Facultatea de Sociologie și Asistența Socială

REFERAT
Omul ființă morală

Prof.

Disciplina: Filosofie

-București, 2013-
 OMUL

Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române omul este definit ca “ființă

superioară, socială ce se caracterizează prin gândire, limbaj articulat, cu o poziție verticală a
corpului și creierul deosebit de dezvoltat ce permite efectuarea a diferite activități. Persoană
integră, care întrunește calitați morale deosebite și care se remarca prin cinste si corectitudine.”1
Biologii consideră că toți oamenii de azi sunt membri ai aceleiași subspecii numite Homo
sapiens sapiens. Oamenii sunt denumiți „rasa umană”, iar membrii săi sunt cunoscuți ca
„oameni” sau „ființe umane”. Oamenii moderni au evoluat în timp, acest lucru ducând la apariția
raselor moderne, aceștia difereau doar prin amănuntele biologice cu rol adaptativ care dadeau un
aspect diferit raselor(de exemplu: forma părului, culoarea pielii, trăsăturile faciale, etc.). Omul se
dezvoltă si descoperă uneltele, utilajele din os, corn și fildeș capată o pondere deosebită din
aceste materiale producându-se unelte eficiente : harpoane și vârfuri de suliță, ceea ce atrag o
vânătoare mult mai eficientă. La nivel cultural omul descoperă și dezvoltă arta. Complexitatea
acesteia ducând la o separarea a omului modern de predecesorii săi.
Oamenii sunt ființe vii, înzestrate cu inteligență. Cu timpul oamenii s-au dezvoltat
învațând să beneficieze de resursele și bunurile pe care natura i le oferă pentru a-și satisface
trebuințele personale, devenind deosebiți de celelalte viețuitoare printr-o serie de facultăți
deosebite: comunicare, citire, scriere, cunoaștere, ocupații artistice. Oamenii sunt singurele ființe
care se pot gândi la planificarea viitorului, la păstrarea sănatații, la protejarea mediului
înconjurator. Omul este o ființa morală, el fiind capabil să deosebească binele de rău, să respecte
normele și valorile morale, etc. Omul este o ființa morală înzestrată cu rațiune și își poate stabili
un scop în viață ceea ce reprezintă un fel de supraviețuire.
Pe tema existenței umane și a naturii umane s-au construit diferite ipoteze de-a lungul timpului.
Întrebările cu privire la ființa umană a trezit interesul religiei, artei, filosofiei și științei.

1
Dicționarul explicativ al limbii romane 1998.
Preocuparea omului pentru a se putea cunoaște pe sine este una permanentă. Discipline precum
istoria, biologia, filosofia se axează pe cercetarea fie a evoluției omului de-a lungul timpului, fie
a corpului uman, fie a comportamentului omului în societate, dar deși aceste discipline studiază
omul, oferă doar lucruri limitate. Filosofia a încercat îndelung să studieze problematica asupra
existenței omului încercând să ofere răspunsuri la întrebarile : Ce este omul? de unde provine?
de ce traiește? Filosofia a fost creata de om, despre om și pentru om. O problema centrală a
filosofiei o constituie explicarea și înțelegerea ființei umane. Omul devine om deoarece
stăpânește lucruri, le masoară, le dă un chip și le umanizează. Constantin Noica afirmă că : “(…)
Prin om, filosofia gândește umanul dincolo de el (…) dar în jurul omului pivotează totul. Ceea ce
este absurd la cei care cer simplă libertate pentru buna dezvoltare a omului e că își închipuie a
știi ce este omul; când de fapt omul e ceva care se definește neîncetat.”2 Autorul spune că omul
nu poate fi definit prin știință, dar el este în centrul universului și este un element important al
acestuia.
Încă din antichitate omul și-a pus întrebari referitoare la originile sale sau la natura sa.
Omul este un subiect de interes pentru întregul spectru al științelor. El rămâne un subiect deschis
și toate defectele date lui alcătuiesc un tablou tot mai complex și mai contradictoriu în care sunt
lumini si umbre, frumusețe și urâțenie, bunatate și răutate omul devenind astfel, așa cum spune
Gabriel Marcel, “o problema pentru om”. Omul și natura umană reprezintă una din problemele
importante ale filosofiei. Prin natura umană înțelegem tot ceea ce este comun oamenilor.
Etimologic, termenul de “natură” provine din limba latină, din verbul “nascor”, a naște, iar prin
natură umană întelegem ceea ce este comun tuturor oamenilor. Locul omului și natura acestuia
în societate și chiar în univers, cunoasterea, dreptatea, libertatea, etc. reprezintă teme care pot fi
interpretate doar în legatura cu omul deoarece doar el poate influența aceste lucruri. Asfel,
filosoful Immanuel Kant încercând sa raspunda la întrebarea “ce este omul?” a identificat trei
lucruri care vizau: cunoșterea, morala și relația cu divinitatea.3 Această este o întrebare la care se
reduc aproape toate celelalte prebleme ale filosofiei.
Odată cu apariția cunoașterii filosofice în lumea omului, filosofii au descoperit că
înțelegerea acestuia poate duce la întelegerea secretelor universului. Oamenii când au început să
filosofeze au fost împinși de mirare, mirați de cum vor fi problemele simple iar apoi problemele

2
Lupsă, Elena, Hacman, Gabriel. Filosofie: manual pentru clasa XII –tip B,p 4
3
Ibidem, p.5
mai mari cum ar fi nașterea universului. Din uimire decurge întrebarea și cunoașterea iar din
îndoiala referitoare la cunoștințele dobandite decurge examinarea critică si dobândirea unei
certitudini clare; conștiința pierderii de sine și îndoiala îl fac pe om să se interogheze asupra lui
însuși. Oamenii au început să se folosească de filosofie pentru a evita neștința, au năzuit spre
cunoastere pentru a dobândi o pricepere a lucrurilor, dar nu au cultivat filosofia în vederea unui
folos deoarece filosofia este o știință liberă și este cultivată pentru ea însăși.
Filosofia vizeaza noi trăsături ale filosofiei umane, astfel Descartes considera că “trăsătura
existentială a omului o reprezintă cugetarea”, pentru Bergson omul este“ o ființa care fabrică
obiecte artificiale”, pentru Blaga “creația culturală constituie dinstincția ontologică a omului”
iar Pico della Mirandola susține că “omul nu are trasături definitorii.” 4 Cele doua concepții
referitoare la om, cele care definesc oamenii prin trăsaturi existențiale și cele care nu susțin
aceste trăsături au ajutat filosofii să descopere și alte laturi ale naturii umane. Filosofii care cred
că omul se definește prin trăsături și că oamenii diferă între ei prin aceste trăsaturi și sunt
existenți doar prin suflet. Acest lucru a ajutat la explicarea omului în sens religios. Au început de
aici numeroase scrieri privind omul păcătos prin trup și suflet, teorii bazate pe primii oameni
Adam si Eva. Omul a fost definit ca păcătos din cauza greșelii pe care Eva a facut-o, ea fiind
influențată de șarpe. Cei care susțin că omul nu se definește prin existența unor astfel de trăsături
existențiale spun că Dumnezeu a creat omul și l-a lăsat să își aleagă singur natura cu ajutorul
rațiunii cu care a fost înzestrat. În timp ce religia susținea că omul a fost creat în mod direct de
Dumnezeu pentru a stapâni creatia, știința a prezentat o teorie conform careia se presupune că
omul ar avea origine animală și nicidecum religioasă. Prin observația comportamentelor
cimpanzeilor s-a emis o teorie care prezintă omul în stransă legatură cu aceștia. Cimpanzeii au
reacții apropiate cu comportamentul uman, cum ar fii protejarea puilor, a semenilor sau prezența
activitații de grup.
Omul a fost definit astfel ca fiind “cel mai evoluat din regnul animal.”5 Unii filosofi îl
încadrează pe om în regnul animal susținând că exista stranse legaturi între om si maimută, alții
îl pun într-o categorie mult mai superioară. Sunt multe teorii și idei împărțite privind omul, dar
adevărul nu este cunoscut de nimeni în totalitate. Există unele teorii care susțin că oamenii se
definesc printr-o substanță proprie și prin acțiuni care le conturează însușirile existențiale, așadar

4
Ibidem pp.8,9.p12.
5
http://predici-reformate.com/index.php?option=com_content&view=article&id=185
“omul este înzestrat cu inteligență care deși există și la alte viețuitoare, îi pemite ca prin
intermediul invenției să proiecteze și să realizeze “obiecte artificiale.”6 Eu cred că există o mare
diferență între oameni si animale deoarece omul are sentimente, se gandește la viitor, are
conștiință, ia decizii în ceea ce priveste soarta lui, este pus în situații diferite, este responsabil
pentru faptele sale și trebuie să respecte anumite legi, pe cand animalele reacționează din
instinct, nu au conștiintă. Omul este foarte evoluat față de celelalte ființe, el dă dovada de
judecată și de discernamânt.
Blaise Pascal în “Cugetări” afirmă că “omul este o trestie cugetătoare.” “Ce himera mai
este si acest om? … depozitar al adevarului; îngramadire de incertitudine si eroare; mărire și
lepadatură a universului. […] Omul este asa de mare, încat măreția lui reiese și din aceea că el se
stie nenorocit. […] astfel, toate nenorocirile omului dovedesc măreția sa. Sunt niste nenorociri de
mare senior, de rege deposedat… Omul nu este decat… o trestie cugetătoare. […] Însa în cazul
în care universul l-ar strivi, omul ar fi înca mai nobil decat ceea ce-l ucide; pentru că el stie că
moare; iar avantajul pe care universul îl are asupra lui, acest univers nu-l cunoaste.” 7 Textul
reflectează asupra condiției umane punând omul în centrul universului care este incapabil să îl
cunoască și căruia îi este superior.
La început omul și-a dezvoltat o curiozitate și a început să-și pună întrebari asupra naturii,
a universului, a lucrurilor care îl înconjoară, iar apoi a început să își puna întrebari referitoare la
el însăși. Aceste întrebări au atras atenția filosofilor. Odata atrasă atenția asupra acestui aspect,
s-a născut antropologia : știința care studiază omul. Omul posedă mai multe îndeletniciri care îl
fac mareț dar prin judecata limitată de care omul dă dovadă, îl face să se simtă nenorocit, dar
această nenorocire este însă dovada măretiei omului. Pascal tratează aspectele omului cum sunt :
măretia, slabiciunea și în ultimul rând mizeria. Metafora “trestie cugetătoare” reprezintă omul ca
fiind un corp fragil în univers dar cu un spirit puternic și cu multe sentimente încercând să
cunoască adevărul. Omul reprezintă o enigmă pentru filosofi, este un scop în sine deoarece
posedă îndeletniciri și o natură care îl deosebesc de celelalte lucruri care nu au valoare.
Raționalitatea omului duce la principii obiective dar și subiective din care pot fi deduse
legile pe care se bazeaza acesta. Pascal, în opera “cugetări” tratează omul ca având intenția să
atingă absolutul, îl prezintă ca “o ființa medie, nici înger nici bestie, care sta la mijlocul dintre

6
Ibidem p.7
7
Ibidem pp 9-10.
infinit si neant: ce este omul în natura? Un nimic în raport cu infinitul, un tot în raport cu
nimicul, așezat la mijloc, între nimic și tot.”8 Astfel Pascal descrie ființa umană ca fiind tot și
nimic în același timp și se situează între infinit și haos, iar tot ceea ce tine de extreme îi este
nefavorabil : “suferă și din cauza caldurii excesive, dar și din cauza gerului, atât din cauza
luminii orbitoare cât și din cauza întunericului de nepătruns al nopții. El trebuie întotdeauna să
caute o cale de mijloc, căci altfel, din dorința de a ridica un turn care să atingă infinitul se va gasi
inevitabil doborat la pământ, pe marginea abisului cel mai întunecat ce se deschide în fața sa”9
Karl Jaspers afirmă că “Demnitatea omului este de a fi reprezentantul nedefinitului”,
demnitate pe care Kant o afirmă în formula omului ca scop în sine, insistând asupra faptului că
antropologia trebuie să țina cont de perfectibilitatea umană, ceea ce implica ideea pascaliana a
tragismului condiției umane.”1, dar Giovanni Pico della Mirandola în opera “despre demnitatea
omului” afirmă că omul este doar un intermediar între creaturi și că omul este un element de
legatură al eternității și al timpului trecator. Dumnezeu a creat omul dup ace toate lucrurile au
fost terminate pentru a exista cineva care să-i admire frumusețea și să îi cerceteze lucrurile
faurite. Creatorul a hotarât ca omul sa aiba ceva comun dar și să fie în același timp de fiecare în
parte. A conceput omul ca pe o lucrare cu un aspect care nu îl diferențiază, așezandu-l în centrul
universului.10

8
http://www.scribd.com/doc/76088722/OMUL-in-Conceptia-Lui-Blaise-Pascal-in-Opera-Cugetari-La-Inceput-
Omul-a-Inceput-Sa
9
Idem
10
Ibidem p.12
BIBLIOGRAFIE

1. Dicționarul explicativ al limbii romane 1998

2. http://predici-reformate.com/index.php?option=com_content&view=article&id=185
3. http://www.scribd.com/doc/76088722/OMUL-in-Conceptia-Lui-Blaise-Pascal-in-Opera-
Cugetari-La-Inceput-Omul-a-Inceput-Sa
4. Lupsă, Elena, Hacman, Gabriel. Filosofie: manual pentru clasa XII –tip B, București,
Editura didactica și pedagogică. (2011)