit în
situaŃii individuale.
Utilizarea stimulentelor şi a descurajărilor - Alte tactici folosite pentru încurajarea
școlară a copiilor defavorizaŃi social-economic includ programele de stimulente. Aceste
programe oferă stimulente exterioare – recompense pentru prezenŃă deosebită şi note bune.


Bucureşti
15
2. ŞCOALA ŞI AUTORITĂłILE
AdministraŃia publică, în România, are o organizare ierarhică: Guvern (ministere),

organe ale administraŃiei publice centrale care la rândul său are în teritoriu diferite organe
deconcentrate care organizează executarea legii în unităŃile administrativ teritoriale.
La nivel local funcŃionează organele administraŃiei publice locale, respectiv consiliile
comunale, consiliile orăşeneşti şi consiliile judeŃene, care sunt compuse din consilieri aleşi prin
vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în condiŃiile stabilite de lege.
Conform Legii administraŃiei publice locale atribuŃiile Consiliului local, relevante pentru
parteneriatul şcoală – comunitatea sunt:
- are iniŃiativă şi hotărăşte, în condiŃiile legii, în toate problemele de interes local;
- avizează sau aprobă, studii, prognoze şi programe de dezvoltare economico-
socială;
- aprobă bugetul local şi modul de utilizare a rezervei bugetare;
- stabileşte impozite şi taxe locale, precum şi taxe speciale, în condiŃiile legii;
- administrează domeniul public şi domeniul privat al comunei sau oraşului;
- înființează institutii publice, servicii publice de interes local; urmăreşte,
controlează şi analizează activitatea acestora;
- asigură condiŃiile materiale şi financiare necesare pentru buna funcŃionare a
instituŃiilor şi serviciilor publice de educaŃie, sănătate, cultură, tineret şi sport, apărarea
ordinii publice, apărarea împotriva incendiilor şi protecŃia civilă;
- hotărăşte, în localităŃile în care nu este personal didactic suficient, acordarea de
stimulente în natură şi în bani, precum şi alte facilităti, potrivit legii;
- contribuie la organizarea de activităŃi ştiinŃifice, culturale, artistice, sportive şi de
agrement;
- hotărăşte cu privire la asigurarea ordinii publice; analizează activitatea gardienilor
publici, poliŃiei, jandarmeriei, pompierilor şi a formaŃiunilor de protecŃie civilă;
- acŃionează pentru protecŃia şi refacerea mediului înconjurător; contribuie la protecŃia,
conservarea, restaurarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice şi de arhitectură, a
parcurilor şi rezervaŃiilor naturale;
- contribuie la realizarea măsurilor de protecŃie şi asistenŃă socială; asigură protecŃia
drepturilor copilului; etc.
Noua lege a educaŃiei (publicată în MO Nr. 18/10.I.2011) stipulează o serie de prevederi

în ce priveşte autorităŃile locale.
În ce priveşte organizarea, funcŃionarea şi organizarea instituŃiilor de învăŃământ se
prevede:
- În art. 19 - „Pentru asigurarea accesului egal la educație și formare profesională,
autoritățile administrației publice locale, în baza avizului conform al inspectoratelor școlare,
aprobă organizarea, funcționarea și, după caz, dizolvarea unor structuri de învățământ, fără
personalitate juridică — ca părți ale unei unități de învățământ cu personalitate juridică și
subordonate aceluiași ordonator principal de credite, în condițiile legii.”. În art. 20 se prevede
că: „autoritățile administrației publice locale asigură, în condițiile legii, buna desfășurare a


Bucureşti
16
învățământului preuniversitar în localitățile în care acestea își exercită autoritatea” iar

„neîndeplinirea de către autoritățile administrației publice locale a obligațiilor ce le revin în
organizarea și funcționarea învățământului preuniversitar se sancționează conform legii.”
- Asigurarea personalului didactic necesar desfășurării educației antepreșcolare se face
de către autoritățile administrației publice locale, împreună cu inspectoratele școlare, cu
respectarea standardelor de calitate și a legislației în vigoare (Art. 27);
- Asigură condițiile pentru generalizarea treptată a învățământului preșcolar împreună cu
inspectoratele şcolare (Art. 28);
- În cazul învăŃământului liceal, poate colabora cu inspectoratul şcolar, în unităŃile stabilite
de către acesta, în organizarea şi funcŃionarea formelor cu frecvenŃă redusă;
- Contribuie la organizarea filierelor tehnologice sau vocaŃionale a liceelor pe care le
stabileşte inspectoratul şcolar, cu consultarea autorităților administrației publice locale, având
în vedere tendințele de dezvoltare socială și economică precizate în documentele strategice
regionale, județene și locale (Art. 31);
- Stabilesc unităŃile unitățile în care se organizează învățământul de artă și învățământul
sportiv de stat cu avizul conform al inspectoratelor școlare, potrivit legii (Art. 42.);
- Pot finanŃa cluburile sportive școlare (nu se prevede obligativitatea în acest sens);
- Pot realiza parteneriate cu unităŃile de învăŃământ, asociaŃiile de părinŃi, organizații
nonguvernamentale cu competențe în domeniu pentru organizarea şi funcŃionarea programelor
„Școala după școală” prin care se pot oferi „activități educative, recreative, de timp liber, pentru
consolidarea competențelor dobândite sau de accelerare a învățării, precum și activități de
învățare remedială.” (Art. 61.8);
- Organizează rețeaua școlară a unităților de învățământ de stat și particular
preuniversitar cu avizul conform al inspectoratelor școlare.
- Pentru învățământul special liceal și special postliceal, rețeaua școlară se organizează
de către consiliul județean, respectiv de către consiliile locale ale sectoarelor municipiului
București, cu consultarea partenerilor sociali și cu avizul conform al Ministerului Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului (Art. 61);
- Pentru a asigura calitatea învățământului, autoritățile administrației publice locale din
proprie inițiativă sau a inspectoratelor școlare pot solicita Ministerului Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului ridicarea acreditării/autorizării unei unități de învățământ cu personalitate
juridică sau a unei structuri a acesteia în conformitate cu prevederile legale. În acest caz
Agenția Română pentru Asigurarea Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP) retrage
acreditarea/autorizația de funcționare, pentru neîndeplinirea condițiilor legale, unei unități de
învățământ iar aceasta își încetează activitatea. În acest caz, autoritățile administrației publice
locale realizează alocarea elevilor altor unități școlare, cu respectarea interesului copiilor și
asigurarea logisticii necesare (Art. 62).
- Pentru asigurarea „calităŃii educaŃiei şi a optimizării gestionării resurselor” (Art. 63),
unităŃile de învăŃământ, împreună cu autoritățile administrației publice locale pot decide
înființarea consorțiilor școlare care sunt, conform legii „parteneriate contractuale între unitățile
de învățământ, care asigură:
a) mobilitatea personalului între unitățile membre ale consorțiului;


Bucureşti
17
b) utilizarea în comun a resurselor unităților de învățământ din consorțiu;

c) lărgirea oportunităților de învățare oferite elevilor și recunoașterea reciprocă a rezultatelor
învățării și evaluării.”
- AutorităŃile publice locale cu sprijinul operatorilor economici, al colectivităŃilor locale, al
societăŃilor de binefacere, precum şi al altor persoane fizice şi juridice, trebuie să asigure, în
situaŃii bine justificate, elevilor din învăŃământul obligatoriu, şcolarizaŃi într-o altă localitate decât
cea de domicilu, servicii de transport, masă, internat (Art. 85);â
În art. 95 al legii sunt prevăzute şi alte relaŃii ce există între autorităŃile publice locale şi
Inspectoratele şcolare:
- asigură şcolarizarea elevilor şi monitorizează participarea acestora la cursuri pe durata
învăŃământului obligatoriu;
- inspectoratele şcolare mediază conflictele și litigiile survenite între autoritatea
administrației publice locale și unitățile de învățământ;
- consiliul local sau consiliul judeŃean propun spre aprobare, Inspectoratului şcolar
înființarea unităților pentru educație timpurie, învățământ primar și gimnazial, care, la rândul
său, înaintează spre avizare Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului rețeaua
școlară din raza lor teritorială propusă de autoritățile administrației publice locale, în
conformitate cu politica educațională, a documentelor strategice privind dezvoltarea economică
și socială la nivel regional, județean și local, după consultarea unităților de învățământ, a
operatorilor economici și a partenerilor sociali interesați;
UnităŃile de învăŃământ cu personalitate juridică, sunt conduse de consiliile de

administrație, de directori și de directori adjuncți, după caz (Art. 96). Aceste organe de
conducere au obligaŃia de a conlucra cu consiliul profesoral, cu comitetul de părinți și cu
autoritățile administrației publice locale.
Din componenta Consiliului de administraŃie fac parte şi reprezentanŃi ai autorităŃilor
publice locale după cum urmează: “în unitățile de învățământ de stat consiliul de administrație
este organ de conducere și este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel:
a) în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase,
consiliul de administrație este format din 7 membri, cu următoarea componență: 3 cadre
didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanți ai părinților; un reprezentant al primarului; un
reprezentant al consiliului local. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și
pentru învățământul preșcolar și primar;
b) în cazul în care consiliul de administrație este format din 9 membri, dintre aceștia 4
sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 2 reprezentanți ai consiliului local și 2
reprezentanți ai părinților. Directorul și directorul adjunct sunt membri de drept ai consiliului de
administrație din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învățământ respectivă;
c) în cazul în care consiliul de administrație este format din 13 membri, dintre aceștia 6
sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 3 reprezentanți ai consiliului local și 3
reprezentanți ai părinților. Directorul și directorul adjunct sunt membri de drept ai consiliului de
administrație din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învățământ respectivă.
Consiliul de administrație al şcolilor are următoarele atribuții principale:


Bucureşti
18
a) adoptă proiectul de buget și avizează execuția bugetară la nivelul unității de

învățământ;
b) aprobă planul de dezvoltare instituțională elaborat de directorul unității de învățământ;
c) aprobă curriculumul la decizia școlii, la propunerea consiliului profesoral;
d) stabilește poziția școlii în relațiile cu terți;
e) organizează concursul de ocupare a funcțiilor de director și de director adjunct;
f) aprobă planul de încadrare cu personal didactic și didactic auxiliar, precum și schema
de personal nedidactic;
g) aprobă programe de dezvoltare profesională a cadrelor didactice, la propunerea
consiliului profesoral;
h) sancționează abaterile disciplinare, etice sau profesionale ale cadrelor didactice,
conform legii;
i) aprobă comisiile de concurs și validează rezultatul concursurilor;
j) aprobă orarul unității de învățământ;
k) își asumă răspunderea publică pentru performanțele unității de învățământ, alături de
director;
l) îndeplinește orice alte atribuții stabilite prin ordine și metodologii ale ministrului
educației, cercetării, tineretului și sportului, respectiv ale Ministerului Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului.
AutorităŃile publice locale au şi rol consultativ în ce priveşte politicile financiare şi în

domeniul resurselor umane (Art. 103) iar consiliile locale și consiliul județean, respectiv consiliile
locale ale sectoarelor municipiului București pot contribui din bugetele proprii la finanțarea de
bază și complementară a unităților de învățământ preuniversitar de stat.
AutorităŃile publice locale asigură finanțarea complementară din care sunt suportate
cheltuieli de capital, cheltuieli sociale și alte cheltuieli asociate procesului de învățământ
preuniversitar de stat, din bugetele locale. Categoriile de cheltuieli sunt:
- investiții, reparații capitale, consolidări;
- subvenții pentru internate și cantine;
- cheltuieli pentru evaluarea periodică națională a elevilor;
- cheltuieli cu bursele elevilor;
- cheltuieli pentru transportul elevilor, conform prevederilor art. 84 alin. (1);
- cheltuieli pentru naveta cadrelor didactice, conform legii;
- cheltuieli pentru examinarea medicală obligatorie periodică a salariaților din învățământul
preuniversitar, cu excepția celor care, potrivit legii, se efectuează gratuit;
- cheltuieli pentru concursuri școlare și activități educative extrașcolare organizate în cadrul
sistemului de învățământ;
- cheltuieli pentru asigurarea securității și sănătății în muncă, pentru personalul angajat,
preșcolari și elevi;
- gestionarea situațiilor de urgență;
- cheltuieli pentru participarea în proiecte europene de cooperare în domeniul educației și
formării profesionale.


Bucureşti
19
De asemenea, Consiliile locale, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului

București și consiliile județene, respectiv Consiliul General al Municipiului București pot contribui
la finanțarea suplimentară, acordând granturi unităților de învățământ, în baza unei metodologii
proprii.
În ce priveşte administrarea patrimoniului, în Art. 112 se prevede că: “terenurile și

clădirile unităților de educație timpurie, de învățământ preșcolar, școlilor primare, gimnaziale și
liceale, inclusiv ale celorlalte niveluri de învățământ din cadrul acestora, înființate de stat, fac
parte din domeniul public local și sunt administrate de către consiliile locale. Celelalte
componente ale bazei materiale sunt de drept proprietatea acestora și sunt administrate de
către consiliile de administrație, conform legislației în vigoare”.
Primarul ca reprezentant al autorităŃii publice locale sau preşedintele consiliului judeŃean

(după caz), încheie cu cel care a obŃinut prin concurs public funcŃia de director/director adjunct
un contract de management. Din comisia de concurs pentru ocuparea acestor posturi face parte
și un reprezentant al consiliului local, respectiv județean, în funcție de unitățile aflate în
subordine (Art. 257).
AutorităŃile locale au obligaŃia de a constata contravenția și a aplica amenzi

contravenționale în cazul în care sunt înregistrate contravenŃii legate de exercitarea rolurilor
părinteşti prevăzute de lege în art. 86 ca: încălcări ale obligaŃiilor ale părinŃilor/tutorele legale de
asigurarea şcolarizării elevului, pe perioada învățământului obligatoriu, distrugerile materiale din
patrimoniul școlii, cauzate de elev. Primarul împuterniceşte persoane în acest scop, la
sesizarea consiliului de administrație al unității de învățământ iar constatarea contravenției și
aplicarea amenzilor contravenționale se fac de către ofițerii sau agenții de poliție din cadrul
Ministerului Administrației și Internelor, cu competențe în domeniu (art. 360).
Alte instituŃii ale autorităŃilor publice

La nivel judeŃean funcŃionează DirecŃiile Generale de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia
Copilului care aplică, la nivelul judetului politicile şi strategiile de asistenŃă socială în domeniul
protecŃiei copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor cu handicap, precum şi a oricăror
persoane aflate în nevoie.
Activitatea DGASPC în domeniul protecŃiei drepturilor copilului este complementară
activităŃii desfăşurate de Serviciile Publice de AsistenŃă Socială de la nivel local, specialiştii
săi intervenind în cazul copiilor care au nevoie de protecŃie în afara familiei, în situaŃiile de abuz,
neglijare sau exploatare şi/sau atunci când se impune acordarea de servicii specializate.
În structura DirecŃiilor Generale de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia copilului se
organizează servicii de tip rezidenŃial şi servicii de tip familial, ca servicii de protecŃie
specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinŃilor săi.
Consiliile locale ale municipiilor, oraşelor, comunelor şi sectoarelor municipiului
Bucureşti au obligaŃia să organizeze, servicii de zi (fac parte din Serviciile Publice de Asistenta
Sociala) care au rolul de a asigura menŃinerea, refacerea şi dezvoltarea capacităŃilor copilului şi


Bucureşti
20
ale părinŃilor, pentru depăşirea situaŃiilor care ar putea determina separarea copilului de familia
sa. Din categoria acestora fac parte:
a) centrul de zi;
b) centrul de consiliere şi sprijin pentru părinŃi;
c) serviciul de monitorizare, asistenŃă şi sprijin al femeii gravide predispuse să îşi
abandoneze copilul.
ModalităŃi de colaborare ale autorităŃilor publice cu atribuŃii în domeniul educaŃiei

şi şcoli
Analiza legislaŃiei în vigoare ne indică şi alte direcŃii de acŃiune ale colaborării dintre
autorităŃile centrale, judeŃene şi locale cu atribuŃii în domeniul educaŃiei astfel:
- în realizarea demersurilor pentru participarea copiilor la învăŃământul preşcolar şi
învăŃământul obligatoriu;
- dezvoltarea unor programe de educaŃie pentru părinŃii tineri;
- organizarea unor cursuri de pregătire pentru copiii ce nu pot răspunde cerinŃelor
programei naŃionale şi celor care au abandonat şcoala, în vederea reintegrării lor şcolare;
- organizarea şi dezvoltarea unor posibilităŃi adecvate de petrecere a timpului liber şi
odihnă;
- realizarea demersurile necesare pentru prevenirea abandonului şcolar din motive
economice
3. ŞCOALA ŞI POLIłIA
PoliŃia Română este instituŃia specializată a statului, care exercită atribuŃii privind
apărarea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale persoanei, a proprietăŃii private şi publice,
prevenirea şi descoperirea infracŃiunilor, respectarea ordinii şi liniştii publice.
Conform legislaŃiei în vigoare, rolurile poliŃiei care au componentă educaŃională,
specifice acesteia sunt:
- apărarea vieŃii, a integrităŃii corporale a libertăŃii persoanelor, a propietăŃii private şi
publice;
- menŃinerea ordinii şi liniştii publice, a siguranŃei cetăŃenilor;
- prevenirea şi combaterea fenomenului infracŃional;
- identificarea şi contracararea acŃiunilor, elementelor care atentează la viaŃa, libertatea,
sănătatea şi integritatea persoanelor, a proprietăŃii private şi publice, precum şi a altor interese
legitime ale comunităŃii;
- culegerea informaŃiilor în vederea cunoaşterii, prevenirii şi combaterii infracŃiunilor,
precum şi a altor fapte ilicite;
- realizarea de activităŃi de prevenire şi combatere a corupŃiei;
- desfăşurarea de activităŃi de prevenire şi combatere a migraŃiei ilegale;
- supravegherea şi controlul circulaŃiei pe drumurile publice şi colaborarea cu alte
autorităŃi publice, instituŃii, asociaŃii şi organizaŃii neguvernamentale, pentru îmbunătăŃirea
organizării şi sistematizării circulaŃiei, perfecŃionarea pregătirii conducătorilor auto şi luarea unor
măsuri de educaŃie rutieră a participanŃilor la trafic;


Bucureşti
21
- efectuarea de studii şi cercetări privind dinamica infracŃionalităŃii în România şi

propunerea măsurilor de prevenire a acesteia;
- acordarea de sprijin, potrivit legii, autorităŃilor administraŃiei publice centrale şi locale în
vederea desfăşurării activităŃii acestora;
- colaborarea cu instituŃiile de învăŃământ şi cu organizaŃiile neguvernamentale pentru
pregătirea antiinfracŃională a populaŃiei.
Rolurile PoliŃiei în domeniul educaŃional pot fi împărŃite în două mari categorii:

- preventive;
- de intervenŃie în situaŃii speciale.
Domeniile în care întâlnim parteneriatul şcoală – poliŃie sunt următoarele:

- Asigurarea integrităŃii personale a elevilor, cadrelor didactice, a locuitorilor comunităŃii în
general;
- Prevenirea delincvenŃei juvenile şi a criminalităŃii;
- ViolenŃa în familie, stradală, în cadrul şcolii;
- Prevenirea consumului și traficului de droguri;
- EducaŃia rutieră;
- Stabilirea identităŃii persoanelor;
- Prevenirea prostituŃie/proxenetism, pedofiliei;
- Prevenirea cerşetoriei;
- Prevenirea exploatării prin muncă a copiilor;
- Promovarea respectului faŃă de lege;
- Promovarea drepturilor omului şi ale copilului;
- Promovarea unui comportamnet civilizat în societate;
- Promovarea imaginii pozitive ale PoliŃiei în comunitate.
- MenŃinerea ordinii şi liniştii publice în unităŃile de învăŃământ, în afara acestora
(perimetrul şcolii, traseul de la şcoală – acasă al elevilor), în comunitate;
4. ŞCOALA ŞI UNITĂłILE SANITARE
UnităŃile sanitare reprezintă unităŃile care asigură populaŃiei asistenŃă medicală, curativă
şi profilactică prin următoarele unităŃi sanitare din sectorul public şi privat: spitale şi ambulatorii
de spital şi de specialitate, dispensare medicale, policlinici, centre de sănătate, sanatorii TBC,
centre de diagnostic şi tratament, ambulatorii de spital şi specialitate, preventorii, cabinete
medicale de familie, cabinete stomatologice, laboratoare medicale, de tehnică dentară, cabinete
medicale de specialitate, cabinete medicale şcolare/studenteşti, laboratoare medicale, creşe,
farmacii şi puncte farmaceutice, depozite farmaceutice, unităŃi medico-sociale, centre de
diagnostic şi tratament, de specialitate, centre de transfuzie sanguină, sanatorii, preventorii etc.
Domenii ale parteneriatului şcoală – unităŃi sanitare

Rolul unităŃilor sanitare este în principiu acela de asigura sănătatea populaŃiei. Fiecare
tip de unitate sanitară are însă responsabilităŃi diferite. Fiecare dintre unităŃile sanitare pot
deveni parteneri ai şcolii.


Bucureşti
22
Parteneriatul şcolii cu unităŃile sanitare poate viza două componente majore:

- intervenŃia în situaŃii speciale (epidemii, cazuri de abuzuri, accidente etc.)
- prevenŃie în cadrul unor programe educative.
Beneficiarii parteneriatului pot fi diverşi: elevii, cadrele didactice, părinŃii, asistenŃii
sociali, cadre medicale şi alte categorii de profesionişti din mediul social etc.
5. ŞCOALA ŞI BISERICA
La nivel comunitar biserica îndeplineşte multiple roluri cu specific şi influenŃe asupra

educaŃiei şi a bunei funcŃionări a comunităŃii.
Cele mai frecvente manifestări ale parteneriatului le întâlnim în:
- organizarea unor manifestări cultural artistice comune (serbări, expoziŃii, spectacole etc.)
cu ocazia marilor sărbători creştine: Crăciun, Paşti, Florii, Ziua eroilor neamului etc.;
- participarea reprezentanŃilor bisericii la manifestări organizate de către şcoală:
deschiderea/închiderea anului şcolar, sfinŃirea lăcaşului şcolii, lectorate cu părinŃii, întâlniri ale
reprezentanŃilor bisericii cu elevii;
- organizarea de excursii, pelerinaje la diverse aşezăminte bisericeşti (mănăstiri, schituri);
- participarea reprezentanŃilor bisericii la campanii destinate eradicării: violenŃei,
comportamentelor deviante în rândul elevilor, traficului de copii etc.
6. ŞCOALA ŞI AGENłII ECONOMICI
În ce priveşte parteneriatul şcoală – agenŃi economici acesta poate avea ca efect:

- mai bună corelaŃie dintre oferta şi cererea pe piaŃa muncii (corelarea reŃelei şcolare:
structurată pe filiere, profiluri, specializări şi calificări profesionale în funcŃie de nevoile
educaŃionale locale şi naŃionale);
- integrarea socială prin diferenŃiere a absolvenŃilor, în funcŃie de competenŃe şi opŃiuni,
transmiterea unor valori precum responsabilitatea, respectul pentru muncă şi valorile produse
de către aceasta etc.
Parteneriatului raportat la ciclurile de şcolarizare

Pentru ciclul primar şi gimnazial: vizite la agenŃii economici, lecŃii deschise,
sponsorizări acordate de agenŃii economici pentru diverse manifestări, participarea unor
reprezentanŃi ai agenșilor economici la lecŃii care să aibă ca obiectiv educaŃia economică a
micilor şcolari.
La ciclul gimnazial aceste activităŃi pot fi diversificate prin implicarea elevilor în activităŃi
productive care să pună în practică diverse cunoştinŃe dobândite în şcoală, consiliere
profesională, activităŃi cu scopul orientării şcolare şi profesionale, prezentarea diverselor meserii
etc.
Pentru ciclul liceal activităŃile, pe lângă cele menŃionate anterior, pot fi de practică de
specializare în anumite domenii economice conform cu specializarea oferită de către şcoală.
În art art. 32 al Legii educaŃiei naŃionale se prevede modalitatea în care pot fi organizate
stagiile de practică: „stagiile de pregătire practică de pe parcursul filierei tehnologice sau


Bucureşti
23
vocaționale se pot organiza la nivelul unității de învățământ și/sau la operatorii economici ori
instituțiile publice cu care unitatea de învățământ are încheiate contracte pentru pregătire
practică”.
Tot în acest articol se stipulează că „Operatorii economici care asigură, pe bază de
contract cu unitățile de învățământ, burse de școlarizare, stagii de pregătire practică a elevilor,
dotarea spațiilor de pregătire practică sau locuri de muncă pentru absolvenți pot beneficia de
facilități fiscale, potrivit prevederilor legale.”
Art. 61 arată modul în care operatorii economici pot colabora cu şcolile pentru a contribui
la constituirea unor clase de elevi din cadrul unităŃilor de învăŃământ - „în cadrul sistemului
național de învățământ preuniversitar de stat se pot înființa și pot funcționa, conform legii,
unități de învățământ cu clase constituite pe bază de contracte de parteneriat între unități de
învățământ de stat și particulare acreditate, între acestea și operatori economici, precum și între
instituții din țară și străinătate, pe baza unor acorduri interguvernamentale.”
Alte forme de parteneriat

- susŃinerea financiară a şcolilor de către agenŃii economici: prin acordarea de
sponsorizări către acestea (în bani sau natură – mobilier, echipamente, reparaŃii,etc.);
- sprijin acordat cadrelor didactice pentru a urma diverse stagii de pregătire, participarea
la conferinŃe şi seminarii profesionale ale acestora;
- punerea la dispoziŃia şcolilor a echipamentelor şi laboratoarelor agenŃilor economici
pentru activităŃi practice etc.
În noua lege a educaŃiei se prevede că „Învățământul poate să fie finanțat și direct de
către operatori economici, precum și de alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii prin:
burse, credite de studii, taxe, donații, sponsorizări, surse proprii și alte surse legale” (art. 9).
O practică controversată este oferirea elevilor a unor produse furnizate de agenŃii
economici în scop comercial, se oferă gratis anumite produse pentru ca apoi elevii să devină
consumatori. O astfel de iniŃiativă, din partea unor furnizori de produse fast-food a suscitat critici
dure din partea părinŃilor ceea ce a condus la dezbateri parlamentare pentru adoptarea unei
prevederi legislative prin care se interzice comercializarea produselor fast-food şi a celor cu risc
crescut de obezitate în rândul consumatorilor, în şcoli şi în apropierea acestora.
Alte forme mascate de publicitate adoptate de diverşi agenŃi economici poate lua forma
unor concursuri, atractive pentru copii (Ex. Campaniile desfăşurate de Hiper-market-uri cu
ocazia sărbătorilor de Paşti şi Crăciun) prin care se promit premii celor participanŃi la concurs.
O altă practică este aceea în care, marile firme încurajează împlicarea socială a
angajaŃilor proprii. Aceştia sunt încurajaŃi să contribuie cu resurse financiare la programe sociale
(burse pentru copiii din familii sărace, ajutor material pentru persoanele defavorizate social,
sponsorizarea unor activităŃi culturale etc.) prin dublarea contribuŃiei financiare a angajaŃilor de
către companie.


Bucureşti
24
CondiŃii ale colaborării:

- stabilirea priorităŃilor pe care şcoala doreşte să le acopere prin intermediul
parteneriatului;
- identificarea agenŃilor economici cu valoare de parteneri potenŃiali ai şcolii;
- negocierea finalităŃilor comune care pot sta la baza parteneriatului;
- clarificarea condiŃiilor concrete pentru derularea efectivă a parteneriatului;
- conceperea şi valorificarea unor activităŃi/proiecte în regim de parteneriat;
- identificarea categoriilor de parteneri, pe care şcoala îi poate găsi în rândul agenŃilor
economici;
- identificarea căilor prin care agenŃii economici pot fi atraşi în parteneriat;
- găsirea modalităŃilor concrete de colaborare cu agenŃii economici;
- identificarea setului de valori comune, ale şcolii şi ale agenŃilor economici care pot
contribui la un bun parteneriat şcoală – comunitate;
- cultivarea unei atitudini pro-şcoală în comunitate şi creşterea responsabilităŃii sociale ale
agenŃilor economici.
7. ŞCOALA ŞI ONG-URILE
OrganizaŃiile neguvernamentale sunt organizaŃii nonprofit, care presupun o asociere

voluntară şi o mobilizare cu caracter privat a cetăŃenilor pentru a contribui la diverse cauze
sociale.
Parteneriatul cu organizaŃiile neguvernamentale poate fi legitimat de mai multe motive:
- complementaritatea serviciilor oferite copiilor şi familiilor acestora;
- crearea unei reŃele de servicii care să răspundă nevoilor reale;
- dezvoltarea profesională a celor implicaŃi;
- satisfacŃia beneficiarilor: elevi, părinŃi, comunitatea în ansamblu.
Beneficiari ai parteneriatului şcoală - ONG

Dacă ne raportăm la tipul principal de beneficiari cărora li se adresează
acŃiunile/proiectele/programele derulate de ONG-uri întâlnim:
- organizaŃii care au ca principali beneficiari copiii şi aici avem mai multe categorii: copii
proveniŃi din familii cu probleme sociale (sărace, imigranŃi, de diverse etnii, monoparentale etc.),
copii cu handicap (diverse handicapuri), copii supradotaŃi, copiii dintr-o anumită arie geografică
(sate izolate, judeŃe, localităŃi etc.), copiii străzii, copii traficaŃi, copiii abuzaŃi, copiii exploataŃi
prin muncă, copii cu diverse afecŃiuni, copii cu o anumită vârstă (preşcolari, şcolari, adolescenŃi,
studenŃi etc.), copii delincvenŃi reŃinuŃi sau nu, etc.
- organizaŃii care au ca beneficiari părinŃii/familiile: ale părinŃilor copiiilor dintr-o şcoală, ale
părinŃilor care îngrijesc copii cu diverse handicapuri, ale părinŃilor care au copii cu preocupări
într-un anumit domeniu;
- organizaŃii ale cadrelor didactice: ale cadrelor didactice cu o anumită specializare, ale
cadrelor didactice cu preocupări într-un anumit domeniu;
- organizaŃii mixte, care au mai multe categorii de beneficiari.


Bucureşti
25
Aria de acoperire a parteneriatului

- parteneriatul în cadrul unui program: Programul este un ciclu sau set de activităŃi
(proiecte) în general fără un termen de încheiere precis delimitat, care este planificat şi
controlat, cu un aspect dinamic, care constituie o abordare integrată pentru îndeplinirea misiunii
şi obiectivelor organizaŃie (PHARE, POSDRU, POS CEE etc.)
- parteneriat în cadrul unui proiect: Proiectele reprezintă un ansamblu de activităŃi
planificate care se adresează unei probleme specifice, îşi propune să atingă obiective specifice,
în limite de timp bine definite şi beneficiază de fonduri limitate. Proiectele sunt făcute în etape
distincte, identificabile. Proiectele pot fi implementate de către o şcoală, eventual în colaborare
cu alŃi parteneri (alte şcoli, ONG-uri, autorităŃi etc.). Şcoala poate fi, la rândul său solicitantul de
fonduri şi prin urmare, cea care implementează proiectul, alături de alte şcoli, organizaŃii
neguvernamentale, instituŃii.
- parteneriat în cadrul unor activităŃi punctuale: iniŃiate în plan local de către şcoli sau
de către alŃi agenŃi comunitari, care vizează derularea unor activităŃi punctuale, cu resurse
locale, în care sunt implicaŃi cei care au inâterese comune la un moment dat.
Domeniul de asistenŃă
AsistenŃa şi ocrotirea copiilor şi tinerilor: orfani de unul sau de ambii părinŃi, ai căror
părinŃi sunt plecaŃi la muncă în străinătate, proveniŃi din familii sărace, abuzaŃi fizic, emoŃional,
neglijaŃi, abandonaŃi în instituŃii ale statului (maternităŃi, centre de plasament etc.), bolnavi
(SIDA, boli cronice), cu handicap fizic sau senzorial, tulburări de comportament, dificultăŃi de
învăŃare, alte dizabilităŃi, aparŃinând minorităŃilor naŃionale, victime ale calamităŃilor naturale, alte
catastrofe, din mediul rural şi care au acces restrâns la educaŃie, supradotaŃi, tineri proveniŃi din
instituŃiile de ocrotire, cu vârste diferite (preşcolari, şcolari, adolescenŃi etc.), delincvenŃi.
Parteneriatul poate viza o multitudine de obiective:
- susŃinerea copiilor pentru a fi şcolarizaŃi;
- consilierea/realibilitarea copiilor abuzaŃi şi scoaterea copiilor din mediul de risc;
- prevenirea abandonului prin consilierea şi sprijinirea familiilor;
- asigurarea unor ajutoare materiale, medicamente, financiare;
- prevenirea consumului de substanŃe dăunătoare;
- susŃinerea dezvoltării aptitudinilor şi abilităŃilor copiilor;
- şcolarizarea, socializarea, recuperarea, integrarea socială a copiilor/tinerilor cu
dizabilităŃi;
- sprijinirea integrării sociale şi profesionale a tinerilor proveniŃi din instituŃiile de ocrotire;
- susŃinerea reintegrării sociale a copiilor delincvenŃi;
- prevenirea delincvenŃei şi a comportamentelor sociale în rândul copiilor şi tinerilor; etc.
Formele pe care parteneriatul dintre şcoală şi organizaŃiile neguvernamentale le
poate îmbrăca pot fi diferite: intervenŃioniste şi/sau de prevenŃie.
Pot fi astfel derulate acŃiuni diverse de: informare, consiliere, formare, mixte, concursuri,
expoziŃii, excursii, tabere, acŃiuni de voluntariat, centre pentru tineri/adolescenŃi, campanii
derulate în comunitate (campanii stradale, în şcoli), spectacole, cercetări, organizare de
evenimente de strângere de fonduri, festivaluri, burse acordate copiilor, târguri ale şcolilor/ONG-
urilor, centre de zi, centre de recuperare, centre mixte de teraŃii ocupaŃionale, centre after –
scool, etc.


Bucureşti
26
AsistenŃa familiei
Pentru ca un copil să se dezvolte armonios are nevoie de viaŃă de familie adecvată.
Parteneriatul în domeniul asistenŃei familiei nu implică numai şcoala şi ONG-urile ci şi
autorităŃile şi instituŃiile sociale care trebuie să: contribuie la îmbunătăŃirea vieŃii familiilor
defavorizate, selecŃia serviciilor sociale adecvate nevoilor, identificarea nevoilor, orientarea
familiilor către servicii adecvate.
Parteneriatul se poate realiza fie în intervenŃie, fie în prevenŃie în cazuri precum:
- sărăcia şi lipsa resurselor financiare;
- şomaj;
- violenŃa domestică;
- dependenŃa de alcool, droguri;
- abuzul asupra copiilor;
- copii/tineri cu probleme de comportament/delincvenŃi;
- abandonul copiilor de către unul dintre părinŃi sau de către ambii părinŃi;
- bolile cronice ale copiilor/părinŃilor;
- decesul unui membru al familiei;
- asistenŃa familiilor care au în îngrijire copii cu handicap;
- divorŃul/separarea părinŃilor; etc.
În acest domeniu, parteneriatul poate îmbrăca forme diverse: consiliere şi informare
acordate familiilor; sprijin material; orientarea familiilor către servicii specializate; sesizarea
autorităŃilor în cazuri grave care afectează integritatea fizică şi mentală a membrilor familiilor,
organizarea unor servicii pentru mamele care-şi cresc singure copii (centre de primire a mamei
şi copilului), pentru părinŃii ocupaŃi (centre after-scool, semiinternate, cantine) etc.
AsistenŃa şi ocrotirea persoanelor cu dizabilităŃi:

OrganizaŃiile neguvernamentale împreună cu şcolile pot desfăşura, şi pe alocuri chiar se
întâmplă acest lucru, programe de parteneriat în vederea recuperării, integrării sociale şi
profesionale a copiilor/tinerilor cu dizabilităŃi.
Programele de parteneriat pot îmbrăca forme diverse: sprijin reciproc în integrarea
copiilor cu dizabilităŃi în şcoală, campanii de promovare a imaginii persoanelor cu dizabilităŃi în
şcoli, consilierea / educarea şi informarea părinŃilor, a cadrelor didactice, organizarea unor
centre integrate de socializare / recuperare / educare a copiilor cu dizabilităŃi etc.
InfluenŃa organizaŃiilor neguvernamentale asupra şcolilor - se manifestă pe mai

multe planuri:
- iniŃierea unor noi forme de organizare ale activităŃilor educative: centre de zi pentru
copiii cu dizabilităŃi cu servicii integrate (educaŃie, socializare, recuperare), centre after school
(pentru copiii ai căror părinŃi sunt la muncă, provin din familii sărace. Aici sunt organizate
activităŃi educative, sportive şi de recreere), clase integrate etc.;
- influenŃe asupra curriculumului – sunt introduse la sugestia/presiunea noi discipline
sau noi componente în disciplinele existente, fie în curriculum de bază, fie în cel la decizia şcolii:
educaŃia pentru sănătate, educaŃia interculturală, educaŃia comunitară, educaŃia pentru viaŃa de
familie, educaŃia pentru cunoaşterea şi păstrarea specificului local (cultural, meşteşuguri, istorie
locală, tradiŃii), educaŃia în limba minorităŃilor (rromani, maghiară, bulgară etc.);


Bucureşti
27
- profesionalizarea şi/sau perfecŃionarea cadrelor didactice: metode noi de

predare/învăŃare, elemente de psihologia vârstelor, consiliere şi asistenŃă socială, etc.
- Implicarea cadrelor didactice / elevilor / părinŃilor / reprezentanŃilor organizaŃiilor
neguvernamentale în diverse activităŃi: de învăŃare, culturale, sportive, concursuri, etc.;
- realizarea unor studii, asimilarea rezultatelor în practicile / politicile educaŃionale:
despre motivaŃia elevilor pentru şcoală, tendinŃe noi în practicile predării, integrarea copiilor cu
CES, efectele migraŃiei asupra copiilor, traficul de persoane, abuzul asupra copiilor etc.
- influenŃe asupra politicilor educaŃionale – prin realizarea unor cercetări la nivel
macroeducaŃional, prin crearea unor structuri de dezbateri ale problemelor educaŃionale, prin
lobby şi advocacy realizat de organizaŃii pe lângă instituŃiile statului;
- contribuŃii la îmbunătăŃirea condiŃiilor din şcoli: dotare materială, îmbunătăŃirea
dotării cu echipamente, renovări/reamenajări ale clădirilor etc.
- promovarea unor modele de activităŃi / proiecte / programe educaŃine inovatoare.
AplicaŃii:
1. Care sunt, în opinia dumneavoastră, principalii agenŃi comunitari responsabili cu
educaŃia. Care sunt responsabilităŃile fiecăruia dintre aceştia?
2. RealizaŃi o prezentare a parteneriatelor şcoală-comunitate locală pe care le cunoaşteŃi

că funcŃionează/au funcŃionat în judeŃul/şcoala dumneavoastră, apoi faceŃi observaŃii privid
posibilităŃile de perfecŃionare şi de diversificare a lor în viitor;
3. IdentificaŃi în judeŃul/şcoala dumneavoastră cel puŃin 4 parteneriate posibile între şcoală

şi comunitate locală (punerea în comun a resurselor, proiecte comune, voluntariat, formarea
resurselor umane, testarea nevoilor locale etc.), apoi prezentaŃi fiecare parteneriat precizând
necesitatea parteneriatului, rolurile fiecărui partener, rezultatele aşteptate;
4. RealizaŃi un inventar cu cât mai multe sugestii posibile de diversificare a activităŃilor

şcolilor din judeŃul/localitatea dumneavoastră în folosul comunităŃii locale.
5. ImaginaŃi-vă că sunteŃi reprezentant al unui agent comunitar (consiliu local, poliŃie, agent
economic, biserică, unitate sanitară etc.). Ce interese credeŃi că are instituŃia pe care o
reprezentaŃi în a se implica într-o relaŃie de parteneriat cu şcoala? Ce beneficii personale v-ar
aduce d-voastră o astfel de implicare?


Bucureşti
28
III. DEZVOLTAREA COMUNITARĂ ŞI INFLUENłA SA ASUPRA INSTITUłIEI ŞCOLARE
1. Caracteristicile unei comunităŃi dezvoltate
Şcoala, alături de alte instituŃii care funcŃionează în comunitate este direct influenŃată de
nivelul de dezvoltare comunitară. În esenŃă dezvoltarea comunităŃii vizează evoluŃia acesteia,
un proces de intervenŃie complexă, planificată, care are ca scop creşterea capacităŃii comunităŃii
de a-şi pune în practică propria viziune de dezvoltare.
Comunitatea, înŃeleasă ca un sistem social în care relaŃiile sunt personale, informale,

tradiŃionale şi sunt bazate pe sentimente (sat, bloc, cartier, oras mic, etc.) – conform definiŃiei lui
Ferdinand Tönnies (1944) - promovează percepŃia conform căreia individul face parte dintr-un
sistem mic, este securizat afectiv. “În comunitate omul se naşte şi e legat de aceasta la bine şi
la rău … Exista o comunitate familială de origine, de obiceiuri, de credinŃe”. Spre deosebire de
societate unde relaŃiile sunt impersonale, utilitare, formale, raŃionale, bazate pe schimburi
comerciale, politice, etc.
Dezvoltarea comunitară urmăreşte astfel, promovarea “binelui comun”, încurajează
sentimentul de apartenenŃă al individului la aceasta şi-l face responsabil pe acesta de
dezvoltare.
În această perspectivă “dezvoltarea comunitară” poate fi definită ca un proces social prin
care indivizii dintr-o comunitate controleaza tot mai bine şi se adaptează tot mai bine la
aspectele specifice ale unei lumi în permanentă schimbare.
După Dunham (1970)1 dezvoltarea comunitară este: “procesul conştient de interacŃiune
socială şi acea tehnică specifică asistenŃei sociale care au cel puŃin unul din următoarele
obiective:
(1) rezolvarea nevoilor de bază şi obŃinerea şi menŃinerea unui echilibru între nevoile şi
resursele unei comunităŃi;
(2) ajutarea oamenilor de a trata mai eficient problemele şi scopurile lor, prin sprijinirea
lor pentru a-şi dezvolta, întări şi menŃine calităŃile de participare, autocontrol şi cooperare;
(3) obŃinerea de schimbări în cadrul relaŃiilor comunitare şi de grup precum şi la nivelul
centrelor de decizii comunitare.
AsociaŃia NaŃională a AsistenŃilor Sociali din SUA (NASW)2 a stabilit ca obiective ale
dezvoltării comunitare urmatoarele:
1. Oferirea de posibilităŃi pentru comunitate de a-şi mobiliza resursele în scopul rezolvării
problemelor sociale şi prevenirii cronicizării lor:
a. Oferirea către cetăŃeni a mijloacelor pentru a-şi mobiliza, exprima şi pune în acŃiune,
în mod eficace, responsabilităŃile lor specifice faŃă de comunitate.
b. Oferirea de mijloace către agenŃiile sociale pentru a pune în acŃiune în mod eficace
responsabilităŃile lor specifice faŃă de comunitate.
c. Oferirea de mijloace pentru asistenŃii sociali profesionişti pentru a-şi îndeplini
responsabilităŃile comunitare.
1
Apud Alexiu Teodor Mircea, Teodora Anastăsoaei - Dezvoltare comunitară, Editura Waldpress, 2001
2
National Association of Social Workers, Inc. New York, 1964


Bucureşti
29
2. Oferirea unor mijloace de interacŃiune între diferitele segmente ale comunităŃii:

a. Între diferiŃi cetăŃeni şi grupuri specializate ce se preocupă de bunăstarea comunitară;
b. Între diferiŃii specialişti şi între practicieni şi conducerea comunităŃii;
c. Între profesionişti şi forŃele instituŃionale cum ar fi sistemul şcolar, sistemul medical,
sistemul juridic, etc.;
3. Oferirea de servicii de planificare socială către comunitate prin:
a. Crearea de planuri de dezvoltare socială;
b. Punerea acestora în aplicare;
c. InfluenŃarea politicilor de bunăstare socială şi a altor domenii strategice care pot
influenta bunăstarea populaŃiei;
d. AsistenŃa în mobilizarea unei finanŃări adecvate guvernamentale sau private.
Dezvoltarea comunitară este în strânsă legătură cu alocarea şi folosirea eficientă a resurselor la
nivel comunitar, cu iniŃiativele locale în dezvoltarea şi folosirea mijloacelor specifice diferitelor
zone ca şi de acŃiuni de reprezentare pentru grupurile sociale marginalizate. Dezvoltarea
comunitară este astfel legată de dezvoltarea capacităŃii comunitare.
Dezvoltarea comunitară este o evoluŃie planificată în care aspectele economice, sociale,
culturale, de mediu, administratice contribuie la realizarea unui mai “bine comun”, la bunăstarea
comunităŃii şi a oamenilor care fac parte din ea. Membrii comunităŃii acŃionează colectiv pentru a
soluŃiona problemele comunităŃii, iniŃiativele variind ca intensitate şi întindere de la iniŃiative
luate de grupuri mici până la iniŃiative majore care implică întreaga comunitate.
Rezultatul principal al dezvoltării comunitare este îmbunătăŃirea calităŃii vieŃii pentru cei
care fac parte din aceasta. Beneficiul este unul mutual, responsabilitatea fiind împărŃită între
membrii comunităŃii.
Dezvoltarea comunitară presupune un efort susŃinut din partea membrilor săi, pe termen
lung şi cu efecte vizibile în timp. De aceea presupune o bună planificare în timp, cuprinzătoare
şi echitabilă pentru membrii săi, complexă şi bazată pe experienŃe şi bune practici comunitare.
În esenŃă dezvoltarea comunitară vizează:

- crearea unei comunităŃi puternice, active, unite, perseverente;
- comunitatea care are capacitatea de a-şi identifica, analiza şi rezolva problemele fără
intervenŃia altor factori din afara sa;
- comunitatea în care oamenii (cetăŃeni, indivizi locuitori ai comunităŃii respective) au
iniŃiativă, se simt capabili să intervină şi să coopereze în rezolvarea problemelor locale care le
afectează viaŃa comună;
- grupul de oameni în care aceştia dobândesc încredere în ei însăşi şi în cei din jur, îşi
conştientizează puterea de a decide în comunitate asupra vieŃii comune;
- oamenii din comunitate îşi asumă responsabilitatea pentru destinul comunităŃii în care
trăiesc, se bucură de bunăstarea colectivă şi sunt mândri de comunitatea în care trăiesc.
O comunitate dezvoltată este:

- activă, cu o viaŃă socială intensă;
- cu oameni pregătiŃi să acŃioneze pentru binele comunităŃii;
- o comunitate în care pasivitatea, paternalismul şi indiferenŃa oamenilor sunt înlocuite de
acŃiuni colective şi implicarea activă a membrilor comunităŃii în îmbunătăŃirea propriei lor vieŃi.


Bucureşti
30
- aceea în care oamenii au iniŃiativă şi colaborează în mod sistematic pentru rezolvarea

problemelor cu care se confruntă
Caracteristicile unei comunităŃi dezvoltate sunt:
- Conştientizarea sistemului de valori comune de către toate persoanele care fac parte din
acea comunitate;
- Conştientizarea identităŃii comune;
- Asigurarea subzistenșei membrilor comunităŃii;
- Socializare pe baza valorilor comune;
- Utilizează resurselor proprii;
- Dezvoltă propriile resurse;
- Membrii comunităŃii participă activ la formularea, implementarea şi respectarea regulilor
comunităŃii;
- ExistenŃa controlului comunitar;
- Comunitatea este solidară cu membrii.
Dezvoltarea unei comunităŃi este rezultatul acŃiunii oamenilor din acea comunitate.
Dezvoltarea unei comunităŃi este astfel condiŃionată de capacitatea oamenilor de a folosi
resursele de care dispun, de capacitatea lor de a lucra împreună pentru a defini şi urmări
realizarea intereselor comune.
2 Modele ale dezvoltării comunitare
Weil şi Gamble (1995) au identificat opt modele ale dezvoltării comunitare care există în
mod curent şi care sunt de aşteptat să persiste: organizarea vecinătăŃii, organizarea de
comunităŃi funcŃionale, dezvoltare economică şi socială a comunităŃii, planificarea socială,
dezvoltare de programe şi reŃele comunitare, coaliŃii, politici şi acŃiuni sociale şi miscări sociale.
2.1. Organizarea vecinătăŃii

Acest tip de dezvoltare comunitară o întâlnim atunci când cetăŃenii dintr-o comunitate
stabilesc legături între ei pentru a duce o viaŃă mai bună şi pentru a-şi întări comunitatea.
Organizarea vecinătăŃii se concentrează în principal asupra mai multor aspecte:
a. construirea unei structuri reprezentative formate din persoane cu iniŃiativă din
comunitate care să identifice nevoile acesteia;
b. definirea de sarcini şi asumarea lor de către membrii comunităŃii;
c. dezvoltarea de abilităŃi de către membrii comunităŃii în vederea rezolvării sarcinilor
asumate (abilităŃi de organizare şi de conducere în special)
Pentru a duce la bun sfârşit îmbunătăŃirile dorite în comunitate ne concentrăm, de obicei,
asupra membrilor comunităŃii, a celor care pot aduce îmbunătăŃiri din afară şi asupra conducerii
locale. Folosind acest model, putem schimba comunitatea cel mai bine dacă implicăm un mare
număr de oameni la nivel local. ToŃi membrii comunităŃii, mergând de la cei dezavantajati la cei
care fac parte din structurile de putere, contribuie la identificarea şi rezolvarea de probleme.
Acest model pune accentul pe proceduri democratice, obŃinerea consensului, cooperare
voluntară, dezvoltarea capacităŃii de conducători a membrilor comunităŃii şi auto-ajutorarea.
În cadrul acestui model, parteneriatul şcoală – comunitate se poate axa pe crearea şi
încurajarea iniŃiativelor venite din partea asociaŃiilor de părinŃi. Conştientizându-şi interesele şi


Bucureşti
31
capacitatea de a acŃiona, aceştia se pot organiza în asociaŃii care să promoveze programe de

parteneriat: implicarea în acŃiunile extraşcolare, atragerea de fonduri pentru şcoală, implicarea
în activităŃi de promovare a şcolii şi comunităŃii, în acŃiuni culturale, grup de presiune asupra
factorilor de decizie ai autorităŃilor publice locale (Consiliu local, JudeŃean) etc.
Se ridică însă problema menŃinerii gradului de interes al locuitorilor unei comunităŃi faŃă
de şcoală. Se ştie că locuitorii unei comunităŃi sunt interesaŃi de activitatea şcolii atâta vreme cât
proprii lor copii o frecventează. Pot apărea de asemenea, conflicte, păreri diferite între părinŃi.
Aici şcoala poate interveni, prin reprezentanŃii săi, ca factor catalizator între membrii comunităŃii.
2.2. Organizarea de comunităŃi funcŃionale

Prima caracteristică a acestui model este faptul că se concentrează mai degrabă pe o
comunitate funcŃională şi nu pe una geografică. O comunitate funcŃională se referă la
concentrarea pe o problemă comună cum ar fi: prevenirea SIDA, avortul, prevenirea
infracŃionalităŃii sau violenŃa domestică. Punctul central al întregii organizări îl reprezintă lupta
pentru dreptatea socială. Aceste forme de organizare pledează pentru schimbarea politicilor,
comportamentelor şi atitudinilor în legatură cu problema pentru care aleg să militeze. O astfel
de forma de organizare poate, de asemenea dezvolta servicii pentru persoanele vulnerabile
afectate de problema pentru rezolvarea căreia militează.
ComunităŃile funcŃionale se implică şi în educaŃia întregii comunităŃi în ceea ce priveşte
problema abordată. Pe măsură ce comunităŃile funcŃionale devin mai organizate, obŃin o
capacitate internă de construcŃie prin intermediul membrilor lor, care îşi îmbunătăŃesc
cunoştintele privind problema care îi preocupă. O astfel de organizaŃie se concentrează asupra
sprijinirii cercetărilor, acŃiunii publice, educaŃiei, dezvoltării de politici sau de servicii în ceea ce
priveste problema abordată.
În România, considerăm că, după 1990, acest model a fost promovat. Cea mai mare
parte a iniŃiativelor a venit din partea organizaŃiilor neguvernamentale care, fie prin proiecte
punctuale, fie prin programe extinse, au abordat probleme diferite: protecŃia persoanelor cu
handicap, promovarea şi educarea grupurilor minoritare, diverse forme de educaŃie (ecologică,
interculturală, pentru sănătate etc.), copii străzii, violenŃa domestică, traficul de persoane etc.
Multe dintre programele iniŃiate de către organizaŃiile neguvernamentale au promovat
parteneriatul cu şcolile şi au urmărit atât implicarea elevilor cât şi a părinŃilor, cadrelor didactice,
reprezentanŃi ai autorităŃilor etc.
Presiunea organizaŃiilor neguvernamentale a dus la înfiinŃarea de instituŃii ale statului
responsabile cu gestionarea problemelor sociale ale comunităŃilor: DirecŃiile de AsistenŃă
Socială şi ProtecŃia Copiilor, AgenŃia NaŃională Antidrog, Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia
Persoanelor cu Handicap etc. şi la crearea de servicii susŃinute din fonduri comunitare: centre
de zi, centre de recuperare, centre pentru protejarea membrilor victime ale violenŃei domestice
etc.
2.3. Dezvoltarea socială şi economică
Scopul acestui model este să îmbunătăŃească calitatea vieŃii şi să ofere posibilităŃi
economice celor care locuiesc în comunităŃi sărace sau oprimate. Accentul se pune pe
organizarea unei comunităŃi pornind de la organizarea într-o structură a membrilor ei, apoi
dezvoltarea capacităŃii de a se autoadministra şi a se organiza singuri şi abia pe urmă
dezvoltarea şi implementarea planurilor de progres social şi economic. De mare importanŃă în


Bucureşti
32
cadrul acestui model este folosirea structurii comunitare care s-a dezvoltat în aceste condiŃii
vitrege pentru a-i convinge pe cei care dispun de resurse să investească în dezvoltarea sociala
şi economică a comunităŃii. O astfel de comunitate încearcă, de obicei, să convingă deŃinători
de resurse cum ar fi consiliile locale şi judeŃene, fundaŃii, bănci şi investitori din afară să
investească în ea. De asemenea, ele încearcă să-şi pregătească membrii (alături de non
membrii care trăiesc în comunitate) să se folosească de investiŃiile sociale şi economice.
Parteneriatul şcoală - comunitate în acest caz poate funcŃiona prin prisma pregătirii
membrilor comunităŃii în vederea atragerii de resurse pentru dezvoltarea locală. Se pleacă de la
principiul că este mai bine să învăŃăm pe cineva să pescuiască decât să-i dăm peştele gata
prins. Cei care pot atrage resurse se pot organiza în asociaŃii, fundaŃii din punct de vedere
juridic, sau, în calitate de autorităŃi locale pot dezvolta activităŃi de atragere de fonduri:
alcătuirea şi depunerea unor cereri de finanŃare, lobby pe lângă autorităŃile centrale,
organizarea de evenimente generatoare de sponsorizări, realizarea şi vânzarea unor produse
cu specific local etc. În aceste activităŃi pot fi implicaŃi atât părinŃii cât şi copii, angajaŃii
autorităŃilor, reprezentanŃii altor instituŃii de la nivel local.
2.4. Planificarea socială

Această abordare pune accentul pe un proces tehnic de rezolvare de probleme şi
porneşte de la premisa că schimbarea comunităŃii într-un mediu complex şi industrializat
presupune profesionişti foarte pricepuŃi şi pregătiŃi care pot ghida procesul complex al
schimbării.
Principalul rol al expertului este de a identifica şi rezolva problemele sociale. Expertul
este de obicei angajat de către un segment al structurii de putere, cum ar fi o agentie de
dezvoltare regională, departamentul de strategie al consiliului local sau judeŃean etc.
Considerăm că dezvoltarea socială nu poate fi făcută la voia întâmplării şi că
profesioniştii au un rol important în aceasta. Responsabilii locali, primarii, reprezentanŃii
consiliului local, directorii de şcoli trebuie să Ńină cont de datele concrete ale comunităŃii şi să
alcătuiască programul de dezvoltare locală în funcŃie de aceste date (natalitatea, evoluŃia
veniturilor, agenŃii economici, infrastructură, posibilităŃi de dezvoltare, legislaŃie etc.).
Şcoala nu trebuie şi nu poate fi exclusă din acest proces complex de planificare. În
condiŃiile descentralizării va fi din ce în ce mai mult resimŃită nevoia de profesionişti la nivel local
care să aibă viziuni strategice privind dezvoltarea comunitară specifică.
2.5. Legătura cu comunitatea în dezvoltarea de programe

Obiectivul central în cadrul acestui model îl reprezintă conceperea şi implementarea
unui serviciu nou sau îmbunătăŃit de care comunitatea a hotarât deja că are nevoie. IntenŃia
este de a interveni atât asupra finanŃatorilor care asigură fondurile necesare naşterii acestor
servicii cât şi asupra beneficiarilor lor.
FinanŃatorii sunt o Ńintă deoarece trebuie încurajași/convinşi să asigure fondurile
necesare şi trebuie implicaŃi în dezvoltarea comunitară.
Beneficiarii sunt o Ńintă deoarece trebuie informaŃi că sunt eligibili pentru un serviciu nou
sau îmbunătăŃit. Acest lucru presupune însă o coordonare a acŃiunilor, nu este suficientă numai
identificarea unei probleme ci trebuie promovată, încurajată rezolvarea problemei prin acŃiuni
concentrate.


Bucureşti
33
Şi în acest caz colaborarea şcoală – comunitate poate funcŃiona. Putem avea situaŃia în
care chiar şcoala sesizează o problemă a comunităŃii (ex. Copii ai căror părinŃi sunt plecaŃi în
străinătate la muncă şi a căror situaŃie generează o altă serie de probleme.). IniŃiativa rezolvării
unei probleme, coordonarea acŃiunilor necesare poate fi făcută de către şcoală. Problema
comunităŃii poate fi baza parteneriatului: şcoala, autorităŃile, ONG-urile, cetăŃenii îşi pot asuma
responsabilităŃi specifice pentru rezolvarea sa.
2.6. CoaliŃii
Mizrahi şi Rosenthal (1993) au definit coaliŃia drept “un grup de reprezentanŃi a diferitelor
organizaŃii care îşi unesc forŃele pentru a influenŃa instituŃii din afară sau una sau mai multe
probleme care le afectează propria autonomie”. Într-o coaliŃie grupuri separate pot lucra
împreună pentru a obŃine o schimbare socială, care de cele mai multe ori nu are cum să fie
obŃinută de un singur grup. De aceea, grupuri care doresc să obŃină aceleaşi schimbări îşi
combină resursele şi lucrează împreună în vederea acestui scop, mentinându-şi în acelaşi timp
şi autonomia.
CoaliŃiile sunt adesea caracterizate de o tensiune dinamică deoarece organizaŃiile luptă
să rămână autonome în timp ce încearca să lucreze împreună.
CoaliŃiile Ńintesc cel mai des finanŃatorii care sunt încurajaŃi să finanŃeze servicii noi sau
extinse, oficiali care ar putea să aprobe noi politici şi instituŃiile guvernamentale care pot acŃiona
atunci când apare o nouă problemă, dar care adesea ezită să o facă.
În opinia noastră coaliŃiile sunt similare cu parteneriatul, constituit pentru a promova şi
rezolva o problemă socială. Bazate pe un acord de colaborare în care sunt specificate
responsabilităŃile fiecărui membru, coaliŃiile pot atrage o multitudine de factori comunitari.
Vorbim aici de o colaborare interinstituŃională între organizaŃii de acelaşi tip sau organizaŃii
diferite.
De exemplu: şcolile din satele unei comune acŃionează împreună pentru a obŃine o
alocaŃie bugetară mai mare de la consiliul judeŃean; organizaŃiile care au ca beneficiari copii
rromi acŃionează pentru respectarea dreptului la educaŃie al acestora; autorităŃile locale, şcoala,
ONG-urile active într-o comunitate, biserica, unitatea sanitară, poliŃia fac front comun împotriva
amplasării unui obiectiv economic poluator pe raza comunităŃii etc.
2.7. Politici şi acŃiuni sociale

Acest model porneşte de la premisa că există un segment de populaŃie dezavantajat
(adesea oprimat) care trebuie să fie organizat, poate în alianŃă cu alte segmente, astfel încât să
facă presiuni asupra structurilor de putere pentru a obŃine mai multe resurse sau pentru a fi
tratat în concordanŃă cu democraŃia sau dreptatea socială.
Mişcările care acŃionează în vederea obŃinerii schimbărilor sociale sau politice adesea
încearcă să schimbe marile instituŃii, politicile de bază sau organizaŃiile formale. Scopurile
acestor grupuri implică adesea o redistribuŃie a puterii şi a resurselor. Spre deosebire de
comunităŃile unite descrise în alte forme de dezvoltare comunitară, pentru aceste grupuri Ńintă
schimbarea este reprezentată de structura puterii sau de cei care li se opun.
O astfel de acŃiune putem identifica în comunităŃile unde există grupuri etnice cu
populaŃie numeroasă (vezi situaŃia maghiarilor din Covasna şi Harghita, cazul comunităŃilor cu
populaŃie majoritar rromă). Comunitatea s-a adaptat specificului local iar instituŃiile au angajat


Bucureşti
34
personal care vorbeşte limba etnicilor, şcoala s-a adaptat şi în virtutea respectării dreptului la
învăŃământ în limba maternă, a creiat condiŃiile desfăşurării acestuia (cursuri în limba maternă a
minorităŃilor, cursuri de limbă maternă pentru aceştia, angajarea de cadre didactice de predare
în limba maternă a minorităŃilor etc.)
2.8. Mişcări sociale

Potrivit lui Barker (1995), o mişcare socială reprezintă “un efort organizat, implicând, de
obicei, mai mulŃi oameni reprezentând un larg segment al populaŃiei, de a schimba o lege,
politica socială sau o normă socială”. Progresul spre o societate mai bună este însoŃit adesea
de mişcări sociale. Alteori astfel de mişcări pot sta în calea progresului, cum se întâmpla în
cazul mişcărilor homofobice. Când o mişcare socială se apropie de atingerea scopului sau,
idealurile pe care le promovează sunt adesea acceptate ca noi norme sociale. De exemplu,
mişcările feministe au promovat idealuri care au dus la schimbări majore în ceea ce priveşte
relaŃiile dintre femei şi bărbaŃi.
Mişcările sociale sunt, în opinia noastră, specifice unei populaŃii largi iar populaŃia unei
comunităŃi poate resimŃi şi se poate implica în acestea. Şcoala poate contribui la promovarea
unei mişcări sociale (ex. Rolul cadrelor didactice din mediul rural în revoltele Ńărăneşti din 1907).
Practica ultimilor ani aduce tot mai mult în discuŃie dezvoltarea locală, dezvoltarea
comunităŃilor şi dezvoltarea durabilă ca procese necesare îmbunătăŃirii calităŃii vieŃii locuitorilor.
Stat cu o lungă perioadă de centralizare administrativă, România este astăzi nevoită să
se adapteze noilor condiŃii sociale şi să realizeze descentralizarea structurilor administrative
care urmăresc în principal apropierea deciziei de cetăŃean, luarea în considereare a nevoilor
reale ale acestuia. AutorităŃile care anterior operau în condiŃiile unui mediu relativ stabil şi
cunoscut, astăzi activează în condiŃiile unor transformări rapide şi sunt nevoite să asimileze noi
modele de comportament faŃă de cetăŃeni, să utilizeze noile tehnologii şi echipamente, tehnici
de organizare şi administrare.
Pe de altă parte comunităŃile trebuie să facă fașă concurenŃei naŃionale şi europene. O
dată cu intarea României în Uniunea Europeană problemele s-au nuanŃat. Pe de o parte
suntem supuşi influenŃelor globalizării, resimŃite de cetăŃeni în viaŃa de zi cu zi, pe de altă parte
tindem să ne păstrăm specificul local. Toate domeniile trebuie să se alinieze unor standarde
europene (condiŃii de viaŃă, infrastructură, sănătate, învăŃământ industrie şi producŃie etc.).
Toate acestea vor aduce un plus în calitatea vieŃii locuitorilor României dar care sunt efectele
pe termen lung?
ComunităŃile locale sunt în competiŃie în ceea ce priveşte atrageare resurselor financiare
la nivel naŃional şi european. Atragerea acestor resurse conduc la asigurarea unor servicii de
bună calitate pentru cetăŃeni. Suntem astăzi într-un cerc vicios. Confruntată în ultimii ani cu
migrarea forŃei de muncă în Europa, mai ales din mediul rural, România trebuie să elaboreze
politici adecvate şi pe termen lung de menŃinere a forŃei de muncă. EducaŃia este un domeniu
prioritar de dezvoltare în noile condiŃii europene. Confruntat cu schimbări multiple şi uneori
haotice, sistemul de educaŃie din România trebuie să asigure educaŃia adecvată viitorilor
cetăŃeni în spaŃiul comunitar european. SituaŃia educaŃiei, mai ales în mediul rural, este însă
foarte deficitară. Lipsa unor condiŃii minimale de educaŃie (şcoli cu clădiri inadecvate, insalubre,
lipsa transportului şcolar, cadre didactice insuficiente, necalificate, prost plătite) duce la efecte


Bucureşti
35
majore asupra comunităŃilor pe termen mediu şi lung. Conceperea şi aplicarea unor planuri de
dezvoltare comunitară este astfel vitală pentru satisfacerea intereselor cetăŃenilor, educarea
corespunzătoare a acestora, dezvoltarea unor stiluri de viaŃă corespunzătoare, crearea
oportunităŃilor economice şi de angajare, realizarea unor obiective sociale, economice, culturale
şi de mediu, dezvoltare durabilă etc.
Conceperea unui plan de dezvoltare comunitară trebuie să Ńină astfel seama de
multitudinea problemelor sociale dintr-o comunitate, de intercorelaŃia acestora, de diversitatea
intereselor dintr-o comunitate. Construirea capacităŃii comunitare presupune identificarea
problemelor existente într-o comunitate, a oportunităŃilor şi avantajelor dar şi a dezavantajelor şi
riscurilor, identificarea intereselor şi a pârghiilor de putere.
Dezvoltarea comunitară contribuie la responsabilizarea membrilor săi indiferent că sunt
reprezentanŃi ai autorităŃilor locale, ai instituŃiilor reprezentative sau simpli cetăŃeni.
Din această perspectivă colaborarea dintre şcoală şi comunitate este relevantă.
Şcoala este o instituŃie consumatoare de resurse la nivel local dar este generatoare de
resurse umane pregătite pentru a convieŃui în comunitate. Şcoala transmite valori şi modele de
comportament, educă viitorii locuitori ai comunităŃii.
Dezvoltarea comunitară nu vizează în mod concret o expansiune cât o adaptare la
situaŃia concretă existentă în comunitate, o schimbare care duce la creşterea calităŃii vieŃii
locuitorilor.
3 Factorii dezvoltării comunitare

Dezvoltarea comunitară este dependentă de o multitudine de resurse: naturale, umane,
financiare, de infrastructură.
Resursele naturale sunt cele furnizate de natură: pământul, apă, aer, minerale şi metale
de suprafaŃă/subteran, petrol şi gaze naturale, păduri, vegetaŃie, viaŃă sălbatică. O bună
gestionare şi administrare a acestora aduce bunăstare comunităŃii şi membrilor săi.
Resursele umane sunt deosebit de importante în dezvoltarea comunitară şi vizează:
familii şi stiluri de viaŃă sănătoase, capacitatea de a construi, educa şi pregăti, planificarea
carierei, valori şi norme etc.
Resursele financiare sunt importante în dezvoltarea comunitară în măsura în care ele
sunt localizate, atrase şi cheltuite adecvat la nivelul comunităŃii.
Infrastructura este o parte necesară a dezvoltării comunitare. Aici putem include structuri
şi construcŃii fizice, transport, sisteme de comunicaŃii, sisteme electrice, hidrotehnice,
canalizare, încălzire, curăŃenie şi gestionarea deşeurilor etc.
Nu trebuie să facem însă abstracŃie de istoria comunităŃii, de contextul socio-economic
şi istoric în care se dezvoltă o comunitate.
În esenŃă dezvoltarea comunitară poate fi raportată la 3 dimensiuni sociale:
- demografică;
- economică;
- de servicii;
Indicatori demografici ai dezvoltării/subdezvoltării comunitare identificaŃi de Institutul
pentru Cercetarea CalităŃii VieŃii sunt:
- rata de dependenŃă demografică – raportul dintre populaŃia 0-14 ani şi populaŃia de 60
de ani şi peste, populaŃia 15-59 ani;


Bucureşti
36
- suprafaŃa locuibilă pe locuinŃă;

- număr abonamente telefonice la 1000 de locuitori;
- ponderea populaŃiei în localitate;
- infrastructura şi accesul la servicii;
- accesul la educaŃie;
- ponderea populaŃiei ocupate în agricultură;
- număr de salariaŃi la întreprinderile din localitate/1000 de locuitori;
- rata natalităŃii;
- rata emigrării din localitate;
- rata plecărilor temporare, prin schimbarea rezidenŃei;
Toate aceste aspecte influenŃează viaŃa şcolii la nivelul comunităŃii. PopulaŃia majoritar
îmbătrânită sau cu tendinŃă de îmbătrânire, nu mai îndeplineşte funcŃia de reproducere, astfel
scăzând numărul copiilor care vor fi cuprinşi în sistemul de educaŃie. Acest lucru a condus la
desfiinŃarea unor şcoli în unele localităŃi rurale, migraŃia cadrelor didactice, organizarea unor
cursuri simultane pentru elevi etc.
Accesul la educaŃie este condiŃionat atât de infrastructură cât şi de nivelul de pregătire al
părinŃilor. Nivelul aspiraŃiilor acestora este în cele mai multe cazuri similar cu nivelul propriu de
educaŃie. În zonele foarte sărace accesul la educaŃie este restricŃionat şi de nivelul veniturilor
care condiŃioneză frecventarea şi absolvirea învăŃământului (mai ales de nivel liceal şi superior).
4. Dezvoltarea şcolii către o şcoală comunitară

Dezvoltarea şcolii trebuie privită din cel puŃin două perspective:
- aceea a eforturilor depuse de către comunitate în ansamblu în scopul dezvoltării:
autorităŃi active, oameni implicaŃi, nivelul investiŃiilor crescut, venituri bune pe cap de locuitor,
investiŃii în infrastructură în general şi în infrastructura şcolii etc.;
- eforturi depuse de către şcoală în scopul adaptării la cerinŃele comunităŃii: management
participativ, conlucrare cu autorităŃile, părinŃii, implicare a cadrelor didactice şi pregătirea
adecvată a acestora etc.
Dezvoltarea comunităŃii în care funcŃionează o şcoală o influenŃeză decisiv pe acesta din
urmă. Fenomene precum: scăderea natalităŃii, migraŃia forŃei de muncă tinere, îmbătrânirea
populaŃiei, schimbarea structurii ocupaŃiilor etc. influenŃeză viaŃa şcolii, mai ales a perioadei de
şcolarizare obligatorie. Pe de altă parte, infrastructura nedezvoltată, accesul greu la unităŃile
şcolare, insuficienŃa spaŃiilor de învăŃământ, lipsa spaŃiilor de cazare pentru copiii ale căror
familii locuiesc departe de şcoală, lipsa de salubritate etc., influenŃeză viaŃa de zi cu zi a şcolii.
Într-o comunitate interdependenŃa aspectelor sociale conduce la funcŃionalitatea sa. Dacă de
exemplu, autorităŃile nu se preocupă pentru sporirea condiŃiilor de viaŃă ale locuitorilor (nu
gestionează corespunzător: reŃelele de apă şi canalizare, electricitate, managementul
deşeurilor, nu întreŃine reŃeaua de străzi), locurile de muncă lipsesc etc. – tinerii sunt tentaŃi să
părăsească localitatea, natalitatea scade şi acest lucru poate duce la desfiinŃarea unităŃilor
şcolare.
RelaŃia şcoală comunitate locală este influenŃată de o multitudine de factori printre care
putem enumera:


Bucureşti
37
- mediul social al comunităŃii (rural, urban, mărimea comunităŃii, întindere geografică etc.).
Se demonstrează că şcolile din mediul urban, mai ales cele din zonele centrale ale oraşelor
mari şi dezvoltate economic sunt foarte dezvoltate: au dotare materială superioară (sunt
atractive pentru sponsori, agenŃi economici, pot obŃine fonduri proprii din proiecte sau
închirierea de spaŃii etc.), au cadre didactice bine pregătite, de multe ori conŃin şi alte servicii
destinate copiilor şi familiilor (semiinternate, cercuri de dezvoltare a abilităŃilor, cabinete de
consiliere, logopedie, cantine etc.), sunt atractive şi pentru parteneriate cu diverşi parteneri
comunitari (poliŃie, ong-uri, instituŃii de cultură etc), desfăşoară şi activităŃi destinate părinŃilor:
cursuri, seminarii, dezbateri etc. Nu este de neglijat faptul că, în mediul urban, copiii şi familiile
acestora au acces la o reŃea de servicii cultural-educaŃionale (teatre, cluburi, case de cultură
etc.), de recreere (baze de sport, parcuri etc.), medicale, servicii diverse de asistenŃă socială.
În mediul rural această diversitate de servicii este mult mai slab reprezentată, familiile şi copiii
acestora nu au acces la o multitudine de servicii.
- gradul de cultură, nivelul studiilor populaŃiei care îşi trăieşte viaŃa în comunitate –
influenŃeză şi viaŃa şcolii. Modelul social al profesiilor de succes, modelele oferite de către cei
apropiaŃi copiilor influenŃează şi gradul acestora de aspiraŃii.
- profesiile dominante în comunitate – pot deveni atât modele pentru copii dar pot dicta şi
o anumită orientare a şcolii către pregătirea copiilor în domeniul profesiilor cerute de către
comunitate, de agenŃii economici activi. În condiŃiile migraŃiei accentuate a forŃei de muncă
tinere, recalificării şi a dinamicii accentuate a forŃei de muncă, a promovării excesive de către
mass-media a exemplelor de persoane cu mare vizibilitate socială şi fără o pregătire adecvată
este greu de stabilit un model adecvat de profesie;
- dezvoltarea economică şi tehnologică a comunităŃii;
- reprezentările sociale, mentalităŃile şi atitudinile privind educaŃia copiilor, nivelul
aspiraŃiilor familiilor faŃă de educaŃia copiilor;
- valoarea acordată studiilor şi profesiilor;
- percepŃia privind misiunea şcolii în comunitate;
- componenŃa demografică a comunităŃii: ritmul creşterii demografice, structura pe vârste
a populaŃiei, tipul de familii, structura ocupaŃională a locuitorilor etc.
Considerăm că o şcoală dezvoltată într-o comunitate este motorul dezvoltării

comunitare. IniŃiativele parteneriatului vin de cele mai multe ori din partea şcolii. ReprezentanŃii
şcolii trebuie să fie deschişi, să interpreteze evoluŃia comunităŃii, să aibă disponibilitatea şi, nu
în ultimul rând pregătirea necesare implicării în parteneriate. De asemenea, şcoala trebuie să
fie deschisă la alte iniŃiative, să nu refuze parteneriatul propus de alŃi reprezentanŃi ai
comunităŃii. Parteneriatul şcolii cu alŃi reprezentanŃi ai comunităŃii se dezvoltă pe acele
componente care au responsabilităŃi, interese privind copiii şi familiile acestora. Parteneriatul
produce efecte benefice atât pentru şcoală, copii, familii dar şi pentru comunitate. De exemplu:
dezvoltarea unor alternative de petrecere a timpului liber pentru copii scade riscul delincvenŃei
juvenile, crează locuri de muncă în comunitate pentru adulŃi, previne bolile şi contribuie la
sănătatea copiilor; are efecte benefice asupra copiilor, familiilor, serviciilor sociale, ajutorarea
familiilor sărace, scade riscul de abandon familial al copiilor, de abuzuri împotriva acestora;
educaŃia rutieră adecvată scade numărul accidentelor de circulaŃie etc.


Bucureşti
38
Şcolile care au acces la mai multe resurse ale comunităŃii (umane, materiale,
informaŃionale, tehnologice) pot dezvolta forme de manifestare ale parteneriatului şcoală –
comunitate diverse şi centrate pe nevoile comunităŃii.
Pe de altă parte, gestionarea optimă a problemelor educaŃionale şi sociale identificate
de către şcoală este dependentă de gradul în care şcoala este responsabilă de propriul
management. Prin descentralizarea unităŃilor de învăŃământ se încearcă sporirea ariei de
responsabilitate a şcolii în privinŃa propriului management. Cu cât şcoala are responsabilităŃi
mai mari în ceea ce priveşte propriul management, cu atât parteneriatul este mai posibil.
Dezvoltarea şcolii către o şcoală comunitară presupune un efort de voinŃă din partea
celor implicaŃi dar şi o opŃiune mangerială. În opinia noastră nu putem vorbi de o dezvoltare
adecvată a şcolii în context comunitar fără a Ńine seamă de toate aspectele enumerate. Deşi
investite cu aceleaşi roluri sociale, şcolile funcŃionează în comunităŃi diferite, gradul de
dezvoltare al acestora este dependent de resursele comunităŃii, de tipul de management
adoptat de conducerea şcolii dar şi de nevoile beneficiarilor de servicii educaŃionale: copii,
familii, adulŃi etc.
O şcoală dezvoltată este aceea care răspunde adecvat unei game cât mai mari de nevoi
ale beneficiarilor săi, dispusă şi implicată în parteneriate, flexibilă şi cu oameni pregătiŃi şi
motivaŃi.
AplicaŃii:
1. IdentificaŃi cele mai grave probleme de ordin educativ întâlnite în comunităŃile unde
funcŃionează şcoala dumneavoastră (în cazul directorilor de şcoli) sau în judeŃul dumneavoastră
(în cazul inspectorilor). AbordaŃi una dintre acestea specificând:
- cauzele care o generează;
- care sunt efectele acesteia asupra comunităŃii (şcolii, altor instituŃii, locuitorilor etc.);
- ce soluŃii posibile propuneŃi;
- care sunt agenŃii comunitari implicaŃi şi care este rolul lor.
2. În perspectiva transformării şcolii într-un centru de servicii pentru comunitate

identificaŃi 3 – 5 activităŃi specifice unui asemenea centru.
Pentru fiecare în parte menŃionaŃi: grupul Ńintă, nevoia căreia i se adresează, resursele
(materiale, umane) necesare, beneficiile pe care le aduce comunităŃii, modalităŃile de finanŃare.


Bucureşti

Suport de Curs Scoala Si Comunitatea PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport de Curs Scoala Si Comunitatea PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

Formare de consilieri şi asistenŃi suport pentru implementarea

Proiect implementat de Ministerul EducaŃiei, Cercetării, Tineretului şi

Număr de ore: prelegeri: 5

2. ConŃinuturi ale unităŃilor tematice

Unitatea 2. Şcoala şi partenerii săi

Formare de consilieri şi asistenŃi suport pentru implementarea

Proiect implementat de Ministerul EducaŃiei, Cercetării, Tineretului şi

Unitatea 3. Dezvoltarea comunitară şi influenŃa sa asupra instituŃiei şcolare

Strategii de formare utilizate:

Metode de evaluare: colocviu, evaluare orală – susŃinerea unui proiect de dezvoltare al

Formare de consilieri şi asistenŃi suport pentru implementarea

Proiect implementat de Ministerul EducaŃiei, Cercetării, Tineretului şi

I. ŞCOALA ŞI CONTEXTUL COMUNITAR

Pe fondul schimbării politice, sociale, economice profunde şi complexe, societatea

Astfel comunitatea este caracterizată prin:

Formare de consilieri şi asistenŃi suport pentru implementarea

Proiect implementat de Ministerul EducaŃiei, Cercetării, Tineretului şi

Societatea are următoarele caracteristici:

Max Weber abordează ideea de comunitate în opoziŃie cu asociaŃia în cadrul viziunii

Sintetizând concepŃiile lui Tonnies şi Weber - comunitatea este caracterizată:

În România, în opinia noastră putem vorbi de:

Formare de consilieri şi asistenŃi suport pentru implementarea

Proiect implementat de Ministerul EducaŃiei, Cercetării, Tineretului şi

În Enciclopedia Larousse întâlnim câŃiva termeni care caracterizează o comunitate:

Caracterizarea relaŃiei de parteneriat şcoală – comunitate

- Din punctul de vedere al beneficiilor pe care le aduce, parteneriatul poate fi definit ca o

- Parteneriatul poate fi o soluŃie pentru alocarea şi folosirea resurselor locale la nivel

Ideea de parteneriat între şcoală şi comunitate trebuie să se bazeze pe principiul

Formare de consilieri şi asistenŃi suport pentru implementarea

Proiect implementat de Ministerul EducaŃiei, Cercetării, Tineretului şi

Parteneriatul este bazat pe încredere, crează responsabilitate pentru parteneri şi

Necesitatea parteneriatului şcoală – comunitate

Formare de consilieri şi asistenŃi suport pentru implementarea

Proiect implementat de Ministerul EducaŃiei, Cercetării, Tineretului şi

TendinŃa deschiderii şcolii către comunitate este evidentă în majoritatea Ńărilor

Identitatea şcolii în relaŃia de parteneriat

Parteneriatul şcolii cu agenŃii comunitari poate funcŃiona în mai multe feluri:

Blocajele care pot interveni în relaŃia de parteneriat dintre şcoală şi comunitate

Formare de consilieri şi asistenŃi suport pentru implementarea

Proiect implementat de Ministerul EducaŃiei, Cercetării, Tineretului şi

Adaptarea şcolii la nevoile comunităŃii

2. Construirea parteneriatului este o acŃiune deliberată ce se realizează cu

Formare de consilieri şi asistenŃi suport pentru implementarea

Proiect implementat de Ministerul EducaŃiei, Cercetării, Tineretului şi

II. ŞCOALA ŞI PARTENERII SĂI

Familia reprezintă principalul factor al parteneriatului şcoală – comunitate locală.

DivorŃialitatea - DivorŃul părinŃilor este o experienŃă traumatizantă în cele mai multe

Implicarea familiei în viaŃa şcolii

Formare de consilieri şi asistenŃi suport pentru implementarea

Proiect implementat de Ministerul EducaŃiei, Cercetării, Tineretului şi

Există două teorii importante privind relaŃia şcoală-familie:

- teoria schimbului care consideră acŃiunea umană în funcŃie de un câştig personal; se

Dimensiunea formală a parteneriatului şcoală – familie

Formare de consilieri şi asistenŃi suport pentru implementarea

Proiect implementat de Ministerul EducaŃiei, Cercetării, Tineretului şi

școlare pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire opționale se

- în ce priveşte componenta evaluare, se doreşte realizarea unei mai bune transparenŃe

Formare de consilieri şi asistenŃi suport pentru implementarea

Proiect implementat de Ministerul EducaŃiei, Cercetării, Tineretului şi

- ReprezentanŃii părinŃilor fac parte şi din conducerea unităŃilor de învăŃământ, fiind

Un raport asupra relaŃiilor dintre şcoală şi familie în Ńările ComunităŃii Europene,

Obstacole în relaŃia şcoală-familie