SPM- subiecte examen

1.Factorii determinanti ai sanatatii .

Pot fi grupati in functie de specificul lor in:

a. Factori biologici
b. Factori ambientali
c. Factori comportamentali
d. Factori ce apartin de sistemul de asistenta medicala.

Factorii biologici umani cu rol definitoriu in determinismul starii de sanatate sunt: fondul
genetic individual, cresterea si imbatranirea.
Mediul ambiant intervine potential asupra starii de sanatate prin principalele sale
componente: alimentele, apa, aerul, poluarea, reziduurile, microorganismele, accidentele si
violenta, urbanizarea, sau din contra izolarea, alienarea si stressul.
Stilul de viata si comportamentul pot avea influenta asupra sanatatii prin decizii, actiuni si
conditii de viata specifice unui individ sau unei comunitati. Astfel de factori sunt fumatul,
excesul de alimente, abuzul de medicamente, alcoolismul, promiscuitatea, conducerea
nesigura a masinii, relatiile sexuale nesigure, sedentarismul, oboseala excesiva, stressul.
Sistemul de asistenta medicala, adica organizare acelor servicii in care profesionistii din
domeniul sanatatii si alti specialisti indrumati de primii actioneaza in scopul promovarii,
mentinerii, supravegherii sau refacerii sanatatii. Aceste servicii includ nu numai personalul de
specialitate, ci si masurile pentru protectia si promovarea sanatatii si prevenirea bolilor:
legislatia si practica medicala, existenta si aplicarea conceptului de nursing, modul de
organizare al spitalizarii, existenta si folosirea diferitelor tipuri sanatorii, functionalitatea
asistentei stomatologice, asigurarea de medicamente , structurarea si derularea asistentei
psihiatrice, alte servicii pentru sanatate.

2.Etapele profilaxiei

 Profilaxia primordiala, care urmareste prevenirea aparitiei si consolidarii in populatie

a unor factori etiologici sau de risc inexistenti anterior.
 Profilaxia primara urmareste pastrarea sanatatii prin preintampinarea expunerii
populatieila un factor etiologic sau de risc existent in comunitate(se urmareste
scaderea incidentei cazurilor).
 Profilaxia secundara –depistarea timpurie a abaterilor de la starea de sanatate si
corectarea lor prin tratament curativ precoce. Se urmareste scaderea prevalentei bolii
si a incapacitatii temporare de activitate. Se realizeaza prin screening si sfat.
 Profilaxia tertiara-ameliorarea suferintei prin tratament paletiv si simptomatic,
precum si recuperarea capacitatilor functionale afectate de boala prin tratament
recuperator la bolnavul la care etapele precedente de profilaxie au esuat sau nu s-au
aplicat. Se adreseaza bolnavilor in perioada de stare, mai ales cronici, precum si
sechelarilor.
3.Asistenta de Sanatate Publica (definitie, termeni, functii, domenii, principii)

Asistenta de sanatate publica reprezinta efortul organizat al societatii in vederea

protejarii si promovarii sanatatii populatiei.
Definirea termenilor
a. Sanatatea publica- starea de sanatate a populatiei in raport cu determinantii starii de
sanatate:socio-economici, biologici, mediu, stil de viata, asigurarea cu servicii de
sanatate, calitatea si accesibilitatea serviciilor de sanatate.
b. Promovarea sanatatii-se ofera individului si colectivitatii posibilitatea de a-si controla
si imbunatati sanatatea, sub raport fizic, psihic si social si de a contribui la reducerea
inechitatilor in sanatate.
c. Supravegherea-colectarea, analiza, interpretatre si diseminarea datelor privind starea
de sanatate a populatiei, boli transmisibile si netransmisibile, pe baza carora sunt
identificate prioritatile de SP si sunt instituite masuri de prevenire si control.
d. Evaluarea riscului pentru sanatate-influentarea starii de sanatate prin expunerea la
factorii de risc din mediul natural, de viata si de munca si cei rezultati din stilul de
viata individual si comunicar.
e. Inspectia sanitara-exercitatrea controlului aplicarii prevederilor legale de sanatate
publica.
f. Principiul precautiei- instrumentul prin care autoritatea de sanatate publica decide si
intervine in situatii in care se apreciaza ca exista un potential risc pentru sanatatea
populatiei, in conditiile unei argumentatii stiintifice insuficiente.
Functiile principale ale asociatiei de sanatate publica vizeaza:
1. Dezvoltarea politicilor, strategiilor si programelor vizand asigurarea sanatatii publice.
2. Monitorizarea si analiza starii de sanatate a populatiei
3. Planificarea in sanatatea publica
4. Supravegherea epidemiologica, prevenirea si controlul bolilor.
5. Managementul si marketingul strategic al serviciilor de sanatate publica
6. Reglementarea domeniului sanatatii publice, aplicarea si controlul aplicarii acestora
7. Asigurarea calitatii serviciilor de sanatate publica.
8. Cercetare-dezvoltare si implementare de solutii inovatoare pentru sanatatea publica.
9. Prevenirea epidemiilor, inclusiv instituirea starii de alerta epidemiologica.
10. Protejarea populatiei impotriva riscurilor de mediu.
11. Informare, educare si comunicare pentru promovarea sanatatii
12. Mobilizarea partenerilor comunitari in identificarea si rezolvarea problemelor de
sanatate.
13. Evaluarea calitatii, eficacitatii, eficientei si accesului la serviciile medicale.
14. Dezvoltarea si planificarea resurselor umane si dezvoltarea institutionala pentru
sanatatea publica.
15. Integrarea prioritatilor de sanatate publica in politicile si strategiile sectoriale de
dezvoltare durabila.
16. Asigurarea capacitatilor de raspuns la dezastre sau amenintarile la adresa vietii si
sanatatii populatiei, inclusiv prin introducerea de restrictii de circulatie a persoanelor
si bunurilor.
Domenii de interventie ale asistentei de sanatate publica:

a. Prevenirea, supravegherea si controlul bolilor transmisibile si netransmisibile prin:

1. Asigurarea imunizarilor
2. Controlul epidemiilor
3. Supravegherea bolilor
4. Supravegherea factorilor de risc comportamentali
5. Prevenirea accidentelor
b. Monitorizarea starii de sanatate prin:
1. Monitorizarea indicatorilor de sanatate
2. Monitorizarea determinantilor starii de sanatate
3. Monitorizarea eficacitatii si eficientei activitatilor din domeniul sanatatii
publice
4. Evaluarea nevoilor populatiei privind serviciile de sanatate publica
c. Promovarea sanatatii si educatia pentru sanatate prin:
1. Campanii de informare- educare-comunicare
2. Programe de educatie pentru sanatate si promovare a sanatatii in comunitati
3. Dezvoltarea si implicarea comunitatilor locale
4. Pledoaria pentru snatate publica
d. Sanatatea ocupationala prin:
1. Definirea standardelor de sanatate ocupationala
2. Controlul aplicarii reglementarilor sanatatii in munca
e. Sanatatea in relatie cu mediul prin:
1. Monitorizarea factorilor de mediu in relatie cu sanatatea
2. Reglementarea calitatii principalior factori de mediu
3. Stabilirea normeleor de igiena si sanatate publica comunitare
4. Controlul aplicarii reglementarilor referitoare la calitatea factorilor de mediu
f. Reglementarea primara si secundara in domeniul sanatatii publice prin:
1. Elaborarea, revizuirea, adaptarea si implementarea legislatiei din domeniul
sanatatii publice
2. Reglementarea circulatiei bunurilor si serviciilor cu potential impact asupra
sanatatii publice
g. Managementul sanatatii publice bazat pe:
1. Managementul politicilor, planificarii si dezvoltarii sistemului de sanatate
publica.
2. Formularea si implementarea politicilor de sanatate publica pe baze stiintifice.
3. Cerecetarea in domeniul sanatatii publice si a sistemelor de sanatate.
4. Colaborarea si cooperarea internationala in domeniul sanatatii publice.
h. Servicii de sanatate publica specifice:
1. Sanatate pubilca specifice
2. Sanatate scolara
3. De urgenta in caz de dezastre si calamitati
4. De laborator in domeniul sanatatii publice
5. De planificare familiala
 6. Screening pentru depistarea precoce a bolilor
7. Prenatale si postnatale
8. De consiliere in domeniul snatatii publice
9. De sanatate publica in transporturi.

Principiile asistentei de sanatate publica

1. Responsabilitatea societatii pentru sanatatea publica

2. Focalizarea pe grupurile populationale si prevenirea primara
3. Preocuparea pentru determinantii starii de sanatate :sociali, de mediu,
comportamentali si servicii de sanatate.
4. Abordarea multidisciplinara si intersectoriala.
5. Parteneriat activ cu populatia si cu autoritatile publice centrale si locale.
6. Decizii bazate pe cele mai bune dovezi stiintifice existente la momentul respectiv
(sanatate publica bazata pe dovezi)
7. In conditii specifice ,decizii fundamentate conform principiului precautiei.
8. Descentralizarea sistemului de sanatate publica
9. Existenta unui sistem informational si informatic integrat pentru managementul
sanatatii publice.

4.Demografia . Surse de informare. Notiuni fundamentale.

Demografia este o stiinta sociala care are ca obiect studiul populatiei umane, privite din
perspectia dimensiunii lor numerice, a schimbarilor de volum si de structura. Este stiinta ce se
ocupa cu studiul populatiei umane: nivelul, structura si caracteristicile populatiei si de
legitatile care guverneaza aceste caracteristici.

Principalele surse de informaţii demografice

1. RECENSĂMÂNTUL POPULAŢIEI
Reprezintă inregistrarea la un moment dat a întregii populaţii a unui teritoriu sau a
unei ţări. Acesta asigură informaţiile necesare stabilirii statisticilor care caracterizează sub
aspect static populaţia: nr, distribuţie teritorială şi structură.
2. STATISTICA STĂRII CIVILE
Inregistreaza în mod continuu evenimentele demografice, furnizând datele de bază
pentru interpretarea mişcării populaţiei. În intervalul dintre 2 recensământe, această statistică
este utilă pentru a actualiza informaţiile ultimului recensământ.

Statistica stării civile = totalitatea acţiunilor de culegere şi prelucrare a informaţiilor

privitor la naşteri, decese, căsătorii şi divorţuri. La noi în românia primele 3 ţin de serviciile de
stare civilă, iar ultimul de tribunal.

3. BIRORILE DE EVIDENŢĂ A POPULAŢIEI (Registrele de populaţie)

Se referă la un sistem de evidenţă a populaţiei şi a evenimentelor demografice, care
se centrează pe individ ca unitate de inregistrare, ele aparţin poliţiei şi inregistreaza veniţii si
plecaţii dintr-un teritoriu anume .
 4. ANCHETELE DEMOGRAFICE
Urmăreşte completarea datelor obţinute prin celelalte metode anterioare, ele se
folosesc ocazional şi servesc la aprofundarea elementelor de structură si dinamică a populaţiei.

Noţiuni fundamentale
1. evenimentul demografic – reprezintă cazul observat purtător de informaţii demografice
– născutul viu, născutul mort, decedatul
2. fenomenul demografic - ansamblul evenimentelor demografice care apar într-o
populaţie, într-o anumită perioadă de timp – natalitate, mortalitate, mortinatalitate
3. rata demografică – raportul care măsoară aceste fenomene
4. probabilităţi
INDICE, INDICATOR – sunt 2 termeni, care în demografie se folosesc frecvent cu
acelaşi înţeles şi exprimă starea unui fenomen demografic sub formă cantitativă (cantitate
relativă) .
RATA este un indice ce exprimă intensitatea cu care se manifestă un fenomen
demografic în decursul unei perioade de timp calendaristic sau de-a lungul unei durare pentru
desfăşurarea fenomenului (longitudinal / transversal). Este raportul dintre nr evenimentelor
demografice din intervalul de timp şi populaţia medie pe acest interval. Ex – ratele de
mortalitate şi de natalitate.
PROBABILITATEA – are o semnificaţie apropriată de cea a ratei ea arată ce şanse
există ca pe un interval de timp , să se petreacă într-o populaţie un eveniment demografic. Este
raportul dintre numărul evenimentelor petrecute şi populaţia din care sunt recrutaţi indivizii
participanţi.

Indicatorii folosiţi în măsurarea stării de sănătate trebuie să aibă următoarele calităţi:

 validitate (acurateţe) – capacitatea unui indicator de a măsura corect ceea ce este pus
să măsoare
 reproductibilitatea – exprimă capacitatea unui indicator de a furniza rezultate similare,
apropiate, care să nu difere din punct de vedere statistic semnificativ în situaţia în care
s-au folosit condiţii asemănătoare de către echipe diferite. Reproductibilitatea inalta nu
garanteaza o validitate corespunzatoare; un indicator nereproductibil este lipsit si de
validitate, pe cand validitatea inalta asigura de regula o reproductibilitate
corespunzatoare.
 valoarea predictivă – capacitatea unui indicator de a identifica în mod corect pe cei cu
risc de boală sau de deces. O valoare predictiva inalta ar insemna o populatie crescuta
de bolnavi in masa celor la care rezultatele masuratorilor au fost pozitive.

5.Statica populatiei

Numărul populaţiei
Este definit prin efectivul de locuitori care trăiesc la un moment dat într-un teritoriu. Dpdvd
practic, se disting:
1. Numărul inregistrat – numărul determinat în mod obişnuit printr-un recensământ şi care
constituie informaţia cea mai importantă în elaborarea altor rate. Recensământul este o
inregistrare exhaustică, globală, transversală, care se face la un moment dat ,
inregistrandu-se intreaga populaţie cu caracteristicile ei: vârstă, sex, categorie socio-
 prof, religie. In tara noastra numarul de locuitori de recensamantul din anul 1992 a fost
de 22.810.035, iar in 2002 a fost de 21.698.181 observandu-se astfel o scadere a
populatiei Romaniei cu peste 1 mil de persoane.
2. Numarul calculat-rezulta in principiu din corectarea nr inregistrat cu ajutorul datelor
miscarii populatiei in scopul caracterizarii unor date ulterioare recensamantului. In
principiu, procedura este foarte simpla se scad decedatii si iesitii din teritoriu si se
adauga nascutii vii si intratii in teritoriu sau se aplica la populatia initiala sporul natural
si soldul migrator.
3. Numărul proiectat – este rezultatul unor calcule – estimează evoluţia numerică viitoare
a populaţiilor.
Densitatea populaţiei
Reprezintă raportul dintre nr de loc şi suprafaţa teritoriului considerat. Principalele
consecinte medicale ale unei densitati ridicate (peste 300loc/km2) sunt reprezentate de riscul
crescut de transmitere a maladiilor transmisibile parazitare, de pericolul poluarii mediului sub
toate formele si a patologiei pe care acesta o genereaza.
Principalii indicatori de apreciere sunt:
1. indice de densitate generală – raportul dintre nr de loc la data studiată şi suprafata totală
a teritoriului, exprimată în km2. d=P/S. , unde d – indicele de densitate generală, P – nr
de locuitori, S – suprafaţa teritoriului in km2.
2. indicele de arealitate – inversul indicelui de densitate generală şi este suprafata care
revine în media unui locuitor: a=S/P, unde a – indice de arealitate, S-suprafaţa
teritoriului in km2, P- nr de locuitori.

Structura populaţiei

STRUCTURA POPULATIEI PE MEDII

De la recensământul din 2002, Romania este dispersată astfel: 52,7% urban si 47,3
rural. Dispersia populaţiei sau repartizarea teritorială a populaţiei reprezintă gradul de
împrăştiere a populaţiei în colectivităţi constituite: oraşe, comune.
Această repoartiţie depinde structura economică a ţării si de politica de dezvoltarea
economică a acesteia.

STRUCTURA POPULATIEI PE SEXE

Acesta ajută cunoaşterea riscurilor şi a frecvenţei bolilor la populaţia masculină faţă
de cea feminină. M= 49,3, iar F=50,7.
Indicatori:
 ponderea sexului feminin sau masculin din totalul pop cu formula:
- nr total de B / nr total locuitori * 100;
- nr total de femei / nr total de loc * 100
 indicele de masculinitate – este raportul dintre efectivul populaţiei masculine şi
feminine (PM/PF * 100); PM=efectivul populatiei de sex masculin
PF=efectivul populatiei de sex feminin
S-a evidenţiat ca la naştere, nou-nascutii de sex masculin sunt mai mulţi faţă de cei
de sex feminin.(la 100 de fete corespund 106 baieti).
Decesele pe care le inregistreaza populatia masculina, sunt mai precoce si mai
numeroase decat in populatia feminina astfel incat structura pe sexe se echilibreaza in jurul
varstei de 35 de ani, apoi populatia feminina predomina ,sa fie ceva mai numeroasa decat
populatia masculina.

STRUCTURA PE GRUPE DE VÂRSTĂ – PIRAMIDA VÂRSTELOR

 Reprezintă reprezentarea grafică tipică pentru structura populaţiei pe grupe de varsta
– piramida varstelor.
Aceasta permite o prezentare combinată a populaţiei la un moment dat pe vârstă şi
pe sex. În alcătuirea acestui model, se folosesc 2 histograme corespunzătoare populaţiei
masculine şi feminine sau populaţiei rurale / urbane, aşezate prin translaţie faţă în faţă.
Tipuri de piramide:
 graficul în formă de triunghi
Acesta prezintă o bază largă(data de grupele tinere din populatie) şi caracterizează
o ţară cu o populaţie tânără. Aceste tări au natalitate şi mortalitate mare. Apare în Africa, asia,
America de Sud.
 graficul în formă de clopot
Acest tip corespunde ţărilor în care natalitatea scade , iar baza piramidei se
îngustează. Este o populaţie de tip staţionar şi este o populaţie în curs de dezvoltare.
 graficul în formă de urnă
Este modelul de piramidă cu bază îngustă si vârf îngroşat ca reducere a efectivelor
tinerilor din cauza scăderii natalităţii într-o perioadă de timp dar si reducerea ratei mortalitatii
generale precum si cresterea sperantei de viata
 graficul în formă de treflă
Baza este mai largă ca cea de tip urnă , cu creşterea natalităţii pe programe de
reproducere a populaţiei . corespunde unei populatii in care dupa un accentuat proces de
imbatranire demografica ,ii urmeaza un proces de reintinerire demografica. Ex:Franta.

6.Dinamica populatiei(natalitate ,mortalitate, fertilitate)

Definitie

Analiza demografică a unei colectivităţi presupune:

- studiul staticii populaţiei
- analiza dinamicii acesteia.
STATICA POPULATIEI – se referă la nr, densitatea, dispersia şi structura
populaţiei (medii, sexe, grupe de varsta, activitate socio - profesionala).
DINAMICA POPULATIEI – descrie mişcarea populaţiei şi se caracterizează prin
schimbările apărute în nr, structura, şi repartiţia teritorială a locuitorilor.
Componenta mecanică – mobilitatea socio – profesională si migrarea populaţiei, intrucat
populatia sufera modificari nu numai datorita sporului natural dar si sporului migratoriu.
Componenta naturală – reproducerea populaţiei = procesul de reînnoirea permanentă a
populaţiei datorita intrarii unei generatii noi in fiecare an, in populatie si a iesirii in medie, a
unei generatii prin deces.

NATALITATEA
Este un fenomen demografic al frecvenţei născuţilor vii într-o populaţie şi într-o
perioadă de timp. Are ca unitate statistică, născutul viu.
Documentele purtatoare de informatii sunt : certificat de naştere, certificat
constatator al naşterii, buletin statistic de naştere.
Certificatl constatator al nasterii este complatat de medicul care constata
evenimentul demografic(nascutul viu sa nascutul mort). Certificatul de nastere si buletinul
statistic de nastere sunt completate la oficiile de stare civila pe baza certificatului medical
constatator al nasterii, atunci cand se face declararea nascutului, termenul fiind de 15 zile dupa
nastere pentru nascutul viu si de 3 zile pentru nascutul mort.

MĂSURAREA NATALITĂŢII
Rata brută de natalitate este raportul dintre nr de născuţi vii şi nr mediu de locuitori
al perioadei considerate.
RBN= N*V / P * 1000
unde :NV – nr de născuţii vii
P -nr mediu de locuitori în perioada studiată.
Ex:anul 2003:9,8 %, iar anul 2006:10,2%
CARACTERISTICILE EPIDEMIOLOGICE ALE NATALITĂŢII ÎN ROMANIA
 pe medii – natalitate constant mai crescută în mediul rural faţă de cel urban.
 profil teritorial – reproducere mai scăzută în judeţele din Vest şi peste media de ţară
în Moldova.
 comparaţii internaţionale – valori mai mari în Irlanda, Norvegia, Olanda, dar şi tări
inferioare precum Slovenia, Ucraina, Bulgaria, Croaţia.
 dinamica natalităţii în ROMANIA – întârziere datorită dezvoltării econimice si
industrializării tardive.

FERTILITATEA
Fenomen demografic al frecvenţei ce reprezintă frecvenţa născuţilor vii în subpopulaţia
feminină în vârstă de reproducere (15 –49 ani).
 Născutul viu – produs de concepţie expulzat sau extras complet din corpul mamei,
idiferent de durata sarcinii , şi care prezintă un semn de viaţă:respiratie, activitate
cardiaca, pulsatiile cordului.
 Născutul mort – produs de concepţie care provine dintr-o sarcină peste 28 de săptămâni
, şi care după separarea completă de corpul matern nu prezintă semn de viaţă.
 Avort – produs de concepţie care provine dintr-o sarcină cu o durată mai mică de 28 de
săptămâni şi care după extragerea din corpul matern nu prezintă nici un semn de viaţă.
 Produsul de conceptie-este rezultatul fecundarii unui ovul de catre un spermatozoid
,care a parcurs perioada de gestatie si care se soldeaza prin nastere sau avort.
 Nasterea-este evenimentul expulzarii unui produs de conceptie dupa o perioada a
sarcinii mai mare de 28 de saptamani.
 Rangul nasterii-exprima a cata nastere (vie sau nu) a mamei este cea in cauza
 Rangul nascutului-exprima al catelea nascut viu sau mort este nascutul considerat in
suita celor pe care i-a nascut mama.
 Intervalul protogenezic- este durata medie dintre casatorie si nasterea primului copil
 Intervalele intergenezice- sunt duratele medii care separa intr-o populatie nasterile de
rang succesiv (durata medie intre prima si a doua nastere, a doua si a treia)

MĂSURAREA FERTILITĂŢII
nr _ de _ copii _ nascuti _ vii
Rata generală a fertilităţii Fg= *1000
nr _ de _ femei _ de _ var sta _ fertila

Rata specifica pe varste a fertilitatii :

nr _ de _ copii _ vii, _ nascuti _ de _ femei _ de _ var sta _ X
Fx= *1000
nr _ femei _ de _ var sta _ X

FACTTORII CARE INFLUENŢEAZĂ NATALITATEA SI FERTILITATEA:

  demografici – distribuţia pe sexe, structura populaţiei, nupţialitatea si divorţialitatea,
structura familiei
 socio-economici – prelungirea şcolarizării, implicarea femeii în activitati socio –
economice, aparţinerea la o anumită categorie socială, venitul mediu / membru de
familie
 medico – biologici – sterilitatea feminina, masculina, patologia genitală,inclusiv
consecintele medicale ale avorturilor.
 migraţia populaţiei-ca fenomen de masa determinat de factori politici, economici,
sociali si culturali.
 legislativi – sistemul de alocaţii pentru copii,programul de protecţie materno – infantilă,
prevederile codului muncii si codului familiei,politica de planificare familiala inclusiv
legislatia privind avorturile.
 subiectivi – atitudinea conştientă a cuplului faţă de reproducerea sa, atitudinea faţă de
copii, cunoaşterea şi utilizarea mijloacelor si metodelor contraceptive, motivatiile
subiective ale comportamentuli demografic.
 locali –tradiţionali - nivel cultural, religie, obiceiuri locale, specificul dezvoltarii
istorice a zonei
Fertilitatea este favorizată daca:
1. căsătoriile se fac la vârsta de maximă fecunditate a femeii
2. proporţia de femei căsătorite în rândul femeilor fertile este crescut
3. familia este stabilă, ceea ce se traduce in demografie printr-o frecventa mica a
divorturilor.

Indicatorii complementari ai reproducerii populatia

1. Rata de nuptialitate exprima intensitatea casatoriilor la 1000 de locuitori pe an
Rata de nuptialitate=nr. casatorii/nr.locuitori*1000/an
2. Rata de divortialitate exprima intensitatea desfacerilor casatoriilor la 1000 de locuitori
pe an
Rata de divortialitate=nr.divorturi/nr.locuitori*1000/an
3. Varsta medie la prima casatorie
4. Intervalul protogenezic (durata medie intre casatorie si nasterea primului nascut viu)
5. Intervalul intergenezic (durata medie ce separa nasterea primului nascut viu de cel de
al doilea, a celui de al treilea) . Ideal intervalul ar fi de 4 ani.
6. Rata de fecunditate-potentialul de reproducere a masei de femei in varsta fertila,
aratand cate srcini apar in cursul unui an la 1000 femei intre 1549 ani.
Rata de fecunditate=nr.sarcini/nr.femei(15-49 ani)*1000

MORTALITATEA

Este un fenomen demografic care arată frecvenţa deceselor într-o populaţie pe o

perioadă de timp, (de obicei un an de zile), constituie componenta negativa a miscarii naturale
a populatiei.Evenimentul demografic specific acesteia este DECESUL(dispariţia oricărui semn
de viaţă in orice moment dupa inregistrarea starii de nascut viu).

Sursele de date pt mortalitate sunt:

 certificatul medical constatator de deces
 buletinul statistic de deces

Certificatul Medical constatator de DECES

 document medico –legal care stă la baza unor acte de stare civilă
  este utilizat în înscrierea deceselor în registrul de stare civilă
 formular tip care face parte din evidenţele primare
 se completează doar de medicul care a tratat sau a constatat decesul
 orice greşeală cu voie sau fără voie în completarea lui duce la răspundere penală
 o dată completat de medic este înmânat rudelor apropiate decedatului pentru a-l depune
la oficiul stării civile
 completarea lui se face citeţ, fără greşeli sau ştersături, corecturi
 în acest certificat avem: date despre decedat, despre medic, unitatea sanitară, cauzele
morţii(starea de boală )

CAUZE DE DECES ÎN ORDINEA URMATOARE:

 Tumori maligne
 Boli transmisibile cu evoluţie gravă
 TBC evolutivă
 Malformaţii congenitale grave ale aparatului circulator, renal, digestiv.

MĂSURAREA MORTALITĂŢII:
 Rata brută de mortalitate
Frecvenţa deceselor la 1000 de locuitori într-o perioadă. Este egală cu raportul dintre
RBM= D/P * 1000
unde : D -este nr de decese în populaţia studiată
P – efectivul populaţiei în intervalul considerat.
 Ratele specifice de mortalitate – măsoară frecvenţa deceselor în subpopulaţii.
1. pe sexe – raportul dintre nr deceselor la sexul M şi populaţia de sex masculin
*1000
2. pe grupe de vârstă – raportul dintre nr deceselor la aceeaşi grupa de vârstă X /
populaţia de aceeaşi grupa de vârstă X*1000
3. pe medii – raportul dintre nr deceselor în mediul urban / populaţia din mediul
urban*1000
4. pe cauze medicale de deces – raportul dintre nr deceselor de o anumita cauza şi
nr populaţiei * 100 000
 Mortalitatea proporţională (letalitatea) – ponderea deceselor din o anumită categorie
din totalul deceselor. Este raportul dintre decesele la vârsta studiată sau prin cauza
studiată , şi totatul de decese *100
 Rata de fatalitate – ponderea deceselor în masa bolnavilor şi reprezintă raportul dintre
nr de desese prin boala X şi Nr bolnavilor cu boala X * 100
 Rata standardizată a mortalităţii – reprezintă modalitatea de eliminare a influenţei pe
care pe care o exercită structura diferită pe grupe de vârstă a populaţiei asupra
mortalităţii.
Aceasta permite compararea corectă a nivelurilor mortalităţii inregistrata în 2 sau
mai multe populaţii diferite din punct de vedere structural.
Mortalitatea corectată se calculează prin 2 metode:
1. metoda populaţiei tip sau standard – constă în a compara mortalitatea a 2 sau mai multe
populaţii , considerând structura pe vârstă a uneia, drept structură standard.
2. metoda mortalităţii tip este o operaţie inversă precedentei, adică se stabileşte
mortalitatea fiecărei grupe de vârstă a populaţiei standard şi se aplică aceşti indici la
numărul persoanelor din grupele respective de vârstă ale colectivităţii cercetate.
Raportul Standardizat de mortalitate – metodă de standardizare şi reprezintă
raportul dintre numărul de decese observate şi numărul de decese aşteptate.
  Tabela de mortalitate – este o metodă longitudinală de măsurare şi analiză a
mortalităţii fiind instrumentul fundamental.
Ea permite evidenţierea în detaliu a modului în care se stinge o generaţie , în sensul
ca oferă informaţia despre intensitatea mortalităţii la fiecare vârstă, precum şi datele necesare
pentru caracterizarea de ansamblu a fenomenului.

FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ MORTALITATEA

 Factori economici – dezvoltarea socio – economică
--distribuţia venitului naţional
 Structura pe grupe de vârstă a populaţiei
 Factorii care ţin de calitatea mediului
 Stocul de cunoştiinţe şi tehnologii de sănătate

FACTORII CARE AU LIMITAT SCĂDEREA MORTALITĂŢII PE PLAN MONDIAL

 Strategiile de dezvoltare care nu au avut in vedere sanatatea
 Ponderea redusă acordată ocrotirii sănătăţii în structura bugetului, prin necorelarea sa
cu interesele sanatatii, cu nevoile starii de sanatate si cresterea caltatii asistentei
medicale.
 Dezvoltarea dezechilibrată a îngrijirilor de specialitate si spitaliceşti , faţă de cele
primare extraspitaliceşti
 Tehnologii de sanatate neadecvate problemelor specifice

CARACTERISTICI EPIDEMIOLOGICE ALE MORTALITĂŢII ÎN ROMANIA

 Evoluţia MORTALITATII IN Romania în secolul XX – este în scădere şi anume
1930 – 19,3 la mie – 2003 – 12,3 la mie
 Rata de mortalitate specifică pe sexe – supramortalitate masculină
 Rata de mortalitate specifică pe medii - intensitatea mare a deceselor în rural datorită
nivelului de trai, asistenţă medicală, procesul de înbătrânire
 Vârsta – maortalitate mare în primul an de viaţă şi în prima grupă de vârstă(0-4 ani)
 Rata de mortalitate specifica pe medii– intensitate mare a deceselor in mediul rural
 Principalele cauze de deces:
Boli cardio – vasculare
Tumori
Boli digestive
Decese prin cauze externe
Boli respiratorii

7.Importanta studiului(ex.mortalitatea infantila)

MORTALITATEA INFLANTILĂ
Fenomenul demografic al deceselor la 0 –1 an inregistrat într-o populaţie de născuţi vii , în
perioada te timp pe un anumit teritoriu.
Importanta studiului mortalitatii infantile:
Rata mortalitatii infantile reprezinta o rata specifica de masurare si descriere a starii de sanatate
a copiilor si in acelasi timp este ca un indicator sintetic al starii de sanatate a unei populatii,
pentru ca in determinarea fenomenului sunt implicati o multitudine de factori, dintre care cei
mai importanti sunt factorii medicali si factorii socio-economici, reflectand astfel actiunea lor
concomitenta asupra sanatatii copilului 0-1 an.
Analiza de regresie pentru rata de mortalitate infantila in raport cu produsul national brut pe
cap de locuitor si rata de mortalitate infantila cu ponderea cheltuielilor pentru sanatate, alocate
din produsul national brut, arata ca Romania are o situatie mai nefavorabila decat tarile cu
nivelul produsului national brut pe cap de locuitor aproximativ egal cu al ei, Romania situandu-
se in Europa ca avand una din cea mai mare rata a mortalitatii infantile.

MĂSURAREA MORTALITĂŢII INFANTILE

 Rata de mortalitate infantilă – intensitatea deceselor la 0 –1 ani în populaţia de nn vii
într-o perioadă de timp. Adică raportul dintre decedaţii între 0 –1 ani şi născuţii vii *
1000.
 Mortalitatea infantilă pe grupe de varsta
1. prima săptămână – la fel ca sus *1000
2. neonatală (prima lună de viaţă – 0 –27 zile) – la fel *1000
3. postneonatală(după prima lunăde viaţă, adică în ultimele 11 luni până la
împlinirea 1 an) – la fel *1000
 Mortinatalitatea – fenomenul demografic al apariţiei născuţilor morţi în populaţia de
născuţi vii , într-un teritoriu şi în perioada de timp. Este raportul dintre nr de născuţi
morţi într-o periodă si teritoriu şi nr de născuţi vii în aceeaşi perioadă + acelaşi teritriu.
* 1000
 Mortalitatea perinatală – reprezintă născuţii morţi şi decesele neonatale precoce într-
un teritoriu şi în unitatea de timp. Este raportul dintre nr deceselor 0 –6 zile şi nr de
născuţi vii în aceeaşi perioadă şi acelaşi teritoriu. * 1000
 Rata de mortalitate specifică – măsoară intensitatea apariţiei deceselor infantile de o
anumită categorie în masa născuţilor vii de aceeaşi categorie. *1000
1. pe sexe – raportul dintre nr deceselor infantile de sex barbatesc sau feminin şi nr de
născuţi vii de sex barbatesc sau femeiesc*1000
2. pe medii – raportul dintre nr deceselor infantile în mediul U / R şi nr de născuţii vii în
mediu*1000
3. pe cauze de de deces – raportul dintre nr deceselor datorate cauze şi numărul de născuţii
vii în perioada aceea , în care se ia în considerarea cauza * 100 000
 Mortalitatea proporţională – măsoară proporţia sau ponderea deceselor infantile de o
anumită categorie din totalul deceselor infantile.
1. pe sexe – raportul dintre nr de decese infantile B sau F şi nr de decese infnatile * 100
2. pe medii – la fel * 100
3. pe grupe de varsta – la fel * 100
4. pe cauze de deces – la fel * 100

FACTORII DE RISC AI MORTALITĂŢII INFANTILE

 ENDOGENI – aceştia sunt transmişi copilului în momentul concepţiei(boli

ereditare) sau de mamă în timpul sarcini(legaţi de dezvoltarea fetală) sau sunt
generaţi în timpul naşterii (factorii obstetricali).
1. Factori care ţin de mamă
 Vârsta mamei
 Talia mamei
 Patologia generală obstetricală
 Avorturile în antecedente
2. Factori care ţin de copil
 Greutatea mică la naştere
 Sexul – masculin
 Rangul nn – de obicei risc crescut pt primul nn
  Vârsta
 Handicapuri biologice
 EXOGENI – sunt factori conţinuţi în mediul înconjurător şi care pot fi
reprezentaţi atât pt mamă cât şi pt copil de : intoxicaţii, accidente, factori de
mediu. Aceştia au repercursiuni negative asupra organismului sugarului.

Factori care ţin de familie:

1. familie dezorganizată
2. starea civilă a mamei
3. gradul de şcolarizare si informare a părinţilor, al mamei în special
4. condiţii de locuit nesatisfăcătoare
5. familii cu domiciliu instabil, alcoolism, vagabondaj

CARACTERISTICILE EPIDEMIOLOGICE ALE MORTALITĂŢII INFANTILE ÎN

ROMANIA

 nivelul si evoluţia mortalităţii infantile – are o rată de cca 4 ori mai mare decât
ţările din Vestul continentului
 distribuţia în profil teritorial – crescut în Ialomiţa şi scăzut în Cluj
 distribuţia pe medii – mai mare în mediul rural
 variaţiile în funcţie de sex - mai mare masculină
 pe grupe de vârstă – riscuri mari de deces – mortalitate postneunatală
 pe cauze de deces – în ordinea lor – aparat respirator, cauze perinatale, anomalii
congenitale, boli infecţioase si parazitare , boli digestive.

8.Morbiditatea-incidenta, prevalenta,indicatori,factori de risc

MORBIDITATEA

Este fenomenul de masă al înbolnăvirilor într-o populaţie defintă într-o perioadă de

timp. Sunt mai multe tipuri de morbiditate:
1. boli care influenţează nr anilor pierduţi si boli responsabile de decesele premature si cu
efect asupra sperantei de viata
2. boli care au o rată de prevalenţă mare şi au o contribuţie importantă în producerea
incapacităţii pe termen lung.
3. boli care au o rată de incidenţă mare şi au o contribuţie importantă în producerea
incapacităţii pe termen scurt

INCIDENŢA – este cazul nou de îmbolnăvire şi măsoară apariţia cazurilor noi denumite
CAZURI INCIDENTE într-o perioadă de timp sau masoara frecventa cu acre persoane fara
boala dezvolta imbolnavirea intr-o perioada data.
Are ca unitate – cazul nou de îmbolnăvire.
1. Incidenţa Globală – raportul dintre cazurile noi de înbolnăvire şi populatia media a
anului * 1000
2. Incidenţa Specifică
 Pentru genul feminin – raportul dintre cazurile noi de imbolnavire de genul
feminin şi populaţia de gen feminin * 1000
  Pentru grupa de varsta 20 –24 de ani – raportul dintre cazurile noi de îmbolnăvire
(20-24 ani) şi populaţia de 20 –24 ani * 1000
 Pe cazuri de boală – raportul dintre cazurile noi de înbolnavire de cauză X şi
populaţia medie a anului * 100 000
3. Structura incidenţei – raportul dintre cazurile noi de înbolnăvire ce au caracteristica X
şi cazurile noi de îmbolnăvire * 100
Pentru studiul incidenţei se folosesc 2 indicatori: RATA + RISCUL.
RISCUL probabilitatea apariţiei bolii într-o populaţie pe o anumită perioadă de timp şi se
presupune ca întreaga populaţie este aceeaşi pe întreaga durată a studiului.
Este raportul dintre nr de cazuri noi şi populaţia luată în studiu de a dezvolta boala.
RATA (DENSITATEA INCIDENŢEI) şi este:
Raportul dintre numărul de cazuri noi şi :
1. pentru risc – populaţia la risc la începutul perioadei de observaţie
2. pentru densitate – populaţia la risc în timpul perioadei de urmărire

FACTORII PRINCIPALI CARE INFLUENŢEAZĂ NIVELUL INCIDENŢEI

 metodele noi de diagnostic
 modificări în structura pe grupe de v a populaţiei
 modificarea stilului de viaţă
 eficacitatea programelor de sănătate
 migraţia

PREVALENŢA – este fenomenul de masă al tuturor îmbolnăvirilor (cazuri vechi si

noi)depistate si inregistrarte intr-o populatie. Aceasta exprimă proporţia de persoane dintr-o
populaţie dată reprezentând condiţia definită la un moment precizat care poate fi:
1. punctual – prevalenţa de moment sau punctuală
2. interval de timp – prevalenţa de perioadă
Prevalenţa arată incidenţa factorilor de risc si supravieţuirea. Modificarea acesteia
presupune schimbări în incidenţa factorilor de risc şi / sau a supravieţuirii.
Ameliorarea supravieţuirii (fără vindecare) creşte prevalenţa bolii.
Scăderea prevalenţei poate fi dată de scăderea incidenţei , dar şi de scăderea duratei
bolii (vindecare rapidă sau deces).
Cazurile noi si vechi se raportează la suta de persoane examinate şi nu la suta de
persoane aflate în teritoriu.
INDICELE DE PREVALENŢĂ DE MOMENT este raportul dintre cazurile
existente la un moment dat şi persoanele examinate * 100.
INDICELE DE PREVALENŢĂ DE PERIOADA este raportul dintre cazurile
existente într-o perioadă de timp şi persoanele examinate * 100
CREŞTEREA PREVALENŢEI POATE FI INFLUENTATA DE:
 plecarea persoanelor sănătoase din populaţia studiată
 apariţia de noi cazuri de boală
 puţine vindecări
 letalitate scăzută
 mortalitate scăzută
 durata mare a bolii
 imigrarea bolnavilor
SCĂDEREA PREVALENŢEI POATE FI CAUZATA DE:
 nr redus de cazuri noi depistate
 mortalitate crescută
 durata scurtă a bolii
  cazuri mai multe de vindecare
 emigrarea bolnavilor

9.Screening.Definire,criterii de alegere a bolilor, atributele necesare unui test de

screening.Modelul general.

SCREENING
Definitie
Este o examinare de masă care constă în aplicarea unui ansamblu de procedee si tehnici de
investigaţie asupra unui grupa populaţional în scopul identificării de prezumţie a unei boli,
anomalii, sau factori de risc.
Este o acţiune de profilaxie secundară care vizează identificarea prezumtivă a
persoanelor afectate de o problemă de sănătate latentă.

CRITERIILE DE ALEGERE A BOLILOR

 boala trebuie să fie o problemă se sănătate(prevalenta mare, gravitate mare prin

consecintele sale medicale si sociale:evlutie fatala, absenteism, invaliditate)
 boala să fie decelabilă în etapa de latenţă sau în formele de debut asimptomatic
 existenţa unui test sau o examinare eficientă disponibilă
 înţelegerea de medic sau echipa de medici ca un examen de sănătate presupune o
supraveghere continuă
 testul trebuie să fie acceptat de populatie
 istoria naturală a bolii trebuie să fie cunoscută in sepicial evolutia de la faza de latenta
la faza simptomatica.
 Alegerea subiectilor care vor primi un tratament trebuie sa corespunda unor criterii
prestabilite
 Costul testarii pentru decelarea cazurilor
 Este necesara asigurarea continuitatii actiunilor de decelare a cazurilor prin screening,
fara a considera testarea ca o operatie executata o data pentru totdeauna

ATRIBUTELE NECESARE UNUI TEST SCREENING

 Abilitatea de a detecta real pozitivii si real negativii
 Sa poata fi administrat unui nr mare de persoane
 Sa fie rapid, atat in ceea ce priveste efetuarea testului, cat si obtinerea rezultatelor
 Sa fie repetabil
 Sa fie acceptabil pentru persoanele testate(rapi, nedureros)
 Sa fie putin costisitor ca material si procedura, dar si ca nr de personal necesar
 Sa aiba putine efecte secundare si sa fie pe cat posibil neinvaziv.

MODELUL GENERAL AL UNUI EXAMEN DE SCREENING

Dintr-o populaţie ţintă, se alege în eşantion care în urma aplicării testului screening
se împarte în 2:
1. persoanele probabil bolnave (R +)
2. persoanele probabil sănătoase (R -)
Apoi testul este urmat de 2 faze:
1. faza de diagnostic-in care cei probabil bolnavi trec printr-un test diagnostic pentru
confirmarea bolii suspectate.
2. faza terapeutică şi de supraveghere medicală.
Depistarea precoce a bolilor se mai face şi prin alte metode precum:
 depistarea pasiv – activă – căutarea cazurilor se face prin examene medicale
curente
 examene periodice de sănătate – la varstele nodale(copii si adulti);sugari si
gravide.

 Verificare-consta in controlul sanatatii din initiativa persoanei sau a patronului

si care se face in cadrul unui serviciu special.
Persoanele cu rezultat pozitiv la screening vor fi supuse testelor diagnostice iar în cazul
confirmării diagnosticului se va institui tratamentul adecvat. Testul screening nu este un test
diagnostic
.
EVALUAREA SCREENINGULUI:

1. validitatea testului screening – reprezintă capacitatea testului de screening de a

clasifica corect persoanele testate în persoane bolnave şi sănătoase.
Această validitate are 2 componente:

 SE – capacitatea de a identifica corect persoanele bolnave

 SPE – capacitatea de a identifica corect persoanele sănătoase
 Acestea sunt exprimate în %
Testarea în serie
 Persoanele sunt considerate + dak au R + la toate testele în serie
 Persoanele sunt considerate – dak au R- la oricare test în serie
 Testarea în serie creşte SPE
 Primul test are SE mare iar al doilea are SPE mare
Testarea în paralel
 Persoanele sunt considerare + dak R este + la oricare din teste
 Persoanele sunt considerate – doar dak R – la toate testele în paralel
 Testarea în paralel creşte SE
2. evaluarea rezultatelor

VALOAREA PREDICTIVĂ A TESTULUI SCREENING

Valoarea predictivă Pozitivă reprezintă probabilitatea prezenţei bolii la test
screening pozitiv , şi exprimă proporţia real pozitivilor în masa pozitivilor.
Probabilitatea de a fi bolnav este cu condiţia de a fi pozitiv. Valoarea predictivă Negativă
reprezintă probabilitatea absenţei bolii la test screening negativ, şi exprimă proporţia real
negativilor în masa negativilor. Probabilitatea de a nu fi bolnav este cu condiţia de a fi negativ.
Reproductibilitatea – este gradul de stabilitate al unei probe , care se poate demonstra când o
măsurătoare se repetă în condiţii identice.Acurateţea (Exaccitatea) - gradul în care
măsurătoarea sau estimarea bazată pe o anumită măsurătoare prezintă valoarea reală a
caracteristici măsurate.

10.Definitia unui sistem de sanatate

SISTEMUL DE SANATATATE este un ansamblu de evenimente diferite independente care

contribuie la sănătate prin activitatea sectoarelor înrudite: în familie, instituţii de învăţământ,
locuri de muncă, locuri publice, comunităţi precum şi mediul înconjurător fizic + psihosocial.
SS cuprinde ansamblul elementelor si relatiilor care influenteaza starea de sanatate a indivizilor
si populatiilor.

11.Determinanti unui sistem de sanatatate un sistem de sănătate sunt reprezentaţi :

- de evoluţia de evoluţia istorică a unei ţări

- de nivelul economic al tari,
- ideologia politică,
- factorii culturali sau de mediu

12. Componentele de baza ale unui sistem de sanatate:

1. PRODUCEREA ŞI DEZVOLTAREA DE RESURSE

Aceasta necesită participarea mai multor sisteme de la nivelul societăţii şi se referă
la:
Forţa de lucru – medici, asistente, farmacişti
Facilităţi sanitare – spitale, centre de sănătate, farmacii, laboratoare
 Bunuri sanitare – medicamente echipamente de diagnostic + tratament
 Cunoştinţe
2. ELABORAREA DE PROGRAME
Constă în organizarea resurselor în diferite relaţii funcţionale orientate spre o
anumită finalitate.
Programele pot fi finantate de catre: guvern, organivatii voluntare fara profit,
organizatii pentru profit. Proportia intre aceste tipuri determina natura generala a SS.

3. SUPORTUL ECONOMIC (FINANŢAREA)

Dezvoltarea si organizarea resurselor pentru sanatate in programe implica existenta
unor surse de finantare a SS.

13.Surse principale de finantare:

- Taxe(impozite)generale
- Asigurari sociale de sanatete
- Asigurari private de sanatate
- Finantarea din partea comunitatii locale
- Plata directa a serviciilor medicale

4. MANAGEMENTUL
Acesta cuprinde următoarele mecanisme prin care se mobilizeaza si se folosesc
resursele in vederea unor scopuri clar formulate : planificarea, organizarea, personalul,
reglementarea, controlul + evaluarea

5. ACORDAREA DE SERVICII
Reprezinta rezultatul functionarii celor 4 componente descrise anterior.

Include toate formele de servicii de S – preventive, terapeutice, de îngrijire şi de

recuperare.

14.Calitatea serviciilor de sanatate:

  Accesibilitatea populatiei dpdv economic, temporal, geografic
 Performanta medicala
 Continuitatea – pacientii sa foloseasca acelas furnizor de servicii madicale un timp cat
mai indelungat
 Eficienta mare- rezultate bune cu resurse cat mai mici
 Eficacitate mare- obtinerea obiectivului dorit
Banii circulă de la consumatori (pacienţi) la furnizorii de servicii(medicii). Aceasta se
face fie printr-o piaţă în care pacienţii fac tranzacţii cu furnizorii de servicii sau printr-o
acoperire sanitară a pacienţilor pe baza unor contracte cu terţii platitori sau printr-o piaţă în care
terţii plătitori fac tranzacţii cu furnizorii.

15.Definitia tertului platitor (cumparatorul de servicii medicale pe piata)

Principiul care sta la baza finantarii prin intermediar: indivizii platesc constant tertului o
anumita suma de bani(chiar daca in acea perioada nu folosesc servicii medicale) iar cand
beneficiaza de servicii plata acestora se face din fonduri colectate de catre tert. Aceasta este,
de fapt, asigurarea impotriva riscului de imbolnavire ce are la baza caracteristicile oricarui tip
de asigurare.finantarea serviciilor de sanatate prin interventia tertului platitor si realizarea
unui plan de asigurare diminueaza efectele negative determinate de materializarea
riscului(imbolnavirea cu toate urmarile sale). Efortul financiar se distribuie tuturor
participantilor la planul de asigurare. Daca este stimulat consumul de servicii preventive riscul
de imbolnavire ar fi mai redus. In aceste conditii asigurarea impotriva bolii se transforma intr-
o asigurare de sanatate. Se ajunge la un comportament centrat pe mentinerea starii de sanatate
care are ca efect dimunuarea eforturilor financiare.
Motivele care stau la baza deciziei pentru asigurarea de sanatate:
- Incertitudinea cereri, nimeni nu stie cand va avea nevoie de ingrijiri de sanatate,
dimensiunea si costul acestora
- Presiunea asupra bugetului individual exetcitata de costul unor servicii

16.Metode de finantare a serviciilor de sanatate:

In cadrul mecanismului in care intervine tertul platitor/ cumparator apar doua fluxuri
financiare:
- colectarea fondurilor prin intermediul tertului platitor: determina modul de finantare a
sistemului de ingrijiri de sanatate
- alocarea sumelor fondului rezultat si administrat rin intermediul tertului platitor/
cumparator furnizorilor de servicii de sanatate
Felul prin care sunt colectati bani intr-un sistem de sanatate si implicit calitatea tertului
platitor determina natura sistemului de sanatate si anume:
- daca tertul este guvernul, modul de colectare al banilor este impozitul general=>SS de
tip Beveridge(ex: Marea Britanie)
- daca tertul platitor este reprez de mai multe case de asigurari non profit si colectarea
banilor se face prin asigurari publice (obligatorii) => SS bazat pe asigurari publice de
tip Bismarck(ex: Franta, Germania)
 - daca tertul este reprezentat de case de asigurari pentru profit si colectarea banilor se
face pe baza unor asigurari private voluntare , SS este un system bazat pe asigurari
private( ex :SUA)
Finantare prin asigurare obligatorie de tip public:
- guvernul prin lege impune asigurarea publica de sanatate
- aceste mecanisme acopera intreaga populatie si datorita principiului solidaritatii
sociale
Exista doua tipuri principale(obligatorii) de finantare publica a ingrijirilor de sanatate prin:
- impozitare generala( asigurare publica de sanatate: statul colecteaza taxele si le
directioneaza catre bugetul public astfel tertul platitor este chiar statul care considera
ca fiecare cetatean are dreptul sa primeasca servicii de sanatate)
- impozit pe salariu(este cazul asigurari in care taxele colectate de catre stat sunt
destinate sectorul sanatatii)
- asigurare sociala de sanatate

17.MODALITĂŢI DE PLATĂ A MEDICILOR

 plata per serviciu- o anumita suma este acordata pentru fiecare serviciu in parte, medicii
detaliaza serviciile furnizate pe o nota de plata, asiguratorul sau pacientul ii plateste
pentru serviciile furnizate
Avantajele platii per serviciu:
- concordanta dintre volumul muncii si venitul realizat
- stimuleaza furnizarea de servicii medicale
- nu duce la subtratarea pacientilor
- stimuleaza furnixarea de servicii in detrimentul trimiterilor
Dezavantajele platii per serviciu:
- suprafurnizare de servicii
- duce la cresterea costurilor, cand exista tertul platitor
- costuri crescute la administrare
- induce distributie teritoriala inegala a medicilor
- stimuleaza serviciile curative
 plata per capita- plata fixa anuala a unei sume in concordanta cu numarul pacientilor
inregistrati la cabinetul furnizorului, plata se face indiferent de volumul serviciilor
furnizate in decursul unui an, mai adecvata pentru plata medicilor generalisti.
Avantaje:
- poate duce la o calitate crescuta daca exista competitie intre medici
- nu stimuleaza servicii ne- necesare
- costuri reduse(mai mari ca pentru salariu, mai mici ca per serviciu)
- poate incuraja serviciile preventive
Dezavantaje:
- calitatea ingrijirilor e mai greu de evaluat de catre pacienti
- stimulente pentru a atrage pacienti si a-i mentine pe lista
- nu stimuleaza ingrijiri mai bune poate duce la excluderea unor pacienti mai dificili
- induce trimiterea cazurilor mai dificile catre nivele superioare de ingrijire
 plata prin salariu- plata unei sume fixe pe luna/an indiferent de calitatea si cantitatea
muncii efectuate
Avantajele platii prin salariu:
- costuri administrative reduse
 - nu duce la ingrijiri ne necesare
- poate induce o distributie echitabila a medicilor
- sistem stabil, usor de modificat
- permite planificate cheltuielilor
Dezavantajele platii prin salariu:
- nu stimuleaza cresterea calitatii sau atragerea pacientilor
- poate duce la cresterea numarului de trimireri
- nu stimuleaza furnizarea de servicii cost-eficace
- daca este mic apar plati informale
 plata pentru performantă
 buget de practică

18.Probleme care apar ca urmare a existentei tertilor platitori:

1. Selectia adversa apare atunci cand:
- Tertii platitori incearca sa limiteze costurile, refuzand sa asigure acoperirea acelor
grupuri care sunt mai bolnave si care necesita ingrijiri mai scumpe, sau cerand plati
mai mari pentru aceste grupuri
- Medicii sunt platiti printr-o taxa fixa(per capita) indiferent de volumul de munca
necesar ingrijirii fiecarui pacient
2. Hazardul moral
- Reprezinta riscul ca indivizii sa-si schimbe comportamentul ca urmare a asigurari,
tinand sa consume mai multe servicii medicale decat daca nu ar fi asigurati si sa
actioneze mai putin in directia prevenirii imbolnavirii. Apare la toate tipurile de
asigurari , ori de cate ori in relatia pacient-prestator de srevicii medicale intervine un
tert platitor.

19. Modalitati de rationalizare a asistentei medicale:

COPLATA este o metoda pe care o practica si sistemul public cu scopul de:
 Constientizarea oamenilor de costul serviciilor si sporirea responsabilitatii
pacientilor
 Reducerea cererii nenecesare
 Atragerea de surse suplimentare în sistem
Cererea pentru ingrijiri poate fi redusa prin strategii ce constau in:
- Imbunatatirea starii de sanatate si reducerea incidentei si prevalentei bolilor si
accidentelor prin promovarea sanatatii si a programelor de prevenire a bolilor
- Mai buna formare si motivare a medicilor generalisti
- Reducerea pachetelor de beneficii ale ingrijirilor de sanatate gratuite
- Plata din fondul asigurarilor de sociale de sanatete doar pentru un standard modest al
aspectului hotelier si pentru un pachet minimal de servicii medicale, impunand nevoia
unei asigurari facultative sau complementare
- Eliminarea subventiilor pentru medicamente si instrumente medicale
Pe piata serviciilor de sanatate pacientul nu plateste intodeauna direct pentru serviciile primite
ci in general plata se face printr-un tert platitor(societati de asigurari sau statul)

20. Modalitatile de plata a spitalelor:

 a) Rambursarea retrospectiva
b) Rambursarea prin buget global(suma fixa pentru un an)
c) Rambursarea prospectiva care poate fi facuta pe baza unei formule bazata pe populatie,
fie pe baza unei formule bazata pe sarcina de lucru (costuri specifice pentru fiecare grup
de caz).

21. Factori care determina cresterea cheltuielilor continue in sanatate:

- Tranzitia demografica(imbatranirea populatiei si cresterea sperantei de viata)
- Tranzitia epidemiologica(cresterea incidentei si prevalentei bolilor cronice)
- Schimbarile culturale si de comportament:abuzul de medicamente, fumatul,
alimentatia nesanatoasa, alcoolul, drogurile, obezitatea, sedentarismul.
- Cresterea asteptarilor si exigentelor in ceea ce priveste dreptul la servicii medicale
- Noile genaratii de medicamente, tehnologiile medicale moderne , dezvoltarea unor
teste medicale de inalta acuratete, toate inseamna implicit si costuri mai mari
- Cresterea costului fortei de munca
- Insuficienta atentie acordata medicinii preventive

22. Definirea celor trei modele de sisteme bismarck beverich privat dupa natura tertului
platitor.

Sisteme de sanatate- modele referinta.

Finantarea unui sistem de sanatate se refera la modul in care sunt colectate fondurile necesare
desfasurarii activitatii in sectorul medico-sanitar, precum si la modalitatea in care aceste
fonduri sunt alocate si apoi utilizate.

Sistemul de asigurare sociala obligatorie de sanatate – tip Bismarck

Sistem functional in Germania, Franta,Austria, Belgia, Olanda.
Caracteristici:
- Sursa de finantare in acest model de SS este reprezentat de contributia pentru sanatate
care este obligatorie, atat din partea angajatului cat si a angajatorului
Functionarea sistemului:
- Contributiile stabilite prin lege sunt egale procentual insa se reflecta in mod diferit la
nivelul persoanelor contribuabile in raport cu venitul real obtinut
- Cota de participare a institutiei si angajatului este dependenta de politica executivului
si potentialul economiei de a contribui cu resurse suplimentare
- Contributiile de asigurari sunt incasate de casa de sanateta, institutie independenta de
guvern
- Executivul stabileste politicile de sanatate impreuna cu ministerul sanatatii si casele de
asigurari
- Casele de asigurari, nemijlocit sau prin autoritatile regionale selecteaza diferite modele
de furnizare a serviciilor de sanatate, de plata si incheie contracte cu spitale,
policlinici, cabinetele medicale
Aventajele sistemului:
- Fondurile virate sunt personalizate si relativ stabile in sistem
 - Fluxurile banesti sunt vizibile pe elementele componente ale sistemului
- Furnizarea serviciilor se realizeaza eficient si oportun
- Programele de sanatate adoptate se deruleaza in consonanta in raport cu executivul
- Casa dispune de un grad real de independenta functionala in raport cu executivul
- Combina in mod corespunzator riscurile bune cu riscurile rele si aloca serviciile de
sanatate in functie de nevoi
- Elimina listele de asteptare si sprijina drepturile pacientilor asigurati
Dezavantaje:
- Costurile administrative sunt comparativ mai mari
- Beneficiaza de servicii de sanatate numai persoanele asigurate si in situatii de exceptie
grupurile defavorizate
- Controlul costurilor serviciilor medicale se executa cu dificultate
Asigurarile de sanatate in Germania se imparte inn 3 categorii:
1. Asigurarea sociala este nivelul cel mai de jos de asigurare de sanatate
2. Asigurare legala- face parte mai bine de 80% din toata populatia. Achitarea de prime
de asigurare in raport procentual cu salariul primit(50% angajatul, 50% patronul),
procentul fiind diferit in diferite case si variind de la 9-14% din salariu.
3. Asigurarea facultativa.

Sistemul national de sanatate- tip Beveridge

Functional in prezent in Marea Britanie, Islanda, Suedia, Norvegia, Finlanda, Danemarca,
Grecia, Italia, Portugalia, Spania.
Model finanta prin taxe si impozite generale iar controlul este parlementar. Pe baza acestor
taxe se aloca un buget pentru sanatate.
Caracteristici :
- Sursa de finantare- sumele necesare sunt colectate prin impozit sau taxe generale care
se aduna sub forma de buget public
- Tertul platitor al serviciilor de sanatate este guvernul
- Bugetul insumand un venit global este divizat si repartizat pe diferite destinatii sau
sectoare, dupa criterii de importanta sociala(educatie, sanatate, aparare, ordine
publica)
- Sumele care revin prin decizia executivului, ministerului sanatatii ca institutie de
sinteza este repartizat dupa un sistem de indicatori, pe zone administrative.
- La nivel regional, sumele sunt repartizate pe unitati medicale(cabinete, spitale,
policlinici)
- Personalul medical incheie contracte nemijlocit cu autoritatea zonala sau prin
intermediul conducerii institutiilor
Avantaje :
- Se asigura o acoperire universala a populatiei
- Plata serviciului se realizeaza postum administrarii actului terapeutic
- Grupurile cu risc au prioritate fiind gestionate distinct
Dezavantaje:
- Inducerea listei de asteptare in cazul unor afectiuni sau categorii de bolnavi, pentru
esalonarea platii actelor terapeutice
 - Absenta stimulentelor pentru personalul medical

Modelul privat de asigurari de sanatate

Sistem functional in SUA. Asigurarea privata a persoanelor care au posibilitati materiale
adecvate se realizeaza prin intermediul institutiilor create in acest scop si plata nemijlocita
pacient-medic.
Permit pacientului sa selecteze nu numai institutia ci si serviciul calitativ pe care il prefera
in care se include relatia financiara, pacient-medic,
In cazul acestui sistem functioneaza urmatoarele elemente vectoriale:
- Pacientul(asigurat/beneficiat al ingrijirilor)
- Casa de asigurari privata
- Echipa medicala
- Echipa de negociere(reprezentantii caselor se asigurari private care determina
standarde tehnice de calitate)
Dezavantaj: cei cu riscuri mari de boala vor fi exclusi din sistem ca urmare a primelor
substante practicate iar cei admisi vor tinde sa obtina facilitati cat mai mari ca urmare a
primelor suportate. Totodata, sistemul privat va incerca sa permita accesul numai persoanelor
cu riscuri prezumptive, indepartandu-i pe cei cu riscuri majore de imbolnavire, fenomen
cunoscut sub denumirea de selectie adversa.

23. Asigurarea de sanatate in Romania

OBIECTIVE

 creşterea speranţei de viaţă + sănătate buna

 dreptul pacientului de a-şi alege medicul
 echipamente corespunzătoare în unitatea medico – sanitară

EVOLUŢIE

 sistemul sanitar a trecut de la modelul integrat catre modelul contractual

 modelul integrat
Finanţarea se face de către stat, planificarea este centralizată, administrare rigidă,
statul deţine monopolul asupra serviciilor medicale
 modelul contractual
Acesta este un model pluralist , finanţat în general din surse publice in care
majoritatea furnizorilor de servicii de sanatate privati sau publici cu un grad crescut de
autonomie incheie contracte obligatorii cu casele de asigurari de sanatate.

METODE DE EVALUARE A FINANŢĂRII CHELTUIELILOR PT

SĂNĂTATE
 metoda cost – avantaje: efectuarea calculelor de determinare si comparare a costurilor,
stabilirea avantajelor fiecarei solutii si apoi adoptarea deciziei prin care se selecteaza o
 anumita solutie, care la costuri egale da cele mai bune rezultate si care permite obtinerea
acelorlasi efecte cu costuri cat mai mici.
 metoda cost – plus de estimare a valorii de piata a medicamentelor din import si indigene
, a materialelor sanitare si consumabile a aparaturii medicale, a investitiilor medico-
sanitare, potrivit careia pretul obisnuit al pietei se determina ca valoare a costurilor
principale, marite cu o rata de profit similara domeniului medico-sanitar.
 metoda de analiză cost –avantaje- scop preintampinarea cresterii cheltuielilor medico-
sanitare de la un an la altul
 metoda directă – determinarea cheltuielilor pe baza cunoasterii temeinice si exacte a
cerintelor reale ale institutiilor medico-sanitare
 metoda evaluării automate- metoda de evaluare bugetara care consta in faptul ca la
evaluarea veniturilor se ia la baza ultimul exercitiu bugetar incheiat al institutiei medico-
sanitare.
 metoda evaluarii directe – efectuarea unor calcule matematice pentru fiecare vnit si
pentru fiecare cheltuiala a bugetului asigurarilor sociale pentru sanatate.
 metoda managementului prin obiective – dimensionarea indicatorilor bugetari in
concordanta cu cerintele reale ale economiei nationale
 metoda normativă de evaluare- a cheltuielilor institutiilor medico-sanitare bugetare
 metoda cercetării calitative

SURSE DE FINANŢARE A SERVICIILOR DE S DIN ROMANIA

 finanţare publică
 finanţare prin asigurări sociale
 finanţare prin asigurări private
 finanţare prin plata directă

METODE ACTUALE DE FINANŢARE

 asigurări sociale de sănătate
 impozitare generală
 impozitare cu taxe speciale
 asigurări voluntare
 plaţi directe

24. ORGANIZAREA ASISTENŢEI MEDICALE ÎN ROMANIA

1. asistenta medicala primara: medicina de familie

Se face prin medicul de familie care este organizat în cabinete medicale individual.
Medicul de familie este ales de pacient.
Medicul de familie intervine în controlul accesului la celelalte tipuri de servicii.
Medicii de fam au trecut de la statutul de salariaţi în instituţii publice la cel de furnizori
independenţi care îşi administrează cabinetele în regim privat si intra in relatii contractuale cu
casa de asigurari de sanatate.

2. SECUNDARĂ
Este dată de cabinetele medicale de specialitate individuală, de ambulatorii de
specialitate ale spitalelor şi de un număr mai redus de centre de diagnostic şi tratament.
 Medicii specialisti cu cabinete individuale trec de la statutul de salariaţi la statutul de furnizori
independenţi , care îşi administrează cabinetele în regim privat si intra in relatii contractuale
cu casa de asigurari de sanatate. Pacientii au dreptul de a alege medicul specialist, plata se face
per serviciu.

3. TERŢIARĂ
Se mai numeşte şi spitalicească. Spitalele sunt de mai multe feluri: judetene,
municipale, orasenesti, rurale, spitale generale, de specialitate, de urgenta, general , de
specialitate,pentru bolnavii cu afectiuni cronice, universitar, institute si centre medicale clinice,
unitati de asistenta medico-sociale, sanatoriu, centre de sanatate.

25. FINANŢAREA SPITALULUI

Spitalele publice sunt instituţii publice finantate integral din venituri proprii si functioneaza
pe principiul autonomiei financiare.

Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele incasate pentru serviciile medicale,
alte prestatii efectuate pe baza de contract, precum si din alte surese, conform legii

Prin autonomie financiara se intelege:

a. organizarea activitatii spitalului pe baza bugetului de venituri si

cheltuieli propriu, aprobat de conducerea unitatii si cu acordul
ordonatorului de credite ierarhic superior;
b. elaborarea bugetului propriu de venituri si cheltuieli, pe baza evaluarii
veniturilor proprii din anul bugetar si a repartizarii cheltuielilor pe baza
propunerilor fundamentale ale sectiilor si compartimentelor din
structura spitalului.

Contractul de furnizare de servicii medicale al spitalului public cu casa de asigurari

sociale de sanatate reprezinta sursa principașa a veniturilor in cadrul bugetlui de venituri
si cheltuieli si se negociaza de catre manager cu conducerea casei de asigurari sociale de
sanatate, in functie de indicatorii stabiliti in contractul-cadru de furnizare de servicii
medicale.Spitalele pot incheia contracte de furnizare de servicii medicale si cu casele de
asigurari de sanatate private.

Spitalele publice primesc, in completare, sume de la bugetul de stat sau de la bugetele locale,
care vor fi utilizate numai pentru destinatiile pentru care au fost alocate, dupa cum urmeaza:

Bugetul de stat asigura:

 desfăşurarea activităţilor cuprinse în programele naţionale de sănătate

 dotare cu echipamente medicale
 investiţii legate de construirea unor spitale noi
 modernizare, transformare si extinderea unor construcţii existente
 activitati specifice unitatilor si institutiilor cu retea sanitara proprie
 activitati didactice si de cercetare
  alte cheltuieli curente si de capital.

Bugetul local asigura:

 cheltuieli de întreţinere, gospodărie, reparaţii

 consolidare, extindere, modernizare a unitatilor sanitare publice, de interes judetean sau
local, in limita creditelor bugetare aprobate cu aceasta destinatie in bugetele locale.

Spitalele pot realizare venituri suplimentare din:

 donaţii , sponsorizări
 legate
 închiriere spaţii medicale, editarea si difuzarea unor publicaţii cu caracter
medical.
 Servicii medicale, hoteliere sau de alta natura, furnizate la cererea unor terti
 Contracte de cercetare

Sistemul Grupelor de Diagnostice (DRG)

Reprezintă o schemă de clasificare a pacienţilor în funcţie de diagnostic. Acest

sistem este asemănător celui de clasificare internaţională a bolilor în care diagnosticele sunt
clasificate în clase şi subclase.
Spre deosebire de această clasificare , sistemul DRG mai are şi costul resurselor
consumate pentru îngrijirea pacientului.

Premisele finantarii prin DRG

Clasificarea tuturor pacientilor externati in grupe DRG
Stabilirea de tarife pentru fiecare grupa DRG(generarea de costuri relative sau valori relative).
Se pot calcula local sau se importa si se ajusteaza local
Bugetul asistentei spitalicesti.
Prin acest sistem se analizează caracteristicile fiecărui pacient externat:

 vârstă
 sex
 durata de spitalizare
 diagnostice principale şi secundare
 proceduri
 starea la externare
 greutatea la naştere
Aceste DRG au 2 caracteristici fundamentale: omogenitatea clinică si omogenitatea
costurilor. Aceste DRG pot fi medicale şi chirurgicale.

Pentru clasificarea unui pacient externat într-o grupă de diagnostice este necesară
parcurgerea a 4 mari etape:

1. obţinerea datelor clinice despre pacienţii externaţi

2. codificarea datelor necesare
 3. colectarea sub formă electronică a acestor date clinice din FO a pacientului
4. clasificarea fiecărui pacient într-o grupă de diagnostice, folosind un DRG

Pentru a folosi sistemul DRG la finanţarea spitalelor , odată clasificaţi, pacienţii în DRG , mai

sunt necesare 2 etape :

1. stabilirea de tarife pentru fiecare grupă de diagnostice

2. alocarea bugetului destinat asistenţei spitaliceşti către spitale , plecând de la nr şi tipul
pacienţilor externaţi şi lista de tarife.

Scopurile din clasificarea DRG

 evaluarea rezultatelor activităţii spitalului
 evaluarea furnizorilor de servicii spitaliceşti
Scopuri din finanţarea DRG
 creşterea eficienţei alocative pentru palierul serviciilor spitaliceşti
 creşterea eficienţei tehnice la nivelul furnizorului de servicii spitaliceşti
 modelarea serviciilor spitaliceşti

26.Forme de exercitare a profesiunii de medic ca profesiune liberala

Cabinet medical individual: este forma de exercitare a profesiunii de medic in cadrul

careia isi desfasoara activitatea medicul titular, singur sau impreuna cu alti medici si cu alte
categorii de personal medical autorizat. Acestia au calitatea de salariat sau de colaborator in
conditiile legii. Cabinetele particulare se pot grupa formand cabinete medicale grupate in scopul
de a-si crea facilitati economice comune.

Cabinete medicale grupate: se constituie pe baza contractului dintre doua sau mai multe
cabinete medicale individuale inscopul crearii de facilitati econimice comune, cum ar fi
folosirea in comun a patrimoniului si/sau a salariatilor ori a colaboratorilor. Isi pastreaza
individualitatea in relatiile cu tertul.

Cabinete medicale asociate: se constituie din doua sau mai multe cabinete medicale
individuale in scopul exercitarii in comun a activitatii si al asigurarii accesului permanent al
pacientilor la servicii medicale complete. Medici titulari din cabinetele medicale asociate intra
in relatii cu tertii in numele asocierii din care fac parte, cu pastrarea drepturilor si a
responsabilitatilor individuale prevazute de lege.

Societate civila medicale: cabinetele medicale grupate si cabinetele medicale asociate pot
avea patrimoniu comun. Este condusa de adunarea asociatior.

27. Asigurarile private de sanatate

În cadrul acestor tipuri de asigurări private de sănătate, decizia individuală are rol
esenţial. Se consideră ca fiecare persoană are risc egal de îmbolnăvire, dar nu este aşa.
Functionarea acestei scheme de asigurare e influentata de faptul ca persoanele care considera
ca sunt supuse unui risc mai mic de imbolnavire solicita contributii diminuate. Problemele care
apar in cadrul sistemelor de asigurare private sunt legate de evaluarea risului-cu privire la
costuri- si de fixarea cuantumului contributiei. Persoanele varstnice- cu risc crescut pot fi
excluse din sistem datorita faptului ca valoarea contributiilor este stabilita la un nivel ridicat.
Aceste asigurări de sănătate prezintă nişte pachete de servicii de bază + pachete suplimentare.
Evaluarea riscului se face în funcţie de vârstă şi de experienţa trecută.
Organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate:
- prin pachetul de servicii de baza – serviciile acoperite prin asigurarile de sanatate,
comform prevederilor legale in vigoare
- prin pachetul suplimentar de servicii – serviciile acoperite in temeiul unei asigurari
private de sanatate , stabilite in contractul de asigurare privata de sanatate.

Asigurările private de sănătate pot fi:

 De tip complementar- suportă total / parţial plata serviciilor excluse parţial de către
asigurările sociale de sănătate din pachetul de bază
 De tip suplimentar – suportă total / parţial plata pentru serviciile care excedează pachetul
de servicii de bază din sistemul asigurărilor sociale
 De tip substitutiv - pentru orice tip de servicii , inclusiv pt cele de bază.

Prin contractul de asigurare de sanatate asiguratul se obliga sa plateasca o prima de asigurare

privata de sanatate asiguratorului iar acesta se obliga ca la producerea unuia din riscurile
asumate prin contract sa plateasca in numele asiguratului tipul de servicii medicale , in functie
de cantitatea si calitatea actului medical si de riscul individual.

Asiguratorul poate solicita informatii privind starea de sanatate a asiguratului precum si

efectuarea unui examen medical pentru evaluarea starii de sanatate a solicitantului de catre un
furnizor de servicii medicale desemnat de acesta.