Explorari paraclinice loco-regionale si generale utilizate in

chirurgia OMF

Se pot enumera urmatoarele posibilitati de investigatii paraclinice ale

afectiunilor oro-maxilo-faciale.
Loco-regionale:
1 Examenul radiologic
2. Ecografia
3. Biopsia
4. Citodiagnosticul.
5. Scintigrafia
6. Punctia exploratoare
7. Stomatoscopia
8. Teste de colorare vitala a mucoasei bucale
9. Transiluminarea
10.Examenul secretiei salivare
11.Examenul bacteriologic
12.Craniometria
Generale:
1. Examene biologice generale a singelui si urinei
2. Electrocardiograma
3. Teste cutanate

Cele mai multe erori de diagnostic si tratament se datoresc insuficientei

cunoasterii a bolnavului, de aceea niciodata nu este permis ca
examenul clinic sa se limiteze la dinti, paradontiu sau leziunile locale. El
trebuie sa cuprinda examenul amanuntit al intregului teritoriu buco-
maxilo-facial si examenul general complet.
Examenul limitat numia la cavitatea bucala este insuficient,
determina concluzii eronate cu privire la diagnosticul citologic,
prognostic si indicatii de traament , si poate da nastere la accidente si
complicatii grave. Numai un examen complet poate depista originea
sistemica a unor leziuni buco-maxilo-faciale sau consecintele leziunilor
buco-dentare asupra altor organe sau siteme.
Pe de alta parte numarul pacientilor cu stare generala aparent buna
dar cu risc, care se prezinta pentru extractii dentare sau alte interventii
de chirurgie stomatologica, este in crestere. Un numar tot mai mare de
hipertensivi, pacienti sub trataent anticoagulant, alergici la anestezie
locale, cu ast cronic, diabet, leziuni hepatice, leziuni cardio-vasculare
cronice, afectiuni metabolice, endocrine s.a. se prezinta pentru
interventii stomatologice

Electroodontodiagnosticul
Reprezintă un examen complimentar ce ne formează o imaginație mai
amplă privind starea pulpei și a țesuturilor periodontale.Aplicarea
curentului electric se bazează pe faptul cunoscut că orice țesut al
organismului (viu) secaracterizează prin excitabilitate sau prin
facultatea de a intra în excitație sub influența agentuluiexcitant.
Electroconductibilitatea țesuturilor depinde de conținutul apei în ele.
S-a determinat că în prezența unui proces patologic în pulpă sau
țesuturile periodonțiului excitabilitatea acestor țesuturi se modifică
prin creșterea pragului de excitabilitate.
Determinarea excitabilității dintelui se efectuează cu ajutorul a două
electroade: pasiv și activ. Electrodul pasiv este aplicat în mîna
pacientului,iar electrodul activ, cu semnul minus, pepunctul sensibil al
dintelui.

Punctele sensibile sunt condiționate în sens histologic de structura

țesuturilor dintelui șisunt situate: la incisivi și canini – mijlocul marginii
incizale, virf de cuspid; la premolari– vîrful cuspidului vestibular; la
molari – vîrful cuspidului vestibulo-anterior. În cazul dinților cu
cavitățicarioase sensibilitatea poate fi determinată de pe fundul
cavității după ce sunt înlăturate totalmente depunerile alimentare.
Nu este admisă utilizarea oglinzii sau altui instrument metalic, se va
folosi un instrument din masă plastică, iar medicul va lucra în mănuși
pentru a evita pierderea decurenți

Au fost constatate indicele excitabilității liminare a pulpei și țesutului

periodontal înnormă și în stări patologice. Dinții sănătoși reacționează
la curenți de 2 – 6 µA.În stadiile incipiente ale cariei dentare
sensibilitatea dintelui nu este modificată. În caria medie
electroexcitabilitatea pulpei poate diminua pînă la 7– 9 µA, iar în caria
profundă pragul electroexcitabilității deviază și mai mult față de
normă ajungînd la valorile de la 10 µA pînă la18 µA.Scăderea
electroexcitabilității electrice pînă la 20 µA ne mărturisește despre
prezența pulpitei seroase parțiale sau a unei pulpite cronice simple.
Valorile electroexcitabilității pulpei lacurent de 60 µA denotă o necroză
a pulpei coronariene.Dacă necroza pătrunde și în pulpa radiculară,
atunci dintele reacținează la curenți de 100µA și mai mult. Periodonțiul
normal este sensibil la curenți de 100 – 200 µA. în cazul modificărilor
morfologice brutale ale periodonțiului dintele respectiv reacționează la
curenți de peste 200 µA.
Indicii stării pulpei se referă la dinții care au apexul format.

Examenele de laborator.
Investigatiile microscopice se efectueaza pentru aplicarea starii
celulare a suprafetei plagii, a modificarilor calitative ala celulelor din
tunica mucoasa, a a componentei bacteriene pe suprafata mucoasei
sau plagii. In functie de scopuri deosebim: metoda citologica, biopsia si
investigatii bacteriologice

Examenul bacteriologic – presupune recoltarea produselor patologice

direct de pe suprafata leziunilor, de la nivelul orifificiilor fistulare, de pe
traiectul fistulos sau prin punctie din colectii deschise. Se izoleaza,
cultiva si identifica germenii din leziune si se studiaza sensibilitatea lor
la antibiotice
Examenul bacteriologic da adesea si indicii referitoare la sursa de
infectie si permite deci, eliminarea ei.

Examenul citologic ( citodiagnosticul)

Consta in examinarea celulelor sperficiale recoltate prin amprenta
directa pe lama , prin raclarea cu o cpatula sau prin punctie cu un ac
subtire. Este folosit pentru a determina daca celulele au caracter
benign sau malign.
Examenul histologic
Este analizarea microscopica a unor fragmente de organe sau
tesuturi. Acestea se recolteaza prin biopsie, realizata printr-o mica
interventie chirurgicala (ca biopsia ganglionara). Fragmentele sunt
astfel prelucrate ca sa devina posibila examinarea la microscop a
structurii lor, facindu-se astfel un examen histopatologic

Biopsia este prelevare a unui fragment de tesut sau de organ in scopul

de a fi examinat microscopic.
In stomatologie se folosesc diverse metode de biopsie:
-Biopsia prin excizie este indicata pentru leziuni mici superficiale,
pentru leziuni pediculate sau profunde de dimensiuni reduse si bine
delimitate
- Biopsia prin incizie este folosita pentru leziuni intense, voluminoase
sau profunde care pentru rezolvarea completa necesita o interventie
mai importanta

-Biopsia prin chiuretaj este folosita pentru leziunile ulceroasesau

vegetante si indeosebi pentru leziuni profunde exteriorizate
- Biopsia prin aspiratie cu un ac fin si forajul biopsic se practica pentru
leziuni profunde dificil accesibile
Biopsia permite, de asemenea, diagnosticarea unei anomalii locale, de
exemplu o tumoare, sau ale unor simptome generalizate, ca in timpul
unei boli de sistem
Nu se face biopsia unei leziuni presupusa maligna daca nu dispunem
de posibilitatea sau competenta de a efectua tratamentul complet al
cazului

Examenul alergologic
Penru determinarea reactiilor alergice imediate se folosesc probele
cutanate cu alergeni bacterieni , testele leuco – si trombocitopenice ,
reactia de hemaglutinare etc.
Pentru determinarea reactiilor alergice de tip lent se folosesc probele
cutanate , reactia de leucocitoliza, testul de blastotransformare a
limfocitelor etc.