Criminologie

Conceptii

A) Sectoriale
- Teoriile de inspiratie biologica (in variantele lor moderne) – care considera ca (in sens restrictive,
anthropologic) obiectul criminologiei consta in studiul infractorului, deviantului, anormalului.
- Teoriile de inspiratie psihologica si sociologica – care extend obiectul criminologiei la studiul
tuturor faptelor antisociale (dincolo de sfera cadrului juridic) sau numai la studiul tuturor
faptelor ilicite din sfera cadrului juridic specific dreptului civil, administrativ, penal.

B) Unificatoare
- Teoriile multifactoriale – care considera ca obiectul criminlogiei modern consta in studiul
factorilor sociali si individuali care determina comportamentul infractional, astfer cum e
denumit de legea penala.

JEAN PINATEL, referindu-se la criminologie si obiectul ei, arata conditiile pe care aceasta trebuie sa le
indeplineasca:

- Sa-I fie cunoscute manifestarile si regularitatile

- Sa fie un fenomen pozitiv general (criminalitatea ca un ansamblu de fapte, o realitate
observabila)
- Sa fie un fenomen omogen (fapte care prezinta pericol social si sunt pedepsite)
- Sa fie un fenomen specific (sa nu se confunde cu alte fenomene asemanatoare si nici cu
incalcarea altor norme de drept)
- Sa aiba posibilitatea de a fi analizat si studiat (realitate cu unele aspect biologice, psihologice,
sociale care se pot studia ca intreg sau ca parte)

Obiectul criminologiei se preteaza la o analiza si sinteza multipla, ajungand la adevaruri, legitati si

consecinte stiintifice,

OBIECTUL CRIMINOLOGIEI

- Criminalitatea ca fenomen social, la care sunt integrate infractiunea, infractorul, victim si reactia
sociala intr-un ansamblu unitary ce se comporta ca un intreg cu proprieati si functii proprii,
distincte de proprietatile si functiile oartilor componente.
 - Partile componente – infractiunea, infractorul, victima si reactia sociala – au proprietati si functii
propria care pot di identice, complementare sau divergente cu cele ale criminalitatii ca fenomen
social.

CRIMINALITATEA FENOMEN SOCIAL – ansamblul faptelor cu aparenta penala comise intr-un interval
temporal si spatial determinat.

CRITERIUL SUBIECTIV

- SPATIAL : - criminalitate nationala (regional, zonala, etc.) care presupune totalitatea

infractiunilor comise pe teritoriul unui stat, (regiune, zona, etc.)
- TEMPORAL : - anual (zilnic, lunar, semestrial, intr-un deceniu) se comit X infractiuni.
- MODALITATII COMITERII : - criminalitate cu vointa (lovire, vatamarile corporale, talharia, etc) si
fara vointa (furtul, inselaciunea, etc.)
- SUBIECTILOR ACTIVI : crimilaitate feminine si masculina, criminalitate juvenila si adulta,
criminalitate obisnuita si a “gulelor albe”, etc.

CRITERIUL OBIECTIV

- REALA : totalitaea faptelor penale comise efectiv (indifferent daca sunt sau nu cunoscute de
catre organele justitiei penale)
- APARENTA : totalitatea faptelor aparent penale semnalate organelor justitiei penale si
inregistrate ca atare.
- LEGALA : totalitatea faptelor penale pentru care s-au pronuntat hotarari de condamnare ramase
definitive.
- CIFRA NEAGRA : diferenta dintre criminalitatea reala si criminalitatea aparenta (fatele comise
efectiv dar care raman necunoscute justitiei penale din diferite motive)

PARTILE COMPONENTE

- INFRACTIUNEA : fapta penala prevazuta de egea penala savarsita cu vinovatie, nejustificata si

imputabila persoanei care a savarsit-o.
!!! conceptul reflecta aspectul material, uman, moral si juridic al unei anumite fapte considerate
periculoasa si sanctionata de societate.

- INFRACTORUL : (subiectul activ) : persoana/persoanele care:

- Savarseste/savarsesc in mod nemijlocit o fapta prevazuta de legea penala. (autor/ii)
- Cu intentie, determina o alta persoana sa savarseasca o fapta penala (insitgatorul)
- Cu intentie, inlesneste sau ajuta in orice mod la savarsirea unei fapte prevauta de legea penala
(complice)
 !!! conceptul are o semnificatie complexa datorita conditionarilor bio-psiho-sociale care
determina o persoana mai mult sau mai putin “normala” sa incalce legea.

SCOPUL CRIMINLOGIEI

A) GENERAL (comun stiintelor penale)

- Fundamentarea unei politici penale eficente care sa fie in masura sa asigure apararea valorilor
sociale fundamentale precum si prevenirea si combaterea fenomenului criminal (infracional).

B) PARTICULAR (specific acestei stiinte)

- (In plan theoretic) verificarea validitatii ipotezelor privind factorii criminogenic, reconsituirea
interactiunilor (generale si particulare) cu specific ciminogen care au determinat individul sa
comita infractiunea, precum si reactia sociala fata de respectivul fenomen criminal.
- (In plan practic) prevenirea si combaterea criminalitatii ca fenomen social.

FUNCTIILE CRIMINOLOGIEI

A) TEORIETICA-EXPLICATIVA

- Cercetarea stiintifica in criminologie este interdisciplinara si analitic sintetic, isi propune

investigatia criminalitatii, ca fenomen social, cunoasterea cauzelor si analiza masurilor de lupta
impotriva acesteia.

B) APLICATIVA-PROSPECTIVA

- Criminologia investigheaza complexitatea priblemelor cauzalitatii criminalitatii pentru a

identifica modele de interactiuni cauzale la nivelul diverselor grupe si caegorii de infractiuni,
precum si la scara fenomenului criminalitatii in ansamblu, si a oferi o baza pentru cunoasterea
veridica a criminalitatii si pentru directionarea de catre factorii de decizie a interventiilor
preventiv-educative.

C) DESCRIPTIVA

- !!! sunt colectate date referitoare la criminalitate (starea si dinamica acesteia), infractiune
(tipologii ale infractiunilor si ale comportamentelor infractionale, caracteristicile lor), infractori,
evolutia carierei criminale, etc.
- !!! s-a droit sa demonstreze (pe calea studiului descriptiv) diferenta dintre infractori si non-
infractori, cat si evolutia starii infractionale intr-un interval temporal si spatial determinat.
C1) MEDIUL (cadrul de viata al individului)

- Fizic – alcatuit din mediul natural, mediul modificat sic el artificial.

- Social – reprezentat de relatii (sociale) interpersonale, inter-grup, si inter-societate, relatii (de
transformare) economice, culturale, politice, etice, etc.

C2) TERENUL (trasaturile de ordin bio-constitutional ale individului)

- La Baza = ereditatea
- Ereditate + Mutatiile Genetice = Nativul
- Nativ + Modificarile intervenite asupra fatului in uter = congenitalul
- Congenital + Modificarile somatice care intervin odata cu cresterea = Constitutional
- Constitutional + Modificarile determinate de influentele fizice si psihice de-a lungul existentei
umane = TERENUL.

FUNCTIA DESCRIPTIVA – CONCEPTE OPERATIONALE

1) PERSONALITATEA: (trasaturile de ordin psihic ale individului)

- Subiectul uman considerat ca o unitate bio-psiho-sociala, purtator al functiilor episistemice,
pragmatice si axiologice.
- Personalitatea antisociala e refera la indivizii care nu sunt socializati si al caror model de
comporament ii adduce in mod repetat in conflict cu societatea.

2) SITUATIA

- Specifice – ocazia trebuie cautata de inractor

-Nespecifice – ocazia nu trebuie cautata de infractor
- Mixte – situatia este cautata si (de de alta parte) exista un stimul specific rezultat din presiunea
exercitata asupra individului pentru a comite fapta.

3) ACTUL INFRACTIONAL – raspunsul pe care personalitatea il da unei anumite situatii.