Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
OBIECTUL CRIMINOLOGIEI :
Constă în studiul fenomenului criminalităŃii, având ca scop de cercetare:
• fenomenul social;
• fenomenul juridic;
• fenomenul antisocial;
• fenomenul unitar;
• fenomenul repetabil şi persistent;
• fenomenul numeric şi statistic;
• fenomenul calitativ - negativ şi periculos;
• fenomenul care nu poate fi studiat şi analizat.
DOMENIUL CRIMINOLOGIEI :
Individualizează:
• faptele prevăzute de legea penală (art.17 din Codul Penal);
• faptele care deşi sunt prevăzute de legea penală, nu constituie
infracŃiuni, în sensul legii penale, cum ar fi: legitima apărare, constrângerea fizică sau
psihică, minorii sub 14 ani, alienaŃii mintali etc...
CLASIFICAREA CRIMINALITĂłII :
• criminalitatea reală;
• criminalitatea descoperită sau aparentă ;
• criminalitatea ocultă sau cifra neagră;
• criminalitatea legală.
CONCEPTELE OPERAłIONALE :
• Mediul (geografic, social, general, individual, familial,
ocazional,ales);
• Terenul ereditar (de natură biologică);
• Personalitatea (temperamentul, caracterul, inteligenŃa);
• SituaŃia (împrejurarea specifică-nespecifică, periculoasă - amorfă,
riscantă-neriscantă );
• Actul penal (actul criminal).
FUNCłIA EXPLICATIVĂ :
Continuitatea funcŃiei descriptive, prin care se explică natura şi esenŃa fenomenului
infracŃional.
CONCEPTELE OPERAłIONALE :
• Conceptul de „factor criminogen” (adică elementul de determinare a
actului criminal);
• Conceptul de „criminogeneză” (cauzele care determină şi
împrejurările sau condiŃiile care favorizează fapta antisocială);
• Conceptul de „factor criminogen-mobil” (conduita subiectivă a
individului în comiterea actului criminal);
• Conceptul de „indice criminogen” (acel „simptom” ce poate permite
un diagnostic criminogen privind un individ);
• Alte concepte (personalitate, criminodinamica, situaŃia, împrejurarea şi
loc de comitere)etc..
CONCEPTE OPERATIONALE :
• Prezentul (starea fenomenului infracŃional în timp şi spaŃiu);
• Viitorul (probabilitatea stării infracŃionale în perspectivă);
• Riscul (factorii care pot favoriza trecerea la actul criminal în anumite
condiŃii);
• Prognosticul criminogen (este derivat din prognosticul social,
ipoteza comportamentelor viitoare ale unor indivizi);
FUNCłIA PROFILACTICĂ : remediul acŃiunii antisociale care se reflectă
în aplicarea politicii penale adecvate în cadrul cunoaşterii fenomenului infracŃional .
CONCEPTE OPERAłIONALE :
• prevenŃia generală (definirea unor măsuri de natură educaŃională,
economică, socială, penală pentru restrângerea criminalităŃii);
• prevenŃia specială ( măsuri concrete, individuale de prevenire a unor
fapte antisociale );
• combaterea criminalităŃii :
a).forma
forma represiunii penale (pedepsirea vinovaŃilor pe baza legilor
elaborate);
b).măsurile
măsurile de siguranŃă (pentru persoanele cu tulburări de comportament
în vederea resocializării);
I. METODE GENERALE:
A. METODA STATISTICĂ :
Metoda demersului statistic pentru stabilirea volumului (mărimea), dinamica,
întinderea în spaŃiu a criminalităŃii şi numărul persoanelor angrenate în criminalitate .
Mijloace şi tehnici de investigare :
• statisticile oficiale ale poliŃiei, parchetelor, Ministerului JustiŃiei;
• statistici ştiinŃifice ale cercetătorilor ştiinŃifici, organizaŃii sociale, etc...
• se folosesc formulare speciale care apoi se centralizează şi se prelucrează .
C. METODA PSIHOLOGICĂ :
Se referă la analiza psihologică a criminalului, din punctul de vedere al
motivelor (mobilul) care l-au determinat să comită fapta (resentimente, ură, răzbunare,
duşmănie, dorinŃa de îmbogăŃire, etc., prin următoarele:
Mijloace şi tehnici de investigare :
• chestionare şi interviuri care se referă la aspectele psihologice de
criminogeneză;
• observaŃia prin chestionare şi interviuri privind: memoria, inteligenŃa,
caracterul,funcŃiile psihice prin diferite metode clinice şi paraclinice de
cunoaştere psihologică .
I. ORIGINI ISTORICE :
A. în epoca primitivă - nu se poate pune problema criminalităŃii ca fenomen .
B. În societatea antică - criminalitatea apare în forme variate, în Grecia, India,
China, Egipt, Roma, ceea ce a impus apariŃia primelor norme juridice coercitive .
C. în societatea feudală - apar primele preocupări pentru cunoaşterea acestui fenomen,
prin studii ce aparŃin lui Toma D'Aquino, Francis Bacon, Giordano Bruno, Tomas Borus,
B.Spinoza, Emanoil Kant-filosofi şi gânditori umanişti care susŃin că ordinea socială trebuie
apărată prin legi care să incrimineze faptele antisociale.
D. în perioada apariŃiei burghezo-capitaliste: - apar noi studii
apariŃiei şi consolidării societăŃii burghezo-
şi cercetări sub influenŃa iluminiştilor din sec. XVIII:
• opera lui Montesquieu „Despre spiritul legilor”;
• opera lui Cesare Beccaria „Despre delicte şi pedepse ”;
• opera lui Jeremy Bentham „Introducere în principiile morale ale legislaŃiei”
etc...
II. ÎNTEMEIEREA CRIMINOLOGIEI ROMÂNEŞTI :
A. în epoca cetei primitive - nu existau legi şi o autoritate publică pentru măsuri
coercitive ;
antice (sclavagiste) apar primele incriminări ale unor fapte,
B. în epoca societăŃii antice
instituite de rege şi marii preoŃi geto-daci („Belagines”, iar în timpul ocupaŃiei romane sunt
impuse legile Imperiului Roman, aplicate de guvernatorul Daciei („Jus-gladii”) .
C. în epoca societăŃii feudale - după retragerea romanilor - apar voievodatele
şi cnezatele, apoi statele feudale - Tara Românească, Moldova, Voievodatul Transilvaniei
când se formează sistemul dreptului cutumiar „Legea łării” sub forma „ Pravilelor” „
Trădarea Domnului” „ Osluhul” „Omuciderea” „Legiuuirea Caragea” „Indreptarea legii a lui
Matei Basarab” - care incriminează mituirea, furtul, crima, tâlhăriile - cu pedepse grave,
inclusiv pedeapsa cu moartea.
Crime contra
contra persoanei :
- prin violenŃă imediată (împuşcare);
- comise în timp (otrăvire);
- intoxicări (microbi, viruşi, droguri).
Crime contra altor valori :
- împotriva justiŃiei;
- împotriva siguranŃei statului;
- împotriva ordinii publice;
- infracŃiuni de corupŃie, etc...
III. DELINCVENTA JUVENILĂ - fiind deosebit de importantă se tratează separat
.
IV. CRIMINALITATEA MASCULINĂ SI FEMININĂ;
• sub raport cantitativ – criminalitatea feminină este mult mai redusă,
reprezentând 10-15 % din ce globală;
• sub raport calitativ – există de asemenea diferenŃe, criminalitatea feminină
având forme specifice : pruncucidere, prostituŃie, escrocherii, fraude fiscale, agresiuni orale
sau fizice .
V.FORME SPECIALE DE CRIMINALITATE :
• Criminalitatea grup- constituită la nivel de stradă, cartier, zonă sau anumit
Criminalitatea de grup-
mediu ( „bandă”, „gaşcă”, în special în furturi.
• grup deosebit de frecventă în cartiere, străzi, cu
Criminalitate juvenilă de grup-
manifestări agresive, huliganice, ultraje ;
• în mediile bogate şi mediile sărace - în mediile bogate apare aşa-zisa
Criminalitate în
criminalitate a „gulerelor albe” - domeniul financiar-bancar, evaziune fiscală, falimentul
fraudulos, escrocherii, corupŃie, etc...
• Criminalitatea mulŃimii (sau spontană de grup) întâlnită frecvent la mitinguri,
adunări publice, greve ilegale, manifestări sportive;
• Criminalitatea urbană şi cea rurală - cu anumite caracteristici în mediul urban şi
rată mai mare: delicte economice, contra persoanei, droguri, jafuri, iar în mediul rural cu alt
specific: infracŃiuni de furt, incendieri, relaŃii interfamiliale tensionate, omucideri, etc...
• Criminalitatea violentă:
a). InfracŃiuni de mare violenŃă (omorul cu toate calificările sale,
lovirile cauzatoare de moarte, pruncuciderea, violul, ultrajul calificat, tâlhăria în toate
formele );
b).InfracŃiuni de violenŃă medie (propriu -zise) respectiv vătămările
corporale, violenŃele comise din culpă, etc.;
c).InfracŃiuni de violenŃă redusă: agresiunile verbale (injurii, insulta,
calomnia);
De reŃinut că societatea umană plăteşte un greu tribut acestei criminalităŃi de
violenŃă.
CRIMINOLOGIE
SEMINARUL NR.1
SEMINARUL NR. 3
SEMINARUL NR.4
SEMINARUL NR.5
SEMINARUL NR.6
SEMINARUL NR.7
TEME DE REFERAT
BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ: