Vinul de macese poate fi facut si dupa o alta reteta simpla, la indemana tuturor, din urmatoarele

ingrediente: macese, apa, drojdie de bere proaspata si zahar, pentru doritori.

Se umple pe jumate un recipient de 5 l cu fructe de macese spalate, peste care se toarna apa calduta
pana se umple. La sfarsit se adauga o bobita ( de marimea ciresei) de drojdie de bere proaspata,
dizolvata in apa. La prepararea vinului de macese multi recomanda zaharul pentru o mai buna pastrare
a vinului. Dar trebuie avut in vedere ca sunt persoane care nu au voie sa consume zahar, dar care cu
siguranta au nevoie de vitamina C in forma naturala.

Pentru cei care nu au restrictie la zahara, acesta se poate adauga, dupa gust. De mentionat faptul ca
daca se opteaza pentru zahar in vinul de macese nu mai este necesara drojdia de bere, deoarece
drojdiile salbatice care se gasesc pe macese sunt inmultite in prezenta zaharului.

Pentru ca vinul fermenteaza, la recipientul in care este preparat, se pune un dop de fermentatie si se lasa
in asteptatre cam 4-5 saptamani. La final se filtreaza si apoi, se poate consuma. Se pastreaza la
intuneric si la temperatura de frigider 5-6 grade.

Pentru cine nu doreste sa folosesca drojdia de bere, vinul se poate prepara si dupa urmatoarea reteta;
pentru o damigeana de 50 litri: 10 kg macese, 12 kg zahar, zeama de la 1- 2 lamai sau 2 linguri de otet
de 9 grade si 35 l apa. Macesele coapte se spala de praf, se zdrobesc bine (sau se dau prin masina de
tocat) si se pun in damigeana. Zaharul se dizolva pe foc, in 10 l apa, impreuna cu zeama de la lamai sau
otet; se fierbe 10 min, se lasa la racit. Se adauga restul de apa, lasand un spatiu liber de cativa
centimetri pana la gatul damigenei. Se astupa cu dop de fermentatie si se lasa sa "lucreze" 6 saptamani.
Se agita zilnic, se trage in damigene mai mici sau sticle.

Vinul din macese constitue un "medicament" natural al familiei pentru iarna. El are un continut foarte
mare de vitamina C deoarece este obtinut pe cale naturala, iar aceasta nu este distrusa prin fierbere sau
congelare. Consumat cate 1 paharel zilnic, dimineata pe stomacul gol, constituie un remediu deosebit
de eficace in normalizarea circulatiei sangelui, in mentinerea tonicitatii vaselor capilare, in combaterea
litiazei, infectiilor urinare si in tratarea diferitelor afectiuni renale si hepatice, iar extern este un minunat
balsam pentru rani.

Actioneaza in pastrarea si cresterea imunitatii organismului, in combaterea mult mai rapida a racelilor,
in sinteza colagenului natural al pielii. Preparandu-l fara zahar este o sursa activa de sanatate pentru
bolnavii de diabet care au probleme cu circulatia sangelui si ranile deschise.

-Lichiorul de macese se obtine din 500 g fructe coapte, bine maruntite in mixer, peste care se toarna
150 g zahar si 1 litru alcool de minim 60 grade; se lasa la macerat timp de 4-6 saptamani; se filtreaza
prin filtru fin, in sticle care se inchid bine si se lasa pentru maturare alte 4 luni. Se consuma cu rol
stimulator si intaritor pentru varstnici.

Sau se mai poate prepara din: 500 g boabe de macese, 1 ¼ kg zahar candel, 1 sticla de tuica de pere,
mere sau cirese. Se spala macesele, se lasa sa se zvante, se taie in doua si se zdrobesc cu un ciocan din
lemn, pentru snitele. Se pun intr-un vas de sticla pana la gura lui, deasupra se toarna tuica in care a fost
dizolvat zaharul. Amestecul se lasa 2-3 saptamani la temperatura camerei. Se strecoara lichidul printr-
un filtru de cafea si se pune in sticle ce se inchid ermetic. Se lasa in camera, cel putin 4 saptamani,
inainte de a fi consumat, pentru a castiga in intensitate si gust. Ca decor, se pot pune cateva macese
proaspete in sticla ( arata frumos si mai aduc putina aroma). Este un bun reconfortant pentru persoanele
varstnice.
- Tinctura de macese se prepara din 1 parte macese si 5 parti alcool, minim 60 grade; se macereaza 8
zile si se consuma cate 40-50 picaturi / zi, avand efecte sedative, contra nevrozei anxioase. Se mai
poate prepara din 500 g pulpa de macese (fara samburi) amestecate cu 500 g zahar sau miere; se lasa la
macerat 5-6 zile pana la obtinerea unui suc rosu; se adauga 500 ml alcool 60 grade, se mai macereaza
inca 2-3 zile dupa care se strecoara si se trage in sticle inchise la culoare; se folosesc cateva picaturi
inainte de culcare. Este bun tonic si sedativ.

- Supa de macese se prepara din 40 g fructe coapte care se fierb in 250 ml apa cu putina scortisoara; se
trece prin sita si se adauga 15 g miere si 10 g amidon umectat. Totul se fierbe pana se ingroasa, dupa
care se adauga 1 lingurita de stafide si putina coaja de lamaie pentru o aroma placuta; se serveste cu
crutoane sau fulgi de cereale.

- Jeleul de macese se prepara din fructe taiate in jumatate si curatate de seminte si perisori; se lasa sa se
umfle peste noapte in suc de mere, se adauga suc de catina, zeama unei lamai, zahar (1 ½ fata de
cantitatea de fructe) si se da in clocot. Dupa ce se strecoara, se trece in borcane si se pastreaza la rece.
Se consuma zilnic, fie pe paine, fie amestecat in iaurt, avand rol de a preveni raceala si de a mari
puterea de aparare a organismului.

- Pelteaua din macese bine maturate, se fierbe sucul din macese, timp de 30 min, se centrifugheaza, se
fierbe din nou timp de alte 30 min, dupa ce s-a adaugat o cantitate egala de zahar si sucul unei lamai.
Se recomanda persoanelor astenice si copiilor bolnavi de diaree.

- Pasta si dulceata din macese se obtine din fructe coapte (fara seminte si perisori), zahar (in cantitate
egala) si coaja unei lamai. Dupa ce se amesteca cu grija, se pastreaza fara conservanti chimici. Sunt
preferate la consum pentru gustul placut, dulce-acrisor si vitaminizant.

- Marmelada de macese se pregateste din: 5 kg macese, 5 kg zahar, 5 l apa.

Macesele se culeg toamna, cat mai tarziu, ca sa fie moi sau se lasa intinse pe hartie, 10 zile dupa ce se
culeg, sa li se inmoaie coaja. Se spala bine in apa multa si apoi se pun la fiert, intr-un vas smaltuit cu
apa cat sa le cuprinda bine, acoperite, 3 ore, la foc mic, pana devin o pasta. Se pot fierbe mai repede
intr-o oala sub presiune.

Macesele fierte, scurse de zeama (care se pastreaza), se pun intr-un lighean, se preseaza bine cu
strivitorul pentru cartofi piure sau presa pentru piure, pana cand se transforma intr-o pasta care se
dilueaza cu zeama in care au fiert. Daca este nevoie se adauga si apa fierbinte. Continutul trebuie sa
aiba consistenta unei smantani groase care curge.

Pasta obtinuta se trece prin masina speciala care separa samburii si tepii.In lipsa acesteia, pasta se poate
trece prin sita de sarma inoxidabila. Semintele ramase mai au inca multa pulpa pe ele; acestea se pun
intr-o oala, se amesteca cu circa 2 l apa fierbinte si se trec din nou prin sita. Pasta este strecurata apoi
printr-un saculet de tifon dublu sau de panza, udat inainte cu apa si stors si se preseaza bine cu mana,
pana cand trece toata pulpa. Se cantareste si se socoteste ca la fiecare 1 kg pasta se va adauga1 kg
zahar.

Pasta simpla se fierbe, intr-o cratita smaltuita de 8-10 l asezata pe foc, cu o tabla sub ea, amestecand
din cand in cand, pana scade circa 40 % din cantitate si este suficient de ingrosata. In aceasta stare
marmelada fierbe cu stropi mari, care se ridica din loc in loc. In acest moment se pune zaharul, care va
subtia pasta, de aceea se mai fierbe inca 40 min din momentul cand a inceput sa dea in clocot. Nu
trebuie oprita fierberea pentru ca marmelada se va inchide la culoare.

Se pune fierbinte in borcane si se lasa sa se raceasca pana a doua zi, ca sa prinda crusta. Borcanele
nelegate se introduc in cuptorul bine incalzit, cu focul stins si usa cuptorului inchis si se lasa pana a
doua zi pentru ca marmelada sa se usuce bine deasupra. Dupa racire, borcanele se leaga cu celofan sau
se capseaza.

Se apreciaza ca 1 lingurita de pasta sau marmelada de macese, consumata zilnic, acopera necesarul de
vitamina C pentru un adult. In caz de boala, cantitatea se va mari de 4-5 ori, diluandu-se cu apa sau
amestecandu-se in piureuri. Cateva kilograme de pasta de macese, de catina alba si de coacaze negre
pot asigura toate cerintele de vitamine din cursul iernii.

- Pasta moale cu vin se prepara din 1 ½ kg macese, 750 g mere, 200 ml vin rosu sec, 1,2 kg zahar
(gelier zucker, leaga mai repede).
Se scot semintele si perisorii, cu un ac de par, din boabele de macese, bine spalate si taiate in doua. Se
dau pe razatoarea mare merele curatate de coaja. Macesele impreuna cu vinul rosu si merele se fierb
mai bine de 30 min. Se strecoara si se pune sucul inca o data la fiert. Pasta fierbinte se toarna in
borcane cu filet, sterilizate. Se insurubeaza capacul si se rastoarna borcanele cu gura in jos, timp de 2
minute. Pasta se ingroasa cu vremea in borcan.

- Desertul vitaminizat se obtine din 20 g pasta de macese, care se freaca cu 75 g branza de vaci
dietetica si cu 2-3 linguri de lapte sau smantana, dupa care se presara 15 g nuci macinate sau germeni
de grau incoltit. Se serveste dimineata, pe stomacul gol.

Intrebuintari medicale
Macesele vitaminizeaza organismul cum aproape nici un alt fruct nu o poate face; compozitia chimica a
acestora explica convingator utilizarea principala a lor si anume, un excelent tonic- vitaminizant.

Prin continutul ridicat in vitamine naturale, macesele dau rezultate uimitoare si sunt recomandate in
avitaminoze, hipovitaminoze, ca energizant general, mai ales la copii, varstnici, persoane debile,
anemice, bolnave de tuberculoza sau aflate in convalescenta. Eficienta este mai mare in perioada rece a
anului, cand organismul are nevoie de mai multe vitamine pentru indeplinirea functiilor sale normale.

Necesarul zilnic in vitamina C este de 100-125 mg si ceva mai mare in cazul unor maladii infectioase,
stari febrile, eforturi fizice si intelectuale facute la temperaturi scazute, precum si la femeile dupa
nastere. Pentru intarirea si cresterea rezistentei la factori nefavorabili, biotici sau abiotici, sunt eficiente
preparatele sub forma de ceaiuri, siropuri, vinuri, marmelade, inclusiv macesele intregi, uscate si
macinate (cu sau fara seminte). Acestea se consuma in scopuri curative sau profilactice, in timpul
sezoanelor mai reci, mai ales atunci cand apar raceli, gripe sau afectiuni respiratorii infectioase.

Necesarul de vitamina C se poate realiza si prin mestecarea, in cursul zilei, a 30-50 g de pulpa de
macese, curatata de seminte si perisori sau minim 3 macese / zi..

Macesele s-au facut remarcate si prin proprietatile antiscorbutice; ele stimuleaza metabolismul
intermediar, biosinteza colagenului, a hormonilor steroizi, regleaza nivelul de catecholamina, activeaza
sistemul imunitar, reduc aterogeneza si edemele, au actiune vasodilatatoare, diuretica si calmanta
asupra mucoaselor tractului urinar, actiune de stabilizare moderata a glicemiei, cresc capacitatea de
rezistenta a organismului la efort.
Prin continutul in flavonoide, carotenoizi, vitaminele C, E, catechine care actioneaza ca antioxidanti, au
rol in prevenirea cancerului, a bolilor cardiovasculare (hipertensiune, ateroscleroza), etc.
Macesul grabeste vindecarea in cazul celor care au suferit interventii chirurgicale si cei care au avut
boli infectioase grave.In artrita reumatoida ajuta la diminuarea durerilor si deci, la diminuarea
consumului cronic de antiinflamatoare, care au multe efecte adverse.

Datorita continutului in galactolipida, care are efect antiiflamator, se poate folosi cu rezultate bune in
spondilita anchilozanta.

Pentru ca stimuleaza sistemul imunitar se poate folosi pentru a preveni infectiile respiratorii (1 lingurita
de pulbere de 4 ori / zi, timp de 3-4 saptamani); in raceala si gripa grabeste vindecarea. Stimuleaza
secretia biliara si se utilizeaza in toate afectiunile hepatice.

Pentru eliminarea viermilor intestinali se consuma pulpa fructelor amestecata cu miere.

Macesul prin continutul in bioflavonoide poate da rezultate bune in fragilitate capilara (se folosesc 2
lingurite de pulbere de 3 ori / zi); scad permeabilitatea si fragilitatea vaselor capilare; pentru aceasta se
face un tratament de lunga durata cu macese si paducel: 1 lingura de pulbere din celor doua fructe (fara
samburi), pusa la inmuiat 12 ore in ½ l apa; se bea maceratul nefiltrat, pe stomacul gol, dimineata,
indulcit cu 2 lingurite de miere.

Semintele (achenele), curatate de perisori, pot fi utile in eliminarea calculilor renali de dimensiuni
mici.

Macesul face parte din categoria plantelor-panaceu. Poate fi folosit cu succes si in combaterea
alcoolismului si tabagismului. Infuzia, in acest caz, se prepara din 2 linguri de macese pudra, care se
adauga in clipa cand apa (500 ml) este calda. Se lasa la sedimentat timp de 15 minute. Aceasta
cantitatea se consuma in timpul zilei, indulcita sau neindulcita, dupa preferinta. Cura trebuie sa dureze
4-5 saptamani.

Uleiul extras din macese se foloseste extern datorita proprietatilor de regenerare tisulara in arsuri
solare, acnee, pentru a reduce cicatricele, ridurile- cu actiune de prevenire a acestora, o actiune
hidratanta si de reintinerire a tenului. Datorita continutului in acizi linoleic si linolenic reducere
depigmentarea pielii.

In ceea ce priveste interactiunile cu medicamentele poate creste nivelele sangvine, crescand astfel
efectele adverse ale estrogenilor si contraceptivelor, poate creste absorbtia preparatelor cu fier, etc.
Doze mari de maces pot da rezultate fals negative la determinarea glucozei din urina si a sangerarilor
oculte din scaun.

Daca doriti sa folositi macesele ca sursa de vitamina C trebuie sa aveti in vedere ca o mare cantitate din
aceasta se distruge prin prelucrare si ca este nevoie de mai mult de 100 g macese pentru a obtine 1200
mg vitamina C.

Mod de intrebuintare / Preparate din macese

Pseudofructele de maces se pot folosi sub diferite forme, incepand cu pulberea din fructe uscate de la
care s-au indepartat semintele (in general se administreaza 2-3 lingurite dimineata, pe stomacul gol, in
cure de 10 zile), infuzia, decoctul si ajungand la sirop, cidru, vin de macese, etc.
In lumea vegetala, macesele (mai exact, pulpa maceselor) sunt campioane absolute de vitamina C, de
unde si nenumaratele lor utilizari medicinale. Pe de alta parte, preparata incorect, aceasta vitamina se
degradeaza si isi pierde foarte usor efectul, deci si puterea terapeutica. Mai jos veti gasi unele din cele
mai bune variante de preparare a acestor fructe medicinale, asa incat sa fie conservate la maximum
toate substantele active din componenta lor.

Macesele amestecate cu miere

Doua parti pulpa de macese, curatate de perisori si o parte de miere; se utilizeaza contra limbricilor
(ascaridoza), consumandu-se zilnic cate 2-3 lingurite din acest amestec; sau pulpa maruntita si
amestecata cu miere, in parti egale; se iau 2- 3 lingurite, dimineata pe stomacul gol, in cure de 8- 10
zile, ca vermifug.

Pulberea de macese
Pulberea de fruct, fara samburi (samburii de maces ingerati sunt destul de toxici) va fi folosita pentru
administrare interna. Se va proceda astfel: se macina foarte fin fructele uscate de maces cu rasnita
electrica de cafea. Dupa macinare, semintele, care sunt foarte dure, vor ramane intregi, in timp ce pulpa
se va transforma intr-o pulbere fina. Pentru a le separa, se face o cernere printr-o sita deasa, iar pulberea
fina se depoziteaza in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de
maximum 15 zile ( deoarece substantele active se oxideaza relativ rapid). De regula, se administreaza
de 4 ori / zi, cate 1 lingurita rasa, pe stomacul gol. Semintele rezultate in urma cernerii se pastreaza,
avand si ele proprietati medicinale foarte importante.

Maceratul la rece
Se prepara din 100 g macese / 1 l apa ( preferabil distilata); se lasa sa stea 12 ore; se consuma
dimineata, pe stomacul gol. Valoarea lui creste daca se adauga si fructe de catina.

Bautura racoritoare
O bautura racoritoare cu proprietati vitaminizante poate fi pregatita acasa, astfel: se amesteca 100 g
pulpa de macese cu 1 l apa rece, se lasa la macerat 12 ore; se strecoara; se adauga 100 g zahar si se
completeaza cu apa pana la 1 litru. Se pastreaza la rece si se beau 3 cani / zi.

Ceaiul de macese
Se obtine prin oparirea fructelor cu apa clocotita; 1 lingurita fructe zdrobite / 1 cana apa; se fierbe
maxim 5 min (unii terapeuti recomanda chiar fierberea vreme de 10-15 minute, dar acesta metoda
distruge multe principii active).

Infuzia din fructe de maces

Infuzia sau decoctie scurta se prepara din 2 linguri de fructe ( pulpa maruntita) la ½ l apa clocotita; se
bea in cursul unei zile. Este bogata in vitaminele C si P. Ea se foloseste la tratarea arteritei,
aterosclerozei, hipertensiunii arteriale si trombangeitei obliterante, deoarece mentine elasticitatea si
permeabilitatea vaselor capilare.

Pentru un tratament de lunga durata se va proceda in felul urmator: peste 7 linguri de macese zdrobite
se pun 7 pahare de apa clocotita; se acopera vasul cu un capac si se inveleste intr-un material care retine
caldura, lasand fructele sa macereze 24 ore; se strecoara, storcand bine macesele si se tine la frigider; se
beau 3 pahare / zi, la mesele principale. Se evita fumatul, ceaiul negru, cafeaua, dulciurile si alimentele
bogate in amidon.
Infuzia de macese si fructe de catina alba
Se prepara din parti egale macese si catina; peste 1-2 lingurite de amestec se toarna 1 cana apa fierbinte
( 200 ml); se lasa la infuzat 5 min, acoperit; se poate folosi ca ceai alimentar in tot cursul anului; se
beau 2-3 cani / zi.

Infuzia combinata de macese

In ¼ l apa se pun la macerat, vreme de 8-10 ore, 3-6 linguri de pulbere de macese (fara seminte), dupa
care se filtreaza. Lichidul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe cu inca ¼ l
apa, timp de 2 min apoi, se lasa sa se raceasca. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se
aproximativ ½ l infuzie combinata, care se administreaza pe parcursul zilei. Pe cat posibil, in timpul
prepararii este bine ca extractele sa nu intre in contact direct cu metalul din strecuratoare (sunt preferate
strecuratorile de plastic sau tifonul), din vase (cele mai bune sunt cele de sticla) sau din oale (vor fi
preferate cele emailate sau teflonate), metal care va cataliza oxidarea vitaminelor.

Decoctul combinat de samburi de macese

In ¼ l apa se pun la macerat 2 linguri rase de seminte de macese (rezultate in urma cernerii pulberii)
vreme de 8-10 ore; se filtreaza cu multa atentie, asa incat sa nu se strecoare si perisorii de pe samburii
maceselor (cu efect foarte iritant asupra aparatului respirator si digestiv). Lichidul rezultat se pune
deoparte, iar semintele ramase dupa filtrare se fierb in alt ¼ l apa, timp de 10 minute; se lasa sa se
raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ ½ l decoct
combinat, care se administreaza pe parcursul zilei, in cure de maximum 14 zile, urmate de alte 14 zile
de pauza.

Siropul de macese
Peste 200 g pulbere din pulpa de macese, fara samburi, se pun 800 ml apa clocotita; se lasa la macerat
12 ore. Se adauga 500 g zahar brun, se amesteca pana la dizolvare pe foc foarte mic (preparatul nu
trebuie sa clocoteasca!), dupa care se toarna in borcane mici cu filet; se sterilizeaza in cuptor (de
preferinta la 80 grade, nu mai mult) vreme de 40 min, dupa care se lasa sa se raceasca gradat. Se
administreaza zilnic, cate 4-6 linguri.

Siropul de macese intareste si apara organismul de infectii si factori patogeni, ajuta la fixarea calciului
in oase, contribuie la inlaturarea starilor hemoragice.

Este bine sa se consume sirop de macese in sezonul rece, atunci cand aportul de vitamina C este mai
mic, iar virozele sunt mult mai frecvente. In astenie reuseste sa tonifice organismul, iar atunci cand
anemia este instalata, siropul de macese este remediul cel mai eficient, accelerand producerea de
globule rosii.

Cidrul de macese
Se prepara ca si vinul cu drojdie de bere. Doza considerata medicinala este de maxim 2 paharele de 100
ml / zi; depasirea ei avand desigur, efecte adverse, tinand seama ca totusi este o bautura hidroalcoolica.

Uleiul antirid
Se prepara dupa urmatoarea reteta: 30 g coaja de macese; 100 ml ulei de grau incoltit. Se pune coaja de
macese la macerat in ulei timp de 10 zile, agitandu-se zilnic; se strecoara si se pastreaza in sticlute bine
astupate, de culoare inchisa. Se aplica in fiecare seara, pe pielea umeda. Se lasa sa actioneze 30 min
apoi, se sterge surplusul.

Afectiuni / Tratamente cu macese

Tratamente prevenive
- Boli de inima - Vitamina C, bioflavonoidele, vitaminele din complexul B continute de pulpa
maceselor previn ateroscleroza, ajuta la adaptarea aparatului cardiovascular la conditiile de stres, previn
puseele de hipertensiune. Fiind bogate in acizi organici ( pectici), macesele regleaza si nivelul
colesterolului. Astfel, alaturi de fructele paducelului, macesele sunt adevarate campioane in prevenirea
crizelor de anghina pectorala si infarct. Toamna si primavara se face un tratament de 1 luna cu pulbere
de macese, din care se consuma 4-6 lingurite / zi, pe stomacul gol.

- Hipertensiune arteriala - Studii recente arata ca o cura cu macese ajuta organismul sa se adapteze mai
bine la stresul psihic, la suprasolicitare si la emotii negative, de tipul furiei, frustrarii, enervarii. Stresul
asociat acestor emotii negative este chiar principala cauza pentru puseele de hipertensiune arteriala si
pentru tensiunea arteriala oscilanta.
Se recomanda ca minim de 2 ori / an sa se faca o cura cu pulbere de macese, din care se ia cate 1
lingura / zi, timp de 28 zile.

- Colecistita, litiaza si colici biliare - Infuzia combinata de macese are efect antiinflamator biliar,
impiedica precipitarea colesterolului in colecist si formarea de calculi biliari, previne colicile. Ea se
administreaza, cate 1 pahar, cu 30 min inaintea fiecarei mese, in cure de 30 de zile, urmate de cate 10
zile de pauza.
Studiile arata ca aceasta cura cu infuzie combinata de macese are ca efect diminuarea in volum a
calculilor biliari de mari dimensiuni.

- Reumatism - Macesele sunt o adevarata colectie de substante antioxiante si antiinflamatoare, care

impiedica degradarea finelor cartilagii din articulatii, ajuta la mentinerea elasticitatii membrelor si a
coloanei vertebrale, cresc rezistenta organismului la frig, impiedicand aparitia crizelor reumatice.

La schimbarea anotimpurilor, cu precadere, la inceputul toamnei si al iernii, se recomanda o cura de 1

luna, timp in care se administreaza cate ½ l infuzie combinata de macese / zi.

- Cistita, nefrita - Semintele de maces contin substante cu un puternic efect diuretic si care protejeaza
rinichii si vezica urinara de infectii. Pulpa maceselor administrata intern mareste imunitatea
organismului pe segmentul urinar. Pentru afectiunile renale exista rezultate remarcabile in tratamentele
contra urmatoarelor boli: inflamatiile cailor urinare si ale rinichilor, formarea calculilor la nivelul
rinichilor si a vezicii urinare, insuficienta renala, edeme renale si enurezis (pierderea involuntara a
urinei). Pentru aceste afectiuni sunt eficiente decocturi, infuzii si vin de macese, in cure de lunga
durata, care intervin in reglarea cantitatii de urina eliminata zilnic.

Decoctul combinat de seminte de maces se administreaza dimineata, pana la ora 12, cate ½ l / zi, in
cura de 2 saptamani, urmate de alte 2 saptamani de pauza. Din infuzia combinata obtinuta din pulpa
maceselor se administreaza cate 1 pahar ( 200 ml), cu 15 minute inaintea mesei de pranz si a cinei, in
cure de 30 de zile.

- Alergie - In prevenirea alergiilor, o cura timp de 45 zile, face minuni; se consuma ½ l infuzie
combinata de macese / zi. Cel mai bun moment pentru inceperea ei este la sfarsitul iernii -inceputul
primaverii, asa incat efectul sa fie maxim in luna aprilie, cand incepe polenizarea si cei cu sensibilitate
alergica sunt cel mai greu incercati.

- Infectii respiratorii – Macesele imbunatatesc activitatea sistemului imunitar si intaresc epiteliile

respiratorii, ajutandu-le sa-si exercite rolul de bariera in fata microorganismelor infectioase. Un
tratament de 3-4 saptamani cu macese previne infectiile respiratorii cum ar fi bronsita virala si
bacteriana, pneumonia, viroza pulmonara, sinuzita, rinita etc.
Se administreaza pulberea de macese, cate 1 lingurita, de 4 ori / zi.

- Debilitate si anemie la copiii mici – Siropul de macese, cu tot cu pulpa, este foarte bogat in vitamina
C si in vitamine din complexul B, in fier si in magneziu; imbunatateste pofta de mancare, favorizeaza
dezvoltarea normala a sistemului nervos, previne bolile infectioase si complicatiile acestora. Se
administreaza, cate 3-4 lingurite / zi, in cure de 60 zile, urmate de alte 20 zile de pauza. La sugari, se
administreaza infuzia combinata de macese, cate 100-200 ml / zi, cu minimum 30 min inainte de
alaptare.

- Scorbut, avitaminoza – Macesele nu doar ca au continut ridicat de vitamina C si de alte vitamine (in
special vitaminele A si din complexul B), dar chiar ajuta organismul sa asimileze vitaminele si
mineralele din alte surse. Tratamenteul se face pe parcursul a 60 de zile, timp in care se administreaza
cate 6 lingurite de pulbere de macese / zi.

Tratamente interne
- In afectiunile aparatului digestiv - Este binecunoscut faptul ca mecesele stimuleaza secretiile gastrice.
In afectiunile aparatului digestiv, preparatele din macese au efecte in steatoza hepatica, hepatita cronica
virala (A, B, C), litiaza biliara, dischinezia biliara, colecistite, gastrite (prin stimularea secretiilor),
inflamatii intestinale, crampe si senzatie de voma. Prin stimularea digestiei (datorita continutului in
pectine) se evita enterocolitele, inflamatiile mucoaselor, hemoragiile la stomac, diareea, dizenteria si
intoxicatiile stomacale. Se prepara si administreaza infuzii concentrate, decocturi, macerate la rece,
vinuri tonice si pulberi.

- In eliminarea viermilor intestinali - Un efect remarcabil se constata in eliminarea viermilor intestinali

(oxiuri, ascaroizi, giardia si tenia). Se utilizeaza fructele crude sau uscate si macinate, amestecate cu
miere de albine (2 parti fructe si 1 parte miere), care se consuma inainte de mese, pe stomacul gol, cate
2-3 lingurite / zi.

- Artrita reumatoida - Fructele macesului devin treptat o optiune de tratament tot mai serioasa pentru
reumatologi; acestia ajungand chiar sa recomande macesele in locul clasicelor antiinflamatoare de
sinteza, cu nenumaratele lor efecte adverse.

S-a dovedit clinic ca la persoanele bolnave cu artrita reumatoida si osteoartrita, carora li s-au
administrat oral, cate 5 g macese / zi, vreme de 90 zile, durerile reumatice s-au diminuat considerabil
sau chiar au disparut. De asemenea, in urma tratamentului cu macese s-a observat si o imbunatatire a
mobilitatii articulatiilor afectate de reumatism.

- Circulatie periferica deficitara si boli de inima – Bioflavonoidele din pulpa maceselor intaresc peretii
vaselor de sange, fiind eficiente contra fragilitatii capilare. Prin aceasta, macesele faciliteaza circulatia
periferica normala a sangelui, picioarele si mainile nu mai sunt reci si cianurate si previne aparitia de
hemoragii la nivelul arterelor sau vaselor, cu pericol de arterite si tromboflebite, mai ales la persoanele
in varsta. In plus, intervine in insuficienta cardiaca, cu edeme la glezne. In bolile inimii, preparatele din
macese au rol sedativ in caz de hipertensiune arteriala, cardiopatie ischemica, angina pectorala si
ateroscleroza coronariana (pentru aceste boli sunt eficiente infuzii si decocturi).

La venirea sezonului rece se face o cura de 60 zile cu sirop de macese, din care se iau cate 3-4 linguri /
zi. O varianta mai puternica a acestui tratament este cel cu pulbere de macese, din care se iau de 3 ori /
zi cate 2 lingurite. Aceste tratamente imbunatatesc circulatia la nivelul vaselor de sange de mici
dimensiuni, precum si circulatia de la nivelul finei retele de vase capilare.

- Constipatie - Acizii pectici din compozitia maceselor ajuta la normalizarea florei intestinale si
imbunatatesc tranzitul intestinal, avand un efect laxativ de intensitate medie. Se administreaza infuzia
combinata de macese indulcita cu miere de mana, cate ½ l, bauta dimineata, la trezire, pe stomacul gol.

Interesant este ca decoctul combinat de seminte de macese, cate ½ l, administrat zilnic, are efect opus,
tratand constipatia si fiind chiar un adjuvant valoros contra dizenteriei.

- Convalescenta - Se administreaza cate ½ pahar de infuzie combinata de macese, cu 10 min inaintea

fiecarei mese. Este un tratament care reface rapid capacitatea naturala de aparare si de efort a
organismului, stimuleaza apetitul alimentar si imbunatateste asimilatia substantelor nutritive. Acest
tratament accelereaza procesele de vindecare in cazul celor care au suferit interventii chirurgicale, dar
si al celor cu boli infectioase grave.

- Febra - Se bea zilnic ½ - 1 l infuzie combinata de macese. Acest tratament nu are ca efect eliminarea
febrei (care este un foarte important mecanism de aparare a organismului), insa ajuta corpul (in special
sistemul cardiovascular si cel nervos) sa reziste cu succes acceselor de febra si, mai mult, ajuta la
accelerarea procesului de vindecare.

- Gripa, guturai - Se administreaza pulberea de macese, cate 6 lingurite / zi. S-a demonstrate ca
pacientii care iau pulbere de macese, inca de la declansarea acestor afectiuni, au un timp de vindecare
mai scurt, organismul rezista mai bine la accesele de febra, efectele secundare ale bolii (dureri de cap,
musculare, vertij) sunt mult diminuate.

In afectiunile respiratorii, macesele au efecte remarcabile si in tratarea altor boli ale aparatului
respirator ca: raceala, raguseala, rinosinuzita, faringita, astmul bronsic, pneumonia, tuberculoza si in
cresterea rezistentei la infectii pulmonare. Sunt eficiente infuziile, decocturile si tincturile, de
asemenea, pulberea de macese (1 lingurita la intervale de 1-2 ore) mareste capacitatea de a suporta
febra, asigurand totodata eliminarea unor toxine si inhibarea bacteriilor din corp.

- Hemoragie menstruala - Se consuma cate 6 linguri de pulbere de macese / zi. Acest tratament previne
crampele menstruale, are un rol de regularizare a activitatii hormonale, dar si de compensare a
pierderilor de sange, care pot provoca anemie, vertij, slabiciune.

Pentru afectiunile genitale exista rezultate remarcabile in tratamentele contra urmatoarelor boli: oprirea
hemoragiilor uterine, leucoree, gonoree, cistite, nefrite, dismenoree pentru care se utilizeaza infuzie sau
tinctura de macese cu proprietati antiseptice.

- Obezitate, supraponderabilitate - Macesele sunt de un real ajutor contra obezitatii. S-a demonstrate
clinic ca, dupa 2 saptamani de administrare a extractului apos de macese a avut loc o reducere a
colesterolului si a zaharului din sange, precum si o inhibare a procesului de depunere de rezerve de
energie in corp, sub forma tesutului adipos in exces.

De asemenea, s-a constatat ca administrarea extractului apos de macese imbunatateste eliminarea unor
substante toxice din organism, cum ar fi acidul uric. Nu in ultimul rand, tratamentul cu macese mareste
tonusul psihic si fizic, fiind de un important ajutor in exercitiile fizice, care sunt principalul mijloc de
pierdere a kilogramelor in plus. Se recomanda o cura de 45 zile cu infuzie combinata de macese, din
care se bea cate 1 l / zi.

- Spondiloza anchilozanta - Cercetatorii danezi au descoperit in macese o substanta activa

(galactolipida), cu un extraordinar efect antiinflamator asupra finelor cartilagii dintre discurile coloanei
vertebrale. Administrata suficient de mult timp, aceasta substanta nu doar reduce inflamatia si durerea,
dar chiar imbunatateste flexibilitatea coloanei vertebrale afectate de aceasta boala.

Mai mult, flavonoidele, vitaminele si alte substante antioxidante din macese impiedica procesele
degenerative de la nivelul tesuturilor articulare. Se recomanda o cura de 3- 4 luni cu infuzie combinata
de macese, care se administreaza cu tot cu pulpa, pe stomacul gol, cate ½ l / zi.

- Sistemul nervos - Macesele ajuta si intervin impotriva stresului, a somnolentei, a insomniilor,

asigurand nopti linistite. Mai au efecte in migrene, astenii, amnezii, pierderea memoriei, confuzii
mentale, nevroze anxioase, anxietate, oboseala si chiar in scleroza multipla in placi (leuconevraxita).
Pentru aceste afectiuni se utilizeaza decoctul, pulberea si tinctura cu actiune sedativa.

- Tratamentul cu antibiotice - In timpul administrarii antibioticelor de sinteza si inca o perioada de 10

zile dupa terminarea acestui tratament, este foarte utila o cura cu infuzie combinata de macese. Se bea
cate ½ l / zi de infuzie combinata, terapie care are ca efect imbunatatirea imunitatii (care este destul de
serios afectata de curele, mai ales repetate, cu antibiotice), prevenirea reactiilor alergice la aceste
medicamente, refacerea florei intestinale normale. In acest context, tratamentul cu macese, corelat cu
cel cu antibiotice, ajuta la eliminarea mult mai rapida a infectiilor bacteriene.

Tratamente externe
Tratamentele externe constau in aplicarea de comprese sau masaje locale, cu decoct de macese, pentru
dureri reumatice, imbunatatirea mobilitatii articulare, psoriazis, contuzii, intepaturi de insecte, micoze
bucale, cuperoza (vinisoare subtiri pe obraji), dureri de urechi si diferite dermatoze alergice.

Efect bun are si consumul de pulberi din pulpa fructelor uscate, luat 4-6 lingurite / zi. Macesele au
avantajul de a combate ridurile; in acest scop se fac aplicatii externe, locale cu ulei antirid, de regula,
seara, la culcare.

Utilizari terapeutice ale florilor, frunzelor, a radacinii, lemnului si semintelor de maces

Intern

- Florile si frunzele sunt folosite intern in boli de ficat, constipatie, dizenterie, hemoptizie, litiaza
renala, astenie si cuperoza, etc. Se prepara o infuzie din 2 lingurite de flori si / sau frunze, la 200 ml apa
clocotita; se infuzeaza acoperit timp de 10 minute; se beau 3 ceaiuri / zi. Sunt foarte placute la gust,
mai ales daca se amesteca cu frunze de zmeur, fragi si mure.

Siropul din flori si / sau frunze este consumat pentru efectele sale tonice, intaritoare si depurative la
copii, persoane anemice, in convalescenta si fara pofta de mancare. In acest scop, siropul se prepa din
250 g flori si / sau frunze si 1 ½ l apa clocotita; se lasa la macerat timp de 12 ore; se strecoara si se
adauga 500 g zahar sau miere de albine, apoi siropul se fierbe din nou pana la consistenta optima.

Infuzia din frunze are rol cicatrizant- se fac spalaturi pe ulcere, rani, ulceratii, etc.
Florile proaspete de maces constitue un excelent laxativ pentru copii. Se prepara o infuzie din 10 g flori
la 250 ml apa clocotita. Ceaiul se poate indulci cu 1 lingurita de miere.
- Radacina macesului - Taiata in bucatele mici, se prepara sub forma de decoct. Se fierb, timp de 15
minute, 2 lingurite de radacina in 500 ml apa. Sub aceasta forma, macesul are efect asupra pietrelor la
vezica biliara si la rinichi.

- Lemnul de maces - Decoctul din lemn de maces se foloseste pentru bai contra bataturilor.

- Samburii de maces - Sunt eficienti in caz de palpitatii, hemoragii, hemoroizi, menstre neregulate si
colite cronice; se poate folosi decoctul din 1- 2 lingurite seminte zdrobite la 200 ml apa; se fierbe 5-6
minute si se beau cate 2- 3 ceaiuri / zi.

In instabilitate nervoasa, neliniste, teama permanenta si agitatii nocturne se recomanda tinctura din
seminte, din care se iau cate 30 picaturi de 3 ori / zi.

Extern
In tratamente externe, florile si frunzele au efecte in rani, ulceratii, arsuri, dureri de ochi, pentru care se
prepara o infuzie cicatrizanta folosita la spalarea ranilor, precum si tinctura pentru comprese pe rani si
ochi. In caz de raceala este indicat otetul din flori pentru frectii locale.

ALTE INTREBUINTARI
* In unele zone, frunzele si florile proaspete sunt asezate intre rufe si haine pentru a da un miros placut.
* Lemnul arbustului de maces, taiat marunt si fiert in apa de baie, actioneaza in combaterea ciocurilor
din talpa.
* In aromoterapie: uleiul esential de maces se utilizeaza in anxietate, depresie, probleme circulatorii,
probleme de menopauza, ca tonic si antiseptic, in tulburarile menstruale, stres, tensiune, ca sedativ, etc.
* Principiile active din macese au fost fructificate si in cosmetica, datorita insusirilor astringente,
vitaminizante, ce potenteaza actiunea antivirala a pielii. Macesele sunt folosite mai ales in cazul
tenurilor cu pori deschisi.
Decoctul din fructe are efect astringent, mai ales pentru tenurile grase ( lotionari ale fetei, dimineata si
seara).
Infuzia sau decoctul din seminte si frunze: se bea cate 1 l / zi, in afectiuni vasculare, capilaritice,
vizibile pe corp, mai ales pe fata si member.
* In apicultura, macesul este o specie melifera relativ buna, asigurand o productie de miere de 10- 20
kg / ha.
* In medicina veterinara, se dau frunze verzi la vaci, cand apare pericolul de avort, sau planta intreaga
pentru sporirea productiei de lapte. La bovinele cu indigestie si balonari se dau ramuri proaspete de
maces.
La caini cu viermi intestinali se dau 2-3 macese tocate, amestecate cu hrana, iar la oi si capre se dau
contra sterilitatii si in timpul fatarilor.
 In scopuri ornamentale, macesul este utilizat in parcuri, gradini si marginea drumurilor, pentru
infrumusetarea peisajului. El se planteaza si pentru fixarea solului pe pante mari, in scopuri
antierozionale. Mai frecvent este utilizat macesul de munte ( Rosa pendulina) cu flori mari,
frumoase si frunzis bogat, care se planteaza in grupuri decorative pe fundalul parcurilor sau sub
forma de garduri vii, paralele cu curbele de nivel.

Precautii si contraindicatii
Pulpa de macese nu are nici un fel de contraindicatie in administrare, fiind printre cele mai
 nenocive remedii cunoscute. In schimb, semintele de macese, mai ales perisorii de pe aceste
seminte, au un efect iritant foarte puternic asupra aparatului respirator si a celui digestiv.

De aceea, la pregatirea diferitelor preparate, ei vor fi indepartati; un consum de peste 10 g / zi

seminte poate duce la intoxicatii datorita cianidelor din compozitia acestor samburi. De
asemenea, acesti perisori pot declansa reactii alergice severe, cu prurit, catar respirator,
disconfort gastro-intestinal.


O sumedenie de dulceturi, gemuri, si conserve am pus anul acesta si iata ca dupa 20 de ani am hotarat
sa incerc si eu Gemul de Macese. Am cautat o reteta de gem de macese si am ajuns sa colind prin
Tara Bucatelor, in speranta ca voi gasi ceea ce cautam… . Chiar de nu am gasit gemul de macese am
dat peste cateva retete foarte interesante pe care va invit sa le vedeti si voi. Asadar sa trec la ale mele,
am preparat gemul de macese in felul meu dupa cum v-am descris in cele ce urmeaza. Sper sa fie pe
gustul vostru si neaparat sa il incercati sa nu regretati mai apoi ca nu ati incercat gemul de macese. Sa
aveti spor !
Ingrediente Gem de Macese :
5 litri de pasta de macese
1.5 kg zahar gelifiant
2 lamai
2 fiole esenta de vanilie
1 lingurita salicil sau praf conservant
Preparare Gem de Macese :
Intr-o cratita turnam pasta de macese si o lasam la fiert timp de 40 minute de cand da primul clocot
avand grija sa amestecam mereu pentru a nu se prinde. Adaugam coaja rasa de la cele doua lamai,
zeama si esentele de vanilie. Adaugam tot acum si zaharul lasand sa fiarba impreuna 10 minute. Luam
cratita deoparte punem salicilul si punem gemul in borcane. Capsam, intoarcem borcanele cu gura in
jos pentru 5 minute dupa care asezam borcanele in dunst uscat intre paturi pana a doua zi.

Ingrediente - Gem de macese

1 kg macese bine coapte
300g zahar
100ml apa
Mod de preparare - Gem de macese
Spalam macesele bine pana nu mai au puf, apoi le punem intr-o oala, adaugam apa, atat cat sa le
acopere si le lasam la fiert pana se inmoaie bine, cam 2h, la foc mic, sub capac. Scoatem macesele intr-
o sita fina si ajutandu-ne de o lingura, le frecam de sita, pastrand doar pasta ce se formeaza, iar restul se
arunca. Intr-o cratita, punem apa, pasta de macese si zaharul si dam totul la fiert pentru inca 1h, pana
amestecul este bine legat. Turnam gemul in borcanele dinainte spalate si sterilizate, punem capacele si
le bagam in paturi, la caldura pana a doua zi cand le etichetam si le asezam pe raft, in camara. Pofta
buna!
Timp de preparare: peste 120 minute minute

Dulceață de măceșe
Hetschepetsch/Hätschenpätsch (Hagebuttenmarmelade) este o delicatesă la început de toamnă,
nemaipomenită mai ales cu clătite pufoase și aburinde. Recunosc că nu știu cum se face, dar copil fiind,
nu mi-a plăcut această dulceață. Atunci preferam gemul de piersici și de vișine întregi.
Acum, Hätschenpätsch-ul cum zic sașii, e singura dulceață pe care aș putea să o mănânc pe nesăturate,
un borcan întreg odată, așa cum face tata.

Dulceața de măceșe e gata un-doi, dacă aveți pastă deja preparată. De ani de zile, mama cumpără pasta
de la niște prieteni de familie (nu există pericolul să fie “lungită”), care știu câtă trudă e până
la răsfățul delicios și fin. Mai întâi, culesul măceșelor e o luptă inegală cu spinii tufelor încărcate. Asta
nu-i treabă de abordat “cu mănuși”, ci cu anume cârlige de lemn și mai ales cu palme aspre și muncite
și cu gândul la cămara plină.
Apoi, pasta de măceșe se face cam așa: se spală măceșele în mai multe ape, se aleg atent de vârfuri și
codițe, se pun la fiert acoperite cu apă și se lasă până se obține o compoziție, care apoi se trece printr-o
sită deasă (mai demult făcută din păr de cal!), ca să se separe sâmburii și puful. Pentru o pastă curată și
foarte fină, secretul este ca operațiunea cu sita să se repete de mai multe ori, cu răbdare și migală. Și
din nou, cu mâini care nu cunosc hodina.

Dacă nu vă complicați și cumpărați direct pasta, dulceața-i ca și gata: se mai adaugă doar zahăr. Mama
pune un kilogram mai puțin de zahăr decât cantitatea de pastă. Dacă preferați să fie foarte dulce, se pot
pune și părți egale de pastă și de zahăr, adică “kil la kil”. Se fierbe apoi pasta cu zahărul, amestecând
continuu, pentru că se prinde ușor, cam o oră bună, până se mai îngroașă.

La Sâncraiu, județul Cluj, măceșele au în fiecare toamnă un festival al lor, pentru că locul e
renumit pentru priceperea gospodinelor în prepararea gemului de măceșe – un simbol aromat al zonei.
Să vă ticsiți șpaisul cu toate aromele toamnei!