CUPRINS

1. Noțiuni introductive
a. Definiție.
b. Organizarea rețelei de medicină legală
c. Domenii de activitate ale medicinei legale
2. Noțiuni de traumatologie
a. Clasificarea agenților traumatici
b. Agenți traumatici mecanici
c. Agenți traumatici fizici
d. Agenți traumatici chimici
e. Agenți traumatici biologici
f. Clasificarea leziunilor traumatice primare
g. Caracteristicile morfologice ale leziunilor traumatice primare
i. Echimoza
ii. Hematomul
iii. Excoriația
iv. Plaga
3. Actele medico-legale
a. Clasificarea actelor medico-legale
b. Certificatul medico-legal
c. Rapotul de expertiză medico-legal
d. Raportul de nouă expertiză medico-legal
e. Avizul medico-legal
f. Părți componente ale actelor medico-legale
g. Criterii medico-legale de apreciere a gravității leziunilor
traumatice
4. Noțiuni de tanatologie
a. Definiția morții
b. Semnele negative de viată
c. Semnele pozitive de moarte
i. Clasificare
1. Precoce
a. Răcirea cadavrului
b. Deshidratarea

1
 c. Lividitățile
d. Rigiditatea
2. Tardive
a. Putrefacția
b. Modificari cadaverice conservatoare
5. Autopsia medico-legală
a. Situații în care autopsia medico-legală este obligatorie
b. Tipuri de autopsii
c. Metodologia autopsiei medico-legale
d. Raportul de autopsie
6. Legătura de cauzalitate în medicina legală
a. Definiție
b. Componentele lanţului cauzal
c. Clasificare
d. Legătura de cauzalitate directă necondiţionată
e. Legătura de cauzalitate directă condiţionată
f. Legătura de cauzalitate indirectă
7. Certificatul Medical Constatator al Decesului

2
Cap. I Noțiuni introductive

Medicina legală este o specialitate medicală aflată la granița între

medicină și științele juridice, ce are ca scop aplicarea principiilor caracteristice
științelor medicale la domeniul juridic (transpun informația medicală pe
înțelesul legilor penale/civile).

Organizarea rețelei de Medicină Legală în România

Organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală este

reglementată de legea nr. 459/2001, OG 57/2001 și legea 271/2004.
În România, rețeaua de medicină legală este organizată la nivel național
și are o structură piramidală, fiind alcatuită din:
- Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București
- Institute de medicină legală din centrele universitare: Iași, Cluj-Napoca,
Târgu-Mureș, Craiova și Timișoara.
- Servicii de medicină legală județene
- Cabinete de medicină legală

Activitatea de medicină legală este coordonată, sub raport științific și

metodologic de către Consiliul Superior de Medicină Legală, cu sediul la
Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București.

Institutele de medicină legală sunt unități cu personalitate juridică, aflate

în subordinea Ministerului Sănătății. Fiecare institut are în subordine un anumit
număr de județe. Pe lângă fiecare institut funcționează Comisia de Avizare și
Control a actelor medico-legale care are rolul de a verifica și aviza din punct de
vedere științific, la cererea organelor judiciare, diverse acte medico-legale.
Pe lângă Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici”
București funcționeaza Comisia Superioara de Medicină Legală, care
reprezintă forul superior științific în această specialitate.

Serviciile de medicină legală județene funcționează în orasele resedință

de județ. Acestea sunt subordonate, din punct de vedere administrativ, de
direcțiile de sănătate publică județene, iar din punct de vedere științific și

3
 metodologic de institutul de medicină legală în a căror competență teritorială se
află.
Serviciile de medicină legală județene pot organiza Cabinete de medicină
legală în orașele nereședință de județ.

Consiliul Superior de Medicină Legală

Institutul Național de Medicină Legală “Mina Minovici” București

Comisia Superioară de Medicină Legală

Institutele de Medicină Legală

București Iași Cluj-Napoca Timișoara Târgu-Mureș Craiova

Serviciile Județene de Medicină Legală arondate

Argeș Bacău Alba Arad Covasna Dolj

Brașov Botoșani Bistrița Bihor Harghita Gorj
Buzău Brăila Cluj Caraș Târgu-Mureș Mehedinți
Călărași Galați Maramureș Hunedoara Olt
Constanța Iași Satu-Mare Timiș
Dâmbovița Neamț Sălaj
Giurgiu Suceava Sibiu
Ialomița Vaslui
Prahova Vrancea
Tulcea
Vâlcea
Ilfov Ilfov
Teleorman

Activitatea de medicină legală are rolul de

-a asigura mijloace de probă cu caracter științific (actele medico-legale)

organelor de urmărire penală, instanțelor judecătorești, la cererea persoanelor
interesate, în vederea soluționării cazurilor juridice (penale, civile sau de altă
natură).

-a efectua cercetări științifice în domeniul medical și medico-legal

4
-a contribui la creșterea nivelului asistenței medicale în unitățile sanitare prin
sesizarea deficiențelor în acordarea asistenței medicale

Domenii de activitate ale medicinei legale:

o Expertize medico-legale pe cadavru și pe rămășițe umane: autopsii medico-

legale, exhumări, expertize antropologice

o Examinări ale persoanei pentru evidențierea leziunilor traumatice și a

consecințelor acestora

o Examinarea persoanei pentru stabilirea aptitudinilor în vederea exercitării

unei anumite activități (ex. șofat) sau profesii (capacitate de muncă)

o Examinări psihiatrice: determinarea competenței psihice (ex. în vederea

întocmirii unui act civil), a discernământului, schimbare de sex

o Examinări genitale: viol, constatarea virginității, spermogramă.

o Expertize privind amânarea/întreruperea executării pedepsei privative de

libertate pe motive medicale

o Identificare medico-legală:

o Serologie (identificare grup sanguin, profil HLA)

o Genetică (profil ADN, filiație)

o Expertiza antropologică medico-legală, odontologie medico-legală

(stabilirea vârstei, sexului, caracteristicilor individuale)

o Examene biocriminalistice : fir de păr, spermă, sânge,împușcare

o Examene complementare: toxicologie, anatomie patologică, biologie

moleculară și genetică, tanatochimie, microbiologie, etc.

o Bioetică și deontologie medicală

o Stabilirea deficiențelor în acordarea asistenței medicale

5
Cap. II Noțiuni de traumatologie

Traumatismul reprezintă totalitatea modificărilor locale și/sau generale

ce survin la nivelul organismului ca urmare a acțiunii unui agent traumatic.

Efecte

- locale (leziuni traumatice primare)

- generale (șoc traumatic / hemoragic, insuficiență funcțională

multiplă organo-sistemică)

Agenții traumatici reprezintă orice formă de energie exterioară

organismului, care determină o modificare / lezare a organismului, în grade
variate.

Clasificarea agenților traumatici

 agenți traumatici mecanici

 agenți traumatici fizici

 agenți traumatici chimici

 agenți traumatici biologici

Agenții traumatici mecanici

Agenții traumatici mecanici cuprind obiectele vulnerante care produc

leziuni traumatice în urma contactului cu corpul uman, datorită energiei lor
cinetice.

Pot fi clasificați in:

 Corpuri contondente

– În funcție de suprafață

• Suprafață neregulată : piatră, pumn

6
 • Suprafață regulată, plană: obiecte cu muchii și colțuri
(cărămidă, ciocan), obiecte fără muchii și colțuri (minge,
băț)

– În funcție de mărimea suprafeței de contact

• Obiecte cu suprafață de contact mică (<16 cm2)

• Obiecte cu suprafață de contact mare (>16 cm2)

 Obiecte cu vârfuri și/sau lame ascuțite

– Obiecte înțepătoare (prezintă vârf ascuțit) : cuiul, acul, andreaua,

furca

– Obiecte tăietoare (prezintă o lamă ascutiță) : briciul, lama de ras

– Obiecte înțepător-tăietoare (prezintă un vârf și o lamă ascuțită):

cuțitul, briceagul, șisul, foarfeca

– Obiecte tăietor-despicătoare: toporul, securea, satârul

 Proiectile (acționate dintr-o armă de foc, în cazul în care nu sunt

proiectate dintr-o armă de foc, ele devin corpuri contondente)

Aspectul unei leziuni depinde de:

-caracteristicile agentului vulnerant

-intensitatea lovirii

-direcția de lovire

-localizarea topografică a leziunii/ zona corporală afectată

Același obiect poate avea caracteristici diferite în funcție de

particularitățile acestuia și de regiunea folosită (ex: cuțitul acționat cu lama
determină o plagă tăiată, acționat cu mânerul determină o plagă contuză).

7
Agenți traumatici fizici

 Modificări ale temperaturii:

 Temperaturi ridicate

 Locale- arsuri

 Generale- hipertermia

 Temperaturi scăzute

 Locale- degerături

 Generale- hipotermia/refrigerația

 Modificări ale presiunii atmosferice

 Curentul electric (industrial / natural)

 Energia radiantă (radiațiile)

Agenți traumatici chimici

Orice substanță chimică exogenă poate deveni toxică (aptă de a determina

un traumatism chimic), atunci când, odată pătrunsă în organism induce alterări
funcționale și/sau lezionale ce caracterizează starea de intoxicație.

Exemple:

 Stupefiante

 Substanțe caustice / corozive

 Pesticide

 Supradoze medicamentoase

 Etilenglicolul, alcoolul metilic

 Gaze (monoxidul de carbon)

8
Agenți traumatici biologici

Agenții traumatici biologici sunt substanțe produse de animale, reptile,

insecte, artropode, microbi, etc., care pot induce decesul persoanei, prin
consecințele acțiunii lor sau în unele cazuri în urma consumului lor.

Exemple:

 Intoxicații cu ciuperci, plante,

 Pești veninoși, pești toxici

 Șerpi veninoși, sopârle

 Alergeni

 Bacterii,Toxine bacteriene (Salmonella, Shigella, Clostridium botulinum)

 Consum alimente alterate/contaminate: botulism, salmonelloza

Mecanismele de producere a leziunilor traumatice:

• Lovire cu corp dur (activă)- corpul victimei este lovit cu un obiect în

mișcare

• Lovire de corp dur (pasivă)- corpul în miscare se lovește de un obiect fix

• Comprimare între 2 planuri dure

• Mecanisme complexe

Leziuni traumatice primare

Leziunile traumatice primare/ elementare reprezintă consecința directă a

interacțiunii între agentul traumatic și organism.

Clasificare:

 Fără soluție de continuitate tegumentară

o Echimoza
9
 o Hematomul

 Cu soluție de continuitate tegumentară

o Excoriația

o Plaga

Echimoza

Echimoza reprezintă o leziune traumatică primară fără soluție de

continuitate tegumentară (tegumentul rămâne integru, indemn) ce apare în urma
acțiunii unui corp contondent prin mecanism de comprimare- determină ruperea
vaselor de calibru mic (arteriole, venule) cu extravazarea și infiltrarea sanguină
a țesuturilor adiacente.

Echimoza reprezintă o leziune traumatică plană, prezintă 2 dimensiuni:

lungime și lățime.

Forma echimozei:

– Poate reproduce suprafața de impact a obiectului contondent

(prezintă marginile net delimitate)

Exemple:

• echimoze ovalare la nivelul regiunii cervicale

sugerează comprimarea cu pulpa degetelor,

• doua linii echimotice

paralele, cu centrul
palid, de aspectul liniei
de cale ferată sugerează
acțiunea unui corp dur
alungit cu sau fără
muchii

– Nu reproduce nici forma, nici dimensiunile suprafeței de impact a

obiectului contondent (prezintă marginile imprecise delimitate,

10
 sângele difuzează cu usurinta de la locul de impact în zonele
invecintate datorită prezenței țesutului lax)- cel mai frecvent

Echimoza poate să apară:

– La locul de impact (mecanism direct)-frecvent

– La distanță de locul de impact (mecanism indirect) –prin

fuzarea/migrarea sângelui prin spații anatomice predefinite (ex:
echimozele palpebrale care apar dupa fractură de bază de craniu-
etajul anterior, fractură de piramidă nazală)

Evoluția echimozei depinde de întinderea și mărimea extravazatului

sanguin, ea modificându-și culoarea de la periferie spre centru astfel:

-inițial este roșietică datorită oxihemoglobinei, ulterior devine albăstruie

(hemoglobina pierde oxigenul). Ulterior are loc descompunerea hemoglobinei
până la nivel de bilirubină ce determină culoarea gălbuie și apoi are loc
oxidarea bilirubinei cu formarea de biliverdina ce determină culoarea verzuie.

-datorită variațiilor individuale foarte mari nu se poate aprecia cu

acuratețe vechimea unei echimoze pe baza modificărilor de culoare. Astfel,
echimozele se pot clasifica în:

-recente (cele roșietice, albăstrui)

-vechi (cele gălbui, verzui, cafenii)

Întinderea unei echimoze depinde de:

-intensitatea agentului traumatic

-regiunea anatomică traumatizată (ex: pentru apariția unei echimoze de anumite

dimensiuni este necesară aplicarea unei forțe mai mici la nivel palpebral față de
nivelul coapsei)

-patologii preexistente (ciroză hepatică, diateze hemoragice - hemofilia)

-tratamentul medicamentos (anticoagulante, antiagregante)

-vârstă (copii, vârstnicii datorită fragilității capilare)

11
Hematom

Hematomul este o leziune traumatică primară fără soluție de continuitate

care apare în urma acțiunii unui corp contondent prin mecanism de comprimare
- determină ruperea vaselor de calibru mai mare cu extravazarea și infiltrarea
sanguină a țesuturilor adiacente (prezintă 3 dimensiuni: lungime, lățime și
grosime)

Hematoamele pot fi subtegumentare (prezintă o anumită fluctuență și pot

denivela suprafața respectivă) sau în cavități preformate (craniene, toracice,
abdominale).

Hematoamele pot determina în evoluția lor:

-fenomene compresive (hematoame voluminoase) – se evacueaza

chirurgical (risc vital)

-risc de șoc hemoragic / traumatic, anemie

-risc de suprainfecție (sângele stagnant reprezintă un mediu propice de

multiplicare a germenilor patogeni)

-hematoamele mici se pot închista (tratamentul de elecție este cel

chirurgical) sau resorbi

Excoriația

Excoriția (zgârietura) este o leziune traumatică primară caracterizată prin

întreruperea superficială a continuității tegumentare (o decolare a straturilor
superficiale ale tegumentului).

Apare frecvent la nivelul regiunilor anatomice proeminente (genunchi,

coate, iar la nivelul feței- bose frontale, arcade zigomatice, menton).

Excoriația are la bază următoarele mecanisme de producere:

- lovire cu sau de un obiect cu suprafață rugoasă

- acţiunea tangenţială a unui obiect cu lamă ascuţită în sensul direcției de

mișcare

12
 În funcție de profunzime se pot clasifica în:

-Superficiale – lezează epidermul, nu sângerează, se produce o ușoară

limforagie cu formarea ulterioară a unei cruste seroase, gălbui/mielicerice

-Profunde – lezează epidermul și dermul (papilele dermice), sângerează cu

formarea ulterioară a unei cruste hematice, brune

Excoriația reprezintă o leziune liniară, pe când întinderea acesteia pe o

suprafață reprezintă un placard excoriat (ex: târârea pe drum poate determina
apariția unor excoriaţii liniare, multiple, paralele între ele; orientarea lor indica
direcția de mișcare).

Excoriațiile determinate de unghii pot avea aspect de semiluna

(mecanism de comprimare) sau pot fi liniare, alungite (mecanism de zgâriere).

Evoluția excoriației:

• 12- 24 ore- se formează crusta (galbenă/roşie- maronie)

• 3-4 zile- crusta începe să se detaşeze de la periferie spre centru

• 7-8 zile- crusta este complet detaşată, se constată o urmă albicioasă- rozie
care dispare ulterior fără să lase cicatrici.

Plaga

Plaga reprezintă o leziune traumatică primară cu soluţie de continuitate

tegumentară care interesează toate straturile tegumentului. Clasificarea plăgilor
este dată de agentul vulnerant, profunzime si regiunea interesată.

Clasificare:

-După profunzime:

 Plăgi superficiale (afectează numai tegumentul)

 Plăgi profunde

-Nepenetrante

13
 -Penetrante

» Perforante - interesează organe cavitare

» Transfixiante - interesează organe

parenchimatoase

-După aspect/forma/mecanism de producere/obiectul vulnerant:

 Plaga contuză
 Plaga taiată
 Plaga înțepător-tăietoare (înjunghiată)
 Plaga tăietor-despicătoare
 Plaga împușcată

a) Plaga contuză

Plaga contuză se poate produce prin lovire cu sau de un corp contondent

cu suprafața plană sau neregulată.
Caracteristicile plăgii contuze:
o marginile plăgii sunt neregulate, anfractuoase
o prezintă punți tisulare între buzele plăgii
o profunzimea este în general mică, interesează doar tegumentul
o sângerare mică și tendință crescută la suprainfectare
o asociază frecvent echimoze și excoriații
o diferența principală față de plaga tăiată este faptul că soluția de
continuitate s-a produs prin rupere nu prin tăiere

În funcție de mecanismul de producere, se pot deosebi mai multe tipuri

de plăgi contuze:
o plaga plesnită – când corpul contondent lovește pielea aflată
imediat deasupra unui plan osos (scalp, coate, genunchi)

14
 o plaga mușcată (de om sau animal)
 caracteristici înalt variabile, plaga mușcată poate reproduce
forma arcadelor dentare având la bază un mecanism de
comprimare
 tendință crescută la infectare (în special plăgile mușcate
umane)
 în funcție de intensitatea mușcăturii poate asocia si alte
leziuni traumatice elementare (echimoze/excoriații)
o plaga scalpată (sfâșiată)
 corpul contondent lovește/tracționează tegumentul
tangențial, în unghi ascuțit, aflat deasupra unui plan dur,
determinând o decolare a acestuia.

b) Plaga tăiată

Plaga tăiată este produsă prin acțiunea unui obiect cu lamă ascuțită
(tăietoare), printr-o mișcare de apăsare-alunecare pe suprafața corpului
(tegumentului).

Caracteristicile plăgii tăiate:

o Marginile sunt netede, liniare, regulate, afrontabile
o Absența punților tisulare între marginile plăgii
o Nu asociază alte leziuni traumatice (echimoze, excoriații)
o Unghiurile plăgii sunt ascuțite (mai profunde la locul de plecare
față de partea finala-coada plăgii). Această morfologie permite
uneori aprecieri asupra direcției de tăiere.
o Profunzimea este de regula mai mică decât lungimea sa cutanată
o Marginile plăgii prezintă o anumită dehiscență (depărtare) care
depinde de direcția de acțiune a agentului traumatic raportat la
distribuția fibrelor elastice și conjunctive tegumentare (liniile
Langer):
 leziuni paralele cu liniile Langer – dehiscență minimă
 leziuni perpendiculare pe liniile Langer – dehiscență
maximă

În funcție de modul de acțiune a obiectului tăietor, plăgile tăiate pot fi:

15
 o Liniare – cu traiect rectiliniu, apar când lama acționează
perpendicular pe tegument
o Cu lambou – apar când obiectul tăietor acționează oblic pe
tegument
o Cu amputare – când obiectul tăietor acționează asupra unei
extremități (nas, deget)

c) Plaga înțepător-tăietoare (înjunghiată)

Plaga înjunghiată este produsă prin acțiunea unui corp înțepător-tăietor

(prezintă un vârf și o lamă) în general în doi timpi:
o Înțeparea, prin acțiunea vârfului
o ulterior tăierea propriu zisă, prin acțiunea lamei
Plaga înjunghiată prezintă 3 elemente:
o Plaga cutanată (orificiul de intrare)
o Canal (se analizează prin disecție strat cu strat)
o Plaga de iesire (opțional)- când există, complexul lezional realizat
poartă denumirea de plagă transfixiantă

Caracteristicile plăgii înjunghiate:

o Marginile sunt netede, regulate, afrontabile, dehiscente (în funcție

de cum interesează obiectul înțepător-tăietor liniile Langer),
o Lungimea plăgii la tegument este determinată de lățimea lamei,
frecvent fiind mai mică decât lățimea lamei, datorită retracției
tisulare
o Profunzimea, de regulă, depășește lungimea plăgii, determinând
apariția unui canal
o Plaga cutanată va prezenta:
o Un unghi ascuțit produs de tăișul lamei
o Un unghi rotunjit produs de marginea netăietoare

16
 d) Plaga tăietor-despicătoare

Plaga despicată este produsă prin acțiunea unui corp tăietor-despicător ce

acționează prin tăiș și greutatea lui; prezintă caracteristicile comune plăgii tăiate
și contuse, precum și leziuni osoase subiacente în majoritatea cazurilor.

Caracteristicile plăgii despicate:

o Profunzime mare, cu învingerea barierei osoase (la nivelul oaselor
cu 2 tăblii și spongioasă se păstrează fidel forma tăișului)
o Dehiscență crescută, obiectul vulnerant acționează prin mecanism
de pană, tinde să îndepărteze unele de altele țesuturile secționate
o Poate asocia excoriații la nivelul marginilor, în funcție de tăișul
lamei
o Lungimea plăgii poate fi
 egală cu cea a tăișului dacă a acționat perpendicular
 mai mare sau mai mică dacă a acționat oblic

e) Plaga împușcată

Plaga împușcată este produse de acțiunea unui proiectil propulsat dintr-o

armă de foc.

Efectul distructiv al proiectilului depinde de energia cinetică a

proiectilului, dependentă de viteza acestuia.

În funcție de viteza proiectilului:

o La o viteză > 170m/s, proiectilul perforează pielea și are

traiectoria relativ rectilinie
o La o viteză între 50-170 m/s, proiectilul perforează tegumentul dar
este usor deviat de către țesuturile mai dense (tendoane,
aponevroze)
o La o viteză <50 m/s, proiectilul nu perforează tegumentul

Factorii împușcării sunt:

o Factorul primar al împușcării (glonțul)
o Factorii secundari ai împușcării (fum, gaze fierbinți, flacară,
particule de pulbere nearsă)

17
 Plaga împușcată este reprezentată de:
o orificiu de intrare
o canal
o orificiu de iesire

Orificiul de intrare

- reprezintă o soluție de continuitate cu lipsă de țesut (la încercarea de

apropiere a marginilor plăgii nu se poate reconstitui integral fosta
suprafață tegumentară)
- forma acestuia este dependentă de unghiul de intrare:
o rotundă în cazul în care țeava este perpendiculară pe tegument
o ovalară când țeava nu face unghi drept cu tegumentul
o neregulată - în trageri de aproape sau unde tegumentul este foarte
apropiat de țesutul osos
- marginile sunt ușor neregulate și îndreptate spre interior
- dimensiunile depind de diametrul glonțului, unghiul de abord și de
distanța de tragere
o Pentru distanțele mari orificiul are un diametru cel mult egal cu
calibrul glonțului
o În distanțele mici el poate uneori deveni mai mare
- prezintă marginal o serie de inele:
o de excoriație (constant, indiferent de distanța de tragere)
 determinat de trecerea glonțului prin straturile tegumentare
și este plasat la limita cu tegumentul indemn
 poate fi:
 complet – zonă inelară de 1-2 mm determinat de
pătrunderea glonțului în unghi drept
 incomplet, semilunar, cu lățime maximă de 3-5mm, în
sensul direcției de tragere, determinat de pătrunderea
glonțului în unghi ascuțit
o de ștergere (constant, indiferent de distanța de tragere) reprezintă
elementul de depozitare a materialelor de pe suprafața glonțului
 Apare ca un lizereu negricios, plasat în interiorul inelului de
excoriație

18
  Este mai evident la nivelul dermului (acesta este mai elastic
decât epidermul, și se murdărește prin mecanism de ștergere,
asemănător unui burete)
o de metalizare (inconstant, în anumite situații, în tragerile în limita
de acțiune a factorilor secundari ai împușcării) determinat de
depunerea de particule metalice mici ce pot proveni de pe canalul
țevii sau fragmente de proiectil
 Poate fi identificat radiologic
 Este ușor de identificat dacă glonțul străbate pielea aflată
deasupra unui plan osos (ex.frunte) – inelul de metalizare
apare pe os, ca un lizereu brun negricios
o zona de tatuaj (inconstant, doar în tragerile în limita de acțiune a
factorilor secundari ai împușcării)– este o zonă circulară, cenușie,
determinată de impregnarea în piele a factorilor secundari (fum,
particule de pulbere nearsă)

Canalul rănii

- reprezintă traseul parcurs de glonț de la orificiul de intrare până la

orificiul de iesire, caz în care se numește canal transfixiant, sau până
unde se opreste în interiorul organismului, caz în care se numește canal
orb (în deget de mănușă)
- în funcție de traiect, poate fi:
o liniar - în prelungirea traiectoriei glonțului
o deviat - dacă viteza este redusă și întâlnește în cale țesuturi de
densități diferite
- caracteristicele canalului depind de:
o viteza glonțului
o țesuturile traversate de glonț
 în cazul oaselor
o orificiul osos de intrare < orificiul de ieșire (ieșirea
antrenează ruperea unor eschile osoase)
o oasele plate vor prezenta fracturi în trunchi de con, cu
baza mică orientată către orificiul de intrare
o oasele lungi vor prezenta fracturi cominutive, “în
fluture”, aripile reprezentând eschilele osoase
 traversarea mușchilor determină un canal subțire, cu
diametrul apropiat de cel al glonțului

19
  în cazul organelor friabile (ficat, encefal), datorită undei de
șoc, zona de distrugere are dimensiuni mai mari decât
diametrul glonțului
 în cazul organelor cavitare, efectul depinde de gradul de
umplere a organelor respective:
 stomac gol, perforațiile sunt mici
 stomac plin, trecerea glonțului prin interfețele solid-
lichid determină vibrații puternice care pot duce la
explozia stomacului
Orificiul de ieșire
- reprezintă o soluție de continuitate tegumentară fără lipsă de țesut;
proiectilul desface tegumentul (la apropierea marginilor plăgii, acestea se
afrontează perfect)
- este inconstant, forma este frecvent neregulată
- marginile sunt neregulate, orientate spre exterior
- dimensiunile – frecvent mai mari decât calibrul glonțului (glonțul suferă
deformări, antrenează fragmente din organele interne, eschile osoase,
etc)
- nu prezintă inele de însoțire

20
Cap. III Actele medico-legale
Actele medico-legale sunt emise de instituțiile de medicină legală și,
conform codului de procedură penală, sunt mijloace de probă pentru justiție
(forma prin care medicina legală ajută organele judiciare la soluționarea
cazurilor juridice).

Clasificarea actelor medico-legale:

o în funcție de cine solicită examinarea:

o la solicitarea scrisă din partea organelor judiciare (Poliție, Parchet,

Instanțe de Judecată)

o la cererea pacientului (ex: certificatul medico-legal)

o în funcție de persoana/produsul biologic examinat:

o persoane în viață.

o cadavre sau rămășite umane.

o produse biologice/corpuri delicte

o după tipul de act:

o certificat medico-legal,

o raport de expertiză medico-legală,

o raport de nouă expertiză medico-legală

o avizul medico-legal,

o buletin de analiză medico-legal.

Certificatul medico-legal

-Actul medico-legal întocmit de un singur medic legist care se efectuează doar

la solicitarea persoanei in cauză (pacientul).

21
-În cazul minorilor sub 14 ani, examinarea medico-legală se efectuează la
solicitarea unei persoane majore

-Se efectuează doar cu examinarea medico-legală a persoanei după identificarea

acesteia (buletin/carte de identitate, pașaport) în cadrul unei instituții medico-
legale

-Se eliberează doar solicitantului

-Conținutul certificatului medico-legal are valoare probatorie în justiție

echivalentă cu cea a expertizei medico-legale

-NU presupune un demers juridic obligatoriu- persoana vatamată poate sau nu

să depună plângere la organele judiciare, caz în care se va deschide un dosar
penal (excepție fac cazurile care impun deschiderea unui dosar penal: viol, abuz
împotriva copilului,etc. , situație în care medicul legist are obligația de a anunța
organele judiciare).

Exemple:

• Constatarea stării de virginitate / deflorare

• Constatarea leziunilor traumatice și consecințele acestora- se poate solicita

doar în primele 30 de zile de la un traumatism

• Stabilirea diagnosticului psihiatric și a competenței psihice a unei persoane

în vederea încheierii unui act juridic în materie civilă –certificat medico-
legal psihiatric

Raportul de expertiză medico-legală

-Actul medico-legal întocmit de un medic legist la solicitarea scrisă din partea

organelor judiciare și care cuprinde date legate de identitatea persoanei, un scurt
istoric al faptei, obiectivele solicitate/întrebările organului judiciar.

-Se eliberează doar solicitantului (organului judiciar - poliție, parchet sau

instanță)

-Se poate efectua cu sau fără examinarea persoanei (pe baza actelor medicale
puse la dispoziție de către organul judiciar)
22
-Trebuie obligatoriu să răspundă la obiectivele solicitate de organele judiciare

-Presupune un demers juridic obligatoriu

Situațiile în care se poate efectua o expertiză medico-legală sunt:

• Traumatologică –indiferent de data traumatismului

• Autopsia medico-legala

• Constatarea deficiențelor în acordarea asistenței medicale

• Psihiatrică (1 medic legist + 2 psihiatri)- determinarea discernământului /

competenței psihice

• Agresiuni sexuale

• În vederea stabilirii vârstei și sexului;

• În vederea estimării retroactive a alcoolemiei.

• În vederea amânării sau întreruperii executării pedepsei privative de

libertate, din motive medicale

• Stabilirea paternității – expertize genetice

Raportul de nouă expertiză medico-legală

-Se efectuează la solicitarea scrisă din partea organelor judiciare, în cazul în

care există deja un raport de expertiză medico-legală

-Se întocmește de o comisie formată din 3 medici legiști care vor reexamina
documentația medicală menționată în actul medico-legal întocmit anterior. Din
comisia de nouă expertiză medico-legală nu face parte medicul legist care a
întocmit actul medico-legal anterior.

-Se eliberează doar organului judiciar solicitant, împreună cu avizul Comisiei

de avizare și control a actelor medico-legale

-Se poate efectua cu sau fără examinarea persoanei

23
-Trebuie obligatoriu să răspundă la obiectivele solicitate de organele judiciare

Avizul medico-legal

-avizul medico-legal este documentul întocmit de Comisia de Avizare și

Control a actelor medico-legale sau de Comisia Superioară de Medicină Legală,
prin care este verificat din punct de vedere științific un act medico-legal

-se efectuează numai la solicitarea scrisă din partea organelor judiciare

-comisiile nu examinează persoane, examinează numai actele medico-

legale efectuate până în acel moment

-se eliberează doar solicitantului (organului judiciar)

-au rolul de a aproba sau nu conținutul și concluziile actelor medico-

legale supuse avizării. În cazul în care nu se aprobă conținutul și/sau
concluziile, prin aviz se poate recomanda efectuarea unei noi expertize medico-
legale sau se pot formula concluzii proprii.

-este o metodă de control a calității actelor medico-legale.

Buletinul de analiză medico-legal

-Buletinul de analiză reprezintă actul întocmit și semnat de specialiști din alte

domenii medicale, din cadrul institutelor de medicină legală

-Buletinele de analiză cuprind date ale examenelor complementare (examene

histopatologice, toxicologice, biocriminalistice, genetice, serologice) efectuate
asupra unor piese anatomice, produse biologice, corpuri delicte, etc.

-Se efectuează la solicitarea

-organelor judiciare

-persoanei (determinarea alcoolemiei)

-medicilor legiști (în cadrul efectuării autopsiei medico-legale)

24
Părți componente ale actelor medico-legale:

I. Parte introductivă

Conține următoarele elemente:

– Preambul
• Numele și gradul profesional medicului care examinează
• Locul și Data examinării
• Datele de identificare ale persoanei examinate
– Istoric
• Momentul/data agresiunii
• Tipul agresiunii (ex: lovit cu pumnul, cu cuțitul)
• Agresor (cunoscut sau nu, număr)

– Obiective (doar în cazul examinarile medico-legale, solicitate de

către organele judiciare)ractice medicină legală

II. Parte descriptivă

În cadrul actelor medico-legale aici se trec următoarele elemente:

o Examinarea medico-legală:

o Leziuni traumatice obiectivabile respectând următorul algoritm:

o Localizare:

o Cranio-caudal

o Anterior-posterior

o Dreapta- stânga

o Tip: echimoză, hematom, excoriație, plagă

o Formă: liniară, rotundă, neregulată, etc

o Dimensiuni: lungime, lățime, grosime, diametru

o Caractere specifice

o echimoza - orientare, culoare, aspect, margini

25
 o hematomul – culoare, aspect, margini

o excoriația - orientare, culoarea crustei, detașarea

crustei, cicatrice,

o plaga - orientare, aspectul marginilor, profunzime,

prezența de sânge proaspăt/coagulat, urme de tratament
medical (pansament, sutură, avivare, etc)

o Acuzele subiective

o Acte medicale (consemnate în ordine cronologică)

1. Anterioare examinării medico-legale (ex: Foi de observație).

-Este de dorit ca medicul de specialitate care examinează persoana să descrie

leziunile traumatice constatate, dupa normele semiologiei medico-legale
prezentate mai sus, întrucât tratamentul aplicat poate estompa anumite aspecte
morfologice, utile examenului medico-legal (ex: în cazul plăgilor, descrierea
aspectului, marginilor și a unghiurilor orientează medicul legist asupra tipului
de agent traumatic folosit. Dupa suturarea plăgii, aceste aspecte dispar, încât o
plagă contuză nu mai poate fi diferențiată de o plagă tăiată)

2. Consulturi necesare (consulturile interdisciplinare solicitate de către

medicul legist, reinterpretări ale investigatiilor imagistice, etc).

-Aceste consulturi de specialitate pot fi solicitate pentru:

a) Obiectivarea unor acuze subiective

b) Obiectivarea unui diagnostic presupus în timpul examinării medico-

legale.

c) Aprecierea gravității leziunilor, a prognosticului, a eventualelor

posibilităti reparatorii.

-Consulturile de specialitate solicitate de către medicii legiști trebuie să

conțină obligatoriu: număr de înregistrare, data consultului, ștampila unității,
semnătura și parafa medicului.

-Consultul stomatologic poate preciza:

-cauza reală a unei mobilitati dentare (traumatică sau paradontopatică)

-prezența unui teren patologic pe care survine o fractură dentară

26
 -etiologia traumatică sau netraumatică a leziunilor mucoasei bucale

o Acte medico-legale (doar în actele medico-legale oficiale).

III. Concluziile

Concluziile trebuie să menționeze:

1. Realitatea traumatismului (Numitul ... prezintă/nu prezintă leziuni

traumatice).

-Leziunile traumatice trebuie întotdeauna obiectivate (trebuie

descris exact tipul leziunii: echimoză, hematom, excoriație, plagă).

-Utilizarea termenului “contuzie” (ex: contuzie geniana) NU

permite obiectivarea unei leziuni traumatice. Diagnosticul de contuzie,
din punct de vedere medico-legal, s-a bazat exclusiv pe acuzele
subiective ale pacientului, fără a avea substrat morfologic lezional.

2. Mecanismul de producere al leziunilor (Lovire cu/de corp dur,

comprimare, zgariere, etc).

3. Aprecierea naturii agentului traumatic (corp dur, corp dur alungit,

proiectil, corp înțepător-tăietor, lichid fierbinte, etc).

4. Data producerii leziunilor

5. Aprecierea gravității leziunilor traumatice – număr de zile de îngrijire

medicală

6. Aprecierea existenței unei consecințe prevăzute de art. 194 Cod Penal

(punerea în primejdie a vieții persoanei, prejudiciu estetic grav și
permanent, infirmitate, avort posttraumatic)

Criterii medico-legale de apreciere a gravității leziunilor traumatice:

1.Numărul de zile de îngrijire medicală

Numărul de zile de îngrijire medicală reprezintă o modalitate prin care

medicul legist cuantifică gravitatea leziunilor traumatice. Corespunde uneori
intervalului de timp necesar pentru vindecarea unei/unor leziuni traumatice.

27
 Zilele de îngrijire medicală nu sunt echivalente cu:

o numărul de zile de spitalizare

o numărul de zile de concediu medical

o număr de zile de recuperare

Dacă o persoană prezintă mai multe leziuni, se vor acorda zile de îngrijire
medicală pentru leziunea cea mai grava (ex: un pacient prezintă o echimoză, o
excoriație și o avulsie dentară. Se vor acorda zile de îngrijire medicală pentru
avulsia dentară).

Numărul de zile de îngrijire medicală se stabilește pe baza unor bareme,

updatate periodic de către sistemul de medicină legală.

Pe baza numărului de zile de îngrijire medicală acordat, organele

judiciare încadrează fapta într-unul din articolele 193-194 Cod Penal.

Art 193. Lovirea sau alte violenţe

(1) Lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice se

pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea
unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de
cel mult 90 de zile, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu
amendă.

(3)Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei

vătămate.

Se deschide dosar penal doar la cererea persoanei vatamate (sau a

aparținătorilor în cazul persoanelor fără capacitate de exercițiu). Dacă aceasta
dorește, poate cere oricând închiderea dosarului de urmarire penală.

Art 194. Vătămarea corporală

(1) Fapta prevăzută în art. 193, care a cauzat vreuna dintre următoarele
consecinţe:

a) o infirmitate;

28
 b) leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care au
necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale;

c) un prejudiciu estetic grav şi permanent;

d) avortul;

e) punerea în primejdie a vieţii persoanei,

se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(2) Când fapta a fost săvârşită în scopul producerii uneia dintre consecinţele
prevăzute în alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. c), pedeapsa este închisoarea de la 3 la
10 ani.

(3) Tentativa la infracţiunea prevăzută în alin. (2) se pedepseşte.

Acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu (deci nu la cererea

victimei) și împăcarea părților Nu duce la închiderea dosarului penal.

2.Infirmitatea

Infirmitatea este definită, din punct de vedere medico-legal, ca fiind

deficitul posttraumatic de natură morfologică, morfofunctională sau funcțională
cu caracter definitiv, permanent, apt de a pune persoana respectivă într-o
condiție de inferioritate.

Exemple de infirmitate:

o pierderea unui organ sau încetarea funcției acestuia.

o pierderea unui simț

o lipsa unui segment corporal

Infirmitatea poată să apară:

-imediat posttraumatism (ex: accident rutier soldat cu amputarea unui membru

inferior)

-dupa un interval de timp de la traumatism:

29
-dupa aplicarea măsurilor terapeutice impuse de situație (ex: traumatism
abdominal soldat cu ruptură de splină ce impune splenectomie de necesitate)

-dupa epuizarea tuturor metodelor terapeutice și recuperatorii

Infirmitatea psihică posttraumatică trebuie să aibă un substrat organic care

să poată fi obiectivabil (ex: cicatrice meningo-cerebrală).

Infirmitatea se cuantifică binar - ea este prezentă sau absentă. Nu se

cuantifică în grade sau procente și nu poate fi temporară. Aprecierea medico-
legala a infirmității este necesară pentru aprecierea vătămării corporale din
punct de vedere PENAL.

Infirmitatea nu trebuie confundată cu invaliditatea (noțiune medico-

juridică care traduce statutul particular al unei persoane asigurate în sistemul
public de pensii, care beneficiază de drepturi, conform legii).

Invaliditatea presupune în mod obligatoriu un deficit funcțional (temporar

sau permanent), indiferent daca acesta este sau nu asociat cu o modificare
anatomică, și care are repercusiuni asupra capacității de muncă (posibilitatea
persoanei de a efectua o anumită activitate/profesie). Invaliditatea este apreciată
prin expertiza capacității de muncă.

3.Prejudiciu estetic grav și permanent

Prejudiciu estetic grav și permanent, din punct de vedere medico-legal,

reprezintă o deformare morfologică severă posttraumatică, cu caracter
permanent (ireversibilă, definitivă) a unei regiuni anatomice din corp, prin care
se generează persoanei respective un prejudiciu real fizic și sau psihic, apt de a
pune persoana respectivă în conditii de inferioritate.

Exemple: amputația nasului, arsuri faciale extinse, pierderi extinse de masă

musculară, etc

4.Punerea în primejdie a vieții persoanei

Leziunile traumatice care pun viața persoanei în primejdie sunt acele
leziuni care în lipsa unui tratament medical de specialitate, aplicat la timp, duc
în mod cert la deces.

Punerea în primejdie a vietii poate apărea:

30
 o imediat după acțiunea unui agent traumatic: pneumotorax compresiv,
hemopericard, șoc hemoragic, etc.

o tardiv: insuficiența multiplă de organe, ruptura unui hematom splenic,

resângerarea unui hematom subdural cronic, etc.

5. Avort posttraumatic
Avortul posttraumatic reprezintă întreruperea cursului normal al sarcinii
consecutiv acțiunii unui agent traumatic asupra femeii gravide.
Agenții traumatici ce pot determina pierderea sarcinii sunt multipli:
-mecanici, pot acționa la nivel local (regiunea abdomino-pelvina) sau la nivel
general (ex: șocul hemoragic)
-fizici, la nivel local (ex: curentul electric), la nivel general (ex:
hipo/hipertermia)
-chimici
-biologici
Pentru dovedirea avortului posttraumatic sunt necesari următorii pași:

o dovedirea existenței sarcinii (starea de graviditate)

o dovedirea acțiunii unui traumatism asupra uterului

o dovedirea întreruperii sarcinii sau a avortului

o dovedirea legăturii de cauzalitate între acțiunea agentului traumatic și avort.

31
Exemple de acte medico-legale

Certificat medico-legal (1)

Subsemnatul, Dr. ..............., medic primar/specialist legist la INML “Mina

Minovici”, am examinat la data de ........... pe numitul(a)..............., în vârstă de
..... ani, domiciliat(ă) în ............................. legitimat(ă) cu C.I., seria ....., nr.
.......... C.N.P. ................. care afirmă că: a fost victima unei agresiuni în data de
............. (lovit cu pumnul și piciorul de către o singură persoană necunoscută).

CONSTATĂRI:

-orbito-periorbitar drept o echimoză roşietic-violacee, imprecis

delimitată, neomogenă, cu îngustarea fantei palpebrale şi cu hemoragie
conjunctivală predominant în cadranele inferioare.

-pe gamba stângă, 1/3 medie, faţa antero-medială o excoriaţie de

1/0,5 cm, orientată cranio-caudal, neomogenă, discontinuă, acoperită de o
crustă brun-roşietică, subtire, aderentă.

CONCLUZII:

Numitul .............. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin
lovire cu corpuri dure.

Pot data din ...........

Necesită 7-8 (şapte-opt) zile de îngrijiri medicale.

Medic

....................

32
 Certificat medico-legal (2)

Subsemnatul, Dr. ..............., medic primar/specialist legist la INML “Mina

Minovici”, am examinat la data de ........... pe numitul(a)..............., în vârstă de
..... ani, domiciliat(ă) în ............................. legitimat(ă) cu C.I., seria ...., nr.
.......... C.N.P. ................. care afirmă că: a fost victima unei agresiuni în data
de ............ (ora 00:15, lovit cu pumnul).

CONSTATĂRI: ora 09:55

-avulsie dentară 11 cu infiltrat sangvin gingival medial de 0,1/0,2 cm.

-mobilitate anormală dinte 21.

-lipsuri dentare vechi arcada dentară inferioară.

Din consultul Stomatologic nr. .... din data de ...... (efectuat la

solicitarea noastră) emis de Spitalul Clinic de Urgenţă „Prof. Dr. Dan
Theodorescu” reţinem:

-OPG din data de ...... (n.n. 1 clişeu imagistic anexat): 11 – aspect de

alveolă goală (avulsie dentară). 12, 21 – contuzie dento-alveolară pe fond
de parodontopatie marginală cronică profundă.

-diagnostic: „11 Avulsie dentară pe fond de parodontită marginală

cronică profundă. TCF prin agresiune fizică umană vechi din ....... cu
pierderea stării de conştienţă (afirmativ). 21– mobilitate dentară pe fond de
parodontită marginală cronică profundă. Fără leziuni osoase OMF:”

-Recomandări: tratament stomatologic.

CONCLUZII:

Numitul ............. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin
lovire cu corp dur.

Pot data din ..........

Necesită 6-7 (şase-şapte) zile de îngrijiri medicale.

Medic
......................

33
 Certificat medico-legal (3)

Subsemnatul, Dr. ..............., medic primar/specialist legist la INML “Mina

Minovici”, am examinat la data de ........... pe numitul(a)..............., în vârstă de
..... ani, domiciliat(ă) în ............................. legitimat(ă) cu C.I., seria ....., nr.
.......... C.N.P. ................. care afirmă că: a fost victima unei agresiuni în data
de ............ (lovit cu piciorul).

CONSTATĂRI DIN ACTE MEDICALE:

Din copia Fişei de consultaţii nr..... emisă de Spitalul Clinic de

Urgenţă „Prof. Dr. Dan Theodorescu” în data de ........... reţinem
diagnosticul „Fractura fără deplasare ram mandibular stang” (n.n. 1 clişeu
imagistic anexat)

-În urma examenelor clinice și paraclinice s-a stabilit diagnosticul de mai

sus și s-a practicat imobilizare intermaxilara cu atele ondulate din sârmă.

-Recomandări: control și tratament fizioterapic recuperator.

CONSTATĂRI:

-mandibular și submandibular stâng, o echimoză violacee de 10/6 cm,

omogenă, imprecis delimitată, pe fond tumefiat.

CONCLUZII:

Numitul ............. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin
lovire cu corp dur.

Pot data din ..........

Necesită circa 35 (treizeci și cinci) zile de îngrijiri medicale.

Medic
..................

34
 RAPORT DE EXPERTIZĂ MEDICO-LEGALĂ (1)

Subsemnatul, Dr. ........., medic primar/specialist legist la I.N.M.L. “Mina

Minovici” Bucureşti, ca urmare a adresei dvs. nr........ din data........, am
examinat actele medicale privind pe/ și pe numitul(a) ..........., în vârstă de ... ani,
domiciliat în ..........., legitimat cu C.I seria ...., nr. ......... C.N.P.: ..............., am
constatat următoarele:

OBIECTIVELE EXPERTIZEI:
• leziunile constatate, localizarea lor şi vechimea acestora;

• mecanismul şi obiectul cu care au fost produse;

• dacă leziunile traumatice constatate au fost de natură să pună în

primejdie viaţa persoanei sau au produs vreuna din consecinţele prev. de art. 194
C.p.;

• numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare.

ISTORIC: Afirmă că în data de ............ a fost victima unei agresiuni

(lovit cu pumnul la nivelul feței).

CONSTATĂRI DIN ACTE MEDICALE:

Din copia F.O nr..... emisă de Spitalul ...... reținem internarea

susnumitului(ei) în perioada ........... cu diagnosticul: “Traumatism cranio-
facial minor nivel 0, fractură cu deplasare oase proprii nazale, plagă
contuză dorsum nasi, hematom palpebral ochi drept cu hemoragie
subconjunctivală”

-Rx piramida nazala: fractura cu deplasare oase proprii nazale,

-consult oftalmologic: hematom palpebral cu hemoragie

subconjunctivala OD

-consult neurochirurgical: GCS 15 pct, constient, cooperant, fara

deficite motorii, fara modificari osoase posttraumatice pe radiografiile de
craniu

35
 -consult ORL: toaleta plăgii, redresarea chirurgicală a piramidei
nazale, contenție externă

CONSTATĂRI:

-pe dorsum nasi 1/3 superioara o plaga de 1/0,2 cm acoperită de

cruste brun-roșietice, aderente, orientata transversal.

-piramidă nazală intens tumefiată violaceu cu stergerea reliefului osos

-orbito-periorbitar drept hematom violaceu, fluctuent, cu marginile

imprecis delimitate, omogen, cu ingustarea fantei palpebrale

-ochi drept, cadran intern hemoragie subconjunctivală

CONCLUZII:

Numitul(a) ............. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce

prin lovire cu corp dur.

Pot data din ..........

Necesită 14-16 (patrusprezece - șaisprezece) zile de îngrijiri medicale.

Leziunile nu au pus viața victimei în primejdie și nu determină

infirmitate și nici prejudiciu estetic grav și permanent.

Medic
..................

36
 RAPORT DE EXPERTIZĂ MEDICO-LEGALĂ (2)

Subsemnatul, Dr. ............, medic primar/specialist legist la I.N.M.L.

“Mina Minovici” Bucureşti, ca urmare a adresei dvs. nr........ din data..........,
am examinat actele medicale privind pe numitul(a) .............., în vârstă de ... ani,
domiciliat în ....................., legitimat cu C.I seria ...., nr. ......... C.N.P.: ...............,
am constatat următoarele:
OBIECTIVELE EXPERTIZEI:
• leziunile constatate, localizarea lor şi vechimea acestora;

• mecanismul şi obiectul cu care au fost produse;

• dacă leziunile traumatice constatate au puS în primejdie viaţa persoanei

sau au produs vreuna din consecinţele prev. de art. 194 C.p.;

• numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare.

ISTORIC: Din ordonanță retinem că în data de ............ a fost victima

unei agresiuni (a fost înjunghiat cu un cuțit).
CONSTATĂRI DIN ACTE MEDICALE:

Din copia F.O nr..... emisă de Spitalul ...... reținem internarea

susnumitului(ei) în perioada ........... cu diagnosticul: ”Plagă înjunghiată
abdominală penetrantă”

-examenele paraclinice constata hemoperitoneu cu ruptura de splină.

Se intervine chirurgical și se practică splenctomie de necesitate.

-evoluție postoperatorie favorabilă.

CONCLUZII:
Numitul(a) .............a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce
prin lovire cu corp întepător-tăietor (posibil cuțit).
Pot data din ..........
Necesită 30-35 (treizeci – treizeci și cinci) zile de îngrijiri medicale.
Leziunile au pus viața victimei în primejdie și au determinat
infirmitate.
Medic
..................
37
Cap IV. Noțiuni de tanatologie

Tanatologia reprezintă știința care se ocupă cu cercetarea fenomenelor și

proceselor ce survin după moartea organismului uman.

Termenul provine de la cuvintele grecești Thanatos= zeul morții în

mitologia greacă și logos= știință.

Moartea, din punct de vedere medical, reprezintă oprirea ireversibilă a

tuturor activităților caracteristice organismului viu (absența respirației,
activității cardiace și cerebrale).

Moartea nu este un moment ci este un proces.

Semne Negative de Viață

Semnele negative de viață au valoare orientativă și nu permit susținerea

diagnosticului de moarte reală, pot fi întâlnite în sincope, lipotimii, moarte
aparentă etc.

Clasificare:
- oprirea respirației
- oprirea circulației

- lipsa activității cerebrale

- abolirea reflexelor
- imobilitate absolută cu atonie și poikilotermie (pleoapele sunt întredeschise,
musculatura flască, elasticitatea pielii pierdută, mandibula căzută, degetele
mâinilor în semiflexie, vârfurile picioarelor rotate spre lateral, etc.)

- modificări oculare:

 globul ocular devine hipoton consecutiv scăderii tensiunii intraoculare

38
  foarte precoce, se produce opacifierea corneei

 examenul fundului de ochi evidențiază coloana de sânge fragmentată și

imobilă la nivelul vaselor retiniene (apare la > 10 secunde de la oprirea
cordului)

Semnele pozitive de moarte

Semnele pozitive de moarte stabilesc cu certitudine diagnosticul de
moarte reală. În funcție de momentul apariției și de rapiditatea cu care se
instalează, aceste semne pot fi clasificate în semne pozitive precoce și tardive
de moarte.

a) Modificări precoce (semnele morții reale)

- răcirea cadavrului

- deshidratarea

- lividitățile cadaverice

- rigiditatea cadaverică

b) Modificări tardive

- modificări distructive :

- putrefacția

- distrugerea cadavrului de către animale, insecte necrofage, etc.

- modificări conservatoare:

- mumificarea

- adipoceara

- lignificarea

- înghețarea

39
Modificări precoce

(1) Răcirea cadavrului (algor mortis)

Oprirea ireversibilă a circulației și respirației conduce la încetarea

metabolismului organismului ca întreg. Prin urmare, întrucât nu mai poate
genera căldură, cadavrul devine un corp inert care iși va egaliza temperatura
internă cu cea a mediului ambiant.

Căldura se pierde pasiv prin :

-conducție (absorbția căldurii de către corpurile care intră în contact cu

cadavrul)

-radiație (raze infraroșii)

-convecție (deplasarea curenților de aer)

Temperatura cadavrului scade de la suprafață spre interior, fiind mai

rapidă la nivelul zonelor descoperite și mai lentă la nivelul plicilor. Într-un
mediu cu temperatura de 18-20 grade, răcirea se face cu aproximativ un 1
grad/oră pentru primele ore apoi cu aproximativ 2 grade/oră până la egalizarea
temperaturii mediului extern.

Scăderea temperaturii cadavrului depinde de numeroși factori precum:

- temperatura din mediul înconjurător

- temperatura bazală a persoanei anterioară decesului

- umiditatea mediului

- curenți de aer (cadavrul se răcește proporțional cu intensitatea

ventilației)

- vestimentație

- abundența de țesut adipos

În mediu cu temperatură ridicată, temperatura cadavrului crește iar atunci
când temperatura în continuă creștere atinge condițiile specifice arderii
compușilor organici, cadavrul chiar poate lua foc.

40
(2)Deshidratarea cadavrului

Deshidratarea constă în evaporarea apei din straturile cutanate

superficiale, în condițiile opririi circulației.

Deshidratarea este influențată de:

- temperatura mediului înconjurător

- umiditatea mediului (invers proporțional)

Procesul este mai rapid la nivelul mucoaselor externe (lipsite de strat

cornos), pielii - în regiunile în care aceasta are stratul cornos mai subțire (buze,
vârful degetelor, scrot) sau la nivelul zonele traumatizate (excoriații, șanț de
spânzurare).

La nivelul corneei pot să apară pete brune atunci când fanta palpebrală
rămâne întredeschisă (pata Liarche), de forma unui arc cu concavitatea orientată
spre interior).

Consecutiv deshidratării, apar zone de pergamentare unde tegumentul

devine uscat, întărit, cartonat, de culoare la început gălbuie apoi brun-maronie.

În condiții de temperatură crescută și în lipsa umidității, are loc o

deshidratare generalizată a cadavrului, cu scădere în greutate și cu blocarea
proceselor de putrefacție și apariția mumificării.

(3)Lividitățile cadaverice
Ca urmare a opririi activității cardiace, sângele coboară, sub acțiunea
forței gravitaționale, în regiunile cele mai declive; în consecință, apare o paloare
în părțile cele mai de sus ale cadavrului, iar în părțile declive apar pete mari,
policiclice, confluente, inițial de culoare roșietică, care devin ulterior violaceu-
albăstrui (lividitățile cadaverice).

Indiferent de cauza morții, postmortem, sângele devine permanent

incoagulabil, lichid, datorită eliberării de fibrinolizine de la nivelul pereților
vaselor de calibru mic (capilare), suprafețelor seroase, permitând astfel
formarea lividităților.

41
 Lividitățile cadaverice constituie cel mai sigur și mai precoce semn
pozitiv de moarte, permit aprecierea intervalului de timp scurs de la deces,
aprecieri asupra poziției cadavrului în momentul decesului și, în anumite
situații, ne pot orienta spre o eventuală cauză de deces.

Formarea lividităților se desfășoară în 3 etape:

Etapa de hipostază
- începe la aprox. 30 min după deces

- durează până la 8-12 ore după deces

- sângele se scurge în zonele cele mai declive și se acumulează în

vasele din acele regiuni

- la digitopresiune lividitatea dispare (se comprimă vasele de la acel

nivel) și reapar la îndepărtarea presiunii

- schimbarea poziției cadavrului face ca lividitățile să dispară din

zonele inițiale și să se formeze în noile zone declive

- lividitățile nu apar la nivelul zonelor pe care cadavrul se sprijină

(vasele de sânge sunt comprimate la acest nivel)

- hipostaza se produce și la nivelul tuturor organelor în zonele declive

(la nivelul plămânilor, lividitățile pot fi confundate cu un proces
pneumonic).

Etapa de difuziune

42
 - durează de la 8-12 ore până la 16-24 ore postmortem

- hematiile încep să se lizeze și se alterează permeabilitatea capilară,

determinând difuziunea hemoglobinei în țesuturi

- la digitopresiune, lividitatea nu dispare ci doar pălește (pigmentul

hemoglobinic se află situat în țesuturi și vasele sunt comprimate la
acest nivel)

- schimbarea poziției cadavrului este urmată de persistența vechilor

lividități (pigmentul hemoglobinic din țesuturi) și de apariția altora la
nivelul noilor zone declive

Etapa de imbibiție

- începe dupa 16-24 ore postmortem și durează până la instalarea

putrefacției

- se hemolizează toate hematiile, iar hemoglobina impregnează toate

țesuturile

- la digitopresiune și la schimbarea poziției cadavrului, lividitățile nu se

modifică, rămân fixe

Diagnosticul diferențial al lividităților se realizează cu echimozele:

-Lividitățile: localizate decliv, nereliefate, contur net, prezintă modificări la

presiune și la modificarea poziției cadavrului. Sunt situate superficial (în
epiderm), dispar la spalare. Microscopic –absența hemoragiilor.

-Echimozele: apar în orice regiune, pot fi de diferite dimensiuni, sunt

proeminente (datorită sângelui acumulat și reacției inflamatorii pasive), contur
imprecis delimitat, pot prezenta excoriații pe suprafată, nu se modifică la
presiune sau la schimbarea poziției cadavrului, prezintă modificări de culoare în
funcție de vechime, pe secțiune sunt profunde (în derm), persistă după spălare.
Microscopic: rupturi vasculare, infiltrate hemoragice perivasculare.

Lividitățile cadaverice pot prezenta variații în funcție de :

- de intensitate:

- intense, cianotice: în asfixii, insuficiență cardiacă

43
 - palide: casexii, hemoragii, anemii

- de culoare:

- roșu aprins – intoxicație cu monoxidul de carbon, roz în

intoxicații cu cianuri, hipotermie

- maroniu-cafenii: în intoxicații cu substanțe methemoglobinizante

(nitrați)

-galbene: în intoxicații cu acid picric

- de poziție:

-regiunea dorsală –cele mai frecvente

-în spânzurările complete apar la nivelul membrelor inferioare și în

regiunea hipogastrică

(4)Rigiditatea cadaverică
În mod obișnuit, moartea este urmată imediat de relaxare musculară
generalizată (caracterizată la nivelul mușchilor netezi de dilatare pupilară și
relaxarea sfincterelor anale și vezicale) urmată apoi de o rigidizare musculară
generalizată (rigiditate cadaverică). După o perioadă variabilă de timp
rigiditatea cadaverică se estompează și dispare.

Din punct de vedere biochimic, rigiditatea cadaverică este cauzată de

scăderea cantității de ATP la nivelul fibrelor musculare (ATP nu se mai
formează în condiții de anoxie); ca urmare a scăderii cantității de ATP, trecerea
de la metabolism aerob la metabolism anaerob cu acumulare de acid lactic,
filamentele de actină și miozină rămân complexate-compactate, ceea ce
determină scăderea elasticității musculare, creșterea consistenței maselor
musculare și scăderea progresivă a mobilității articulare.

La mușchii cuprinși de rigiditate, nu se înregistrează nici o scurtare. Când

rigiditatea este complet instalată, mișcările în articulații sint imposibile, fixând
membrele cadavrului în poziția în care a survenit moartea.

44
 Dacă anterior decesului a existat un efort muscular important (care a
consumat ATP), rigiditatea se instalează mai rapid și este mai intensă (mai
precoce pe grupele musculare mai intens solicitate).

Rigiditatea persistă până la debutul proceselor de autoliză și putrefacție

(care determină alterarea fibrelor musculare).

Rigiditatea cadaverică prezintă următoarele etape evolutive:

-Etapa de instalare a rigidității

- cel mai devreme se produce la 30 min-2 ore postmortem

- progresiv, rigiditatea cuprinde toate grupele musculare (este totală la 24

ore după deces)

- modificarea poziției cadavrului întâmpină oarecare rezistență; dacă

această rezistență este învinsă (« ruperea rigidității »), rigiditatea se va
reface în noua poziție

- rigiditatea afectează atât fibrele musculare striate cât și fibrele

musculare netede

-Etapa de stare

- durează de la 24 până la 48 ore postmortem

- după modificarea poziției cadavrului, rigiditatea nu se mai reface în noua

poziție

-Etapa de rezoluție

- este determinată de procesele de autoliză și de putrefacție (care alterează

fibrele musculare)

Instalarea rigidității cadaverice este influențată de anumiți factori:

 factori acceleratori (rigiditate precoce): efortul fizic anterior morții,
electrocuția, temperatura ambientală crescută, intoxicația cu stricnină,
convulsiile, epilepsia, tetanosul
 factori inhibitori: temperatura scazută, casectici, copii, vârstnici, obezi
(masa musculară slab dezvoltată), septicemia, intoxicația cu ciuperci,
membrele edemațiate, amputate, paralizate

45
Modificări tardive

(1) Modificari distructive

(a) Putrefacția

Putrefacția este un proces distructiv atât enzimatic cât și bacterian cu

debut la 48-72 ore postmortem, prin care substanțele organice sunt descompuse
în substanțe anorganice și care se produce într-un interval de timp variabil în
funcție de factorii de mediu.

Constă în multiplicarea florei microbiene saprofite (din intestinul gros și

din căile respiratorii) care invadează progresiv cadavrul, prin contiguitate și prin
intermediul vaselor sangvine.

Macroscopic se constată:

- pata verde la nivelul fosei iliace drepte, este în general prima manifestare a
proceselor de putrefactie

- apariția la acest nivel se datorează particularităților care se găsesc în

cec: floră saprofită abundentă, mediu alcalin, autoliza precoce a
mucoasei, raporturile de intimă apropriere ale organului cu peretele
abdominal

- sub acțiunea enzimelor microbiene, proteinele sunt degradate până la

nivel de aminoacizi, ulterior din aminoacizi se eliberează hidrogen
sulfurat care străbate mucoasa cecală autolizată ajungând în vasele
sangvine. În interiorul acestora, în contact cu hemoglobina duce la
formare de sulfhemoglobină și sulfmethemoglobină care au culoare
verde.

- ulterior, pata verde se extinde și se generalizează

- circulatie postumă

- apariția de dungi perivenoase, determinate de invazia microbiană în

vasele de sânge, cu formare de sulfhemoglobină și sulfmethemoglobină
(care determină o culoare verde-maronie)

46
- umflarea cadavrului(emfizemul de putrefacție) este cauzată de formarea de
gaze care se acumulează în țesuturile laxe, cavitățile organismului și în
viscerele cavitare, determinând o distensie maximă a cadavrului

- flictene gazoase determinate de acumularea de gaze subepidermic și în

mușchi, care au tendința la confluare și generalizare și care, în final, determină
decolarea în lambouri a întregului epiderm

- detașarea fanerelor (unghiile, părul)

-desfigurarea cadavrului: distensia tubului digestiv, volumul corpului se

dublează, buzele și pleoapele sunt îngroșate, ochii înfundați, limba umflată,
proemină în afara cavității bucale, gazele din cavitatea abdominală împing în
sus diafragmul și astfel sunt comprimați plămânii (apariția spumei roșietice la
nivelul orificiilor oro-nazale).

Putrefacția este influențată de:

- temperatura mediului ambiant (regula Devergie: orele de putrefacție vara

sunt echivalente cu zile de putrefacție iarna)
- cantitatea de oxigen disponibilă în mediu
- umiditate
- tipul de mediu (regula Casper: o săptămână de putrefacție în aer = 2
săptămâni în apă = 8 săptămâni în sol)

(b) Distrugeri produse de insecte sau animale

- animalele implicate pot fi domestice sau sălbatice

- acțiunea distructivă a insectelor sau animalelor creeaza probleme de
identificare a cadavrului sau de evidențiere a leziunilor de violență.

Entomologia medico-legala este disciplina care se ocupă cu studiul

medico-legal al insectelor (grup din familia artropodelor) și altor artropode care
se dezvoltă pe țesuturile cadaverice, în scopul rezolvării unor probleme
specifice medico-legale.

Importanța:

-poate sugera data probabilă a morții;

47
 -utile pentru identificarea arealului în care s-a produs moartea și
pentru eventualele deplasări ale corpului (de exemplu Calliphora Vicina
este mai frecventă în orase, în timp ce Calliphora Vomitaria este
predominant rurală)

-poate sugera cauza morții prin identificarea unor toxice cadaverice

ce nu se mai pot găsi în cadavru dar care se concentrează în insectele care
se hrănesc cu țesuturile cadaverice (fenobarbital, mercur, cocaina,
morfina, heroina, etc.)

Modificări conservatoare naturale

Modificările conservatoare necesită anumite condiții de mediu care

împiedică procesul de putrefacție. Se realizează într-un interval de timp
îndelungat și permite identificarea cadavrelor.

(a) Mumificarea

Are la bază deshidratarea generalizată a cadavrului care apare în anumite

condiții de mediu:

- temperatură crescută

- umiditate scazută +- curenți de aer

Cadavrul se deshidratează, scade în greutate, iar pielea se pergamentează,

devine dură, cartonată, uscată, de culoare maronie, aderentă la planurile
subadiacente, fără decolări de fanere. În
stadii avansate cadavrul devine fărâmicios
în contact cu factorii mecanici. Viscerele
sunt la început indurate, apoi tot mai
uscate, unele căpătând aspectul unei
magme negricioase, uscate care se lizează
complet.

Factorii adjuvanți în apariția mumificării sunt talia mică, casexia,

deshidratarea, absența insectelor necrofage.

48
(b) Saponificarea/adipoceara

Saponificarea reprezintă transformarea grăsimilor din organism în

săpunuri (în urma procesului de hidroliză a grăsimilor din țesutul gras se
eliberează acizi grasi care în contact cu Ca sau Mg formează săpunuri).

Saponificarea este în mod obligatoriu precedată de putrefacție, care este

apoi inhibată de condițiile de mediu:

- umiditate crescută

- cantitate scazută de oxigen

- temperaturi crescute

Saponificarea/adipoceara apare mai frecvent în soluri argiloase, latrine,

ape statatoare și se prezintă sub forma tegumentelor moi, umede, friabile, de
culoare cenușiu-gălbuie, degajând miros de brânză râncedă, care se taie usor, se
topește la cald și plutește în apă; la contactul cu aerul se usucă, indurează,
devenind sfărâmicioasa și cenușie.

Factorii adjuvanți în apariția saponificării sunt talia mică, țesut adipos

abundent, regiuni anatomice bogate în grăsime, procesul fiind întâlnit mai
frecvent la femei și niciodată la cașectici sau la copii sub 7 luni (nu este format
țesutul adipos).

(c) Lignificarea/tăbăcirea

Lignifierea este posibilă doar în medii cu pH acid și concentrații crescute

de acid tanic și acid humic (mlaștini sau turbării), cu conținut scăzut în O2 .

Sub acțiunea mediului acid, volumul

cadavrului scade, pielea capătă o culoare
maronie-negricioasă, umedă, dură, oasele se
decalcifică și devin maronii, elastice, iar
viscerele se ratatinează.

Este completă în ani și se adresează în

special structurilor tisulare bogate în Omul de Tollund, circa 2500 ani

colagen-piele, fanere, intestin, restul țesuturilor moi fiind adesea distruse iar
oasele decalcificate.

49
(d) Congelarea

Congelarea este posibilă în urma expunerii la temperaturi foarte scăzute.

Permite o conservare foarte bună a cadavrului, datorită inhibării putrefacției pe
durata scăderii temperaturii.

Pielea nu se mobilizează pe planurile subadiacente, formând cu acestea

un bloc dur, lemnos, lividitățile sunt roșii aprinse, putem întâlni desfacerea
suturilor craniene datorită înghețării apei din creier.

După decongelare, procesele de putrefacție se instalează rapid.

50
Cap. V Autopsia medico-legală

Situații în care autopsia medico-legală este obligatorie

Conform Articolului 185 din Codul de Procedură Penală, autopsia

medico-legală este obligatorie în următoarele situații:

- moarte violentă,

-suspectă a fi violentă,

-când nu se cunoaște cauza morții sau există o suspiciune rezonabilă că

decesul a fost cauzat direct sau indirect printr-o infracțiune ori în legătură cu
comiterea unei infracțiuni.

În Codul de Procedură Penală mai sunt prevazute o serie de situații particulare

în care autopsia medico-legală este obligatorie, după cum urmează:

 decesul s-a produs în perioada în care persoana se afla în custodia

poliției, a Administrației Naționale a Penitenciarelor, în timpul internării
medicale nevoluntare sau în cazul oricărui deces care ridică suspiciunea
nerespectării drepturilor omului, a aplicării torturii sau a oricărui
tratament inuman (Art 185)

 în cazul fetușilor, autopsia medico-legală trebuie să stabilească vârsta

intrauterină, capacitatea de supraviețuire extrauterină, felul şi cauza
morții, precum și pentru stabilirea filiației, când este cazul (Art 187).

 în cazul nou-născuților, autopsia medico-legală trebuie să stabilească

dacă copilul a fost născut viu, viabilitatea, durata supraviețuirii
extrauterine, felul și cauza medicală a morţii, data morții, dacă i s-au
acordat îngrijiri medicale după naștere, precum și pentru stabilirea
filiației, când este cazul (Art 187).

 în scop de identificare

51
 Conform Legii 271/2004, articolul 34, autopsia medico-legala se
efectueaza in următoarele situații:

-moarte violentă

-cand cauza mortii nu este cunoscută

-moarte suspectă:

1. moarte subită (decesul brusc, neașteptat survenit la o persoană aflată în

plină stare aparentă de sănătate, cu sau fără a prezenta o simptomatologie
premonitorie de scurtă durată)

2. decesul unei persoane a cărei sănătate, prin natura serviciului, este

verificată periodic din punct de vedere medical;

3. deces care survine în timpul unei misiuni de serviciu, în incinta unei

intreprinderi sau instituții;

4. deces care survine în custodie, precum moartea persoanelor aflate în

detenție sau private de libertate, decesele în spitalele psihiatrice, decesele
în spitale penitenciare, în inchisoare sau în arestul poliției, moartea
asociată cu activitățile poliției sau ale armatei în cazul în care decesul
survine în cursul manifestațiilor publice sau orice deces care ridică
suspiciunea nerespectării drepturilor omului, cum este suspiciunea de
tortură sau oricare altă formă de tratament violent sau inuman;

5. multiple decese repetate în serie sau concomitent;

6. cadavre neidentificate sau scheletizate;

7. decese survenite în locuri publice sau izolate;

8. moartea este pusă în legătură cu o deficiență în acordarea asistenței

medicale sau în aplicarea măsurilor de profilaxie ori de protecție a
muncii;

9. decesul pacientului a survenit în timpul sau la scurt timp după o

intervenție diagnostică sau terapeutică medico-chirurgicală

52
Moartea violentă

-este consecința acțiunii unui agent traumatic

 mecanici

Cele mai frecvente cauze traumatice mecanice de deces sunt:

 cădere (de la același nivel/ de la alt nivel/ de la înălțime).

 accidente rutiere/motocicletă/tren

 arme albe (cuțit, briceag, sabie, topor)

 arme de foc (pistol)

 asfixii mecanice:

 spânzurare (laț de spânzurare),

 ștrangulare (laț de ștrangulare),

 sugrumare (mâna agresorului),

 sufocare (mâna agresorului, pungă, pernă, pământ),

 înec în apă dulce/sărată, înec cu bol alimentar,

 fizici:

o hipotermie /degerături

o hipertermie / arsuri

o electrocuție

o barotraumă

o explozii

 chimici

o doze letale de droguri

o supradoze de medicamente
53
 o substanțe industriale (benzen, toluen)

o gaze (monoxidul de carbon)

 biologici

o intoxicații cu ciuperci, plante, veninuri

o bacterii/virusuri

o consum de alimente alterate sau contaminate (botulism,

salmonelloza)

Tipuri de autopsie

-autopsia medico-legală

 Obligatorie în cazurile medico-legale

 Dispusă de organele de cercetare sau urmărire penală (Poliție, Parchet)

 Se efectuează de către un medic legist în cadrul unei instituții medico-

legale

 Familia NU poate cere scutire de autopsie

 Întotdeauna completă

 Se face și pe cadavre incomplete/scheletizate sau pe fragmente

cadaverice

-autopsia prosecturala

 Efectuată de medic anatomo-patolog (decese survenite în spital, care nu

sunt cazuri medico-legale) în cadrul serviciului de anatomie-patologică

 La solicitarea medicului curant sau a serviciului de anatomie-patologică

 Obligatoriu cu acordul scris al familiei

 Familia poate solicita “scutire de autopsie”

54
  Totală sau parțială

 Dacă există suspiciuni că moartea este violentă/suspectă -> se oprește

autopsia prosecturală și se solicită ordonanță pentru realizarea autopsiei
medico-legale

 Nu se face pe cadavre incomplete

Autopsia medico-legală trebuie să respecte următoarele condiții:

-completă cu deschiderea obligatorie a celor 3 cavități ale corpului (craniană,

toracică și abdomino-pelvină), cu examinarea tuturor organelor

-se desfășoară metodic, în succesiune cranio-caudala: cap-gât-torace-abdomen-

bazin-coloană vertebrală, începând cu examenul extern și continuând cu
examenul intern

-după examinare, organele se introduc în cadavru pentru a fi la nevoie

reexaminate.

Timpii principali ai autopsiei medico-legale

1. Examenul extern al cadavrului

-Identitatea cadavrului

-dacă identitatea cadavrului este cunoscută (pe baza BI, pasaportului), se

mentionează: sexul, vârsta, talia, starea de nutriție, semne particulare (tatuaje)

-dacă identitatea cadavrului nu este cunoscută, medicul legist va trebui să

consemneze date legate de talie, greutate, tip constitutional, vârsta
aproximativă, forma feței, păr, prezența de cicatrici, tatuaje, amputații vechi,
examenul odontologic; în mod obligatoriu se iau amprentele digitale de către
organele de poliție pentru întocmirea fișei dactiloscopice.

-Semnele morții reale

55
 -aspectul lividităților cadaverice și etapa acestora (hipostază, difuziune,
imbibiție), precum si localizarea lor

-stadiul rigidității cadaverice (de instalare, generalizată, rezoluție)

-după caz, se consemnează prezența semnelor de putrefacție sau a

modificărilor cadaverice conservative.

-Leziunile traumatice (în ordine cranio-caudală, antero-posterioară, de la

dreapta la stânga)

Leziuni traumatice externe - pot fi:

 specifice

o șanț de spânzurare, de strangulare

o urme de degete în zona gurii (sufocare) sau a gâtului (sugrumare)

o ciuperca înecatului, mână de spălătoreasă (înec)

o marcă electrică - electrocuție

o arsuri

o plăgi tăiate, împușcate

 nespecifice: echimoze, hematoame, excoriații, etc.

-Semnele de tratament medical: puncții venoase, incizii operatorii, aparate

gipsate, tuburi de dren, meșe, proteze, implanturi

2. Examenul intern al cadavrului

Criterii de examinare a organelor interne:

-Criteriul anatomic:

-organele parenchimatoase se examinează mai întâi la exterior (se

măsoară, se cântăresc, se descrie aspectul exterior, aspectul capsulei) și apoi pe
secțiune (culoare, elasticitate, friabilitate, desenul de organ)

56
 -organele cavitare- se examinează pereții (grosime, culoare, aspectul
mucoasei) și conținutul acestuia (culoare, miros, consistență, cantitate)

-Criteriul morfopatologic: se stabilește tipul leziunilor, forma, dimensiuni,

culoare, număr

Extremitatea cefalică

 Se începe cu o incizie bimastoidiană prin vertex cu răsfrângerea

lambourilor rezultate spre anterior, respectiv posterior

 Incizia mușchilor temporali bilateral

 Fierăstruirea calotei craniene - se măsoară grosimea, se descriu suturile

 Incizia durei mater și examinarea spațiilor extradural, subdural

 Extragerea creierului prin secționarea chiasmei optice, coasei creierului,

cortului cerebelos, nervilor cranieni și bulbului (cât mai aproape de
măduva spinării)

 Examinarea leptomeningelui, sistemului vascular cerebral

 Separarea cerebelului, secțiuni prin cerebel și trunchiul cerebral

 Examinarea externă și secționarea creierului

Examenul toracelui și regiunii cervicale

 Deschiderea cavității toraco-abdominale prin incizie mediană

submentosuprapubiană

 Îndepărtarea părților moi ale toracelui și abdomenului spre lateral

 Secționarea coastelor și extragerea plastronului sterno-costal

 Examinarea cavității toracice și a organelor toracice în situ

 Deschiderea cavității pericardice, recoltare de lichid pericardic

 Extragerea piesei bucocervicotoracice

57
  Examinarea organelor buco-cervicale (limba, tiroida, paratiroide, hioid,
esofag, faringe, laringe, trahee)

 Secționarea aortei

 Secționarea parahilară a plămânilor, docimazie hidrostatică

 Disecția coronarelor și a cordului

Examenul abdomenului, pelvisului și membrelor

 Ligaturarea stomacului la cardia și pilor și examinarea acestuia

 Examinarea intestinului subtire și gros

 Scoaterea, examinarea și secționarea ficatului, splinei, pancreasului,

suprarenalelor

 Decapsularea rinichilor, urmată de secționare longitudinală

 Disecția aortei abdominale, venei cave inferioare, a vaselor pelvine

 Deschiderea vezicii urinare

 Disecția organelor genitale interne

 Secționarea mușchiului ileopsoas

 Examinarea manuală a bazinului

 Examinarea scheletului și a țesuturilor moi ale membrelor.

3. Recoltarea de probe biologice pentru examene de laborator

Se iau în cursul autopsiei, fiind ghidate de standardele sau normele

medico-legale naționale sau instituționale, necesitățile particulare ale cazului,
obiectivele specifice ale ordonanței.

Frecvent se realizează următoarele examene de laborator:

 Examen histopatologic/ microscopic. Chiar dacă la autopsie se

identifică cu certitudine cauza de deces se recoltează standard o serie de
fragmente de organe (creier, cord, plămâni, ficat, rinichi); dacă

58
 examinarea histopatologică nu este necesară ele se conservă (există
oricând posibilitatea ca organul judiciar care solicită autopsia să ceară
lămuriri suplimentare).

 Toxicologie. în vederea confirmării unei intoxicații (calitative /

cantitative). Alcoolemia se determină obligatoriu în accidentele rutiere,
accidentele de muncă, omucideri.

 Serologie - grup și Rh. Obligatorie în cazul tuturor cadavrelor cu

identitate necunoscută.

 Tanatochimie (umoare vitroasă, lichid pericardic, sânge, urină) - mai

frecvent în morțile subite, poate orienta sau susține o cauza neviolentă de
moarte.

4.Închiderea cadavrului

Include următoarele etape:

 introducerea tuturor organelor în cavitatea toraco-abdominală (inclusiv

creierul care, dacă se introduce în cutia craniană se poate lichefia și
scurge prin zona de fierăstruire). Cutia craniană se umple cu materiale
textile.

 proceduri de tanatoconservare (formolizare)

 coaserea cadavrului

 tehnici de tanatocosmetică, imbrăcarea cadavrului

Raportul de autopsie

Este un raport de expertiză medico-legal care se realizează doar la

solicitarea organelor judiciare.

Elemente constitutive ale raportului de autopsie

I. Partea introductivă

 Preambul

59
 o Numele și calitatea medicului care efectuează autopsia

o Documentul în baza căruia se efectuează autopsia

o Locul și data la care se efectuează autopsia

o Date referitoare la identitatea cadavrului (nume, vârstă, sex)

o Obiectivele

 Istoricul faptelor - circumstanțele în care s-a produs decesul, rezultate din

ordonanța de efectuare a autopsiei și/sau din actele medicale puse la
dispoziție; de cele mai multe ori ordonanța are atașat și procesul verbal
încheiat la fața locului;

II. Partea descriptivă:

 examinarea externă

 examinarea internă, cu descrierea formațiunilor anatomice așa cum se

prezintă la examenul macroscopic.

III. Partea de sinteză – conține:

 diagnosticele macroscopice.

 rezultatele investigațiilor de laborator - fiecare analiză trebuie să conțină

metode, parte descriptivă și diagnostice.

IV. Concluziile raportului de autopsie. Acestea trebuie să includă:

a. FELUL MORȚII: violentă/ neviolentă.

b. Cauza medicală a morții.

c. Leziunile traumatice identificate. Se notează obligatoriu, chiar

dacă nu au fost implicate în tanatogeneză. Se precizează vechimea,
mecanismul de producere și legatura de cauzalitate între acestea și
deces

d. Data decesului

e. Orice alte elemente care ajută la rezolvarea juridică a cauzei.

60
Exemple concluzii -raport de autopsie

1. Moartea numitului M.E a fost violentă.

Ea s-a datorat hemoragiei interne consecutivă rupturilor de organe interne

(cord, plămân, ficat) și vase mari (aortă, trunchi pulmonar).

La autopsie s-au mai constatat echimoze, excoriații și plăgi corporale,

fracturi costale bilateral, fracturi de membre inferioare.

Leziunile s-au putut produce prin lovire de corpuri/planuri dure, în

condițiile unei căderi de la înălțime, în legătură de cauzalitate directă
necondiționată cu decesul.

Decesul poate data din ...........

2. Moartea numitei A.C a fost violentă.

Ea s-a datorat hemoragiei și dilacerării meningo-cerebrale consecutivă

unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi de boltă și bază craniană.

La autopsie s-au mai constatat fractură complexă de bazin, ruptură de

splină, fracturi de membre superioare.

Leziunile s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri/planuri dure, în

condițiile unui accident rutier, în calitate de pieton, fiind în legătură directă
necondiționată cu decesul.

Decesul poate data din...........

3. Moartea numitului G.M a fost neviolentă.

Ea s-a datorat tamponadei cardiace survenită în evoluția unui infarct

miocardic transmural cu ruptură de ventricul stâng.

Fracturile costale constatate la autopsie s-au putut produce ca urmare a

manevrelor de resuscitare și nu au contribuit la producerea decesului.

Decesul poate data din ..........

61
Cap VI. Cauzalitatea în medicina legală

Cauzalitatea medico-legală reprezintă înlănțuirea biologică a proceselor

și fenomenelor pe care le determină în evoluția lor leziunile traumatice.

Legătura de cauzalitate presupune explicarea corelației dintre un

traumatism pe de o parte și prejudiciul fizic/deces pe de alta.

Legătura de cauzalitate este:

 genetică - prin ea se generează ceva din altceva

 asimetrică - cauza este întotdeauna anterioară efectului

Lantul cauzal cuprinde urmatoarele elemente:

 cauza (obligatorie, de natură traumatică)

o reprezintă factorul determinant care stă la baza producerii unui

efect

o nu poate lipsi din lanţul cauzal (fără cauza nu există efectul)

 condiția

o reprezintă factorul particularizant care influențează acțiunea cauzei

în vederea apariţiei unui efect

o are un caracter permanent sau o acțiune îndelungată (niciodată

episodică).

o Nu poate genera singură efectul (trebuie să existe o cauză)

 factori circumstanțiali

o reprezintă un factor modulator care influențează acțiunea cauzei și

care are un caracter episodic.

 efectul - reprezintă fenomenul care rezultă din acțiunea cauzei,

condițiilor și factorilor circumstanțiali.

62
Clasificarea lanţurilor cauzale :

 directe

o condiționate

o necondiționate

 indirecte

1. Legătura de cauzalitate directă necondiționată

-cauza (leziunea traumatică) interesează organe ale trepiedului vieţii,

ducând direct la efect,

-între leziune și deces există o înlănţuire continuă, neîntreruptă, cauza

acţionând nemijlocit (direct) și atât de grav încât condițiile și factorii
circumstanțiali nu mai au semnificaţie (nu influențează efectul)

-cauza este necesară și suficientă în producerea efectului

Ex: plagă împușcată în cord , lezarea arterei femurale,

2. Legătura de cauzalitate directă condiționată

- cauza (leziunea traumatică) interesează organe ale trepiedului vieţii

-între leziune (cauză) și deces (efect) există o înlănţuire continuă,

neîntreruptă, cauza acţionând nemijlocit (direct) dar obligatoriu pe fondul
unor condiţii și uneori factori circumstanțiali anteriori sau concomitenți
ce potenţează acțiunea cauzei.

-traumatismul nu este atât de grav încât condițiile și factorii

circumstanțiali să nu aibă semnificaţie. În absența acestora, cauza
(leziunea traumatică) nu duce la efect.

- cauza este necesară dar nu și suficientă pentru a produce decesul

Exemplu: o persoană suferă un traumatism cranio-cerebral minor ce determină

ruperea unui anevrism cerebral cu hemoragie subaranhnoidiană urmată de deces
rapid.

63
3. Legătura de cauzalitate indirectă

- apare atunci când cauza inițială determină aparitia unei cauze secundare
(complicaţie) care duce la deces.

-cauzalitatea indirectă necesită obligatoriu existenţa unui interval de timp

mai lung astfel încât cauza iniţială să determine în evoluţia sa apariţia cauzei
secundare.
-cauzele secundare
-nu sunt prezente de la început
-sunt diferite de afecţiunile patologice preexistente
-nu apar independent de contextul traumatic
-nu fac parte din evoluţia obişnuită a cauzei iniţiale (plaga
înjunghiată penetrantă abdominală evoluează cu peritonită, nu este o cauză
secundară)

-între leziune (cauza iniţială) și deces (efect) există o înlănţuire continuă,

fără intervale libere, prin intermediul cauzelor secundare

-cauza inițială este necesară pentru producerea efectului, însă nu

acţionează atât de grav încât să producă ea efectul.

-există un singur lanţ cauzal alcătuit din 2 momente cauzale

1. între cauza iniţială și cauza secundară

2.între cauza secundară și efect

-când cauzele secundare se manifestă după acţiunea cauzei primare care

era aptă, prin gravitatea ei, să inducă efectul (fiind mai gravă decât cauzele
secundare), legătura de cauzalitate rămâne directă.

Exemplu: un pacient suferă un traumatism cranio-cerebral moderat, pentru care

este internat la spital. După 10 zile face o bronhopneumonie, în urma căreia
decedează.

64
Cap VII. Certificatul medical constatator al decesului

Orice medic cu drept de libera practica medicala poate fi medic curant

(poate avea pacienti) și poata sa se afle în situatia de raspundere de a constata și
certifica decesul pacientilor sai.

Certificatul medical constatator al decesului presupune:

-constatarea decesului (ca actiune)

-certificarea medicala a decesului (in baza cunostintelor medicale ale
medicului)
-stabilirea lipsei implicatiilor judiciare și medico-legale

Constatarea decesului presupune stabilirea cu certitudine a diagnosticului de

deces. Se realizeaza numai prin examinara directa a corpului persoanei.
Confirmarea diagnosticului de deces se realizeaza în 3 situatii:
1.se constata pe corpul persoanei prezenta a cel putin un semn al mortii reale.

65
2.s-a parcurs intreg protocolul de resuscitare și semnele vitale nu s-au reinstalat
3.s-a instalat cu certitudine moartea cerebrala.

Certificarea decesului reprezinta completarea CMCD-ului de catre medicul

curant.
Medicul isi asuma în scris raspunderea ca persoana este decedata (la o
anumita data și loc), identificata și cauzele mortii sunt cunoscute (poate furniza
informatii despre decesul persoanei).

Declararea decesului se realizeaza de catre apartinatori la primaria de sector.

CMCD identifică clasic drept cauze ale morții următoarele:

 Ia - cauza imediată (directă) de deces

 Ib - cauzele intermediare de deces

 Ic, Id - cauza (cauzele) inițială(e) de deces

 Alte stări morbide importante

Cauzele de deces trebuie sa aiba la baza un lanț fiziopatologic unic (Ic .

Ib Ia). Organizatia Mondiala a Sanatatii accepta ca atunci când cauza imediata
(Ia) și cauza intermediara (Ib) nu pot fi identificate se poate completa numai Ic.

Completarea Ic este obligatorie de catre ICD-10 (fara o cauza initiala

decesul nu poate avea cauzalitate, fără cauza nu exista efect).

Cauza imediata (Ia) și cauza initiala (Ic) sunt întotdeauna unice.

Cauza inițială de deces (Ic) - este definită drept afecțiunea cu potențial letal
care a inițiat lanțul tanatogenerator. În absența ei moartea nu s-ar fi produs.

Caracteristici:

 Este singura care trebuie completată obligatoriu în orice CMCD.

66
  Este UNICĂ.

 Este temporal cea mai îndepărtată în raport cu Ib și Ia., deoarece acestea

trebuie să rezulte fiziopatologic din Ic.

 Este cea în raport cu care se stabilește

o felul morții (violentă sau neviolentă)

o legătura de cauzalitate între acțiunea agentului traumatic și deces.

Cauze intermediare (antecedente, Ib) - sunt cauzele derivate din Ic și din care
derivă Ia. Practic sunt verigi ale lanțului fiziopatologic care duc, de la cauza
inițială la cauza finală.

Caracteristici:

 Într-un certificat poate fi trecută o cauză intermediară, mai multe sau

niciuna.

 Temporal sunt localizate între cauza inițială și cea directă.

 Clinic, Ib reprezintă o complicație acută a unei afecțiuni acute sau

cronice cu potențial letal.

-pneumonie lobară (Ic) -> abces pulmonar (Ib) -> șoctoxicoseptic (Ia)

-infarct miocardic acut (Ic)->ruptura de ventricul stang (Ib)->tamponada

cardiaca (Ia)

 se trece câte una pe rând

• Cauzele antecedente sunt necesare dar nu și suficiente pentru a determina

decesul.

Cauza directă (imediată, Ia) - este cauza finală, afecțiunea care a generat
direct decesul. Odată manifestată Ia decesul survine necondiționat.

Caracteristici:

• Ia este necesară și suficientă pentru a produce decesul.

67
 • Decurge fiziopatologic din cauzele antecedente sau din cauza inițială
(când nu au fost identificate cauze antecedente)

• Temporal este ultima care apare între cauzele de deces

• Este o cauza incompatibila cu viata

• Este întotdeauna unică

• Cauza imediata este necesara și suficienta pentru a determina decesul.

 Poate lipsi din certificat. Asta nu înseamnă că nu există ci doar că nu

poate fi identificată.

 Nu trebuie confundata cu mecanismele de deces, stări preagonice și

agonice (asistola, stopul cardiac,fibrilația ventriculară,stopul
cardiorespirator, disociația electromecanică,stopul respirator).

Alte stări morbide importante - aici se trec afecțiuni concomitente sau

antecedente cauzelor morții, neimplicate direct în tanatogeneză, dar care
realizează intercondiționări negative prin care favorizează instalarea decesului.
NU se trec toate bolile pacientului.

Exemplu 1 Exemplu 2

Ia Hemoragie și dilacerare meningo-cerebrala Ia Infarct miocardic acut

Ib Fracturi de bolta și baza de craniu Ib Tromboza coronaniana

Ic Politraumatism- Cadere de la inaltime Ic Boala coronariana

aterosclerotică

Exemplu 3 Exemplu 4

Ia Hemoragie digestiva superioara Ia Hemoptizie masiva

Ib Varice esofagiene Ic Tuberculoza pulmonara

Ic Ciroza hepatica

68