Sunteți pe pagina 1din 9

Facultatea de Psihologie și Științe ale

Educației

Master: Didactici aplicate pentru învățământul primar

Tehnici discursive și teatrale utilizate pentru


învățământul primar

Adaptarea tehnicilor discursive și de actorie


la situații de comunicare date și/sau(re)create

Coord. seminar: Masteranzi:


Conf. univ. dr. Hobjilă Angelica Pal (căs. Pal )Violeta
Smerea (căs. Codreanu) Alexandra
,,Prin actul comunicării, oamenii, asemenea frumuseţii, se distribuie fără să se
împartă. Comunicând nu te sărăceşti de gândul comunicat ci, mai curând, te umpli de el.’’
(C.Noica)
Dar…, fiindcă există un dar:
Mai presus de neştiinţă sunt cei care citesc.
Mai presus de cei care citesc sunt cei care reţin.
Mai presus de cei care reţin sunt cei care înţeleg.
Mai presus de cei care înţeleg sunt cei care-i fac pe alţii să înţeleagă.
Aceştia sunt învăţătorii. Noi, îmbrăţişând această profesie, am înţeles cât de
importantă este însuşirea limbii materne şi a comunicării orale. De la literă, silabă, cuvânt
spre asociaţii de idei, acesta este drumul, anevoios dar sigur, pe care se înscrie omul în
formarea sa ca personalitate începând cu ipostaza elevului de clasă pregătitoare. Una dintre
cele mai importante sarcini ale ciclului primar o constituie cultivarea capacităţilor de
exprimare a elevilor – comunicarea orală. Realizarea acestei sarcini în condiţii dintre cele
mai bune are implicaţii favorabile pentru întreaga evoluţie intelectuală a şcolarului. În
activitatea de învăţare a tuturor disciplinelor nu poate fi conceput un succes real fără ca
elevii să dispună de posibilitatea de a se exprima.Această capacitate se răsfrânge pozitiv
asupra întregii lor formaţii, influenţând nemijlocit atât procesele de cunoaştere, prin
conţinutul informativ pe care-l vehiculează, cât şi întregul comportament al elevilor.
W. Shakeaspeare spunea “Lumea-ntreaga e o scena si toţi oamenii-s actori… “ .
Dacă ,,lumea e o scenă”, atunci noi suntem actorii, însă, pe de altă parte , ca ființe
sociale, diferențiem rolul asumat în contexte variate de masca ce presupune disimulare.
Profesorul își asumă acest rol și își regizează propriul ,,spectacol” didactic. ,,Actorul”
iese la iveală mai ales în primele cicluri de învățământ, în secvențele în care profesorul
realizează în fața elevilor lectura sau recitarea model/expresivă a unui text literar sau în
etapele premergătoare sărbătorilor, marcate de obicei prin serbări, care conțin în program
dramatizări, puneri în scenă a unor piese de teatru pentru copii.
Elevul poate deveni actor sau, cel puțin, poate exersa tehnicile actoricești atât în
exerciții și jocuri centrate pe anumite componente ale inițierii în această artă, cât și în
pregătirea și derularea unor spectacole de teatru corespunzătoare vârstei. Pe de altă parte,
poate mai importantă este exersarea ipostazei de spectator avizat al unei reprezentații
teatrale care-i pot optimiza demersul comunicativ.
Folosirea tehnicilor teatrale și de joc în munca la clasă îi face atât pe profesori, cât și
pe elevi să perceapă procesul de predare-învățare într-un mod cu totul diferit și provocator.
În timpul predării prin metodele tradiționale sunt stimulate în mare parte atenția și
gândirea, iar celelalte procese psihologice sunt mult mai greu de stimulat. Aceste tehnici
împrumutate din arta actorului stimulează atât gândirea și atenția, cât și creativitatea,
memoria, imaginația, ascultarea activă la un nivel mult mai ridicat, spontaneitatea și
spiritul de echipă, voința și motivația.
Actorul adevărat este nu acela care și-a ales ca profesie actoria, ci acela care o trăiește
intens, prin fiecare replică, prin fiecare rol, prin fiecare spectacol jucat și rejucat.
Utilizarea tehnicilor teatrale s-au dovedit a fi eficiente în activitățile centrate pe
,,rezolvarea unor problemede relaționare, însușirea unor noi noțiuni din diverse domenii,
optimizarea comunicării didactice, antrenarea în lucru a unor echipe nou formate, educația
estetică, civică și religioasă, achiziția de cunoștințe în domeniul tradițiilor populare”.
(Ciobotaru, 2006b, p.18, apud Hobjilă, 2012, p.170)
Având în vedere funcțiile educative ale teatrului în spațiul educațional, putem spune
că nu este întâmplătoare asocierea comunicării didactice cu cea teatrală. Teatrul ca
,,act educațional terapeutic” are următoarele funcții:
 de comunicare prin care se realizează adaptarea socială;
 de reglare care anulează dezechilibrul;
 expresivă care oferă copiilor posibilitatea de a-și manifesta trăirile afective;
 persuasivă prin care copilul este influențat pozitiv în timpul participării la
activitate;
 de comprehensiune simpatetică prin care copilul înțelege trăirile
partenerului;
În comunicarea-teatru instanța locutorială este concretizată în fiecare dintre
ipostazele implicate de actul artistic, de la autorul inițial al actului comunicati până la
regizor, actor, luminist, mașinist, sufleur, etc. Și în comunicarea-teatru, ca și în
comunicarea în accepțiune generală, sunt necesare diverse tehnici verbale, nonverbale și
paraverbale care pot optimiza orice act comunicativ.

Tehnicile teatrale verbale

Uneori ora devine plicticoasă și elevii (în special cei mici) își pierd interesul pentru
ceea ce profesorul sau învăţătorul spune. De aceea, o schimbare a mersului obișnuit al
lecţiei este întotdeauna bine venită. Cel mai bun procedeu este acela al folosirii tehnicilor
dramatice precum și a activităților cu caracter dramatic care prezintă mai multe avantaje:
 încurajează elevii să se exprime liber, să comunice cu colegii lor folosind și
limbajul non-verbal (mișcările corpului sau expresia feţei);
 dă o motivaţie: să dramatizezi un text este incitant și, în același timp, plin de
amuzament.
Produsul finit, piesa de teatru, reprezintă un scop pentru care copiii trebuie să
muncească în grup. Ei sunt motivaţi dacă știu că, în final, li se va cere să arate ce au făcut;
 folosirea tehnicilor dramatice la clasă îi face pe elevi mai încrezători în
propriile lor forţe.
Asumându-și un rol, elevii pot scăpa de identitatea lor zilnică și își pierd inhibiţiile.
Acest lucru este folositor pentru elevii timizi sau pentru cei cărora nu le plac activităţile în
grup. În cazul în care primesc un rol, ei pot fi încurajaţi să devină acel personaj și să-și
abandoneze timiditatea sau stinghereala;
 se schimbă totodată și ritmul lecţiei. Astfel de activităţi sunt centrate pe elev,
spre deosebire de lecţiile centrate mai mult pe profesor.
Folosirea tehnicilor dramatice fac lecţia mai activă și pot dinamiza colectivul de elevi
după un lucru individual mult mai monoton.
Ansamblul tehnicilor verbale se referă, pe de o parte, la manifestările concrete ale
locutorului în cadrul actului comunicativ și, pe de altă parte la exercițiile necesare
optimizării acestor manifestări.
Folosirea preponderentă a comunicării orale în activităţile educative încurajeză elevii
să-şi împărtăşească experienţele personale şi să-şi valorizeze diversitatea de experienţe, să-
şi construiască noile achiziţii pe experienţele lor şi să aplice ce-au învăţat în contexte
diferite, să examineze atent sarcinile de de învăţare şi să le discute cu ceilalţi pentru a se
asigura că le-au înţeles, să acorde atenţie sporită diferitelor tipuri de întrebări pe care le
folosesc în timpul lecţiilor.(Sălăvăstru D., 2004, p.212)
Exerciţiile de dicţie, recitările unor poezii, jocurile de rol formează la elevi
capacitatea de pronunţare clară şi corectă a enunţurilor, de a îmbina cuvintele în enunţuri şi
a enunţurilor în mesaje proprii, capacitatea de redare prin cuvinte proprii a unui fragment
dintr-un text citit şi de adaptare a vorbirii în funcţie de partenerul de dialog, capacitatea de
manifestare a unei atitudini degajate în dialogul cu persoane cunoscute. (Golu P., 1985,
p.p.281-300)
Iată câteva exemple de tehnici teatrale verbale:
 exerciții de dicție prin care se valorifică silabe paronime. bra, bre, bri, bro, bru, bră,
brî, cuvinte care conțin aglomerări de consoane (acvatic, altfel, membru, etc.),
frământări de limbă (Știu că știi că știuca-i știucă / Dar mai știu că știuca-i pește/ și că
știuca se mănâncă/Și că știuca se prăjește) , recitative numărători, structuri versificate;
Jocul "Ce fac şi cum fac?" are drept scop formarea deprinderii de rostire corectă a
unor consoane.
 Pisica (toarce: sfâr, sfâr, sfâr)
 Câinele (latră: ham, ham, ham)
 Ursul (mormăie: mor, mor, mor)
 Porcul (grohăie: groh, groh, groh)
 Oaie (behăie: bee, bee, bee)
 Vaca (mugeşte: muu, muu, muu)
 Şoricelul (chiţcăie: chiţ, chiţ, chiţ)
 Cioara (croncăne: cra, cra, cra)
 Vântul (bate: vâjj, vâjj, vâjj)
 Ploaie (cade:pic, pic, pic)
În vederea corectării unor tulburări de vorbire, cu eficienţă sporită se pot folosi
diverse exerciţii - poezii, a căror recitare se face în şoaptă:
a) Baba, baba, oarba,/ Unde-ţi este roaba,/Roaba ici cole,/ Ia-te după ea!
b) Luna, lacul luminează,/ Lebăda pe el pluteşte,/ Lunecând pe luciul apei, / Capu-n pene-
şi
odihneşte.
 exerciții de asociere lexical-semantică - se dă un cuvânt și fiecare participant trebuie să
descopere cât mai multe cuvinte asociate cu acesta, după care vor compara listele de
cuvinte;
 exerciții-joc de cunoaștere, intercunoaștere și relaționare pozitivă ;
Un exemplu interesant este jocul ,,Eu sunt…, Vreau să te cunosc mai bine, Ce-aș fi
dacă aș fi…?”

Scopul jocului este :


- cunoașterea și autocunoașterea;
- relaţionarea;
- dezvoltarea creativităţii, imaginaţiei și limbajului;
- exersarea unor moduri verbale (condiţionalul);
Materiale necesare: instrumente de scris, fișă de lucru
Cum procedăm:
- elevii sunt împărţiţi în pereche, fiecare elev primește o fișă pe care sunt formulate mai
multe întrebări la care trebuie să răspundă. După completarea întrebărilor cu răspunsurile
necesare, elevii își schimbă între ei fișele și le prezintă clasei.
Exemple de întrebări: Dacă aș fi altcineva, aș fi...., Dacă aș putea să fiu în alt loc
acum, aș fi ..., Dacă nu aș locui în ţara mea, aș locui..., Dacă aș fi un animal, aș fi..., Dacă
aș fi profesor, aș...., Dacă aș putea să vorbesc cu Dumnezeu, L-aș întreba..., Dacă aș fi o
culoare, aș fi..., Dacă aș fi un instrument muzical, aș fi..., etc.
,,Ghemul magic” este un alt joc care are ca scop conștientizarea calităților
celor din jur, exprimarea liberă ȋn cadrul grupului.
Materiale folosite: un ghem de ață.
Descriere: profesorul are ȋn mână un ghem de ață colorată. El va oferi ghemul unui
participant spunându-i de ce l-a ales: ,,te-am ales pentru că ești un prieten bun, mă ajuți…,
sau te-am ales pentru că știi jocuri frumoase…etc”. Cel ales prinde ața și oferă ghemul
altui coleg spunându-i ce calități a remarcat la el, de ce ȋl apreciază. Fiecare participant va
alege cel puțin un coleg până ce ața va forma o rețea asemănătoare unei pânze de păianjen.
Ȋntrebările adresate la final sunt:
1. Cum v-ați simțit ȋn timpul jocului?
2. Ce ați aflat nou?
Concluzia profesorului poate fi: ȋntr-un colectiv/clasă toți colegii sunt conectați ca
ȋntr-o rețea și este important ca relațiile să fie bune, adică să existe ȋnțelegere, prietenie,
respect, ȋnțelegere.
 exerciții de reformulare a unor replici date, fără a schimba sensul inițial;
Jocul de rol
Această metodă folosită în grădiniță și școală, nu este doar o activitate distractivă
pentru copii, ci devine un instrument esențial al învățării. Copilul învață prin experiență,
deoarece devine „actor” al vieții sociale și are ocazia să învețe lucruri noi, să își formeze
convingeri și să înfrunte situații complicate, în care se vede nevoit să găsească soluții
creative pentru a le depăși.
 jocuri de rol care presupun construirea, de către participanți, a replicilor
corespunzătoare
rolurilor indicate sau asumate prin raportare la o anumită situație de comunicare. Jocul de
rol este considerat o artă magică a imitației și a prefacerii. În cadrul jocurilor de rol copilul
reproduce fictiv o situație reală (personaje, fenomene, funcții, relații) într-un scenariu
prestabilit. De-a profesorii și elevii, de-a mama, de-a ghidul și vizitatorii, de-a Zâna
Primăvara, La bucătărie, La bibliotecă, La magazin, etc, sunt doar câteva exemple de
jocuri de rol ce pot fi desfășurate cu elevii din ciclul primar. Prin acest tip de joc, elevii
sunt încurajați să se joace și să dobândească o mulțime de abilități și cunoștințe își
explorează imaginația, dobândește noi elemente de limbaj și își dezvoltă vocabularul, își
îmbunătățește abilitățile sociale.
 exercițiile de improvizație care dezvoltă abilitatea de a crea, de a cânta, de a juca sau a
vorbi ca reacție la ceea ce se întâmplă în jur sau ca reacție la propriile gânduri sau
sentimente.
Acest gen de exercițiu l-am aplicat de foarte multe ori la finalul orelor de limbă
română și nu numai, elevii primind cuvinte cheie ale textului citit în clasă, pe grupe,
solicitându-le să realizeze jocuri de improvizație. În textul Minunata călătorie a lui Nils
Holgersson, de Selma Lagerlof, elevii au primit cuvintele: „zgomot”, „spiriduș”, „pitic”,
„curte”, „păsări”. Elevii pe grupe și-au distribuit roluri, au creat dialoguri pe care le – au
prezentat colegilor.
Alte jocuri folosite la ore sunt: Răspunde cu întrebare - se stabilește un cadru de joc
(de exemplu în autobuz, la magazin, în parc, la spital etc.), unul din copii este ales să stea
în mijloc și să creeze atmosfera, următorul care intră în scenă trebuie să pună o întrebare.
Celălalt trebuie să răspundă tot cu o întrebare. Și tot asa până când unul din participanți nu
mai reușește să răspundă cu o întrebare și este înlocuit.
Povestitorul și mâinile - unul dintre participanți este povestitorul. Se alege o
meserie: brutar, frizer, etc. și trebuie să descrie o zi de lucru. În spatele lui alt copil a
interpreta mâinile povestitorului, care trebuie să se miște în contrapunct cu povestea.
 exerciții de dramatizare = de transformare a unui text epic sau a mai multor texte epice
subsumate aceleași teme într –un text care să aibă caracteristicile celui dramatic, destinat
reprezentării scenice.
Ca formă de activitate predominant artistică, dramatizarea este specifică îndeosebi
copiilor de vârstă școlară și mai puțin preșcolarilor. Copiii vor înțelege că a interpreta un
rol înseamnă nu numai a rosti vorbele unui personaj, ci și să te miști, să privești, să simți
(pentru moment) ca personajul respectiv.
Pentru reușita unei dramatizări, profesorul trebuie să aibă în vedere mai multe
aspecte: pregătirea elevilor, distribuirea rolurilor, scenografia, costume și machiaj, decoruri
și recuzită, lumină și sunet, regia de culise, premiera.
Acest gen de exercițiu de dramatizare l-am aplicat elevilor în clasa a IV-a după lectura
cărții ,,Legendele Olimpului”. Elevii au lucrat pe grupe, fiecare grupă citind câte un
fragment, apoi au transpus singuri textele într-o variantă dialogată, folosind costume și
decor.
 exerciții - joc de autoprezentare – Eu sunt… (trăsături fizice și sufletești, aspirații,
personaje preferate).
 obiectul-ființă – elevii sunt puși în situația de a-și imagina că un obiect devine ființă și
să precizeze ce vede, ce aude, ce simte în acea situație de comunicare.
 exerciții de metamorfozare – în cadrul acestor jocuri elevii vor folosi obiecte din jurul
lor cărora le vor atribui alte caracteristici. Metamorfozarea implică imaginație,
obiectele își schimbă forma, din vizibile devin invizibile și invers. Jocul „Substanța
spațială” constă în faptul că elevul actor, cel care apare în fața colegilor are între palme
o substanță spațială. El trebuie să se comporte și să verbalizeze colegilor, astfel încât
și ei, poziționându-se ca și el să simtă substanța între palme.

Jocuri propuse pe discipline

La disciplina ,,Matematică” în cadrul lecţiei ,,Scrierea numerelor cu cifre


romane’’ se poate folosi jocul didactic: ,,Mama spune’’. Obiectivele jocului sunt
următoarele: să descopere numerele scrise cu cifre romane, apoi să le asocieze cu cifre
arabe; să dea dovadă de spirit de echipă, să comunice în munca pe grupe. Elevii vor fi
împărţiţi în trei grupe, fiecare grupă fiind condusă de o elevă care va fi mămica, ceilalţi
fiind copiii ei. Astfel o grupă se va ocupa de „punerea bulionului”, alta de ardei şi ultima
„compot sau dulceaţă”. Mai întâi ne amintim cifrele romane. Ce sunt cifrele romane? Cine
le-a folosit prima dată? Ce simboluri cuprinde? Ce reguli de scriere au?
- Proba 1: Stabiliţi ce legume/fructe au scrise pe ele cifre romane, iar apoi le scrieţi cu cifre
arabe.
- Proba 2: Compuneţi pe jetoanele cu fruncte/ legume cifre romane utilizând simbolurile L,
I, X. Aşezaţi aceste jetoane şi pe cele potrivite grupei voastre de la fişa 1 într-un borcan
pentru a pune murături, bulion sau compot.
- Proba 3: în mijlocul clasei se vor aşeza câteva cartoane colorate, pe care vor fi scrise cifre
romane şi cifre arabe; elevele „mămici” vor veni lângă aceste cartoane, desemnând un elev
din grupa lor care vor executa mișcarea cerută (ex. pune piciorul drept pe cartonul roz, pe
care scrie cu cifre arabe numărul XIX).
La disciplina ,,Educaţie civică”, pentru lecţia trăsăturile fizice şi morale ale
persoanei se poate folosi jocul ,,Ghici cine sunt?’’care se desfăşoară astfel: fiecare copil
scrie pe o coală de hârtie 4-5 trăsături de personalitate (fizice,morale); bileţelele împăturite
se pun întru-n bol; elevii sunt invitaţi să extragă câte un bileţel şi după ce-l citesc trebuie să
ghicească persoana descrisă.
Acest joc se poate folosi și la orele de limba română (mai ales la unitatea de
învăţare ,,Comunicarea despre personajul literar”), dar şi la orele de geografie, istorie,
ştiinţe ale naturii. La unitatea de învăţare ,,Raporturile noastre cu ceilalţi oameni ”,
secvenţa de conţinut: ,,Invidia. Conflictul” se poate folosi jocul de rol: se sugerează
elevilor să se gândească la poveşti cum ar fi: Cenuşăreasa, Albă ca zăpada, Harap –Alb şi
Fata babei şi fata moşneagului. Apoi, elevii, împărţiţi în trei grupe, vor interpreta rolurile
personajelor din povestea ce le-a revenit, prin extragerea unui bileţel, cu titlul uneia din
poveştile menţionate. După prezentarea scenetelor şi discuţiile corespunzătoare se notează
pe tablă şi în caiete, în antiteză, ce înseamnă bunătatea şi răutatea. În cazul acesta,
obiectivul urmărit a fost descoperirea trăsăturilor morale pozitive şi negative ale
persoanelor. De asemenea gradul de participare al elevilor de obicei este maxim.
Tehnicile de comunicare folosite în jocul de rol sunt utilizate cu dublu scop: pe de o
parte simplist, antrenarea copiilor într-o comunicare directă coerentă și cu finalitate,
exersând astfel competența specifică; pe de altă parte ajută la descoperirea unor
particularități ale individului din perspectivă psihosocială, psihologică și psihopatologică
(aspecte relaționale, adaptare/ integrare, inhibiții, tipologie de personalitate, blocaje, fobii).
Prin transferul de personalitate presupus de jocul de rol se realizează o dezinhibare a
subiectului, care lasă liberă comunicarea de idei, trăiri, frustrări, dorințe prin vocea
personajului cu care se asociază deliberat.

Bibliografie:
1. Abric, Jean-Claude (2002). Psihologia comunicării teorii şi metode, Editura Polirom, Iaşi
2. Coord. Cucoș Constantin, Bogdan Bălan, Ștefan Boncu, Simona Butnaru, Psihopedagogie
– pentru examenele de definitivare și grade didactice, Ediția a III-a revăzută și adăugită,
2009, Editura Polirom, Iași
3. Hobjilă, Angelica, (2012)., Comunicare, discurs și teatru, Editura Institutul European, Iași
4. Molan, Vasile, (2015)., Didactica disciplinelor ‚‚Comunicare în limba română’’ și ‚‚Limba
și literatura română’’ din învățământul primar, Editura Miniped, București
5. Negruțiu, S., (2011), Educația prin valorile arhetipale; o perspectivă realizabilă; demers
experimental, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca
6. Stan, L., (2014), Pedagogia preșcolarității și a școlarității mici, Editura Polirom, Iași.
7. Șerbănescu, B., (2000), Valorile naționale și educația, Editura Universitară ,,Carol
Davila”, București.
8. Toma, Clara (2005). Comunicarea nonverbală sau adevărul de dincolo de cuvinte, Editura
ALE, Bucureşti
Webografie:
1. https://ro.scribd.com/doc/21726227/COMUNICAREA-VERBALA?
fbclid=IwAR02RaBio0rPIdP96BX-sffznTZeBnq4BtU9DQYwQOIZ8xMHjkZ7ql99Mxk
2. https://ro.scribd.com/doc/47015550/Referat-Comunicarea-Verbala-Si-Nonverbal-A?
fbclid=IwAR2espgaSjRo1dTz9sCHEUUy58P5WBFxW7iNZCnGfRumO08StFGRvOfUq
28
3. https://edict.ro/tehnici-teatrale-care-se-pot-utiliza-la-orele-de-limba-si-literatura-romana/