JORNEA-ZAHARIA Maria, Management, gr.

5, 2019

Obiect: Dreptul afacerilor, Profesor: dr. Rădulescu Tudor

NORME GENERALE, SPECIALE ȘI DE EXCEPȚIE

În funcție de gradul de generalitate sau sfera de aplicabilitate, normele pot fi: generale,
speciale, de excepție.

Normele generale au sfera cea mai largă și se aplică tuturor relațiilor sociale aflate sub
influența unei ramuri date de drept. Normele generale mai poartă denumirea de ”drept comun”. În
Codul civil există numeroase norme care reprezintă dreptul comun pentru unele raporturi juridice ale
dreptului comercial sau din alte ramuri. De regulă, normele generale sunt formulate în partea
introductivă a unei legi sau a unui act normativ. Spre exemplu, în articolul 98 al Noului Cod Civil
este dată o descriere a stării civile ca și drept: ”Starea civilă este dreptul persoanei de a se
individualiza, în familie şi societate, prin calităţile strict personale care decurg din actele şi faptele
de stare civilă.”.

O normă generală este exprimată în articolul 259 al Noului Cod Civil, în acesta conținându-
se dispoziții generale despre căsătorie: ” Căsătoria este uniunea liber consimţită între un bărbat şi o
femeie, încheiată în condiţiile legii.”(alineatul 1), ”Bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători în
scopul de a întemeia o familie.”(alineatul 2).

Normele speciale privesc o anumită categorie de relații din aceeași ramură ca și normele
generale. De obicei, acestea vizează aspecte pe care dreptul comun nu le reglementează sau le
reglementează în mod diferit. Există situații când o normă specială poate să fie generală în raport cu
o normă care are o sferă și mai restrânsă decât ea.

De exemplu, în articolul 93 al Noului Cod Civil sunt expuse cazurile speciale de stabilire a
domiciliului minorului: ”Domiciliul copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi
şi supus unor măsuri de protecţie specială, în cazurile prevăzute de lege, se află la instituţia, la
familia sau la persoanele cărora le-a fost dat în plasament.”

Articolul 57 al Noului Cod Penal conține o normă specială pentru cazurile când nu poate fi
aplicată detențiunea pe viață: ” Dacă la data pronunţării hotărârii de condamnare inculpatul a
împlinit vârsta de 65 de ani, în locul detenţiunii pe viaţă i se aplică pedeapsa închisorii pe timp de 30
de ani şi pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi pe durata ei maximă.”.
 Normele de excepție vizează situațiile care nu sunt reglementate nici de normele speciale,
nici de cele generale. Acestea aduc niște completări normelor speciale, fie celor generale, referindu-
se la cazuri rare. Spre exemplu, în articolul 272, alineatul 2 al Noului Cod Civil actualizat în 2019,
este permisă căsătoria de la 16 ani, deși, în primul alineat al aceluiași articol, este stabilită vârsta
viitorilor soți de minim 18 ani: ”Pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se
poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea părinţilor săi sau, după caz, a tutorelui
şi cu autorizarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie minorul îşi are domiciliul.”. Articolul
274, alineatul 1 al Noului Cod Civil interzice încheierea căsătoriei ”între rudele în linie dreaptă,
precum și cele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv”. În alineatul al doilea al aceluiași
articol, este introdusă o dispoziție de excepție: ”Pentru motive temeinice căsătoria între rudele în
linie colaterală de gradul al patrulea poate fi autorizată de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie
îşi are domiciliul cel care cere încuviinţarea.”.

Distincția făcută între tipurile de norme constă în ordinea aplicării acestora. În situațiile
derogatorii de la norma generală se aplică norma specială sau de excepție, între cea specială și cea
de excepție ultima având prioritate în aplicare.