ASPECTE CLINICE
TRATAMENTUL ÎN CANDIDOZE CUTANEO-MUCOASE
GEORGETA OLTEAN
Doctorand Universitatea de Medicină şi Farmacie Tg.Mureş
Rezumat: Candidozele sunt infecţii micotice acute,
subacute, mai rar cronice provocate de specii din genul
Candida, cu localizare pe piele, unghii sau mucoase
(gură, tub digestiv, genital, plămâni) şi reprezintă
aproximativ 25% din totalul infecţiilor micotice.
Tratamentul candidozelor cutaneo-mucoase este în
principal local, tratamentul antimicotic sistemic este
indicat în formele severe, recidivante sau la
imunodeprimaţi. Se asociază, de asemenea, igiena locală
şi tratamentul afecţiunilor favorizante.
Cuvinte cheie: Candidoza, tratament
Abstract: Candidiasis is a mycotic infection caused by
members of the genus Candida. The clinical
manifestations may be acute, subacute or chronic and
may be localized on skin, nails or mucosa (mouth,
gastrointestinal tract, genital, lungs) and represents 25%
from all mycotic infections. The first step in the
management of candidiasis should be to correct the
underlying conditions. Topical therapy is sufficient in
most patients; oral therapy is indicated in severe cases or
in immunosuppressed patients.
Keywords: Candidiasis, treatment
INTRODUCERE
Infecţia fungică este procesul ce sumează
totalitatea interacţiunilor dintre fung şi macroorganismul
receptiv. Adeseori nu se iau în considerare aspecte
esenţiale pentru înţelegerea şi abordarea corectă a
infecţiei fungice: terenul pe care survine şi consecinţele
infecţiei la nivel global. De aceea, doar administrarea
substanţelor antifungice, lipsită de alte măsuri de ordin
igienodietetic şi/sau terapie imunostimulatoare nu este
suficientă.
Tratamentul etiotrop urmăreşte administrarea
unor produse cu eficienţă cât mai strictă pentru
micromiceţi şi cu nocivitate cât mai redusă pentru
organismul bolnav. Prescrierea va fi precedată de un
diagnostic cert, confirmat prin izolarea fungului, dar şi de
evaluarea sensibilităţii la antifungicele disponibile.
Principalele clase de agenţi antifungici
1. Anorganici
• elemente chimice - iodul, sulful
• acizi - acidul boric, acidul clorhidric
• săruri - iodura de potasiu, permanganatul de potasiu,
AMT, vol II, nr. 2, 2009, pag. 63
sulfat de cupru, tiosulfat de sodiu
2. Organici
• naturali - principii vegetale active, propolis
• de sinteză şi semisinteză
- acizii organici (benzoic, caprilic, propionic,
salicilic)
- alilamine (Naftifina, Terbinafina)
- antibiotice polien-macrolide (Nistatina)
- derivaţi de pirimidină (5-Flucitozina)
- hidroxipiridone
- imidazoli (Ketoconazol, Miconazol)
- triazoli (Fluconazol, Itraconazol, Voriconazol)
- echinocandine (Caspofungin)(1,8)
Tratamentul local
Antifungicele topice sau de contact sunt produse
utilizate în terapia infecţiilor micotice cutanate şi ale
mucoaselor. Ele nu sunt absorbite sistemic de la acest
nivel. În marea majoritate a cazurilor, candidozele sunt
forme benigne şi nu necesită decât tratament local. Unele
antimicotice nu se absorb prin tractul gastro-intestinal
decât în mică măsură, iar administrarea lor orală este
ineficientă în rezolvarea candidozelor pielii, mucoaselor,
unghiilor.
Coloranţii. Violetul de genţiană 1% reprezintă
tratamentul clasic al mărgaritărelului şi se aplică sub
formă de badijonări ale mucoasei bucale. Se va alcaliniza
regiunea cu glicerină boraxată 5% sau cu soluţie de
bicarbonat de Na 5%. Albastrul de metil şi verdele de
metil sunt de obicei active pe mucoasele ano-genitale şi în
pliuri.
Pentru tegument se foloseşte preparatul
Streptomicozan (acid boric 7,5g, rezorcină 7,5g, fuxină
bazică 2,25g, fenol 2,25g, acetonă 37,5g, apă distilată 650
g) sau soluţia Castellani (fuxină bazică 10 ml, fenol5%
100ml, acid boric 1ml,acetonă 5ml, rezorcină 5ml).
Iodul sub formă de alcool iodat, tinctura
Sabouraud, soluţie Lugol, cu o concentraţie a halogenului
activ de 1-2 %.
Sulful cu efect antiparazitar, antifungic,
cheratolitic, antiseboreic, mai puţin utilizat în prezent
datorită mirosului neplăcut şi reacţiilor iritative.
Propolisul este un produs natural, obţinut prin
activitatea familiilor de albine, implicând colectarea şi
prelucrarea primară exudatelor mugurilor diverselor
 ASPECTE CLINICE
plante. Compoziţia propolisului este complexă şi variată,
ea depinzând de locul şi timpul colectării. Diversitatea
compoziţională explică şi paleta largă a utilizării
propolisului în terapie. Pe lângă acţiunile antibacteriană,
antivirală, citotoxică, imunomodulatoare şi anestezică,
manifestă şi proprietăţi antifungice, mai ales faţă de
speciile genului Candida şi dermatofiţi. Propolisul
potenţează medicamentele antifungice, acţionând sinergic
cu acestea. Extractele 5-10% în propilenglicol manifestă
un efect antimicotic cert(1).
Nistatina, antibiotic polienic, nu se absoarbe
sistemic, folosit în candidozele mucoase superficiale,
cutanate sau otomicoze. Pentru profilaxia candidozelor
digestive şi muco-cutanate se administrează concomitent
cu antibiotice cu spectru larg, după cure prelungite de
glucocorticoizi sau imunosupresoare.
Miconazol, antifungic cu spectru larg, persistă
peste 4 zile în stratul cornos.
Econazol, Bifonazol, Fenticonazol nitrat
(Lomexin), Butoconazol, derivaţi imidazolici, antifungice
fungicide cu spectru larg.
Izoconazol (Travogene) derivat azolic cu spectru
larg, acţionează şi împotriva unor bacterii Gram pozitive.
Naftifina (Exoderil) derivat de alilamină are şi
acţiune antiinflamatorie.
Ciclopiroxolamina (Batrafen) este
hidroxoprolină ce acţionează selectiv pe membranele
celulare, interferând cu acumularea produşilor necesari
sintezei membranei celulare, spre deosebire de
antimicoticele din grupul azolilor sau alilaminelor care
interferează cu sinteza acizilor graşi.
Amorolfina (Loceryl) acţionează prin alterarea
membranei celulare fungice.
Natamicina (Pimafucin) antibiotic macrolidic cu
acţiune fungicidă.
Fusafungina (Bioparox) ciclohexapeptida de uz
local (5,8).
Medicaţia antifungică sistemică
Există 5 clase de antifungice cu utilizare
sistemică:
- Polienele (Amfotericina B) se leagă ireversibil de
ergosterol şi alţi steroli specifici din structura
membranei celulare fungice, determină formarea
de pori membranari, prin care se pierd ioni,
macromolecule, cu distrugerea celulei.
- Fluoropirimidinele (5Flucitozina) blochează sinteza
de ADN fungic şi diviziunea celulei fungice cu
ajutorul citozin-permeazei, cu transformare în 5-
Fluorouracil, blocând astfel sinteza de proteine.
- Alilaminele (Terbinafina) afectează biosinteza
sterolului fungic într-o fază precoce, prin inhibarea
scualen-epoxidazei, ducând la o deficienţă de
ergosterol şi la un defect al formării membranei
celulei fungice.
- Azolii (Imidazol - Ketoconazol, Triazoli-
Itraconazol, Fluconazol, Voriconazol) acţionează
prin inhibarea lanosterol 14-alfa-demetilazei,
enzima dependentă de citocromul P450, ce
intervine în sinteza ergosterolului, principalul sterol
AMT, vol II, nr. 2, 2009, pag. 64
fungic cu rol important în menţinerea integrităţii
structurale a membranei fungice.
- Echinocandinele (Caspofungin, Anidulafungin)
acţionează prin inhibarea necompetitivă a sintezei
de b1, 3D-glucan, polimer structural major al
peretelui celulei fungice (2,8).
Principalii agenţi antifungici utilizaţi în dermatologie:
Terbinafina (comprimate de 250 mg) se fixează
de proteinele plasmatice şi difuzează rapid în derm unde
se concentrează în stratul cornos lipofil. Administrat oral
se concentrează în piele şi unghii, la niveluri care asigură
acţiunea fungicidă. Este secretată şi în sebum, atingând
concentraţii mari în foliculii piloşi şi în pielea bogată în
sebum.
Mod de administrare: Candidoza cutanată
-250mg/zi; Onicomicoză - 250mg/zi 6 săpt.-3 luni.
Ketoconazol (comprimate de 200mg) este indicat
când tratamentul topic nu se poate efectua sau apare
rezistenţa, în candidoze recidivante, cronice, tratamentul
profilactic al pacienţilor cu mecanism imunitar deficitar.
Mod de administrare: copii 15-30kg- 100mg/zi;
adulţi 200-400mg/zi; tratament profilactic 400mg/zi la
adult, 4-8mg/kg corp la copil.
Durata tratamentului depinde de evoluţia
simptomatologiei şi reactivitatea pacientului. Se
o recomandă ca tratamentul să continue încă o săptămână
după ce simptomele au dispărut şi culturile au devenit
negative. În cazul candidozelor vaginale 5 zile, în cele
cutanate şi orale 2-3 săptămâni, iar onicomicozele 6-12
luni.
Itraconazol (capsule 100mg) indicat în
tratamentul candidozelor vulvo-vaginale, orale,
dermatomicoze, onicomicoze. Acţionează asupra C.
Albicans, mai puţin pe speciile C. Nonalbicans.
Acumularea în ţesuturile keratinoase este de 4 ori mai
mare decât în plasmă. Nivelurile plasmatice devin
nedetectabile în 7 zile de la încetarea tratamentului, dar
nivelurile terapeutice din piele persistă 2-4 săptămâni de
la întreruperea tratamentului.
Mod de administrare: Candidoze orale, vulvo-
vaginale - 100-200mg 7-15 zile, Onicomicoze 2x200mg
7zile, cu 3 săptămâni pauză, repetat de 2-3 ori, sau 200
mg/zi 3 luni.
Fluconazol (capsule 50,100, 150mg, suspensie
orală 50mg/ml, 200mg/ml, soluţie iv 2mg/ml) este activ
pe speciile de Candida, mai puţin C. Glabrata, C. Krusei.
Mod de administrare: Candidoze genitale,
cutanate - 150mg doză unică sau 50mg/zi 7-14 zile;
Candidoze oro-faringiene 50-100mg/zi 7-14 zile,
Onicomicoză 150mg/săpt 3-12 luni; copii 3 mg/kg corp
Voriconazol (comprimate 50, 200mg soluţie iv
200mg) este tratamentul de prima intenţie al pacienţilor
imunocompromişi cu infecţii fungice progresive.
Mod de administrare; 4-6 mg/kg corp la 12
ore(4,6).
CONCLUZII
Terapia corectă a dermatomicozelor este
esenţială pentru vindecarea acestora, dar mai ales pentru
 ASPECTE CLINICE

profilaxia recidivelor. Astfel se recomandă:

- începerea tratamentului specific după efectuarea
examenelor micologice care să precizeze
diagnosticul speciei micotice.
- aplicarea unui tratament suficient de prelungit,
deoarece este necesar un interval de timp mai lung
pentru ca paraziţii fungici să fie eliminaţi prin
descuamarea straturilor epidermice superficiale.
- prevenirea recidivelor prin înlăturarea şi tratarea
factorilor favorizanţi ai reinfecţiei.
- în cazul în care antifungigrama nu este disponibilă
şi se poate identifica doar specia, tratamentul va fi
ghidat de datele cunoscute: C. Albicans, C.
Tropicalis sensibile la Fluconazol; C. Glabrata, C.
Krusei la Caspofungin; C. Parapsilosis la
Caspofungin sau Voriconazol(3,7).

BIBLIOGRAFIE
1. Buiuc D. Negrut M. Tratat de microbiologie clinică,
Editura Medicala Bucuresti 1999;309-13.
2. Diaconu JD, Coman O. Benea V. Tratat de
terapeutică dermato-venerologică. Editura Viaţa
Medicală Romanească Bucuresti 2002;223-82.
3. Edwards JE et al. International Conference for the
Development of a Consensus on the Management
and prevention of Severe Candidial Infections. Clin
Infect Dis 1997;(25):43-59.
4. Gerald LM et al. Principles and practice of infectious
diseases. 6th ed 2005.
5. Grigoriu D, Delacretaz J. Traite de micologie
medical, Editions Payot Lausanne 1984;245-8.
6. Ministerul Sanatăţii. Infecţii cu transmitere sexuală.
Conduita medicului dermato-venerolog 2004;57.
7. Pappas PG et al. Guidelines for treatment of
Candidiasis. Clin Infect Dis 2004;(38):161-89.
8. Stroescu V et al. Bazele farmaceutice ale practicii
medicale. Editura Medicală 1998;1351-56.

AMT, vol II, nr. 2, 2009, pag. 65