•  Moral

 :  având  un  comportament/raţionament,  bun,  corect,  în  

conformitate  cu  valorile,  factorii  culturali  (istorie,  tradi:i,  educa:e,  
credinte,  etc.)  si  normele  de  comportament  (ale  societăţii,  grupului,  
culturii,  civiliza:ei,  etc.).    
•  Morala:  comportamentul  omului  din  perspec:va  alegerilor  pe  care  le  
manifesta  in  respectarea  valorilor,  normellor,  standardellor,  
codurillor  de  comportament,  din  perspec:va  alegerii  intre  bine  si    rau  
•  Moralitatea  nu  este  o  virtute  dar  se  coaguleaza  din  manifestarea  
virtu:lor  (excelentelor  de  caracter);  este  atributul  gandirii  si  
comportamentului  nostru  din  perspec:va  binelui  decurgand  din  
alegerile  proprii  in  raport  cu  valorile  morale  pe  care  dorim  sa  le  
respectam  si  sa  le  punem  in  prac:ca.  Moralitatea  nu  trebuie  privită  
sta:c  ca  un  dat,  ca  o  proprietate  individuala  ci  dinamic,  fluent  ca  o  
modalitate  conceptuala  de  gandire  si/sau  de  ac:une;  nu  exista  
aprioric  oameni  morali  si  imorali,  alegerea  dintre  bine  si  rau  fiind  o  
op:une  fundamentata  de  cons:inta  morala  si  manifestandu-­‐se  de  
fiecare  data  in  concretul  deciziilor  noastre.    
•  E)ca  este  studiul  filozofic*,  sistema:c,  cri:c  (argumenta:v)  al  
moralei  (moralitatea  este  subiectul  studiului)  

•  E:ca  se  referă  la  mo)vaţia  care  stă  la  baza  alegerilor,  deciziilor  
morale  ce  determină  gandirea,  acţiunile  şi  comportamentul  nostru  
(moralitatea  acţiunii).  E:ca  furnizează  criteriile  raţionale  pentru  
deciziile/alegerile  noastre  morale.    

•  Morala  este  ceea  ce  cred  oamenii  că  este  bine,  iar  e:ca  este  ceea  ce  
este  bine.  
 
*Filozofia:  studiul  sistema:c,  ra:onal,  cri:c  –argumenta:v-­‐  al  
cunoasterii    
•  Etica ca ramura a filozofiei are 3 domenii:
•  Etica analitica (metaetica) studiaza sursele, originea si
intelesurile conceptelor etice ce stau la baza comportamentului
uman (binele, raul, exista bine?, ce este binele?, etc.).
•  Etica normativa (prescriptiva) studiaza normele
comportamentului, defineste si analizeaza codurile si seturile de
reguli care reglementeaza comportamentul uman in societate
sau in interiorul unui grup socio-profesional.
•  Etica descriptiva studiaza insusi comportamentul uman (morala
si moralitatea ca obiect de studiu) in diversitatea sa.
Etica se fundamenteaza pe studiul valorilor care au semnificatie
pentru oameni si a datoriei pe care acestia le manifesta in respectul
acestor valori.
Valorile determina obligatia morala a respectarii si promovarii lor si
prin aceasta determina datoria (o datoria este o obligatie morala),
 Valori*  (personale,  
culturale)  
*preferinte,  calita:  care   Datorie     Comportament:  
confera  importanta,  merit,   (obliga:e  morala)   gandire,  ac:une    
semnifica:e,  care  dau  sens  
vie:i  sau  persoanei  

Respect,  protejare  a  valorilor  (fidelitate,  caracter  integru)  

 
•  ETICA MEDICALA este ramura eticii care se ocupa cu studiul moralei in practica medicala; este
relationata cu practica medicala, si astfel etica medicala este o forma aplicativa a eticii care
realizeaza raportarea eticii (ramura a filozofiei) si a moralitatii la practica medicala; etica medicala
realizeaza acest demers aplicativ construind, argumentand un sistem de principii, valori morale pe
care se fundamenteaza practica medicala.
•  Etica medicala contine sistemul de valori si principii care permite medicului a rezolva dilemele
etice.
•  Etica medicala priveste relatia medicului cu pacientul (ca fundament al practicii medicale), relatia
medicului cu societatea si cu ceilalti medici

•  BIOETICA este un demers etic globalist prin care se incearca a se pune in acord in orice
domeniu* actiunile omului (faptele lui) cu valorile sale morale cautand binele intr-o abordare
interdisciplinara, adunand argumente provenind nu numai din etica sau din biologie dar si din
filozofie, religie, sociologie, etc.
•  Nu tot ce este tehnic posibil este si moral. Dezvoltarea stiintei NU aduce de la sine mai multa
moralitate
•  Daca etica este un demers filozofic general, conceptual, etica medicala este un demers aplicativ la
practica medicala iar bioetica un demers aplicativ interdisciplinar.

•  BIOETICA MEDICALA este o ramura a bioeticii (dupa cum este etica medicala o ramura a
eticii) care studiaza moralitatea comportamentului in practica medicala cu deosebire in relatie cu
tehnologia medicala moderna si pune in acord umanitatea si moralitatea medicului cu
profesionalismul si competenta in exercitiul practicii medicale moderne
*domeniile bioeticii: stiintele vietii, ecologia, functionarea societatii, etc. in legatura cu generatiile actuale ori viitoare  
•  Nu toţi oamenii au aceeaşi viziune asupra acţiunii bune,
corecte, drepte, dupa cum nu au nici asupra adevarului.
•  DI-LEMMA (dubla propunere, gr.). Intr-o dilema exista o dubla
solutie.
•  O dilema este o alegere intre doua solutii (Atentie: intre doua
solutii iar nu intre o solutie si o ne-solutie: nimeni nu trebuie sa
aiba o dilema intre bine si rau! –constiinta etica-)
•  În dilema etică (o dilema complexă) cele doua (sau mai multe)
soluţii/optiuni etice sunt egal inacceptabile în sensul că desi
fiecare în parte constituie o solutie etica in dilema (adica
raspunde unora dintre valorile si principiile etice), simultan
încalcă alte valori ori principii/imperative etice ori de moralitate
devenind astfel contradictorii si daca sunt aplicate, genereaza
imoralitate si injustitie.
•  Altfel spus, intr-o dilema etica niciuna dintre soluţii nu pare
întru totul morala, corectă şi totuşi, una (doar una) trebuie să
fie aplicată, întrucât dilema necesită o rezolvare concretă.
•  Es:  medic  prizonier  intr-­‐un  camp  concentra:onal.  Se  decide  reducerea  
cheltuielilor.  
•  Es:  chemat  si  :  se  cere  sa  indici  pana  maine  trei  de:nu:  slabi:  pentru  a  fi  
elimina:  si  asta  zilnic  :mp  de  1  luna.    
•  Daca  nu  faci  cooperezi  vor  fi  alesi  3  la  intamplare,  ceea  ce  conduce  la  
acelasi  numar  eliminat:  diferenta  este  ca  in  varianta  in  care  cooperezi  po:  
influenta  alegerea  conducand  cu  sanse  de  supravietuire  spre  sfarsitul  
razboiului  pe  unii  dintre  ei  (din  cei  mai  sanatosi)  in  :mp  ce  daca  nu  
cooperezi  fiind  o  alegere  aleatorie  te  poate  include  si  pe  :ne  iar  daca  vor  
exista  supravietuitori  vor  fi  un  exemplu  de  intamplare,  adica  ar  putea  sa  nu  
fie  deloc.      
•  Ti  se  spune  ca  es:  implicat  moral  prin  decizia  ta  in  soarta  camarazilor  tai:  
daca  cooperezi  unii  se  vor  salva  (datorita  :e),  dar  daca  nu  cooperezi  cu  
probabilitate  vor  muri  to:  (chiar  si  tu)  tot  datorie  :e.  Ce  alegi?  
•  În  acest  fel,  în  dilema  morală  (e:că),  prin  necesitatea  aplicarii  
unei  solu:i  se  creează  nevoia  (nedorita  de  agentul  in  decizie)  
de  a  face  o  alegere  ce  apare  a  fi  egal  defavorabila.  
•  O  dilema  e:ca  produce  nelinişte  morala,  un  impas  moral.      
•  Din  dilema  e:ca  cel  ce  se  afla  in  decizie  are  6  iesiri:  (1)  sa  
caute  binele  general  (viziune  bazata  pe  jus::e,  echitate  si  
egalitate),  (2)  sa  caute  binele  celui  mai  slab  pe  care  sa  il  
promoveze  (protejarea  celui  vulnerabil–viziune  bazata  pe  
jus::e,  drepturi,  non  discriminare),  (3)  sa  cauta  binele  celui  
mai  puternic  pe  care  sa  il  promoveze  (protejarea  celui  
puternic,  a  supravietuitorului  si  a  bagajului  lor  gene:c  –
viziune  biologica-­‐),  (4)  sa  caute  binele  propriu  (abandon  al  
aflarii  unei  solu:i  dar  protejand  propriile  interese:  viziune  
egoista,  egocentrista,  maleficenta),  (5)  sa  se  recuze  (abandon  
al  deciziei  dar  fara  a  aduna  pentru  sine  –lipsa  de  raspundere),  
(6)  sa  se  sacrifice    
MODEL  DE  DECIZIE  ETICA  
1.  Observa  conflictul  e:c  
2.  Iden:fica  dilema/conflictul  e:c  si  construieste  balanta  e:ca  punand  
intr-­‐un  taler  o  solu:e  e:ca  iar  in  celalalt,  cealalta  solu:e  e:ca  (evita  
falsele  dileme  -­‐ex.  nu  amesteca  valorile  unei  dileme  e:ce  cu  valorile  
unei  dileme  legale,  etc.)  –deliberarea  faptelor-­‐  
3.  Iden:fica  valorile  morale,  principiile,  impera:vele  care  sunt  in  joc  in  
fiecare  solu:e  e:ca  (con:nutul  e:c  al  balantei)  –deliberarea  valorilor-­‐  
4.  Construieste  argumentele  pro/contra  pentru  fiecare  solu:e  
5.  Delibereaza  solu:a  op:ma  –deliberarea  alegerii  binelui-­‐  
6.  Sus:ne  prin  argumentare  alegerea  facuta  –verificarea  consistentei  
alegerii  facute-­‐  
 MEDIC    

PACIENT    
 Erori  frecvente  in  analiza  dilemelor  e:ce,  
alegerea  solu:ilor  si  formularea  deciziei  e:ce  
1.  Falsa/false  solu:i:  intr-­‐o  dilema  se  balanseaza  solu:i  ale  dilemei  iar  nu  false  
solu:i  (ex.  alegerea  maleficentei  –  a  producerii  raului-­‐  ceea  ce  nu  este  o  
solu:e)    
2.  Falsa  dilema  (falsa  alegere):  
1)  Solu:a  imorala:  agentul  alege  intre  a  face  bine  si  a  face  rau  si  as]el  
realizeaza  o  falsa  alegere  intrucat  as]el  aduce  in  alegere  un  impera:v  (a  
face  bine)  cu  o  alta  op:une  ce  nu  cons:tuie  o  solu:e  acceptabila    
2)  Solu:i  e:ce  viabile,  valide,  ce  respecta  deopotriva  valorile  morale  si  
principiile  e:ce  intre  care  nu  exista  contradic:e    
3)  Solu:i  necomparabile  ce  apar:n  altor  :puri  de  dileme  (ex.  deontologica,  
juridica/legala,  profesional-­‐s:in:fica)  prin  folosirea  in  balanta  e:ca  a  
argumentelor  necomparabile  
3.  Falsa  dihotomie:  
–  neiden:ficarea  tuturor  solu:ilor    
•  Ex.  dilema  lui  Euthyphro    
•  Socrate  il  intreaba  pe      Euthyphro  
”Este  cel  pios  (τὸ  ὅσιον)  iubit  de  zei  pentru  ca  e  pios  sau  este  pios  pentru  ca  este  iubit  de  zei?  
"  (Dialogurile  lui  Platon)  
•  Socrate  si  Eutyphro  discuta  despre  natura  pieta:i.    Eutyphro  spune  ca  cel  pios  este  cel  iubit  
de  zei.  Socrate  ii  raspunde  ca  zeii  nu  sunt  to:  intotdeauna  de  aceeeasi  parere.  Eutyphro  
revine  spunand  ca  de  fapt  cel  pios  este  cel  iubit  de  to:  zeii.  Socrate  il  intreaba  atunci  daca  
to:  zeii  il  iubesc  pe  cel  pios  pentru  ca  este  pios  sau  este  pios  numai  pentru  ca  il  iubesc  to:  
zeii?  Eutyphro  apreciaza  ca  prima  varianta  este  corecta.  Socrate  ii  raspunde  atunci  ca  asta  nu  
poate  fi  adevarat  intrucat  faptul  ca  zeii  il  iubesc  pentru  ca  este  pios  nu  explica  de  ce  el  este  
pios  si  nici  de  ce  il  iubesc  zeii  si  ca  as]el  apare  un  cerc  vicios  care  nu  ne  lamureste  natura  
pioseniei  celui  pios  ci  doar  calitatea  de  a  fi  pios.  Suntem  as]el  in  aceeasi  nes:inta  ca  la  
inceput  cu  privire  la  natura  pieta:i  concluzioneaza  Socrate.  
 
•  Ceea  ce  este  bine,  (1)  este  bine  pentru  ca  este  bine  sau  (2)  pentru  ca  este  considerat  bine?    
•  In  prima  varianta  a  fi  bine  pentru  ca  este  bine  poate  fi  o  apreciere  arbitrara  (in  raport  cu  ce  
este  binele  bine  si  ce  este  binele?);    
•  In  a  doua  varianta    a  fi  bine  este  bine  pentru  ca  este  considerat  as]el,  adica  bine  (ca  orice  
considerare  poate  fi  eronata;  cine  stabileste  ce  este  bine  -­‐cine  si  cum,  pe  ce  baza?-­‐).    

•  Cat  :mp  binele  este  de  netagaduit,  bine  in  sine,  bine  (bun)  fara  calificare,  in  afara  oricarei  
indoieli  (prima  varianta)  dilema  este  o  falsa  dilema.  Cres:nismul  respinge  dilema  lui  
Eutyphro  ca  o  reala  dilema  morala  si  o  considera  o  falsa  dilema  morala,  solu:a  aflandu-­‐se  de  
fapt  in  a  treia  solu:e,  nespusa,  prin  care  binele  se  afla  in  natura  lui  Dumnezeu  (sf.  Augus:n  si  
O  persoana  are  cancer  si  este  cunoscuta  de  vecini  cu  aceasta  boala.  Nu  are  
copii.    
La  un  moment  dat  vecinii  isi  dau  seama  ca  nu  au  mai  vazut-­‐o  de  cateva  zile  
si  speria:  cheama  poli:a:  este  gasita  cu  venele  taiate,  comatoasa  dar  inca  
in  viata.    
Este  preluata  in  urgenta  si  internata  in  viata  dar  in  coma  prin  encefalopa:e  
anoxica  si  este  pusa  pe  ven:lator  pentru  a-­‐si  sus:ne  respira:a.  
Medicul  curant  nu    intrevede  o  ameliorare  si    se  intreaba    daca  nu  ar  trebui  
sa   intrerupa   ven:la:a   asistata   pentru   a   da   curs   dorintei   ini:ale   nespuse  
dar  dovedite  a  pacientei  de  a  muri.    
A  INTRERUPE  VENTILATIA   A  NU  INTRERUPE  VENTILATIA    
Dreptul  la  libertate,  la  autodeterminare   Dreptul  la  viata  
A  nu  face  rau  (non-­‐maleficenta)   Datoria,  a  nu  face  rau  (non-­‐maleficenta)  
Respectul  persoanei  (autonomia)*   Fidelitate  (medic  curant)  
 

•  In  italic  valori  morale.  In  bold  valori  legale.  Aten:e  la  construc:a  balantei  argumentelor    
pentru  a  nu  crea  o  falsa  dilema  
 Cum  sAm  ce  este  moral?  
•  ABORDARE  NON-­‐RATIONALA  
q Dorinta,  Obedienta,  Obisnuinta,  Imita:e,  Intui:e    
•  ABORDARE  RATIONALA  
q  Teoria  virtu:i,  an:ci,  cres:nism:  binele  se  afla  in  excelenta  de  caracter,  
in  virtu:  
q  Teoria  datoriei  
q  Datoria  din  exerci:ul  drepturilor,  J.  Locke:  binele  se  afla  in  respectarea  
drepturilor  
q  Datoria  ca  principiu  unic  al  moralei,  Imm.  Kant,  (universalitatea  ac:unii  
morale  devenita  lege,  respectul  umanita:i):  binele  se  afla  in  exerci:ul  
datoriei  
q  Datoria  fata  de  prima  datorie  intre  toate  (datoria  maxima),  principiul  prima  
facie,  WD  Ross:  binele  se  afla  in  exerci:ul  primei  datorii  (datoria  maxima)  
q  Datoria  fata  de  rezultatul  favorabil  (consecin:alismul)  si  a  celei  mai  mari  
can:ta:  de  bine  catre  cat  mai  mul:  oameni  cu  costurile  cele  mai  reduse  
(u:litarianism,  u:litarism):  binele  se  afla  in  rezultatul  faborabil  si  larga  
u:litate  a  rezultatului  
q  Teoria  principlismului:  binele  regasit  in  reuniunea  a  4  principii  
(beneficenta,  non-­‐maleficenta,  autonomie  si  jus::e  -­‐principiile  bioe:cii):  
binele  se  afla  in  prac:ca  unitara  a  unor  principii  ale  moralita:i  
  
Principiul  moral  care  sta  la  baza  alegerii  morale  dupa  Kant  este  principiul  
fundamental  al  datoriei  (principiu  cardinal)  care  devine  as]el  principiul  suprem  al  
moralei.  
Kant  a  numit  acest  principiu  fundamental  impera'vul  categoric.    
 
Impera'vul  categoric  este  obligatoriu  si  necesar:  Se  bazeaza  pe  datorie.  El  este  
calea  de  a  evalua  mo:va:a    corecta  (morala)  a  unei  ac:uni.  Impera:vul  categoric  
defineste  ac:uni  bune  in  sine  (necesare)  pentru  care  vointa  este  in  acord  cu  
ra:unea.  (Bazele  metafizicii  moralei,  1785).    
 
Impera'vul  ipote'c  este  obligatoriu  dar  nu  si  necesar:  Se  bazeaza  pe  dorinta  
fiecaruia,  si  variaza  de  la  circumstanta  la  circumstanta,  fiind  deci  circumstan:al,  si  
ne  indica  mijloacele  cele  mai  potrivite  a:ngerii  scopului.  Impera:vul  ipote:c  
defineste  ac:uni  bune  ca  mijloace  pentru  a:ngerea  unui  rezultat  .  (Bazele  
metafizicii  moralei,  1785).    
 
Pentru  definirea  impera:vului  categoric  (care  este  un  silogism)  Kant  a  oferit  3  legi  (maxime).  
Primele  doua  legi  ac:oneaza  ca  premize,  a  treia  drept  concluzie.  Impreuna  ofera  intrunirea  
impera:vului  categoric,  respec:v  baza  moralita:i  ac:unii:  
 
Prima  premiza  (Prima  maxima  –principiul  universalita:i)  este  ca  o  ac:une  este  morala  daca  
intotdeauna  si  in  orice  condi)i  ac)unea  sa  va  fi  considerata  morala  si  de  catre  ceilal)  oameni  
(deci  dupa  cum  alege  el  sa  faca  in  raport  cu  ei  vor  face  si  ei  in  raport  cu  el:  ac:unea  sa  devine  
as]el  apta  de  a  deveni  o  lege  universala).    
 
A  doua  premiza  (Maxima  a  doua-­‐  principiul  demnita:i)  spune  ca  o  ac:une  este  morala  atata  
:mp  cat  aceasta  ac:une  nu  trateaza  oamenii  (nici  pe  sine  nici  pe  ceilal:)  mai  ales  ca  pe  simple  
mijloace  pentru  a:ngerea  scop  ci  chiar  ca  pe  scopul  in  sine  ,  adica  ac:unea  sa  fie  indreptata  
mai  ales  spre  beneficiul  celuilalt  si  intr-­‐o  mai  mica  masura  spre  propriul  beneficiu  
 
Concluzia  (Maxima  a  treia-­‐  principiul  autonomiei)  ac:onand  in  conformitate  cu  primele  doua  
premize  agentul  devine  un  legislator  al  legilor  universale.  Demnitatea  umana  se  combina  cu  
universabilitatea  legii  as]el  incat  agentul  este  deopotriva  subiect  al  legii  universale  pe  care  a  
conceput-­‐o  pentru  to:  (inclusiv  pentru  sine)  dar  si  suveran  administrator  al  legii  in  deplina  
respectare  a  autonomiei  si  liberta:i  vointei  sale.  

Dilema  concentra:onala  
4.  Teoria  eAca  pluralista  a  datoriei  se  intemeiaza  pe  existenta  ac:unii  
simultane   a   mai   multor   indatoriri/obliga:i   dintre   care   una   devine  
prima  facie  (obligaAe  absoluta),  WD  Ross  
1.  Fidelitate    
2.  Repara:e  
3.  Gra:tudine  
4.  Non-­‐maleficenta    
5.  Beneficienta  
6.  Auto-­‐perfec:onare  
7.  Jus::e  (dreptate)  

Cand  toate  impera)vele  sunt  egale  este  mai  important  sa  evitam  
producerea  raului  (non-­‐maleficenta)  decat  a  face  in  mod  pozi)v  binele  
(beneficenta).    
De  asemenea  fidelitatea  (respectarea  promisiunilor)  are  prioritate  
asupra  
Plomba  sbi  eneficentei.  
coroana     Dilema  concentra:onala  
TEORII  ETICE  CONSECINTIALISTE.  RAPORTUL  COST-­‐BENEFICIU  
TEORIILE  CONSECINTIALISTE  se  numesc  teleologice  si  se  considera  a  
avea  un  profund  caracter  aplica:v  fata  de  teoria  bazata  pe  datorie,  
fata  de  care  se  situeaza  in  opozi:e.  
O  fapta  cu  consecinte  bune  este  morala;  o  fapta  cu  consecinte  rele  
este  imorala.  
Curentul  filozofic  consecin'alist  considera  ca  moralitatea  
comportamentului  uman  poate  fi  determinata  pe  baza  analizei  cost-­‐
beneficiu  a  consecintelor  ac:unilor/inac:unilor  noastre.    
•  As]el  o  ac:une  este  morala  (corecta/dreapta)  atunci  cand  
consecintele  ac:unii  sunt  mai  mult  favorabile  decat  nefavorabile.  
•  Pentru  a  putea  face  aceasta  analiza  trebuie  mai  intai  determinate  
toate  consecintele  bune  si  rele  ale  unei  ac:uni.    
•  Apoi  se  analizeaza  daca  totalul  consecintelor  bune  este  mai  
important  decat  totalul  consecintelor  rele  (ponderea?).    
Exista  3  teorii  consecin:aliste:  
•  Egoismul  e)c  :  o  ac:une  este  morala  atunci  cand  consecintele  ac:unii  sunt  mai  
mult  favorabile  decat  nefavorabile  pentru  persoana  care  indeplineste  ac:unea)  
•  Altruismul  e)c  :  o  ac:une  este  morala  atunci  cand  consecintele  ac:unii  sunt  
mai  mult  favorabile  decat  nefavorabile  pentru  celelalte  persoane  oricare  altele  
decat  cea  care  indeplineste  ac:unea)  

•  U)litarianismul:  o  ac:une  este  morala  atunci  cand  consecintele  ac:unii  sunt  

mai  mult  favorabile  decat  nefavorabile  pentru  toata  lumea  

Filozofia  uAlitariana  (Jeremy  Bentham  1748  -­‐1832,  John  Stuart  Mill  1806  –1873)  
sus:ne  ca  ac:unea  dreapta/corecta/morala  este  ac:unea  care  “produce  cea  mai  
mare  can:tate  de  bine  pentru  cat  mai  mul:  oameni”.  

Jeremy  Bentham    
John  Stuart  Mill    
1748  -­‐1832  
1806  –1873  

Dilema  concentra:onala  
 Principiile  bioeAcii  

 
1. Beneficenta    
2. Nonmaleficenta  
3. Autonomia    
4. Jus''a  (dreptatea)  

Dilema  concentra:onala