Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Proiect Cercetare Curea G
Proiect Cercetare Curea G
Cuprins
Argument............................................................................................3
İntroducere..........................................................................................4
Argument
Introducere
Doar printr-o colaborare bine gândită şi susţinută , familia şi şcoala pot pune
în aplicare procesul de educare a fiinţei umane în devenire. Factorii de modelare
a personalităţii ar trebui sa interacţioneze ca un tot unitar , sub forma unei
formule „magice” , pentru atingerea obiectivului comun , şi anume educarea
copilului.
Temele pentru acasă reprezintă o parte importantă a procesului instructiv –
educativ , mai exact , momentul în care se consolidează cunoştinţele acumulate
şi se clarifică aspectele ce nu au fost pe deplin întelese. Efectuarea temei pentru
acasă este in stransă legătură cu factori de personalitate , motivatia elevilor ,
cunoştinţe şi deprinderi pe care le deţin intr-unul sau mai multe domenii de
interes ,obişnuinţe de lucru , abilităţi metacognitive , starea de sănătate , vârsta ,
relaţiile cu cei din jur – familie , colegi , profesori , dar mai ales este importantă
atitudinea pe care o are faţă de tema pentru acasă.
Temele pot ajuta elevii sa dezvolte aptitudini ce le vor fi folositoare şi după
terminarea şcolii . De asemenea , acestea le arată că se poate învaţa oriunde , nu
doar la şcoala , în clasă . Cu ajutorul lor , elevii , pot deveni mai responsabili ,
mai independenţi şi pot învaţa cum să îşi gestioneze timpul eficient .Totuşi ,
dacă nu sunt gestionate în mod corespunzător , acestea pot avea efecte negative.
5
IV. *mixte, reunind două sau mai multe dintre scopurile anterior anunţate.
1. Creativitate
2. Schimb de experienta
3. Aplicatii practice
4. Observare si colectare de date
5. Acumulare si completare de cunostinte
6. Exersare de priceperi si deprinderi (tehnici de lucru)
7
ȊNVĂŢĂTORUL
ELEVUL
PĂRINŢII
Când să-l pun să-şi facă temele? Ȋn fiecare seară se dau adevarate bătălii
pentru a-l convinge să închidă televizorul şi să se apuce de teme.
De ce copilul meu are o temă atât de mică?
De ce fratele lui trebuia să se apuce cum venea de la scoală de teme
pentru a fi sigur că le termină la timp?
Când ar trebui să-mi pun copilul să-şi facă temele? Ia lecţii de pian, cântă
în corul şcolii, joacă baschet şi ajută la treburile gospodăreşti. De-abia se
mai gaseşte timp şi pentru studiu.
Cum să-mi ajut copilul la matematică în situaţia în care sunt depaşită şi
nu înteleg nici eu?
Ce câştigă copilul meu daca îşi face conştiincios temele, renunţând la alte
activităţi?
Cercetările arată că implicarea părinţilor în rezolvarea temelor poate avea un
impact pozitiv sau unul negativ . Temele pot implica părinţii in procesul de
şcolarizare şi pot spori aprecierea lor pentru educaţie . Ȋn aceeaşi măsură ,
părinţii pot interfera cu învăţatul , în cazul în care metoda lor de predare nu
coincide cu cea de la şcoală sau când le rezolvă temele copiilor .
Practica multă îi poate ajuta pe unii elevi să fie mai buni la a-și aminti un
răspuns, dar nu să gândească sau să se obișnuiască să gândească mai bine. Și
chiar atunci când dobândesc o aptitudine academică prin practică, modul în
care o dobândesc ar trebui să ne pună pe gânduri. Așa cum a arătat psihologul
Ellen Langer, ”când învățăm o anumită deprindere astfel încât devine o a doua
natură”, putem ajunge să o aplicăm ”fără să ne dăm seama”, închizându-ne în
tipare și proceduri care sunt departe de a fi ideale.
Ȋntrebarea critică este „ Cât de multe teme ar trebui să aibă elevii ? ” . Experţii
consideră că acest lucru depinde de vârsta şi aptitudinile copiilor . Multe grupuri
de părinţi şi învăţători consideră că temele pentru copiii de grădiniţă şi cei din
11
Studiile au arătat că, cu cât elevii sunt mai încurajați să se gândească la ce vor
primi pentru rezolvarea unei sarcini, cu atât mai repede se evaporă dorința lor de
a învăța și, culmea ironiei, cu atât mai prost se descurcă. Luați în considerare
următoarele descoperiri:
*Când li s-a spus unor elevi japonezi că un test de istorie va conta la nota finală,
au fost mai puțin interesați de materie – și mai puțin dispuși să prefere
întrebările dificile decât cei cărora li s-a spus că testul folosește doar la
monitorizarea progresului (Kage 1991).
*Copiii cărora li s-a spus că vor fi notați pentru rezolvarea unei anagrame le-au
ales pe cele mai ușoare – și nu s-au bucurat la fel de mult de rezolvarea acestora
– spre deosebire de cei care nu au fost notați (Harter 1
12
*Nu nota niciodată elevii în timp ce învață ceva și, chiar și mai important, nu îi
recompensa pentru performanță în acest interval. Studiile sugerează că
recompensele sunt cel mai distructive când se dau pentru abilități care încă se
formează (Condry și Chambers 1978). Dacă nu e clar dacă elevii sunt gata să
arate ce știu, există un mod simplu de a afla: întreabă-i.
*Nu da note condiționat. Numărul de note mari n-ar trebui limitat artificial
pentru ca succesul unui elev să facă succesul celuilalt mai puțin probabil. A
dicta că numai câțiva indivizi pot lua notele cele mai bune indiferent cât de bine
se descurcă fiecare este o nedreptate flagrantă. De asemenea, subminează
colaborarea și comunitatea. Desigur, notele de orice fel, chiar și atunci când nu
sunt date în așa fel încât să creeze o limitare artificială – sau nu sunt făcute
publice intenționat – tind să încurajeze comparația și competiția, accentul pe un
statut relativ. Aceasta nu e numai distructiv pentru stima de sine a elevilor și
relațiile dintre ei, ci și contraproductiv în raport cu calitatea învățării (Kohn
1992). Așa cum subliniază o carte despre acest subiect: ”nu e un simbol al
rigorii să faci ca notele să cadă într-o distribuție ’normală’, ci mai degrabă un
13
*Nu da niciodată o notă separată pentru efort. Când elevii par să fie indiferenți
la ceea ce li se cere să învețe, educatorii răspund uneori cu aceeași strategie care
a cauzat problema în primul rând: notarea efortului pentru a-i obliga să se
străduiască mai mult. Paradoxul fatal este că deși coerciția poate duce uneori la
o obediență plină de resentiment, nu poate niciodată crea dorință. O notă mică
pentru efort este cel mai probabil să fie interpretată ca ”Ești un eșec chiar și la
încercat”. Pe de altă parte, o notă mare pentru efort combinată cu o notă mică
pentru performanță spune”Ești prea prost ca să reușești”. Și, cel mai important,
recompensarea sau pedepsirea elevilor pentru efort le permite educatorilor să
ignore posibilitatea ca programa sau mediul școlar să aibă ceva de-a face cu
lipsa entuzismului la elevi.
Obiective
- Identificarea utilităţii temelor la cei mici;
- Analiza comportamentului de acasă în ceea ce priveşte temele;
- Identificarea unei posibile relaţii între teme şi pedepse / recompense ;
14
İpoteze
Ipoteze testabile :
- dacă în efectuarea temelor se implică în mod constant cei trei factori principali
copil / elev – familie – şcoală / cadru didactic , atunci rezultatele şcolare sunt
mai bune ;
- daca temele sunt utile , atunci dezvoltă abilităţi şi deprinderi celor mici .
Descrierea eşantionului :
Rezultatele
DA 100 %
NU 0%
NU PREA 0%
Tabel nr 1
DA 4,762 %
NU 42,857 %
UNEORI 52,381 %
Tabel nr 3
Cei mai mulţi dintre elevi sunt ajutaţi la efectuarea temelor rareori , alţii deloc
ceea ce poate însemna dezinteres din partea adulţilor din familie sau că nu au
nevoie de niciun fel de sprijin , doar 4 % dintre elevii chestionaţi sunt ajutaţi
frecvent la teme .
17
Mama 52,38 %
Tata 0%
Frate / Soră / Bunici 0%
Nimeni 47,619 %
Tabel nr 4
Niciodată 100 %
Deseori 0%
Rareori 0%
Tabel nr 6
Tabel nr 8
Un procent mare , 76 % dintre cei chestionaţi spun că temele te ajută să îţi fixezi
cunoştinţele şi 23 % că te fac mai responsabil , asta înseamnă că elevii privesc
pozitiv temele pentru acasă şi cred cu adevărat că acestea ii ajută să îşi fixeze
mai bine noţiunile predate la clasă , dar îi fac şi mai responsabili .
Tabel nr 9
Uneori 33,333 %
Deseori 23,81 %
Doar la anumite discipline 28,571 %
Niciodată 14,286 %
Tabel nr 11
Ȋi amintiţi 47,619 %
Ȋi explicaţi 42,857 %
Ȋi rezolvaţi 9,524 %
Tabel nr 12
21
Un procent destul de mare dintre părinţi nu îşi motivează copiii pentru a învăţa
sau pentru a-şi efectua temele , 19 % dintre ei îi recompensează cu dulciuri sau
jucării ceea ce din punctul meu de vedere nu este tocmai bine , 38% le oferă ca
recompensă activităţile preferate , o motivaţie ispititoare .
22
Concluzii
Dacă modul în care este ajutat copilul la efectuarea temelor este corect – îi
sunt explicate şi verificate la momentul potrivit , este notat şi apreciat
corespunzător ; dacă între cei trei factori există o strânsă legătură , atunci se
constată rolul formativ , rezultate mai bune şi dezvoltarea de abilităţi şi
deprinderi la elevi cu ajutorul temelor pentru acasă.
Bibliografie
8. http://www.alfiekohn.org
9. http://www.didactic.ro/
10. http://homeschooling.urbankid.ro