Arhitectura Memoriei

- noua frontiera a spatiului sacru –

rezumat

1. istorie

- inceputurile genului arhitectural: post WW1.

- Cauze:
 nr mare de morti, pentru cauze putin intelese
 caracterul mondial al razboiului

- necesitatea se a sistematiza institutia aducerii aminte

- marcarea locurilor de batalie: mod de afirmare/consolidare a identitatii nationale
- post WW2, proces de rememorare ce produce structuri diferite: nu repetarea arh eroice, post-
religioase (tip Marasesti), ci, in blocul estic, arh.memoriei este infestata de propaganda comunista,
fara a concretiza o expresie alternativa.
- mai intersant in SUA: memorial WW2 (2004), R. Coreea si Vietnam (1982, arh. M.Ling)
- caz aparte: rememorarea Shoah – intensitatea crimei si absurditatea ei schiteaza o alternativa la
genul deja constituit; calitatea ac memoriale va da directia pentru acceptiunea actuala a
termenului.
- momentul 1989: marcare a locurilor de detentie, tortura, cimitire. (Cimitir Eroii Revolutiei, proiect
nerealizat Mandarin+Zeno)
- primele memoriale (WW1) – subsumate unei retorici proprii bisericilor; localizarea pe teritoriul
neutru al locului public face memorialul din ce in ce mai autonom in raport cu limbajul arh
religioase de la care a pornit, sprea a-si construi propriile metafore plastic

2. modificari

a. arh memoriei parasteste locurile, de regula extra-urbane, ale traumei comemorate spre a se
pozitiona in centrele oraselor, in soatiile publice ale acestora; process cu dubla determinare:
 migrarea traumei insesi catre centrele oraselor (9/11, Madrid, Londra)
 mutarea accentului de pe locurile producerii unei traume spre un loc comun destinat
aducerii aminte supus vizibilitatii si accesibilitatii publice.
b. procesul de urbanizare si publicizare implica doua metamorfoze”
 slabirea influentelor formale religioase
 adaptare la topografia sp publice (din erectila si falogocentrica, la orizontala sau
negativa – excavari WTC Memorial sau cubul extras din apa raului la Frankfurt am
Main)
 c. arh memoriei controversate – datorita multiculturalismului si existentei postcomuniste –
memorial propus de Hans von Houwelinger – lespede inscriptionata ‘nu uita’ pe laturile
paralele in ambele limbi pt a forta apoi indivizii de etnii diferite sa se uite in ochi; numitor
comun: drama general umana, indiferent de etnie.

3. sacrul non-religios
- Euharistia in sine e un memorial; construirea de martyria presupunea, de fapt, salvarea de la
uitare a unui nume care merita amintit – obicei pastrat pana in sec XX.
- Relatia cu spatiul public impune insa neutralitatea ca conditie; locul public conteaza pe capacitatea
chorala de a putea gazdui orice cetatean al urbei, fara a tine partea vreunuia (valorilor, ideilor,
credintelor sale)
- WTC Memorial: amprenta celor doua turnuri, in care apa se prabuseste – nimic religios, si totusi
nelinistitor (pentru a impiedica sinucideri, s-au plantat 400 de stejari in jur)
- Memorialul Holocaust Frankfurt am Mein: prezenta prin absenta (a cubului de apa)
- AI1 impotriva Mem. Revolutiei Buc:
 Nu e sufficient de neutru dpdv religios pt evenimentul comemorat
 referintele sunt incorecte symbolic (calcatul pe cruce, sectiunea triunghiulara a elem
vertical)

4. procedee arhitecturale

a. provenite din lbj religios

- pomelnicul –lista de nume pe un perete vertical (mem.Vietnam)
- sect triunghiulara (Sf.Treime)
- piatra de mormant (Berlin, Yad Vashem-lespezi de piatra sub care se afla cenusa
adusa din lagarele de concentrare)
b. lbj non-sacru
- absenta (cub Frakfurt am Main)
- excavatia (WTC) – coborarea in suberan suspenda orientarea spatiala si induce
effect de apasare
- vidul traversat de scara diagonal (Libeskind, Jewish Museum Berlin)
- efecte sinestezice (instalatie Jewish Museum, calci pe chipuri de fier ca niste masti
ingrozite care scot un sunet; lumina si sunet la mem. americane; apa la WTC
marcheza magnitudinea dramei dar si induce efecte potential depressive; efecte
trompe l’oeil la Memorialul Copiilor Yad Vashem- candele in colturile stelei lui
David amplificate de efecte de oglindire)
- forma arhitecturala: Yad Vashem (Safdie)- sect. triunghiulara muzeu, cu o lama de
lumina zenitala, combinata cu infigerea acestei lame de beton in munte, iesind
victorioasa de partea cealalta, unde se deshide catre Ierusalim.

5. monument vs monumental

- disociere intre monument (acretie a unui eveniment menit sa ramana in memoria colectiva) si
monumental (atribut legat inextricabil de gabaritul unei cladiri)

11 AI= Augustin Ioan

- AI pledeaza pt monumente fara monumentalism, locuri ale memoriei unde unde reperul
privilegiat=omul : corpul sau pentru scara obiectului si memoria sa pentru semnificatia lui
- Monumental -> scara ob -> teoremele magnitudinii la Koolhaas (Bigness): magnitudinea produce
un prim effect de stupefactie, de strivire a celui ce priveste; acestui effect nu Ii putem atribui
valoare poz sau neg, el exista pur si simplu
- Chetiune care antreneaza studiul identitatii individuale si/sau de grup. AI nu e de accord cu Ctin
Joja, care sustinea ca exista o monumentalitae in vernacularul ro (asocierea prispei cu colonada
templului antic); expresiile de arh locala la scara mai mare (ansambluri manastiresti) au fost
influentate de modele in care contributia etnicilor ro lipseste.

6. Supravegherea

- privire de sus, care controleaza cp vizibilitatii

- Panoptikon, Foucault, etc
- Relevant pt arh memoriei: reversibilitatea cuplului a vedea-a fi vazut. (la opera/teatrele greci
antice, daca reflectorul se pune pe spectator si nu pe scena, ei pot fi supravegheati dintr-un singur
punct, al scenei.
- Bataille: cele doua limite ale orasului sunt muzeul si abatorul -> cazul in care ‘abatoarele’ umane
(lagarele de concetrare/exterminare) ajung in timp sa devina muzee: intrabarea este in ce masura
muzeul mai pastreaza ceva din violenta constitutiva a abatorului; asadar, sa isi nege statutul sis a
mentina in present, activa, trauma pentru pentru generatiile viitoare.

7. Vestigiul

- ipostaza a monumentului, capabila sa declanseze amintirea, sa reinfiinteze o stare anterioara

prezenta pe un anumit loc
- declanseaza memoria locului, tocmai pentru ca pare a nu fi la locul lui undeva une, mai inainte,
facea parte din realitatea locului
- biserica bombardata din Dresda
- cetatea Buda: incorporare a vestigiilor in carnea prezenta a caselor reconstruite- asemenea unui
mutilate de razboi, poarta in sine si explicatia traumei sale

8. Timpul
- evolutia permanenta a ceva in altceva => timpul 0 al constructiei e greu de stabilit cu exactitate:
pre-folosire a materialului si sitului in momentul constructiei, iar in momentul demolarii subzista
premisele unei realitati viitoare
- situri-palimpsest: strat peste strat, stergere peste stergere
- restaurari sau constructii in situri istorice: coprezenta elementelor supravietuitoare ale straturilor
vechi – tendinta la moda, ca si cum casa cea noua ar preste din/pe carnea celei vechi
- Lebbeus woods: Sarajevo si Havana – continuarea ‘logicii’ cangrenoase a primei disparitii prin
marcarea tesutului cicatricii sau prin cresterea de ‘tumori’ care nu fac decat sa puna in vizibil
cancerul intrinsec: de ce sa camuflam urmele dramelor urbane, daca una din cauzele pentru care
ele sunt repetate este stergerea lor din carnea oraselor? – vezi Casa Poporului-camuflarea cu
lcadiri inalte ar ascunde tumora.

9. atributele originare ale orasului

- apud Joe Kotkin, The Postmodern City
- Atribute primare, camuflate in inconstientul individual/colectiv; orasele vechi se aseamana cu cele
noi, ceea ce le fundeaza si le duce la ruina urmeaza o aceeasi reteta
 Sacred
 Safe
 Busy
- Trebuie indeplinite concomitant pentru ca se pondereaza si influenteaza reciproc. Intre ele exista
o relatie de subtila capilaritate
- Sacred: Kotkin intelege prin asta identitatea marelui oras, aderenta la valori impartasite si
celebrate in mod comun, de pilda cele civice)
- Busy: noi centre periferice, fara a fi insa marginale (centrul de afaceri Edinburgh, R.Meier)
- Safe: atribut pus masiv in chestiune dupa atentatele 9/11 etc. atacul asrpura spatiului public e un
atac direct la adresaa civilizatiei occidentale, unde aici este motorul societal si nu in sp privat.
Supradezvoltarea retelelor, a interfetelor, a spatiilor comuicante are drept revers faptul ca isi
expun vulnerabilitatea
- Daca nu credem in siguranta spatiului public, incetam sa il folosim.
- AI nu e profet, dar crede ca una dintre consecintele terorismului, ca atac asupra sp public urban,
va fi o noua dezurbanizare, dup ace anii ’90 pareau sa re-europenizeze orasele americane
(desfiintarea autostrazilor care trec prin downtown, restaurarea centrelor istorice, gustul pentru
locuirea ‘in centru’)

10. memorialele private

- au pornit spontan si s-au ‘cronicizat’ in spatiul public

- cruci care marcheaza morti violente; comune pe marginile soselelor, si-au facut aparitia si in
spatiul public din Buc, ridicate de familiile indoliate la 1989 (la sala Dalles de ex)
- memoriale spontane legate de alt strat de memorie colectiva: post fenomenul Pta Universitatii,
din 1990 = cruci, graffiti, stencils. In 2000, autoritatile dispun distrugerea acestui palimpsest de
inscriptii de pe peretii UAUIM

ii
Ruinanta

1. Traditia

- Traditia = federatie de naratiuni cu diferite grade de generalitate si complexitate, semnficative

pentru un grup (familie, comunitate) si care se transmit din generatie in generatie
- naratiunile pot privi facerea (mituri ale genezei) dar si pre-facerea (poiesis si techne), adica lumea
in primul caz si lumea in sens heideggerian, in al doilea.
 traditia explica locul si rolul fiintei
- in arhi, traditia pare sa fie constituita din 3 naratiuni semnificative
 topos - stiinta a identificarii si pregatirii locului pt constructie
 typos – optiune pentu unul sau altul din tipurile consacrate de cladire
 techne – mod de a transpune pe acel sit acea actualizare a tipului

 ATRIBUTE ale traditiei

a. arche – traditia este straveche si tocmai in aceasta consta autoritatea ei; originea, vechimea si
intemeierea ei sunt adeseori legate de un fapt sacru
o apelul la arche-tipuri (modele exemplare)
b. valor – din vechimea si din transmiterea ei nealterata in esenta decurge valoarea traditiei
o vechimea si conformitatea la traditie garanteaza calitatea pentru grupul atasat respectivei
traditii
o inovatia inseamna o cat mai buna adaptare a circumstantelor noi la sensul traditional
c. post-factum – traditia este observata in existent si devenirea ei
o nu poate fi anticipate
d. id/alter – traditia confera identitate grupului, asigura adeziunea,coeziunea si conformitatea
in/la grup prin atasamentul fata de ea
e. (re)itero – repetitia cu regula de iteratie este regula central a oricarei traditii; exista un miex
central vestigial, imprejurul caruia graviteaza toate celelalte componente, noi sau vechi
f. pars pro toto – fiecare dintre partile si articulatiile unei traditii da seama in chip fractalic
despre imaginea intregului

- traditia nu exista decat ca process viu – resucitarea unei traditii in moarte clinica sau mumificarea
unei traditii se cheama istoricism si consecinta lui este muzeificarea.

2. Arche-tectonica

- exista un miez tare al arhitecturii, in general,nu numai al arhi sacre (desi aici este cel mai puternic
conservat) care continua sa ramana arhaic, in sens etimologic
- acest miez tare este unul de alteritate radical care inrudeste arhi cu sacrul
- acest vestigially resistant core, pe care Frampton credea ca il poseda cultura arhitecturala
tectonica, continua sa se manifeste in contemporaneitate in moduri dintre cele mai neasteptate –
acest caracter se numeste la AI retrofuturism

Arhitectura ca amanare care reinventeaza

Nu eternitatea o cauta cei ce zidesc arhitectura ci, prin ea ca vehicul, lentoarea fastoasa a
descompunerii; deliberata, o amanare a entropiei.

Arhitectura ca teatru al memoriei

Oroarea de vacuum, de loc gol, intre imediat in actiune sub credinta ca edificarea este, in sine, o
forma de vindecare. Departe de a fi vindecatoare, arhi este, dimpotriva, o panoplie de gesture violente.
Noul devine un eveniment al redescoperirii, al reinventarii traditiei- o metoda de contextualizare, nu
rareori violenta, a trecutului.
Timpul ca ingredient essential al arhitecturii: arhi se masoara in generatii successive, nu in vieti
individuale- de aici caracterul ei aparenta perenitate.