Sunteți pe pagina 1din 77

+Rémi De Vos

TREI DESPĂRŢIRI

1
Traducere din franceză de Vlad Russo

2
CĂŢEAUA LUI

Allegro

Unu 

UN BĂRBAT

O FEMEIE

Femeia şi bărbatul stau la masă şi mănâncă.

BĂRBATUL: E delicios!

FEMEIA: Zău?

BĂRBATUL: Un deliciu!

FEMEIA: Îţi place?

BĂRBATUL: Mă topesc!

FEMEIA: Nu mai spune!

BĂRBATUL: Te lingi pe degete.

FEMEIA: Mi­era teamă să n­o fi zbârcit.

BĂRBATUL: Ce rafinament!

FEMEIA: Mă bucur.

BĂRBATUL: Cum o faci?

Femeia zâmbeşte.

FEMEIA: Ei…

BĂRBATUL: Sunt mai multe arome…

FEMEIA: Deci e bun?

3
BĂRBATUL: O încântare!

FEMEIA: Bravo.

BĂRBATUL: Absolut delicios!

Termină de mâncat din farfurie.

FEMEIA: Mai vrei?

BĂRBATUL: Nu ştiu ce să zic.

FEMEIA: Mai ia, de ce nu?

BĂRBATUL: Îmi plezneşte burta.

FEMEIA: Ei, lasă că mai e un pic de loc.

BĂRBATUL: Bine, mai iau.

Îşi mai pune în farfurie.

FEMEIA: Aşa, fă­ţi pofta.

BĂRBATUL: Ah, ce bun e!

FEMEIA: Îmi face plăcere dacă­ţi face plăcere.

BĂRBATUL: Şi încă ce plăcere!

FEMEIA: Îmi face mare plăcere.

Bărbatul mănâncă.

BĂRBATUL: Auzi? E nebunie curată!

FEMEIA: Ce anume?

BĂRBATUL: E şi mai bun!

FEMEIA: Ţi se pare?

BĂRBATUL: E de necrezut!

4
FEMEIA: Zău?

BĂRBATUL: După ce­ţi trece surpriza, guşti şi mai bine aromele.

FEMEIA: Chiar ţi se pare că­i mai bun?

BĂRBATUL: A doua porţie are ceva în plus.

FEMEIA: Aha, înţeleg.

BĂRBATUL: Pricepi ce vreau să spun?

FEMEIA: Mda.

BĂRBATUL: Prima oară n­am simţit tot.

FEMEIA: Dar acuma da?

BĂRBATUL: A doua oară se simt bine de tot diferenţele.

FEMEIA: Înseamnă că mi­a reuşit.

BĂRBATUL: E­o experienţă gustativă absolută!

FEMEIA: Merci.

BĂRBATUL: Ba chiar mai mult.

FEMEIA: Zău? Cum adică?

Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: E ca şi cum ai gusta din paradis.

FEMEIA: Exagerezi!

BĂRBATUL: Nu, pe cuvântul meu, e divin.

FEMEIA: E drept c­am vrut să iasă perfect.

BĂRBATUL: Toată masa a fost delicioasă.

FEMEIA: Mă bucur.

BĂRBATUL: Absolut divină!

FEMEIA: Deci a fost bun?

BĂRBATUL: Bun? Ţie nu ţi­e bine? A fost formidabil!

FEMEIA: Chiar totul?

5
BĂRBATUL: Cred că­n viaţa mea n­am mâncat aşa bine.

FEMEIA: O spui doar ca să­mi faci plăcere!

BĂRBATUL: Nici vorbă, crede­mă, a fost delicios.

FEMEIA: Chiar totul ţi s­a părut bun?

BĂRBATUL: Absolut.

FEMEIA: Nici un fel nu ţi­a plăcut mai puţin ca celelalte?

BĂRBATUL: Totul a fost perfect, de la un cap la altul.

FEMEIA: Nici un cusur?

BĂRBATUL: Absolut niciunul.

Pauză.

FEMEIA: Poţi să mai iei dacă vrei.

BĂRBATUL: Ah nu, acum chiar că nu mai pot.

FEMEIA: Mai e.

BĂRBATUL: Nu mai intră nimic.

FEMEIA: Mă rog…

BĂRBATUL: Uită­te şi tu ce burtă am, e ca o tobă.

FEMEIA: Da’ sper că te simţi bine.

BĂRBATUL: Sunt în al nouălea cer.

FEMEIA: Nu te simţi prea greu? N­aş vrea să te­mbolnăveşti.

BĂRBATUL: Nici o grijă, mă simt prefect.

FEMEIA: Atunci e bine.

BĂRBATUL: Aşa de bine cum nu mi­a fost niciodată.

FEMEIA: Tu vorbeşti serios?

BĂRBATUL: Uite, ştii ceva? Am un sentiment de plinătate.

FEMEIA: Zău?

BĂRBATUL: Nu­i un sentiment prea des întâlnit.

6
FEMEIA: E­adevărat.

BĂRBATUL: Înţelegi ce vreau să spun?

FEMEIA: Cred că da.

BĂRBATUL: În clipa asta simt o satisfacţie totală.

FEMEIA: Datorită mesei?

BĂRBATUL: Datorită mesei pe care mi­ai pregătit­o, da.

FEMEIA: Atunci e foarte bine.

BĂRBATUL: Ce ospăţ!

FEMEIA: Eu am plecat.

Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: Unde te duci?

FEMEIA: Nu, nu, plec de tot.

BĂRBATUL: Cum adică?

FEMEIA: Plec pentru totdeauna.

Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: Glumeşti?

FEMEIA: Nu.

BĂRBATUL: Nu glumeşti?

FEMEIA: Nu.

Pauză.

BĂRBATUL: Nu­nţeleg.

FEMEIA: E uşor de­nţeles.

7
BĂRBATUL: Mă părăseşti?

FEMEIA: Exact.

Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: Glumeşti?

FEMEIA: Deloc.

BĂRBATUL: Nu glumeşti?

FEMEIA: Nu.

BĂRBATUL: Vrei să mă părăseşti?

FEMEIA: Da, gata, te las.

BĂRBATUL: Acum?

FEMEIA: Da.

BĂRBATUL: Tocmai la desert?

FEMEIA: O să­ţi bei cafeaua singur.

Pauză.

BĂRBATUL: E bună gluma!

FEMEIA: Nu­i nici o glumă, uită de glumă.

BĂRBATUL: Mă părăseşti acum?

FEMEIA: Da.

BĂRBATUL: Păi, stai puţin…

FEMEIA: Nu­i nici o glumă.

Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: Deci ai de gând să mă laşi?

8
FEMEIA: Gata, te­am şi lăsat.

BĂRBATUL: Când?

FEMEIA: La desert.

BĂRBATUL: În timpul desertului?

FEMEIA: Imediat după.

BĂRBATUL: Ţi­a venit după desert?

FEMEIA: Nu, mi­a venit mult mai înainte.

BĂRBATUL: La antreuri?

FEMEIA: Înainte să pregătesc masa.

Pauză.

BĂRBATUL: Stai că nu­nţeleg.

FEMEIA: Am pregătit masa ştiind c­o să te las.

BĂRBATUL: Nu pot să cred!

FEMEIA: Ba da.

BĂRBATUL: Şi masa?

FEMEIA: E­o masă de adio.

Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: Deci tu chiar mă părăseşti?

FEMEIA: Da.

BĂRBATUL: N­o fi o toană de­a ta?

FEMEIA: Nu, m­am gândit foarte bine.

BĂRBATUL: Şi ţi­ai propus să mi­o spui în timpul mesei?

FEMEIA: Nu în timpul, după.

BĂRBATUL: După masă?

9
FEMEIA: Da.

BĂRBATUL: De ce?

FEMEIA: Păi, n­ai fi mâncat desertul.

BĂRBATUL: Şi ce dacă?

FEMEIA: Prea m­am chinuit să­l fac.

BĂRBATUL: Ah, se topea în gură!

FEMEIA: Merci.

Pauză.

BĂRBATUL: Deci mă părăseşti?

FEMEIA: Da.

BĂRBATUL: Şi ai pregătit prânzul pentru ocazia asta?

FEMEIA: Da.

BĂRBATUL: Absolut greţos!

FEMEIA: Cum, n­a fost bun?

BĂRBATUL: Ba da, prânzul da.

FEMEIA: M­am dat peste cap pentru el.

BĂRBATUL: A fost delicios.

FEMEIA: Mi­a luat două zile.

BĂRBATUL: Şi­n tot timpul ăsta tu te gândeai să mă laşi?

FEMEIA: Mă gândesc mai demult.

BĂRBATUL: E de groază!

FEMEIA: Două zile am stat în bucătărie…

BĂRBATUL: Masa a fost excelentă, tu eşti de groază.

FEMEIA: După atâta osteneală…

Pauză.

10
BĂRBATUL: Da’ cum ţi­a venit?

FEMEIA: Cheful să te las?

BĂRBATUL: Nu, ideea mesei.

FEMEIA: Vroiam să închei pe o notă pozitivă.

BĂRBATUL: O notă pozitivă?

FEMEIA: Să încheiem totul cu un moment bun.

BĂRBATUL: Mie momentul ăsta n­o să­mi amintească nimic bun.

FEMEIA: Poate că nu, dar masa?

BĂRBATUL: Masa da, dar ce urmează nu, deloc.

FEMEIA: O să­ţi aminteşti de masă.

BĂRBATUL: Nota de plată e cam pipărată.

FEMEIA: Da’ a meritat, nu?

BĂRBATUL: Ce anume? Să mă părăseşti? Nu, cred că nu.

FEMEIA: Gata, s­a terminat.

Pauză.

BĂRBATUL: Îmi vine să vărs.

FEMEIA: Te rog, nu…

BĂRBATUL: Dacă vărs tot ce­am mâncat, rămâi cu mine?

FEMEIA: Nu.

Pauză.

BĂRBATUL: Şi de ce mă părăseşti?

FEMEIA: Nu te mai suport.

BĂRBATUL: I­auzi!

11
FEMEIA: Nici pe tine, nici pe căţeaua ta.

BĂRBATUL: Pe Diva?

FEMEIA: Da, n­o mai suport.

Pauză.

BĂRBATUL: Sunt distrus!

Doi

Femeia e legată de un scaun.

Bărbatul îi dă să mănânce cu o lingură.

FEMEIA: Ajunge!

BĂRBATUL: Încă una.

FEMEIA: Nu.

BĂRBATUL: Ba da, încă una.

FEMEIA: Nu mai pot.

BĂRBATUL: Deschide gura!

FEMEIA: Nu mai intră nimic.

BĂRBATUL: Deschide gura când îţi spun!

FEMEIA: Nu.

BĂRBATUL: Deschide gura, că te­apuc de nas.

FEMEIA: Dobitocule!

BĂRBATUL: Deschide­o!

Femeia deschide gura.

12
Bărbatul îi vâră lingura.

FEMEIA: Paştele mă­tii!

BĂRBATUL: Mai ai încă.

FEMEIA: Nu mai pot.

Pauză.

BĂRBATUL: Gata, ne oprim.

FEMEIA: Uf, mulţumesc.

BĂRBATUL: Termini mai târziu.

FEMEIA: Dobitocule!

BĂRBATUL: Dacă­ţi mai e foame, deschid altă cutie.

FEMEIA: N­o să­mi mai fie.

BĂRBATUL: Nu vreau să­mi reproşezi că nu ţi­am făcut destul de mâncare.

FEMEIA: Paştele mă­tii!

BĂRBATUL: Ce, nu­ţi place pateul pentru câini?

FEMEIA: Dezleagă­mă!

BĂRBATUL: Nu înainte să termini pateul.

FEMEIA: De ce faci chestia asta?

BĂRBATUL: E masa mea de adio.

FEMEIA: Acum dezleagă­mă.

Bărbatul priveşte în cutie.

BĂRBATUL: Eşti aproape la jumătate.

FEMEIA: Paştele mă­tii!

13
Bărbatul priveşte lingura.

BĂRBATUL: Recunosc că n­arată prea apetisant.

FEMEIA: Las’ că mi­o plăteşti tu!

BĂRBATUL: De ce? Eu aş zice că mă port delicat cu tine.

FEMEIA: Bagă­ţi­o­n cur delicatesa asta!

BĂRBATUL: Parcă­i mai bine să încheiem cu un moment rău.

FEMEIA: Mai rău nu se poate!

BĂRBATUL: Aşa, n­ai să regreţi nimic.

FEMEIA: Oricum n­o să regret nimic.

BĂRBATUL: Hai, deschide gura.

FEMEIA: Nu.

BĂRBATUL: Deschide gura, că te­apuc de nas.

FEMEIA: Du­te­n mă­ta!

BĂRBATUL: Vrei apă?

FEMEIA: Nu.

BĂRBATUL: Ţi­o pun într­o farfurie goală.

FEMEIA: Du­te dracului!

Femeia deschide gura.

Bărbatul îi vâră lingura.

BĂRBATUL: Ei, n­are gust mai bun?

FEMEIA: Nu.

Femeii îi vine să vomite.

BĂRBATUL: Te simţi bine?

14
FEMEIA: Nu.

BĂRBATUL: După mutră, am impresia că ţi­e mai rău.

FEMEIA: E greţos!

BĂRBATUL: Chiar aşa?

FEMEIA: Da, chiar aşa.

BĂRBATUL: Atunci, o să fii fericită că mă laşi.

FEMEIA: Eram fericită şi fără.

Bărbatul miroase lingura.

BĂRBATUL: Diva se dă în vânt după asta.

FEMEIA: Căţeaua ta haleşte orice.

BĂRBATUL: Ăsta­i pateul ei preferat.

FEMEIA: Are gust de căcat.

BĂRBATUL: De ce n­o iubeşti tu pe Diva?

FEMEIA: Asta­i situaţia, n­am putut s­o­nghit niciodată.

BĂRBATUL: Toată lumea o adoră.

FEMEIA: Toată lumea asta nu stă cu ea în casă.

BĂRBATUL: Da’ ce­i reproşezi?

FEMEIA: N­am chef să vorbesc despre asta.

BĂRBATUL: Vreau să ştiu şi eu de ce o urăşti.

FEMEIA: Întâi şi­ntâi fiindcă pute.

BĂRBATUL: Diva? Nici vorbă!

FEMEIA: Toată ziua e în lac.

BĂRBATUL: Doar n­o s­o opresc să facă baie în lacul de lângă casă.

FEMEIA: Lasă murdărie peste tot, trebuie să curăţ mereu.

BĂRBATUL: E o căţea, ce vrei?

FEMEIA: Nu vreau să­mi petrec viaţa curăţând mizeria după căţeaua ta.

15
BĂRBATUL: Tu chiar nu poţi s­o suferi?

FEMEIA: În acelaşi timp, e doar o căţea…

BĂRBATUL: Şi care­i problema?

FEMEIA: Mai e şi tâmpită pe deasupra.

BĂRBATUL: Uite, o chem să ai o explicaţie cu ea.

FEMEIA: Dac­ar sta afară, ar fi altceva.

BĂRBATUL: Afară?

FEMEIA: Mulţi câini dorm afară.

BĂRBATUL: Diva nu!

FEMEIA: N­ar fi murit din asta.

BĂRBATUL: Diva nu doarme afară!

FEMEIA: De fapt, mi se rupe.

BĂRBATUL: N­ar pricepe de ce.

FEMEIA: Faci ce vrei, e căţeaua ta.

BĂRBATUL: Trebuie să înţelegi că am cunoscut­o înainte să te cunosc pe tine.

Femeia îl priveşte.

FEMEIA: Mai zi o dată.

BĂRBATUL: Pe Diva am cunoscut­o înainte să te cunosc pe tine.

FEMEIA: Fir­ar să fie, ce nebunie!

BĂRBATUL: Ăsta­i adevărul.

FEMEIA: Eşti bolând!

BĂRBATUL: Am cunoscut­o înainte sau nu?

FEMEIA: Las’ că rămâneţi numai voi doi.

BĂRBATUL: Diva te iubeşte pe tine.

FEMEIA: E mai bună la suflet.

BĂRBATUL: Aşa mi se pare şi mie.

16
FEMEIA: E o căţea absolut minunată!

BĂRBATUL: Chiar crezi asta?

FEMEIA: O, da!

 BĂRBATUL: Păi, atunci nu văd ce te­mpiedică să­i mănânci pateul.

Femeia îl priveşte.

FEMEIA: Du­te şi ţi­o fute!

Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: Eşti îngrozitoare!

FEMEIA: Da, da, în lac, cu broaştele şi cu raţele!

BĂRBATUL: Nu­ţi place la ţară?

FEMEIA: Credeam că da, dar nu­mi place.

Bărbatul întinde lingura spre ea.

BĂRBATUL: Deschide gura.

FEMEIA: Nu.

BĂRBATUL: Deschide gura!

FEMEIA: Nu!

BĂRBATUL: E­un moment greu, da’ trece repede.

 FEMEIA: Moment greu e tot ce­am trăit împreună.

Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: Nu­i prea drăguţ din partea ta.

17
FEMEIA: Ăsta­i adevărul.

BĂRBATUL: Au fost şi momente plăcute.

FEMEIA: Slăbeşte­mă!

BĂRBATUL: Ba chiar au fost.

FEMEIA: Nu­mi aduc aminte.

BĂRBATUL: Câtă rea­credinţă!

FEMEIA: Bun, ai terminat?

BĂRBATUL: Prânzul tău n­a fost un moment plăcut?

FEMEIA: Ba da.

BĂRBATUL: Păi, vezi?

FEMEIA: A fost plăcut să­ţi văd mutra când ţi­am zis că plec.

BĂRBATUL: Câtă grosolănie!

FEMEIA: Ei…

BĂRBATUL: Ce?

FEMEIA: Du’ şi te fute!

BĂRBATUL: Nici nu mi­am dat seama cât de grosolană eşti.

FEMEIA: În schimb, eu mi­am dat seama din prima ce nulitate eşti.

BĂRBATUL: Nu mai spune!

FEMEIA: Uite­aşa!

Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: Cum adică nulitate?

FEMEIA: Aşa bine.

BĂRBATUL: Cum adică?

FEMEIA: În toate domeniile.

BĂRBATUL: Nu crezi că exagerezi? Cum să fii nul în toate domeniile?

FEMEIA: Uite că unii pot.

18
BĂRBATUL: Eu, adică?

FEMEIA: De exemplu.

BĂRBATUL: În ce domenii mai exact?

FEMEIA: La pat eşti varză.

BĂRBATUL: Asta nu prea cred.

FEMEIA: N­am întâlnit în viaţa mea un tip mai slab.

BĂRBATUL: Nu s­a plâns nimeni niciodată.

FEMEIA: De milă!

Bărbatul zâmbeşte.

BĂRBATUL: Baţi câmpii.

FEMEIA: Ţi­am pus coarne.

BĂRBATUL: Zău?

FEMEIA: De mai multe ori.

BĂRBATUL: Coarne?

FEMEIA: Da, aşa se cheamă.

BĂRBATUL: Coarne?

FEMEIA: Da.

BĂRBATUL: Mi­ai pus tu coarne?

FEMEIA: Păi, trebuia, că mă uscam de tot.

BĂRBATUL: Pateu?

FEMEIA: Fuck!

BĂRBATUL: Hai că te ştiu eu, când faci mutra asta înseamnă că ţi­e foame.

FEMEIA: Mai bine ai vedea ce mutră de încornorat ai.

BĂRBATUL: Şi cu cine, mă rog, m­ai înşelat?

FEMEIA: E lungă lista.

19
Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: Nu cred nimic.

FEMEIA: Poate că­i mai bine pentru tine.

BĂRBATUL: Eram tot timpul acasă.

FEMEIA: Ei, nu chiar tot timpul.

Pauză.

BĂRBATUL: Dă­mi un exemplu.

FEMEIA: Vrei un exemplu?

BĂRBATUL: Altfel nu te cred.

FEMEIA: Când am fost singură la tanti.

BĂRBATUL: N­ai fost plecată decât două zile.

FEMEIA: Coarnele le­aveai din prima.

Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: Hai că eşti amuzantă.

FEMEIA: Nu mai spune! E fără intenţie.

BĂRBATUL: Ziua stăteai la plajă şi noaptea la mătuşă­ta.

FEMEIA: Tanti nu venea cu mine la plajă.

BĂRBATUL: Şi ce puteai să faci la plajă?

FEMEIA: Mă regulam cu plajistul într­o cabină.

Bărbatul o priveşte. Zâmbeşte.

BĂRBATUL: Poveşti!

20
FEMEIA: Jur că­i adevărat.

BĂRBATUL: Nu vrei să găseşti altceva?

FEMEIA: Marc îl chema.

BĂRBATUL: Marc?

FEMEIA: Da, îl chema Marc. 

BĂRBATUL: Şi ăsta­i amănuntul cu care vrei tu să mă dai gata?

FEMEIA: Îmi aduc aminte de numele lui fiindcă regula clasa­ntâi.

BĂRBATUL: Nu era mai degrabă salvamar?

FEMEIA: Avea o sculă…

BĂRBATUL: Nu cumva îl chema Pierre? Sau Stéphane?

FEMEIA: Câteodată, când eram cu tine, mă gândeam la cabina aia şi doar aşa…

BĂRBATUL: Deschide gura!

FEMEIA: Cu el o deschideam în doi timpi şi trei mişcări.

BĂRBATUL: Hai, acum închide gura şi deschide­o.

FEMEIA: Păi, o închid sau o deschid? Hai că te­am avut!

Bărbatul o apucă de nas şi­i vâră lingura în gura deschisă.

BĂRBATUL: Te sfătuiesc să nu scuipi totul.

Femeia mănâncă zâmbindu­i.

FEMEIA: Mai dă­mi!

Bărbatul îi mai vâră o lingură de pateu.

Femeia o înghite cu strâmbături.

BĂRBATUL: Şi eu te­am înşelat.

21
FEMEIA: Cu Diva? Hai că acum poţi să­mi spui tot.

BĂRBATUL: Nu, cu Nicole.

FEMEIA: Gâdilă­mă să râd.

BĂRBATUL: Recunosc că nu e chiar o fortăreaţă de necucerit.

Femeia îl priveşte.

FEMEIA: Deci ai regulat­o pe Nicole?

BĂRBATUL: Da.

FEMEIA: Păi, ce să zic? Bravo ţie!

BĂRBATUL: O clipă de rătăcire.

FEMEIA: Cât despre asta, cu siguranţă.

BĂRBATUL: Şi mă crezi aşa, imediat?

FEMEIA: Păi, dacă­i vorba de Nicole…

BĂRBATUL: E singura dată când te­am înşelat.

FEMEIA: Ţie nu ţi­au plăcut niciodată complicaţiile.

BĂRBATUL: Tu erai la Moulin, la ai tăi.

FEMEIA: Şi­acum vrei să­mi povesteşti tot?

BĂRBATUL: De ce întrebi? Te grăbeşti?

FEMEIA: Nu, da’ dacă tot vorbim, aş prefera să vorbim despre altceva.

BĂRBATUL: Da’ ce, eu ţi­am cerut ţie să­mi vorbeşti despre salvamarul tău.

FEMEIA: Plajist.

BĂRBATUL: Bine, plajist.

FEMEIA: Salvamarii îi supraveghează pe înotători, în timp ce plajiştii se ocupă de saltele şi de 

cabine.

Bărbatul o priveşte.

22
BĂRBATUL: Merci de precizare.

FEMEIA: N­ai de ce.

Pauză.

BĂRBATUL: Ştii că Nicole face câteodată baie în lac?

FEMEIA: Şi ce, căţeaua ta nu face când e­n călduri, ca să se răcorească?

Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: Ţie nu poate omul să­ţi spună nimic?

FEMEIA: V­aţi tras­o în stufăriş?

BĂRBATUL: Nu, la ea acasă.

FEMEIA: Şi Georges nu era?

BĂRBATUL: Noi doi eram certaţi a nu ştiu câta oară din pricina alor tăi.

FEMEIA: Ah, şi să ştii că ai mei n­o să te regrete nici ei.

BĂRBATUL: De data aia chiar eram nervos.

FEMEIA: Sărăcuţul de tine!

BĂRBATUL: Şi mi­am zis: de ce n­aş fute­o pe Nicole?

FEMEIA: Evident!

BĂRBATUL: Nu­s mândru de ce­am făcut.

FEMEIA: Uite, mai înghit o cutie, da’ nu­mi mai povesti.

Pauză.

BĂRBATUL: Ce curvă!

FEMEIA: Nu­mi mai povesti.

BĂRBATUL: Mi s­a făcut frică.

23
FEMEIA: Nu­mi mai povesti.

BĂRBATUL: Am rupt­o la fugă.

FEMEIA: Te rog!

Râd amândoi.

Pauză.

BĂRBATUL: Nu te tulbură?

FEMEIA: Nu, mi se rupe.

BĂRBATUL: Deci nu mă mai iubeşti?

FEMEIA: Nu.

BĂRBATUL: Da’ m­ai iubit?

FEMEIA: O vreme am crezut că da.

BĂRBATUL: Când?

FEMEIA: La început.

BĂRBATUL: Şi a durat mult?

FEMEIA: Nu prea mult.

BĂRBATUL: Şi­atunci de ce­ai rămas?

FEMEIA: Uite că nu mi­am pus întrebarea.

BĂRBATUL: Eu te iubeam.

FEMEIA: Şi eu ce să­ţi fac?

BĂRBATUL: Te iubesc încă.

FEMEIA: I­auzi!

BĂRBATUL: Aşa cred.

FEMEIA: Las’ că trece.

BĂRBATUL: Nu ştiu.

FEMEIA: Cu siguranţă.

24
Pauză.

BĂRBATUL: Prânzul tău a fost de­o cruzime….

FEMEIA: Eu nu priveam aşa lucrurile.

BĂRBATUL: Mi­a făcut rău.

FEMEIA: Nu asta am urmărit.

Pauză.

BĂRBATUL: Ştii, pentru o clipă am crezut că m­ai otrăvit.

FEMEIA: N­aş fi făcut aşa ceva niciodată.

BĂRBATUL: Mi­am zis că ai fi capabilă.

FEMEIA: Fugi de­aici!

BĂRBATUL: Mi­a trecut prin cap.

FEMEIA: Cum să otrăvesc aşa o haleală?

BĂRBATUL: Mai­mai că m­am simţit rău.

FEMEIA: Da’ m­am gândit de mai multe ori să­ţi otrăvesc căţeaua.

Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: Chiar?

FEMEIA: De mai multe ori.

BĂRBATUL: Pe Diva?

FEMEIA: Mereu aduce mizerii de pe unde merge.

BĂRBATUL: Şi­ai vrut s­o otrăveşti?

FEMEIA: Am încercat cu boabe de mătrăgună.

BĂRBATUL: Nu te cred!

FEMEIA: I le­am zdrobit în mâncare.

25
BĂRBATUL: Ai vrut s­o omori pe Diva?

FEMEIA: Nici nu s­a atins de ele.

BĂRBATUL: Chiar ai încercat aşa ceva?

Bărbatul o priveşte.

FEMEIA: Ce e, ce s­a­ntâmplat? Vrei să mă omori? Să­mi arunci cadavrul în lac?

Pauză.

BĂRBATUL: Nu.

FEMEIA: Uf, m­am liniştit.

BĂRBATUL: Nu, n­o să te omor.

FEMEIA: Am crezut c­ai s­o faci.

BĂRBATUL: Păi, nu pot să fug de­aici cu Diva.

FEMEIA: De ce, are tabieturile ei?

BĂRBATUL: N­ar suporta.

FEMEIA: Bine, acum dezleagă­mă.

BĂRBATUL: Stai, să procedăm metodic.

FEMEIA: Asta ce mai e?

BĂRBATUL: Ai să­nghiţi o ultimă lingură…

FEMEIA: Dă­o­ncoa’.

BĂRBATUL: Şi ai să zici ceva.

FEMEIA: Da’ curu’ meu ştii ce­ţi zice, nu?

BĂRBATUL: Doar două vorbe.

FEMEIA: Cretin împuţit, e bine?

BĂRBATUL: Nu.

FEMEIA: Hai, bolându’ dracului, zi­mi ce să zic?

26
BĂRBATUL: Ce ospăţ.

Femeia îl priveşte.

FEMEIA: Vrei să zic „ce ospăţ“?

BĂRBATUL: Dacă nu te superi.

FEMEIA: Tu chiar ai mintea deranjată, să ştii.

BĂRBATUL: Spui „ce ospăţ“.

FEMEIA: Şi dacă nu spun?

BĂRBATUL: Mă duc să cumpăr alte cutii de la supermarket.

FEMEIA: Cretinul dracului!

BĂRBATUL: „Ce ospăţ“, atât.

FEMEIA: Şi pe urmă mă dezlegi?

BĂRBATUL: Depinde cum o spui.

FEMEIA: Şi cum trebuie s­o spun?

BĂRBATUL: Cu entuziasm.

Femeia îl priveşte.

FEMEIA: Fir­ar a dracului, nu pot să cred!

BĂRBATUL: Cu un sentiment de totală satisfacţie.

FEMEIA: Sigur că da!

BĂRBATUL: Trebuie să simt că te unge la inimă.

FEMEIA: Tu chiar eşti dus cu pluta!

BĂRBATUL: Cea mai bună masă din viaţa ta.

FEMEIA: O să­mi ceri să şi latru sau ceva pe­acolo?

BĂRBATUL: În nici un caz.

FEMEIA: Atunci e bine.

27
BĂRBATUL: Nu, fiindcă ai încerca să­ţi baţi joc de ea, şi asta n­aş suporta.

Femeia îl priveşte.

FEMEIA: Fir­ar a dracului, ce porcărie!

BĂRBATUL: Ultima înghiţitură şi gata.

FEMEIA: Şi zic „ce ospăţ“?

BĂRBATUL: Da.

FEMEIA: De ce?

BĂRBATUL: De ce!?

FEMEIA: Da, de ce?

BĂRBATUL: Păi, după masa ta, eu am spus „ce ospăţ“.

FEMEIA: După tot ce ţi­am dat să mănânci nici nu era greu.

BĂRBATUL: Şi atunci tu mi­ai spus că mă laşi.

FEMEIA: Ah, de­aia?

BĂRBATUL: Da, de­aia.

FEMEIA: Ţi­a căzut greu?

BĂRBATUL: Nu vreau să rămân cu impresia asta.

FEMEIA: Şi vrei să inversăm rolurile?

BĂRBATUL: De fapt, nu­ţi cer să­nţelegi.

FEMEIA: Dă­mi ceva acceptabil şi­ţi spun „ce ospăţ“.

BĂRBATUL: Merge şi pateul.

FEMEIA: Şi dacă­ţi spun „ce ospăţ“, gata, s­a terminat?

BĂRBATUL: Da, dar cu entuziasm.

FEMEIA: Şi gata?

BĂRBATUL: Da.

FEMEIA: OK, dă­i drumu’.

BĂRBATUL: Eşti gata?

28
FEMEIA: Stai.

BĂRBATUL: Ce e?

FEMEIA: Du­te­n mă­ta cu căţeaua ta cu tot!

BĂRBATUL: Eşti gata?

FEMEIA: Sunt ca un arc.

Bărbatul întinde lingura spre ea.

Femeia o înghite cu ţâfnă.

Îl priveşte.

BĂRBATUL: E bun?

Zâmbet larg.

FEMEIA: Ce ospăţ!

BĂRBATUL: Eu am plecat.

Întuneric.

29
POMPIER

Moderato

Unu

UN BĂRBAT

O FEMEIE

BĂRBATUL: E pompier.

FEMEIA: Pompier?

BĂRBATUL: Da.

FEMEIA: Unde e pompier?

BĂRBATUL: La primăria Parisului.

Femeia îl priveşte.

FEMEIA: Pompier?

BĂRBATUL: Da.

Pauză.

FEMEIA: De meserie?

BĂRBATUL: Nu asta contează.

FEMEIA: Numai asta face, e pompier?

BĂRBATUL: Da.

FEMEIA: Nu cumva e pompier voluntar şi mai are o meserie?

BĂRBATUL: Nu, e doar pompier.

30
Pauză.

FEMEIA: Ce fel de pompier?

BĂRBATUL: Pompier, atât.

Pauză.

FEMEIA: OK.

BĂRBATUL: Asta e.

FEMEIA: Sigur.

BĂRBATUL: Asta­i situaţia.

FEMEIA: Bineînţeles.

BĂRBATUL: Pompier.

Femeia îl priveşte.

FEMEIA: Dar pompier…

BĂRBATUL: Ce?

FEMEIA: Înseamnă ceva pentru tine?

BĂRBATUL: Cum adică?

FEMEIA: A jucat un rol în…

Femeia îl priveşte.

BĂRBATUL: În ce?

FEMEIA: Adică, fiindcă e pompier?

BĂRBATUL: N­are nici o legătură.

31
FEMEIA: Întreb şi eu.

BĂRBATUL: Nici o legătură.

FEMEIA: Fiindcă e pompier…

BĂRBATUL: Când l­am întâlnit habar n­aveam că e pompier.

FEMEIA: Nu?

BĂRBATUL: Habar n­aveam.

Pauză.

FEMEIA: Şi cum l­ai întâlnit?

BĂRBATUL: La sala de sport.

FEMEIA: Lucra la paralele?

BĂRBATUL: Nu.

FEMEIA: Fiindcă pompierii lucrează la paralele.

BĂRBATUL: Eu vroiam doar să­ţi spun c­am întâlnit pe cineva.

FEMEIA: Aha.

BĂRBATUL: Asta­i tot.

Pauză.

FEMEIA: Pompier deci?

BĂRBATUL: Exact.

Pauză.

FEMEIA: Întotdeauna se spune „am întâlnit pe cineva“, dar niciodată pe cine.

BĂRBATUL: Eşti supărată pe mine?

FEMEIA: Păi…

32
BĂRBATUL: Mi s­ar părea normal.

FEMEIA: Vreau să spun că n­am digerat încă informaţia.

BĂRBATUL: Aha.

FEMEIA: E un blocaj undeva.

BĂRBATUL: Înţeleg.

FEMEIA: Ca şi cum n­ar ajunge până la mine.

BĂRBATUL: Eu sunt gata să­ţi răspund la orice întrebare.

FEMEIA: Zău?

BĂRBATUL: Da.

FEMEIA: Atunci uite care­i prima: e­adevărat?

BĂRBATUL: Da.

FEMEIA: A doua: e serioasă treaba asta cu pompierul tău?

BĂRBATUL: Cred că da.

FEMEIA: E primul tău pompier?

BĂRBATUL: Nu contează atâta că­i pompier.

Pauză.

FEMEIA: Da’ ce s­a întâmplat? Cum s­a întâmplat?

BĂRBATUL: Nu ştiu.

FEMEIA: Te­a agăţat la duş?

BĂRBATUL: Nu m­a agăţat.

FEMEIA: Ah, nu?

BĂRBATUL: Eu l­am agăţat pe el.

Femeia îl priveşte.

FEMEIA: Adică vrei să­mi spui c­ai devenit poponar dintr­odată?

33
BĂRBATUL: Nu ştiu ce­nseamnă cuvântul ăsta.

FEMEIA: Poponar e un bărbat atras de alţi bărbaţi.

BĂRBATUL: Nu mă simt atras de bărbaţi.

FEMEIA: Uf, m­am liniştit, o clipă am crezut c­ai devenit poponar.

BĂRBATUL: Sunt atras de el.

Femeia îl priveşte.

FEMEIA: Adică tot eşti un pic poponar.

BĂRBATUL: Dacă vrei…

FEMEIA: Păi, cum altfel?

BĂRBATUL: Nu mi­am pus întrebarea.

FEMEIA: Te asigur că aşa e.

BĂRBATUL: Şi pentru el e prima dată.

Pauză.

FEMEIA: Asta­i tare!

BĂRBATUL: Ai tot dreptul să fii supărată pe mine.

FEMEIA: Nu­mi spune tu mie ce am dreptul şi ce nu.

BĂRBATUL: Nu asta am…

FEMEIA: Zici că nu era poponar înainte să te întâlnească?

BĂRBATUL: Nu.

FEMEIA: El ţi­a zis?

BĂRBATUL: N­ai putea să foloseşti alt cuvânt?

Femeia îl priveşte.

34
FEMEIA: Adică pompier?

Pauză.

BĂRBATUL: Era şi el la fel de jenat ca mine.

FEMEIA: Tu ai avut iniţiativa?

BĂRBATUL: Ce vrei să spui?

FEMEIA: Tu ai…

Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: Eu am ce?

FEMEIA: Tu ai făcut ceva?

BĂRBATUL: I­am propus să mergem la un pahar cu vin.

FEMEIA: Fiind sub duş?

BĂRBATUL: După aia.

FEMEIA: Da’ sub duş nu s­a întâmplat nimic?

BĂRBATUL: Am schimbat doar nişte priviri.

FEMEIA: Aţi schimbat priviri?

BĂRBATUL: Da.

FEMEIA: Îmi vine greu să mi te­nchipui schimbând priviri cu un pompier sub duş.

BĂRBATUL: Nu ştiam că e pompier.

FEMEIA: E­adevărat.

BĂRBATUL: Nu era în ţinută.

FEMEIA: Cum adică?

BĂRBATUL: Nu purta uniforma de pompier sub duş.

Femeia îl priveşte.

35
FEMEIA: Şi tu găseşti că­i amuzant?

BĂRBATUL: Nu­nţeleg de ce insişti atâta pe faptul că­i pompier?

FEMEIA: Păi, pompier… nu reuşesc să…

BĂRBATUL: Mă întrebi ce face.

FEMEIA: E pompier.

BĂRBATUL: Exact.

FEMEIA: Pompier?

BĂRBATUL: Da.

Pauză.

FEMEIA: Deci el îşi dădea cu uleiuri şi ţie ţi s­a sculat?

BĂRBATUL: Uite ce e…

FEMEIA: Păi, vreau să­nţeleg cum s­a întâmplat.

BĂRBATUL: S­a întâmplat şi gata.

FEMEIA: Nu, nu, niciodată nu se­ntâmplă şi gata.

Pauză.

BĂRBATUL: Ne­am privit şi am simţit că se­ntâmplă ceva.

FEMEIA: Adică ce?

BĂRBATUL: Nu eram în apele mele.

FEMEIA: Nu erai în apele tale?

BĂRBATUL: Nu.

FEMEIA: Şi nici el nu era în apele lui?

BĂRBATUL: Mi­a zis că şi el a simţit acelaşi lucru.

FEMEIA: Ohoho!

36
BĂRBATUL: Nu mă puteam abţine să­l privesc.

FEMEIA: Nu te puteai abţine să…

BĂRBATUL: Era ceva mai puternic decât mine.

Femeia îl priveşte.

FEMEIA: Duşul era rece?

BĂRBATUL: Nu.

FEMEIA: Trebuia să faci duşul rece.

BĂRBATUL: La un moment dat s­a întors…

FEMEIA: Hopa!

BĂRBATUL: A lăsat să­i cadă săpunul…

FEMEIA: Deh, emoţia!

BĂRBATUL: S­a aplecat să­l ridice…

FEMEIA: Stai puţin…

BĂRBATUL: Şi am avut o erecţie.

Femeia îl priveşte.

FEMEIA: OK.

BĂRBATUL: Îţi descriu cum s­au petrecut lucrurile.

FEMEIA: Bine, mă rog, ajunge.

BĂRBATUL: Nu s­a întâmplat nimic altceva în ziua aia.

FEMEIA: E destul şi­aşa.

BĂRBATUL: Nimic altceva.

FEMEIA: Cum s­ar zice, dezamăgitor, nu?

BĂRBATUL: Absolut nimic.

FEMEIA: Cum, n­a avut loc violul pompierului sub duş?

37
BĂRBATUL: Putem să punem capăt aici, dacă vrei?

FEMEIA: Un pompier…

BĂRBATUL: Putem să ne oprim.

FEMEIA: Săriţi, arde!

Pauză.

BĂRBATUL: Nu­ţi cer să­nţelegi ce nu­nţeleg nici eu.

FEMEIA: E foarte frumos ce spui.

Pauză.

BĂRBATUL: Aş vrea să ştiu ce ai de gând să faci.

FEMEIA: Cum adică ce­am de gând?

BĂRBATUL: Păi, eu vreau să trăiesc povestea asta pân’ la capăt.

FEMEIA: Felicitări!

BĂRBATUL: E o întâlnire unică.

FEMEIA: N­o să mai privesc niciodată un pompier cu aceiaşi ochi.

BĂRBATUL: Deci?

Femeia îl priveşte.

FEMEIA: Ce, deci?

BĂRBATUL: Ce­ai de gând?

FEMEIA: Nu văd ce legătură am eu cu toată chestia asta.

BĂRBATUL: Eşti nevasta mea.

FEMEIA: Nu mai spune!

BĂRBATUL: Păi, nu?

38
FEMEIA: S­ar zice totuşi că­mi lipseşte o chestie.

BĂRBATUL: Şi te iubesc.

FEMEIA: I­auzi!

BĂRBATUL: Da.

FEMEIA: Puteai să­mi spui mai demult de micile tale pofte…

BĂRBATUL: Nu vreau să te pierd.

FEMEIA: Cumpăram şi noi o centură de la sex­shop.

Pauză.

BĂRBATUL: Ştie despre tine.

FEMEIA: Nu zău?

BĂRBATUL: Da’ nu­l deranjează.

FEMEIA: Drăguţ din partea lui!

BĂRBATUL: I­am spus că nu vreau să te las.

FEMEIA: Cool!

BĂRBATUL: Nu i­am dat de ales.

FEMEIA: Câtă virilitate, aşa, deodată!

BĂRBATUL: Te rog…

FEMEIA: Impresionant!

BĂRBATUL: Te rog mult…

Pauză.

FEMEIA: E bine să ai un pompier printre cunoştinţe…

BĂRBATUL: Mă rog…

FEMEIA: E bine să ai şi un avocat sau un mecanic auto…

BĂRBATUL: OK.

39
Pauză.

FEMEIA: Dacă plec, îl părăseşti?

BĂRBATUL: Nu.

FEMEIA: Şi dacă rămân?

BĂRBATUL: Am să­l văd din când în când.

Pauză.

FEMEIA: Des?

BĂRBATUL: Regulat.

Femeia îl priveşte.

FEMEIA: Deci şi cu varza grasă, şi cu slănina­n pod, şi cu curu’ pompierului pe deasupra.

Doi

Bărbatul intră.

Femeia e în cameră.

BĂRBATUL: Bună.

FEMEIA: Te părăsesc.

BĂRBATUL: S­a terminat.

Femeia îl priveşte.

40
FEMEIA: Cu pompierul tău?

BĂRBATUL: Ne­am despărţit.

FEMEIA: Când?

BĂRBATUL: Astăzi.

FEMEIA: Hopa!

Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: Asta schimbă lucrurile, nu?

FEMEIA: Deloc.

Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: Ba da, le schimbă.

FEMEIA: Vrei să spui pentru noi?

BĂRBATUL: Da.

FEMEIA: Nici gând.

Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: Ba da.

FEMEIA: Ţi­am lăsat un bilet.

Bărbatul citeşte.

BĂRBATUL: „S­a terminat. Nu mai suport. Adio.“

FEMEIA: Mă pregăteam să plec.

41
BĂRBATUL: Asta­i tot?

FEMEIA: Cred că explicaţiile sunt inutile.

Pauză.

BĂRBATUL: Nu mai e cale de întoarcere!

FEMEIA: Nu.

BĂRBATUL: Cu el, adică.

FEMEIA: Cu pompierul tău?

BĂRBATUL: Îl cheamă Steve.

Femeia îl priveşte.

FEMEIA: Steve?

BĂRBATUL: Te rog…

FEMEIA: Steve!

BĂRBATUL: Te rog…

FEMEIA: Steve pompierul 

BĂRBATUL: Încetează!

FEMEIA: Steve!

BĂRBATUL: Te rog…

FEMEIA: Steve!

BĂRBATUL: Încetează, te rog, încetează!

Femeia îl priveşte.

FEMEIA: Deci s­a terminat?

BĂRBATUL: Da.

42
FEMEIA: Şi eşti trist?

BĂRBATUL: Da.

Femeia îl priveşte.

FEMEIA: Da’ de ce­l părăseşti?

BĂRBATUL: Îmi cere să te las.

Pauză.

FEMEIA: Deci el te lasă?

BĂRBATUL: Eu am zis nu.

FEMEIA: Tu nu vroiai să te lase?

Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: Mă lasă fiindcă nu vreau să te las.

FEMEIA: Da’ el te lasă?

BĂRBATUL: Eu nu vroiam să te las.

FEMEIA: Deci nu tu îl laşi.

Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: E totuna.

FEMEIA: Tu l­ai fi lăsat dacă el ar fi rămas?

BĂRBATUL: Cum adică?

FEMEIA: Tu l­ai fi lăsat dacă el ar fi rămas când i­ai spus că nu vrei să mă laşi?

43
Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: Eu…

FEMEIA: Nu l­ai fi lăsat.

BĂRBATUL: Eu i­am zis: te las.

FEMEIA: Dacă ar fi rămas, nu l­ai fi lăsat.

BĂRBATUL: El vroia să te las şi­atunci l­am lăsat eu.

FEMEIA: Dacă el ar fi rămas, l­ai fi lăsat?

Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: El nu vroia să mă lase.

FEMEIA: Da’ tu vroiai?

BĂRBATUL: Ce vroia el era…

FEMEIA: Ce te­ntreb eu este cine a lăsat pe cine?

BĂRBATUL: Eu l­am lăsat.

FEMEIA: Ba nu.

BĂRBATUL: Ba da.

FEMEIA: El te­a lăsat.

BĂRBATUL: Fiindcă l­am lăsat eu.

FEMEIA: Tu nu vroiai să te lase.

BĂRBATUL: Eu nu vroiam să te las pe tine.

FEMEIA: Dar te las eu pe tine.

BĂRBATUL: Nu mă lăsaţi!

FEMEIA: Cum ai zis?

BĂRBATUL: Nu vreau să mă laşi.

FEMEIA: Adineaori ai zis „nu mă lăsaţi“?

BĂRBATUL: Sunt complet debusolat.

44
FEMEIA: Văd şi eu.

BĂRBATUL: Ar însemna două despărţiri în aceeaşi zi.

FEMEIA: Ce să­i faci, horoscop de căcat.

BĂRBATUL: Simt că mă prăbuşesc.

FEMEIA: Să n­o luăm în tragic.

BĂRBATUL: Mă prăbuşesc de tot.

FEMEIA: Hai, revino­ţi.

BĂRBATUL: Am impresia că mă prăbuşesc în interior.

FEMEIA: Respiră adânc.

BĂRBATUL: Nu ţine.

FEMEIA: Vino­ţi în fire.

BĂRBATUL: Nu pot.

FEMEIA: Respiră.

BĂRBATUL: Nu pot să respir.

FEMEIA: Şi eu ce să fac?

BĂRBATUL: Ajută­mă.

Pauză.

FEMEIA: N­ai decât să­i spui că mă părăseşti.

BĂRBATUL: Cum?

FEMEIA: Spune­i că mă laşi şi o să se­ntoarcă.

BĂRBATUL: Steve?

FEMEIA: Doar nu trebuie să ştie neapărat că eu te las pe tine.

BĂRBATUL: E­adevărat.

FEMEIA: N­ai decât să­i spui că tu mă laşi.

BĂRBATUL: Mda.

FEMEIA: Hai, cheamă­l şi zi­i că m­ai lăsat.

45
BĂRBATUL: N­o să mă creadă niciodată.

FEMEIA: Uite, ştii ce…

Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: Cheamă­l tu.

FEMEIA: Pe cine?

BĂRBATUL: Pe Steve.

FEMEIA: Vrei să­l chem eu?

BĂRBATUL: Te rog.

FEMEIA: Adică să sun la pompieri?

BĂRBATUL: Aş vrea să­l suni.

FEMEIA: Eu?

BĂRBATUL: Te rog.

FEMEIA: Alo, Steve?

BĂRBATUL: Îi spui că m­ai lăsat.

FEMEIA: Alo, Steve? N­o să ghiceşti cine te cheamă!

BĂRBATUL: N­o să creadă niciodată că eu te­am lăsat pe tine.

FEMEIA: Ia ascultă, înţeleg că am fost subiect de râcă între voi.

BĂRBATUL: Cheamă­l!

FEMEIA: Nu.

BĂRBATUL: De ce?

FEMEIA: Mai bine crăp.

Bărbatul o priveşte.

Trei

46
Femeia stă pe un scaun. Bărbatul toarnă peste ea o canistră de benzină. Îi dă un telefon

mobil, se­ndepărtează şi aprinde un chibrit. O priveşte.

BĂRBATUL: Steve!

Femeia îl priveşte.

FEMEIA: Tu eşti dus pluta?

BĂRBATUL: Steve!

FEMEIA: Ai căpiat de tot?

BĂRBATUL: Steve pompierul!

FEMEIA: N­ai să faci aşa ceva!

BĂRBATUL: Punem pariu?

FEMEIA: Douăzeci de ani de pârnaie.

BĂRBATUL: Ce douăzeci de ani, ce pârnaie?

FEMEIA: Cel puţin!

BĂRBATUL: De ce să merg la pârnaie?

FEMEIA: Te­o fi trăgând aţa la duşurile din închisoare?

BĂRBATUL: Păi, dacă te­ai sinucis?

FEMEIA: Cum?

BĂRBATUL: Ce, n­ai intenţia să te sinucizi?

Femeia îl priveşte.

FEMEIA: Nu discut cu sonaţii!

Bărbatul suflă şi stinge chibritul.

47
Scoate scrisoarea din buzunar şi citeşte.

BĂRBATUL: „S­a terminat. Nu mai suport. Adio.“

Împătureşte scrisoarea şi o bagă la loc în buzunar.

Aprinde alt chibrit.

FEMEIA: Încetează cu…

BĂRBATUL: Steve!

FEMEIA: Încetează odată!

BĂRBATUL: Steve!

FEMEIA: Stinge chibritul!

BĂRBATUL: „S­a terminat“.

FEMEIA: Te rog.

BĂRBATUL: „Nu mai suport“.

FEMEIA: Gata, ajunge!

BĂRBATUL: „Adio“.

Aruncă spre ea un chibrit care se stinge.

Pauză.

FEMEIA: Fie­ţi milă!

BĂRBATUL: Steve!

FEMEIA: Doamne, Dumnezeule!

BĂRBATUL: Steve!

FEMEIA: Isuse Cristoase!

BĂRBATUL: Steve pompierul!

48
Aprinde alt chibrit.

FEMEIA: Încetează!

BĂRBATUL: Apasă pe Steve!

FEMEIA: Bine.

BĂRBATUL: Cheamă­l pe Steve!

FEMEIA: O să­l chem.

BĂRBATUL: Îl cheamă Steve.

FEMEIA: Îl chem.

BĂRBATUL: E pompier.

Femeia caută numărul şi apasă. Aşteaptă câteva clipe.

FEMEIA: Ocupat.

BĂRBATUL: Sună din nou.

Femeia apasă din nou. Închide.

FEMEIA: Ocupat.

Bărbatul suflă şi stinge chibritul.

BĂRBATUL: Din nou.

FEMEIA: E ocupat.

BĂRBATUL: N­o să fie mereu ocupat.

Aprinde alt chibrit.

49
FEMEIA: Te implor!

BĂRBATUL: Steve!

FEMEIA: Îl chem.

BĂRBATUL: Îl cheamă Steve.

FEMEIA: Opreşte­te!

BĂRBATUL: Steve!

Femeia apasă din nou. Aşteaptă. Închide.

FEMEIA: E ocupat.

Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: Steve!

FEMEIA: Îl sun din nou.

BĂRBATUL: E pompier.

Suflă şi stinge chibritul. Aprinde altul.

FEMEIA: Încetează!

BĂRBATUL: Steve!

Femeia apasă din nou. Aşteaptă. Închide.

FEMEIA: Vede numărul afişat.

BĂRBATUL: Ei şi?

FEMEIA: Nu vrea să răspundă.

BĂRBATUL: Ştii de ce?

50
 FEMEIA: Nu.

Suflă şi stinge chibritul.

BĂRBATUL: Fiindcă nu vrea să vorbească cu tine.

FEMEIA: Nu mai spune!

BĂRBATUL: Pune­te în locul lui.

FEMEIA: Mă pun.

BĂRBATUL: Nu, nu te pune în locul lui.

FEMEIA: Nu mă pun.

BĂRBATUL: El ar trebui să se pună în locul tău.

FEMEIA: Asta aşa e.

BĂRBATUL: Înţelegi?

FEMEIA: Iartă­mă.

BĂRBATUL: Ceri iertare?

FEMEIA: Iartă­mă, iartă­mă.

Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: Pe tine te­aş putea ierta.

FEMEIA: Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc.

Pauză.

BĂRBATUL: Da’ pe el niciodată.

Aprinde alt chibrit.

51
FEMEIA: Îl sun.

BĂRBATUL: Nu merită.

FEMEIA: Stai, stai.

Femeia sună. Închide.

BĂRBATUL: E ocupat?

FEMEIA: Şi­a închis telefonul.

Aşteaptă să se stingă chibritul.

BĂRBATUL: Lasă telefonul.

FEMEIA: Stai puţin.

BĂRBATUL: E telefonul meu.

FEMEIA: Sun la cazarmă.

Bărbatul aprinde alt chibrit.

BĂRBATUL: Ţi­aduci aminte de prima noastră noapte?

FEMEIA: Să nu faci asta!

BĂRBATUL: De focul care ne cuprinsese?

FEMEIA: Opreşte­te!

BĂRBATUL: Te­am iubit.

Femeia apasă pe Steve.

FEMEIA: Stai, stai!

BĂRBATUL: La nebunie!

52
FEMEIA: Alo, Steve? Nu eu m­am sinucis, el m­a omorât.

Femeia închide. Îi zâmbeşte bărbatului.

El o priveşte în timp ce chibritul se stinge.

Întuneric.

53
UN COPIL

Furioso

Unu

UN BĂRBAT

O FEMEIE

Din camera de alături se aud voci de desene animate.

BĂRBATUL: Cu cine vrea să mănânce?

FEMEIA: Ai?

BĂRBATUL: Cu cine mănâncă?

FEMEIA: Cu tine, mi­a zis.

BĂRBATUL: Iarăşi?

FEMEIA: Uite ce e…

BĂRBATUL: Mereu vrea cu mine.

FEMEIA: Păi, tu vrei.

BĂRBATUL: Da’ tu te­ai oferit?

FEMEIA: Să ce?

BĂRBATUL: Să mănânci cu el.

Femeia îl priveşte.

FEMEIA: Tu nu eşti sănătos la cap?

BĂRBATUL: Păi…

FEMEIA: Vrei să­l auzi urlând, ce vrei?

BĂRBATUL: De ce tot timpul eu?

54
FEMEIA: Ei, nu tot timpul.

BĂRBATUL: Cu tine când a mâncat ultima oară?

FEMEIA: Nu prea demult.

BĂRBATUL: Când?

FEMEIA: Acum câteva zile.

BĂRBATUL: Păi, vezi? Nici măcar nu ştii dracului când.

BĂRBATUL: Şi ce să fac eu dacă pe tine te vrea?

Pauză.

BĂRBATUL: Ce i­ai făcut?

Femeia îl priveşte.

FEMEIA: Nimic.

BĂRBATUL: De mâncare! Ce i­ai făcut de mâncare?

FEMEIA: Crochete.

BĂRBATUL: De peşte?

FEMEIA: Da.

Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: Îi plac?

FEMEIA: Ultima oară a mâncat tot.

BĂRBATUL: Era acelaşi peşte?

FEMEIA: Cred că da.

BĂRBATUL: Nu eşti sigură?

FEMEIA: Oricum n­are gust.

55
BĂRBATUL: Poate pentru tine, da’ pentru el?

FEMEIA: Sunt aceleaşi chestii pătrate cu pesmet deasupra.

BĂRBATUL: Tot au un gust.

FEMEIA: În plus, e şi congelat.

BĂRBATUL: Îi plac chestiile astea congelate?

FEMEIA: Decongelate, da.

BĂRBATUL: Şi le­ai decongelat?

FEMEIA: Păi, evident.

BĂRBATUL: Astea congelate sunt mai bune?

FEMEIA: De ce spui asta?

BĂRBATUL: Tu spui: în plus, e şi congelat.

FEMEIA: Chestiile congelate n­au nici un gust, de­aia.

BĂRBATUL: Eşti sigură?

FEMEIA: E studiat să nu aibă.

BĂRBATUL: Zău?!

FEMEIA: Da.

BĂRBATUL: Eşti sigură?

FEMEIA: Dacă­ţi spun…

BĂRBATUL: Chiar aşa?

FEMEIA: Păi, da.

BĂRBATUL: Şi dacă simte o diferenţă?

FEMEIA: N­o să simtă.

BĂRBATUL: Dacă simte totuşi?

FEMEIA: N­o să simtă.

BĂRBATUL: Da’ dacă simte?

FEMEIA: N­o să simtă.

BĂRBATUL: Zici tu?

FEMEIA: Nu eu.

56
Pauză.

BĂRBATUL: Da’ dacă simte totuşi?

FEMEIA: Îi torn ketchup pe deasupra şi n­o să mai simtă absolut nimic.

Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: Aşa, aşa, toarnă­i.

FEMEIA: E­nnebunit după ketchup.

BĂRBATUL: Îneci peştele­n ketchup.

FEMEIA: Exact asta am să fac.

BĂRBATUL: Nu trebuie să simtă diferenţa tâmpitu’.

FEMEIA: Nici n­o s­o simtă, crede­mă.

BĂRBATUL: Îi pui peste tot.

FEMEIA: Îi torn până n­o mai putea.

BĂRBATUL: Să nu mai vadă crochetele.

FEMEIA: N­o să fie peşte cu ketchup, o să fie ketchup cu peşte.

BĂRBATUL: E perfect!

FEMEIA: Îl regulăm noi pe tâmpit!

Râd.

Pauză.

BĂRBATUL: Şi la şcoală?

FEMEIA: Urlă cât cuprinde.

BĂRBATUL: De ce urlă?

FEMEIA: Nu el, ei, cică nu­l mai suportă.

57
Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: Ah, ei urlă!

FEMEIA: Şi­ncă cum!

BĂRBATUL: Da’ ce­a mai făcut?

FEMEIA: Se bate.

BĂRBATUL: Iarăşi?

FEMEIA: Cică aşa comunică el.

BĂRBATUL: Nu zău!?

FEMEIA: S­au cam săturat.

Pauză.

BĂRBATUL: Da’ de dat afară din şcoală nu­l dau, nu?

FEMEIA: Cică ar putea.

Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: Serios?

FEMEIA: Ei zic că, dacă merge tot aşa, o s­o facă.

BĂRBATUL: Ei, nu!?

FEMEIA: Ba da.

BĂRBATUL: Şi crezi că pot?

FEMEIA: Habar n­am.

BĂRBATUL: Da’ dacă­l dau afară, trebuie să ne ocupăm noi de el?

FEMEIA: Păi, cred că da.

58
Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: Termină cu prostiile!

FEMEIA: N­o să­l dea afară.

BĂRBATUL: Dacă­l dau, mă omor.

FEMEIA: N­o să­l dea.

BĂRBATUL: Aşa să le spui: dacă­l dau afară, mă omor.

FEMEIA: De atâta vreme… ar fi făcut­o.

Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: Ai dreptate.

FEMEIA: Evident.

Pauză.

Ascultă amândoi vocile din desenele animate.

BĂRBATUL: Nu­l supără că e tot ăla şi tot ăla?

FEMEIA: Nu, îi place să se uite mereu la el.

Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: O fi tâmpit?

FEMEIA: Toţi copiii fac aşa.

BĂRBATUL: Zău!?

FEMEIA: Au unul pe care­l preferă şi­l pun încontinuu.

BĂRBATUL: Poate că­s toţi tâmpiţi.

FEMEIA: Nu, nu toţi.

59
Pauză.

BĂRBATUL: Pe mine mă deranjează să ascult tot aia şi tot aia.

FEMEIA: Fiindcă nu mai eşti copil.

BĂRBATUL: Asta o fi…

FEMEIA: Eşti doar tâmpit, atâta tot.

Bărbatul o priveşte.

Râd amândoi.

BĂRBATUL: Când vrea să mănânce?

FEMEIA: După desenul animat.

BĂRBATUL: Eşti sigură?

FEMEIA: Absolut.

BĂRBATUL: Nu vrei să­l întrebi?

Femeia îl priveşte.

FEMEIA: Nu.

Pauză.

BĂRBATUL: Poate că nu­i e foame.

FEMEIA: La un moment dat tot i se face.

BĂRBATUL: Când?

FEMEIA: După desenul animat.

60
Pauză.

BĂRBATUL: Şi dacă mai vrea să se uite o dată?

Femeia îl priveşte.

FEMEIA: Ai vreo treabă?

BĂRBATUL: Nu.

FEMEIA: N­o să vrea, fiindcă o să i se facă foame.

Pauză.

BĂRBATUL: Şi ketchup­ul?

FEMEIA: Ah, fir­ar să fie!

BĂRBATUL: Mai ai timp să­l pui.

FEMEIA: Nu pot să cred!

BĂRBATUL: Îţi dai seama că era cât pe ce să uiţi?

FEMEIA: M­am dus.

BĂRBATUL: Mişcă­te!

FEMEIA: Stai, nu se poate.

BĂRBATUL: De ce? Ce mai e?

FEMEIA: Mai întâi se pune farfuria la microunde.

Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: Da’ de ce? De ce zici asta? Nu merge cu ketchup?

FEMEIA: Nu că nu merge, da’ trebuie pus după.

BĂRBATUL: De ce? Ce are?

61
FEMEIA: Ketchup­ul nu se pune la microunde.

BĂRBATUL: Da’ de ce? Ce se­ntâmplă dacă­l pui?

FEMEIA: Trebuie pus după ce­ai încălzit farfuria.

BĂRBATUL: Şi cu ketchup ce are?

FEMEIA: Întâi farfuria.

BĂRBATUL: Da’ de ce? Ce are?

FEMEIA: Nu mai ţipa.

BĂRBATUL: Da’ de ce? De ce?

FEMEIA: Poţi şi tu să torni ketchup pe crochete.

BĂRBATUL: De ce?

FEMEIA: Eşti idiot sau ce ai?

Sunetul desenului animat creşte brusc.

Pauză.

Sunetul revine la normal.

BĂRBATUL: Hopa!

FEMEIA: Nu, nu, e­n regulă.

BĂRBATUL: Stai puţin…

Privesc amândoi către uşă.

FEMEIA: Nu iese.

BĂRBATUL: Nu.

Pauză.

FEMEIA: Pui ketchup după.

62
BĂRBATUL: O să mă stropească.

FEMEIA: Îţi pui un şervet.

BĂRBATUL: E agitat când îmi pun şervet.

FEMEIA: Mă rog, pune­ţi o bluză şi nu te mai văicări.

BĂRBATUL: Mda, bine.

FEMEIA: Asta înseamnă să te ocupi de­un copil!

BĂRBATUL: Da, ştiu.

FEMEIA: E o răspundere.

BĂRBATUL: Bine, bine, bine.

FEMEIA: Păi, da, asta e.

BĂRBATUL: Nu­i dai tu să mănânce.

FEMEIA: Eu îi fac baie după masă.

BĂRBATUL: Sigur, tu n­ai parte decât de apă când stropeşte.

FEMEIA: Îl şterg şi la cur.

Bărbatul o priveşte.

Râd amândoi.

Pauză.

BĂRBATUL: Se termină în curând.

FEMEIA: Da.

Pauză.

BĂRBATUL: Nu te uita la el când trece.

FEMEIA: Bine.

BĂRBATUL: Dacă s­ar putea să nu te vadă ar fi şi mai bine.

FEMEIA: Mda.

63
BĂRBATUL: Nu­i place să fii aici când e cu mine.

FEMEIA: N­o să stau mult.

BĂRBATUL: Tot o să te vadă.

FEMEIA: O să mă duc în cameră.

Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: Dacă te­ai duce în baie?

FEMEIA: Acum?

BĂRBATUL: În cameră te duci când suntem în bucătărie.

FEMEIA: O să creadă că ne batem joc de el.

Pauză.

BĂRBATUL: Încearcă să nu­l priveşti în ochi.

FEMEIA: Nu mă privi nici tu.

BĂRBATUL: Bine.

FEMEIA: Nu­mi zâmbi.

BĂRBATUL: Bine.

FEMEIA: Şi fără gesturi drăgăstoase.

BĂRBATUL: Dacă tu crezi că mie de asta­mi arde când e aici…

FEMEIA: Poartă­te ca şi cum n­aş fi.

BĂRBATUL: Da, mă rog, o să­ncerc.

FEMEIA: Nu vrei să meargă totul uns?

BĂRBATUL: Nu asta­i problema.

FEMEIA: Vrei sau nu?

BĂRBATUL: Sigur că vreau.

FEMEIA: Atunci încearcă să nu te uiţi la mine.

64
BĂRBATUL: OK.

Bărbatul o priveşte.

FEMEIA: Ce mai e?

BĂRBATUL: Păi, acum pot să mă uit la tine, că nu­i aici.

FEMEIA: Mai bine te­ai antrena să nu te uiţi.

BĂRBATUL: Da’ nu­i aici.

FEMEIA: Poartă­te ca şi cum ar fi.

BĂRBATUL: Tu­ţi dai seama ce spui?

FEMEIA: Vrei să meargă totul uns?

BĂRBATUL: Sigur că vreau.

FEMEIA: Atunci nu te uita la mine.

BĂRBATUL: Hei, ho!

FEMEIA: Ce e?

BĂRBATUL: Gata, da?

FEMEIA: Ce gata?

BĂRBATUL: Ce­i chestia asta?

FEMEIA: Da’ ce te­a apucat?

BĂRBATUL: Gata, termină!

FEMEIA: Cu ce?

BĂRBATUL: Ce, nu mai pot să mă uit la tine?

FEMEIA: Bine, hai, ho!

BĂRBATUL: Ce „bine, hai, ho“?

FEMEIA: Gata, îţi zic.

BĂRBATUL: Ce, gata, ce?

FEMEIA: Gata acum!

BĂRBATUL: I­auzi la ea!

65
FEMEIA: Da’ ce e? Ce ai? Ce vrei?

BĂRBATUL: I­auzi!

FEMEIA: Mai încet!

BĂRBATUL: Ce mai încet?

FEMEIA: Vorbeşte mai încet.

BĂRBATUL: Ce, n­am voie să mă uit la tine?

FEMEIA: Ba da, uită­te.

BĂRBATUL: I­auzi la ea!

FEMEIA: Ce?

BĂRBATUL: Pot să mă uit la tine?

FEMEIA: Da, poţi.

BĂRBATUL: Că doar nu­i aici!

FEMEIA: Am înţeles, e­n regulă.

BĂRBATUL: Păi, atunci?

FEMEIA: Îţi spuneam ţie.

BĂRBATUL: Ce, mie?

FEMEIA: Mai încet.

BĂRBATUL: Ce mai încet?

FEMEIA: Vorbeşte mai încet.

BĂRBATUL: I­auzi la ea!

FEMEIA: Doar mai încet.

BĂRBATUL: Şi nu te laşi!

FEMEIA: Spune acelaşi lucru, dar mai încet.

BĂRBATUL: Bun, da’ acum gata, da?

FEMEIA: Da, dar vorbeşte mai încet.

BĂRBATUL: Da’ ce urlu?

FEMEIA: Nu urli, da’ vorbeşti tare.

BĂRBATUL: Ba nu.

66
FEMEIA: Ba da.

BĂRBATUL: Îţi spun că nu vorbesc tare.

FEMEIA: Ba da, cam tare.

BĂRBATUL: Da’ ce te­a apucat?

FEMEIA: Vorbeşte mai încet.

BĂRBATUL: Îţi baţi joc de mine, sau ce?

FEMEIA: Uită­te la mine, da’ nu urla.

BĂRBATUL: Nu urlu.

FEMEIA: Nu urli, da’ vorbeşti tare.

BĂRBATUL: Vezi c­o încasezi!

FEMEIA: Ce­ai zis?

BĂRBATUL: O încasezi!

FEMEIA: Ce, ai înnebunit?

BĂRBATUL: Fii atentă, păsărică…

FEMEIA: Păsărică? Ai căpiat?

BĂRBATUL: Păsărica mea!

FEMEIA: Zău c­ai căpiat!

BĂRBATUL: Ia fii atentă!

FEMEIA: Da, da, chiar aşa!

BĂRBATUL: Fii foarte atentă!

FEMEIA: Ia mai tacă­ţi fleanca!

BĂRBATUL: Ce­ai zis?

FEMEIA: M­ai auzit foarte bine.

BĂRBATUL: Să ştii că…

FEMEIA: Ce?

BĂRBATUL: Să ştii că tu chiar…

FEMEIA: Ce? Ce?

BĂRBATUL: Nu aşa tare.

67
FEMEIA: Ce nu aşa tare?

BĂRBATUL: Vorbeşti prea tare.

FEMEIA: Nu vorbesc tare.

BĂRBATUL: Ba ai vorbit tare.

FEMEIA: Ba nu, n­am vorbit tare.

BĂRBATUL: Ai vorbit cam tare.

FEMEIA: Aşa da.

BĂRBATUL: Un pic.

FEMEIA: N­am vorbit tare.

Pauză.

BĂRBATUL: Eu nu ştiu dacă mai rezist mult.

FEMEIA: Ce spui!?

BĂRBATUL: Nu ştiu.

FEMEIA: Asta ce mai înseamnă?

BĂRBATUL: Înseamnă că nu ştiu dacă mai rezist mult.

FEMEIA: Nu ştii?!

BĂRBATUL: Nu.

FEMEIA: Şi ce propui?

Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: Am putea să­l facem pierdut.

FEMEIA: Zău?! Şi cum propui să facem?

BĂRBATUL: O ieşire la pădure şi gata.

FEMEIA: Păi, urlă în aşa hal c­o să­l găsească imediat.

BĂRBATUL: Ar putea fugi de­acasă.

68
FEMEIA: Cum ar veni, să găsească o gagică pe vacanţă?

BĂRBATUL: Da, de ce nu?

FEMEIA: Păi, pe­alea le bate.

Pauză.

BĂRBATUL: Ştii ceva? Eu nu mai pot.

FEMEIA: Dac­ai încerca să refaci legătura cu el?

BĂRBATUL: N­are decât patru ani.

FEMEIA: Cinci.

BĂRBATUL: Are deja cinci?

FEMEIA: Ai putea să vorbeşti cu el.

BĂRBATUL: Poate c­o s­o fac într­o zi.

FEMEIA: Şi la ce vârstă te gândeşti tu să­ncerci?

BĂRBATUL: Habar n­am, la optişpe.

FEMEIA: I­auzi! Da’ nu te prea grăbeşti!

BĂRBATUL: Acum nu­l interesează decât tâmpeniile alea de desene animate.

FEMEIA: Închipuie­ţi cum era să mai fi fost încă unul.

BĂRBATUL: Încă un desen?

FEMEIA: Nu, încă un copil.

Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: Termină cu tâmpeniile tale.

FEMEIA: E posibil.

BĂRBATUL: Cum adică e posibil?

FEMEIA: Păi, e posibil.

BĂRBATUL: Baţi câmpii!

69
FEMEIA: Tehnic.

BĂRBATUL: Cum adică tehnic?

FEMEIA: Tehnic e posibil.

Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: Gata, ajunge, ho!

FEMEIA: Ce e?

BĂRBATUL: Eu mă omor!

FEMEIA: Da’ ce te­a apucat?

BĂRBATUL: Te previn că mă omor.

FEMEIA: Nu zic că asta e.

BĂRBATUL: Atunci ce zici?

FEMEIA: Zic doar că e posibil.

BĂRBATUL: Da’ ce vrei să zici cu asta?

FEMEIA: Că se poate, atâta tot.

BĂRBATUL: Tu ai să­mi zici ceva?

FEMEIA: Am zis „închipuie­ţi“.

Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: Da’ de ce să­mi închipui? Ce, trebuie neapărat să­mi închipui?

FEMEIA: Nu, nu, nu.

BĂRBATUL: Nu, spune tot!

FEMEIA: Am zis şi eu aşa…

BĂRBATUL: Păi, fii atentă ce spui.

FEMEIA: Nu cumva crezi că…

BĂRBATUL: Mă omor!

70
FEMEIA: Păi, cum să se poată, când nu ne mai regulăm?

BĂRBATUL: Să fie clar…

FEMEIA: Păi, cum, când nu ne mai regulăm deloc?

BĂRBATUL: Bun, gata, asta e.

FEMEIA: Spune cum?

BĂRBATUL: Bun, gata, te rog.

FEMEIA: Cum vrei, dacă nu ne mai regulăm?

Sunetul desenului animat creşte brusc.

Pauză.

Sunetul revine la normal.

BĂRBATUL: Asta­i a doua oară.

FEMEIA: Da.

BĂRBATUL: A doua oară.

FEMEIA: Închide­o.

Privesc amândoi spre uşă.

BĂRBATUL: Nu iese.

FEMEIA: Nu.

BĂRBATUL: Ce­o fi păţit?

FEMEIA: Habar n­am.

Pauză.

BĂRBATUL: Nu vine.

FEMEIA: Nu.

71
BĂRBATUL: Asta nu­i normal.

BĂRBATUL: S­o fi gândind ce să facă.

Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: Pun şi eu o întrebare: dac­ar avea un accident domestic?

Femeia îl priveşte.

FEMEIA: Cum adică? Ce, nu ţi­e bine?

BĂRBATUL: Se­ntâmplă zilnic.

FEMEIA: Ţie chiar…

BĂRBATUL: Zilnic!

FEMEIA: O fi, mă rog, nu…

BĂRBATUL: Era o propunere…

FEMEIA: N­am chef să mă creadă lumea mamă denaturată.

BĂRBATUL: Ah, nu?

FEMEIA: Nu.

BĂRBATUL: Atunci, n­am ce­ţi face!

FEMEIA: Pe tine te doare­n cur dacă te crede lumea tată denaturat.

Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: Gata, ho!

FEMEIA: Ce?

BĂRBATUL: Păi, zi şi tu!

FEMEIA: Acuma gata!

BĂRBATUL: Hai zi!

72
FEMEIA: Ce?

BĂRBATUL: Zi!

FEMEIA: Nu­nţeleg.

BĂRBATUL: Deci?

FEMEIA: Ai?

BĂRBATUL: Deci ce?

FEMEIA: Ce deci?

BĂRBATUL: Bun.

Femeia îl priveşte.

FEMEIA: Păi cum să…

BĂRBATUL: E perfect.

FEMEIA: Dacă zici tu…

BĂRBATUL: Păi, mă rog, de acord…

FEMEIA: Ce „mă rog, de acord“?

BĂRBATUL: Ai?

Femeia îl priveşte.

FEMEIA: Nu, asta nu se poate!

Pauză.

BĂRBATUL: O să devină irespirabil.

FEMEIA: Ba nu.

BĂRBATUL: N­o să se mai poată deloc!

FEMEIA: Nu.

73
BĂRBATUL: Ar trebui să ne gândim să­l ţinem când unul când altul.

FEMEIA: Asta mai da.

BĂRBATUL: Fiecare când îi vine rândul.

FEMEIA: Ce vrei să spui? Cu schimbul?

BĂRBATUL: Eu îl iau tot în al doilea week­end.

FEMEIA: Şi în vacanţe.

BĂRBATUL: Nu în toate.

FEMEIA: Ba da.

Pauză.

BĂRBATUL: Adică ne despărţim?

FEMEIA: Ne­am despărţit deja.

BĂRBATUL: Eu nu mi­am dat seama.

FEMEIA: Nu mai facem nimic împreună.

BĂRBATUL: Totuşi, dormim…

FEMEIA: Cu el între noi.

BĂRBATUL: Ah, da, mai e şi asta.

FEMEIA: Ba chiar îl deranjezi cu sforăitul.

BĂRBATUL: Şi ce, vrea să mă duc să dorm în altă parte?

FEMEIA: Nu­i singurul.

BĂRBATUL: Păi, vezi? Eşti şi tu de acord.

FEMEIA: Ar fi mai bine să dormi în altă parte.

Pauză.

BĂRBATUL: Dacă mi­ar fi spus cineva că aşa o stea lucrurile…

FEMEIA: N­ai fi semnat, nu?

74
BĂRBATUL: Păi, nu.

FEMEIA: Aşa se cam întâmplă…

BĂRBATUL: Adică, el se culcă cu tine şi eu îi fac de mâncare?

FEMEIA: Ce vrei să­ţi spun?

BĂRBATUL: Zi­mi dacă ţi se pare normal?

Pauză.

FEMEIA: Deci ne despărţim?

BĂRBATUL: Tu ce zici?

FEMEIA: Nu­mi cade prea bine.

BĂRBATUL: Ei, hai!

FEMEIA: Păi, totuşi…

BĂRBATUL: Ce, mă iubeşti?

FEMEIA: Mă rog, eu…

BĂRBATUL: Ne putem vedea cât e la şcoală.

FEMEIA: Ca nişte amanţi, adică?

BĂRBATUL: Ne putem duce la hotel.

FEMEIA: Ca să ne regulăm?

BĂRBATUL: Păi, da.

FEMEIA: Când?

BĂRBATUL: Când ieşi de la lucru.

FEMEIA: Atunci mă duc să­l iau pe el.

BĂRBATUL: Sau în pauza de prânz.

FEMEIA: Trebuie să mănânc şi eu ceva.

BĂRBATUL: Stai, nu în fiecare zi.

FEMEIA: Apar totuşi complicaţii.

BĂRBATUL: Ideea e să nu mai trăim împreună cu el.

75
FEMEIA: Să ne despărţim, ce mai.

Pauză.

BĂRBATUL: Eşti tristă?

FEMEIA: Nu, da’…

BĂRBATUL: Propun şi eu una, alta…

FEMEIA: Mă iubeşti?

BĂRBATUL: Nu asta­i problema.

FEMEIA: Nu e.

Pauză.

BĂRBATUL: Problema e să ne despărţim, asta e.

FEMEIA: Păi, da.

BĂRBATUL: O să fie mai bine pentru toată lumea.

FEMEIA: Da’ trebuie să fie şi el de acord.

Bărbatul o priveşte.

BĂRBATUL: Ei, n­om fi obligaţi s­avem acordul lui.

FEMEIA: Ai chef să­l auzi urlând?

BĂRBATUL: Nu mai vreau să­l aud urlând niciodată.

FEMEIA: Nici eu.

BĂRBATUL: Niciodată!

FEMEIA: Absolut!

BĂRBATUL: Pân’ la urmă­l omor.

FEMEIA: Vorbe goale!

76
Pauză.

BĂRBATUL: Deci? Ne despărţim, da? Gata?

Pauză.

FEMEIA: Eu sunt de acord.

BĂRBATUL: Şi eu.

Femeia îl priveşte.

FEMEIA: El decide.

Întuneric.

77

S-ar putea să vă placă și