Csíkszentmihályi Mihály

”Un om care renunță la utilizarea abilităților sale

simbolice nu este niciodată cu adevărat liber.”
(Csikszentkirályi Mihály)

Mihály Csíkszentmihályi, s-a născut pe 29 septembrie 1934 în Fiume, Italia. La vărsta de 10 ani
a fugit în Veneția împreună cu familia. În timpul celui de-al doilea Război Mondial a fost
prizonier într-un lagăr din Italia unde a descoperit jocul de şah. Cu timpul şi-a dat seama că jocul
de şah era o modalitate de a-și distinge atenția de la întămplările care se petreceau în jurul lui.El
a devenit interesat să înţeleagă ce a contribuit la o viaţă care a meritat trăită după război. Ca
adolescent a început să citească filozofie şi să fie implicat în artă, religie şi în multe alte căi pe
care le condidera ca un posibil răspuns la acea întrebare. A întâlnit psihologia din întâmplare prin
prezentarea lui Carl Jung, al cărui nume îi erau complet necunoscute. Această experiență l-a
influențat pentru tot restul vieții. La vărsta de 22 de ani a plecat în SUA pentru a studia
psihologie Universitatea din Chicago, a devenit preşedinte al Departamentului de Psihologie, și-a
desfășurat activitatea până în anul 2000. În anii 1999 a fost onorat cu titlul de „Distinguished
Professor of Psychology and Management” la Claremont Graduate University. În prezent este
profesor de psihologie și management la Universitatea Cleremont Graduate.
„Vom denumi stare de flux sentimentul global pe care o persoană îl trăieşte atunci când este
implicată total în acţiune [...]. În starea de flux, persoana intră într-o zonă de experienţă optimală
în care este complet absorbită de activitatea pe care o realizează, acordă o atenţie nemijlocită
îndeletnicirii respective, concentrarea atenţiei este atât de mare încât câmpul conştiinţei se
îngustează, reţinând doar ceea este legat de acţiunea imediată, percepţiile şi gândurile irelevante
sunt eliminate; pierde noţiunea spaţiului şi a timpului. În această stare, persoana percepe un
echilibru perfect între solicitările sarcinii şi abilităţile necesare pentru face faţă provocărilor
acesteia, are sentimentul de control potenţial asupra sarcinii şi a mediului. Şi, nu în ultimul rând,
activitatea devine autotelică”(Csikszentmihalyi, 1990, p. 67). Fragmentul este preluat din cartea
care i-a adus succesul ”Flux. Psihologia fericirii”. Cartea a fost publicată în 1990, este o carte
care a popularizat teoria lui Csikmihályfalvi potrivit căruia momentele noastre de fericire nu sunt
asociate împlinirilor materiale a stării de flux. Profesorul american spune că ”oamenii în flux
sunt atât de implicaţi în activitate încât nimic altceva nu mai contează; experienţa în sine este atât
de plăcută încât se angajează în acea activitate chiar dacă are costuri mari, numai pentru
satisfacţia realizării ei” (1990, p. 4).
Starea de “flow” aparte de obicei în activităţi care au un scop precis, clar, dar şi reguli bine
definite. Starea de flux descrie experienţa psihologică pe care o trăim atunci când suntem
complet absorbiţi de o activitate care ne solicită la maxim abilităţile care ne implică într-o
asemenea măsură încât de multe ori pierdem noţiunea timpului, dar în care avem sentimentul de
control plenar al situaţiei. Când un individ este într-adevăr implicat în acest proces de creare a
ceva nou el nu mai are atenţie destulă rămasă pentru a urmări cum se simte corpul lui, sau de alte
problemele. Corpul și identitatea lui dispare din conştiinţa, fiindcă nu are destulă atenţie, ca
oricare dintre noi, să facă într-adevăr bine ceva care necesită multă concentrare şi în acelaşi timp
să simtă că există. Existenţa este temporar suspendată. Prin starea de flux se refera la momentul
conștient în care bucuria, creativitatea și împlicarea totală predomină mintea omului, eliminând
complet orice grijă sau gând negativ. În cercetarea sa profesorul Csíkszentmihályi a încercat să
înţeleagă unde în viaţa noastră ne simţim într-adevăr fericiţi. A început să se uite mai mult spre
oameni creativi, artişti, oameni de ştiinţă pentru a înţelege ce i-a făcut pe ei să nu se
mulțumească de la viaţă doar faimă şi bani. A aflat că aceştia au realităţi diferite de cea a vieţii
obișnuite. Starea de bine generată de realizarea acestei activităţi este diferită de plăcere. Plăcerea
este sentimentul pozitiv care apare odată cu satisfacerea unor nevoi de tip homeostazic precum
foamea. Satisfacţia se referă la sentimentul pozitiv pe care individul îl trăieşte atunci când se
angajează într-o activitate care îi permite să depăşească nivelul performanţei actuale, cum ar fi o
competiție sportivă.

Profesorul a realizat primele studii cu privire la starea de flux în 1975. Observând activitatea
sportivilor de performanţă a identificat patru componente ale stării de flux: control, atenţie,
curiozitate, interes intrinsec. Cercetăriile lui au fost extinse ulterior. Rezultatul final este un
model de opt dimensiuni:

a) scopuri clare, feedback imediat;

b) echilibru între solicitările sarcinii şi deprinderile persoanei;
c) sentiment de control potenţial;
d) fuziune între acţiune şi conştiinţă;
e) diminuarea (pierderea) conştiinţei de sine;
f) alterarea percepţiei timpului;
g) atenţie concentrată asupra sarcinii curente;
h) activitatea devine autotelică.

Studiile profesorului Csikszentmihályi arată că este necesară perceperea unui echilibru între
elementele de plăcere şi dificultate la nivelul experienţei subiective şi, mai mult decât atât,
ambele trebuie să se situeze deasupra unei valori critice.

Bibliografie:
 Csikszentmihalyi, M., Flow: The Psychology of Optimal Experience, Harper & Row,
New York, NY, 1990.
 Csikszentmihalyi, M., Lefevre, J., Optimal experience in work and leisure, Journal of
Personality and Social Psychology. 1989.