NORME DE PROTECŢIE SI SECURITATE IN MUNCA SI

NOXELE PROFESIONALE IN UNITATILE SANITARE

Ingrijirea bolnavilor nu este lipsită de pericol. Pe de o parte, bolnavii

prin bolile de care suferă, pe de altă parte, aparatura şi materialele cu care
se lucrează pot avea repercusiuni grave - uneori chiar fatale - asupra
personalului. Personalul de îngrijire îşi asumă acest risc din momentul în
care se dedică profesiunii alese. Volumul şi intensitatea riscului pot fi însă
foarte mult reduse printr-un comportament corect la locul de muncă, precum
şi printr-o serie de măsuri de protecţie, menite să evite efectele dăunătoare
ale muncii cu bolnavul.
Noxele profesionale (din latină: noxă = vătămare) reprezintă acei
factori din condiţiile de muncă care influenţează negativ starea de sănătate a
angajaţilor, determinând sau favorizând starea de boală sau scăderea
capacităţii de muncă.
I. Cauzele generale producătoare de accidente şi boli profesionale
în munca medico-sanitară sunt:

1. Umezeala apare ca o noxă profesională, în special, în serviciile de

balneologie şi hidroterapie, precum şi în unele ramuri de fizioterapie, dar în condiţii
neadecvate de muncă pot apărea în orice serviciu medico-sanitar, acţionând
asupra personalului care se ocupă cu igiena, îmbăierea bolnavilor şi întreţinerea
curentă a spaţiului de spitalizare. Umezeala apare ca o noxă profesională în toate
unităţile spitaliceşti la spălătorii, chiar dacă acestea sunt mecanizate.
2. Curentul electric prezintă pericolul electrocutării. Energia electrică se
utilizează pe scară largă atât pentru diagnostic cât şi pentru tratament. Serviciile
de radiodiagnostic şi radioterapie, cele de explorări funcţionale, electro- şi
actinoterapie cât şi celelalte ramuri ale medicinii utilizează energia electrică pentru
punerea în funcţiune a aparaturii de specialitate cum sunt electrocauterele,
fierbătoarele şi sterilizatoarele electrice .
3.Explozia gazelor este, de asemenea, posibilă. Pericolul este mai mare
în serviciile de anestezie, reanimare, fizioterapie (băi carbogazoase, aerosoli),
unde se lucrează cu oxigen, bioxid de carbon şi aer comprimat în butelii, sau
diferite substanţe anesteziante generale, ca: eter, ciclopropan, protoxid de azot şi
altele, acestea din urmă fiind şi inflamabile.
4. Efortul incorect dozat constituie, de asemenea, o noxă profesională
frecventă în activitatea de îngrijire a bolnavilor. Organizarea incorectă a serviciilor,
amplasarea lor dispersată, circuitele prea complicate, ca şi sistemele de
semnalizare învechite, lipsa ascensoarelor fac ca personalul să parcurgă în cursul
unei ture de serviciu triplul distanţei acceptabile (de 4 km) sau şi mai mult.
Ridicarea sau schimbările de poziţie a bolnavilor imobilizaţi la pat, transportul
acestora cu targa sau căruciorul necesită o tehnică corectă, pentru a nu se
produce vătămări ale sistemului locomotor al personalului (febră musculară,
discopatii, întinderi de ligamente etc).
 5. Substanţele toxice, caustice şi corosive, precum şi cele
inflamabile prin depozitare, etichetare, mânuire, transport şi transvazare
incorectă, spălarea recipientelor incomplet golite reprezintă surse posibile de
accidente şi îmbolnăviri profesionale. Orice substanţă utilizată în spitale pentru
dezinfecţie, dezinsecţie, curăţenie şi întreţinerea curentă, materialele folosite
pentru explorări funcţionale, ca şi medicamentele trebuie considerate ca toxice şi
deci periculoase pentru organismul uman. Munca cu aceste substanţe necesită o
atenţie deosebită, întrucât ele pot pătrunde în organism nu numai pe cale
digestivă, ci şi prin inhalare sau prin piele. Unele dintre ele - în aparenţă complet
inofensive - se acumulează în organism şi îşi manifestă efectul toxic numai după
formarea unor depozite, în cursul bolilor intercurente sau în cursul unui surmenaj.

II. Cauzele specifice muncii medico-sanitare producătoare de

accidente şi boli profesionale sunt:

1.Iradiaţia cu raze ionizante :în serviciile de radiodiagnostic,

radioterapie şi radiumterapie, precum şi în cursul examinărilor şi al tratamentelor
cu izotopi radioactivi. Atât razele Roentgen, cât şi cele emanate de substanţele
radioactive au proprietăţi ionizante care se acumulează în organism şi adesea se
manifestă numai după o perioadă de activitate sub acţiunea acestora. Cantitatea
maximă de raze ionizante pe care organismul o poate tolera zilnic, timp
îndelungat, fără să-i afecteze sănătatea se numeşte doză tolerantă, care nu
trebuie depăşită. Această doză poate fi controlată cu ajutorul dozimetrelor.
Pericolul razelor ionizante este mărit de faptul că obiectele din jur devin surse
secundare de raze ionizante si pot afecta:organele hematopoietice şi glandele
sexuale, ceea ce duce la modificarea tabloului sanguin, anemii,
sterilitate;frecvente sunt şi leziunile cutanate (dermatoze, dermatite), leziunile
unghiilor, căderea părului, ulceraţii, cataracte timpurii. Razele Roentgen lezează
oul fecundat şi au efect periculos asupra embriogenezei. Razele ionizante au şi
acţiune cancerigenă.
2. Razele ultraviolete sunt utilizate în serviciile de fizioterapie, precum şi
pentru dezinfecţie (servicii de primire, săli de operaţii şi anexe, saloane de nou-
născuţi, saloane de bolnavi). Acestea acţionează, în special, asupra ochilor şi
tegumentelor. Efectul lor se manifestă, în primul rând, asupra mucoaselor
conjunctivale, dar, uneori, lezează irisul şi retina. La nivelul tegumentelor, razele
ultraviolete produc un eritem difuz; iradiaţia mai puternică produce şi vezicule.
3. Sensibilizarea faţă de medicamente, dezinfectante sau alte
substanţe chimice este, frecventă. Sensibilizarea poate fi locală şi să
intereseze numai tegumentele venite în contact cu substanţa în cauză sau poate fi
generală şi să producă erupţii generalizate, febră sau chiar stări de şoc care pun
în pericol viaţa persoanei sensibilizate.
4. Munca cu bolnavii în serviciile de psihiatrie( si/sau bolnavii
iresponsabili moral şi penal) sau în mod accidental şi la alte secţii de spital cu
bolnavii psihici reprezintă un pericol deosebit pentru integritatea corporală a
personalului de îngrijire. Din acest motiv, în aceste secţii lucrează de preferinţă
oameni dotaţi cu o constituţie fizică mai robustă şi specializaţi pentru această
muncă.
5. Infecţiile nosocomiale reprezintă forma cea mai tipică a riscului
profesional în munca cu bolnavul.(secţiile de boli infectocontagioase, în spitalele
de tuberculoză şi pneumologie, precum şi în secţiile şi serviciile de dermato-
venerologie). Infecţiile intraspitaliceşti se transmit pe cale aerogenă (prin inhalare),
pe cale digestivă (prin ingestie), prin contact direct sau sunt inoculate prin soluţiile
de continuitate ale tegumentelor, în special prin leziunile produse cu instrumentele
folosite la bolnavi sau sunt transmise prin vectori, mai ales de insecte: purici,
păduchi, căpuşe, ţânţari sau chiar prin bolnavi (rabia). Cunoasterea modului de
transmitere al fiecărei afectiuni, de catre personalul sanitar reduce riscul aparitiei
infectiilor nosocomiale.

PROFILAXIA ÎMBOLNĂVIRILOR PROFESIONALE Şl PROTECŢIA

MUNCII ÎN UNITĂŢILE SANITARE

Cauzele care pot genera accidente sau îmbolnăviri profesionale în munca

de îngrijire a bolnavilor sunt multiple, însă pot fi evitate dacă se respectă normele
generale şi speciale de protecţie a muncii.(modul igienic de viaţă, călirea
organismului, purtarea corectă a echipamentului de protecţie)la care se adauga o
serie de alte măsuri prevăzute şi în legislaţia noastră, obligatorii pentru fiecare
persoană care lucrează în cadrul unităţilor sanitare, indiferent de
funcţie.Persoanele care intră prima dată sau după o întrerupere mai lungă de 30
de zile la locul lor de muncă, precum şi cei transferaţi în alte locuri de muncă
trebuie să fie instruiţi asupra măsurilor specifice de protecţie a muncii la locul unde
vor lucra. Acest instructaj, numit introductiv, se repetă la anumite perioade care,
în funcţie de pregătirea persoanei şi locul de muncă, variază de la 1 la 6 luni şi
poartă numele de instructaj periodic. Instructajul trebuie să cuprindă şi metode
de utilizare a aparatelor electrice, iradiante, ale celor ce funcţionează sub
presiune, precum şi modul de mânuire şi transport al substanţelor toxice, caustice
şi inflamabile.
Dotarea locurilor de muncă cu pericol de incendii cu extinctoare este obligatorie.
Conţinutul lor trebuie reîmprospătat la termen.

Măsuri de protecţie
a) Gazele comprimate în butelii se utilizează numai cu reductoare de
presiune, a căror stare de funcţionare se verifică lunar. Amplasarea buteliilor se
face la o distanţă cât mai mare de sursele de căldură şi, în limita posibilităţilor, în
afară de clădire.
b) Autoclavele vor fi utilizate numai de către personalul special instruit,
respectând presiunea şi temperatura pentru care sunt fabricate. Aparatele de
măsurat presiunea trebuie periodic verificate.
c) Aparatele de formolizare vor fi verificate înainte de punerea lor în
funcţiune privind permeabilitatea tubulaturii şi starea de funcţionare a aparatelor
de control. Ele vor fi utilizate numai sub supraveghere.
d) Oxigenul se înmagazinează în rezervoare tubulare de oţel, cu pereţii
groşi şi rezistenţi, în care este comprimat până la o presiune de 120-150 atm.
Tuburile se ţin vertical .în partea lor superioară se găseşte orificiul de umplere,
prevăzut cu un robinet. Peste acesta se înşurubează reductorul de presiune, care
transformă presiunea înaltă din interiorul tubului într-o presiune mai scăzută,
reglabilă după necesităţile bolnavului .
- Transportul rezervoarelor în cadrul spitalului se face pe un cărucior cu roţi
de cauciuc ; se va evita zguduirea sau lovirea cu ocazia transportului. Bomba se
aşează în poziţie verticală. Se recomandă să fie fixată de perete cu ajutorul unui
inel de fier.
-Rezervorul se va aşeză cât mai departe de sursele de căldură. Cât timp se
degajă oxigen nu se va aprinde nici o flacără în apropierea tubului.
-Robinetele şi garniturile bombei şi ale reductorului de presiune se
utilizeazăneunse. Contactul oxigenului cu grăsimi sau uleiuri poate da naştere la
explozii sau incendiu. Din acest motiv, se va evita manipularea aparatului cu
mâinile unse. îmbinările reductorului de presiune se controlează numai cu săpun
şi apă.
-Reductoarele trebuie verificate lunar. Robinetul buteliei trebuie deschis încet;
dacă acest lucru nu este posibil, atunci robinetul se va considera defect şi va fi dat
la reparat.Din cauza pericolului de accidente, bomba de oxigen va fi utilizată
numai de cei instruiţi special.
-Este interzisă utilizarea aparatelor electrice care pot produce scântei sau care se
încălzesc până la incandescenţă, sterilizarea prin flambare sau flambările de orice
natură în sălile de operaţii sau în camerele anexe, în timpul anesteziei generale cu
eter sau ciclopropan şi oxigen. în cazul folosirii ciclopropanului se interzice
folosirea lenjeriei din material sintetic, care în caz de explozie arde pielea
victimelor, şi se va asigura un înalt grad de umiditate a aerului.
e) Pentru prevenirea intoxicaţiilor, orice substanţă chimică sau
medicamentoasă va fi ţinută în ambalaje etichetate. Transvazarea unei
substanţe oarecare, indiferent de natura ei, într -un recipient care
poartă altă inscripţie - întrucât poate da naştere la accidente - se
pedepseşte prin lege. Recipientele care conţin substanţe chimice, detergenţi,
acizi sau baze utilizate în întreţinerea saloanelor, băilor, W.C.-urilor, sălilor de
operaţie etc, ca şi cele cu substanţe utilizate la prepararea băilor medicamentoase
trebuie etichetate corect, indicând numele substanţei, concentraţia, precum şi
scopul pentru care se utilizează.
f) Manipularea substanţelor corozive sau caustice se va face numai cu
mănuşi, şorţuri şi cizme de cauciuc şi se vor ţine la îndemână substanţe
neutralizante.
g) Pentru evitarea efortului exagerat este bine să se utilizeze
ascensoarele şi cărucioarele, iar schimbările de poziţie ale bolnavului să se facă
de către 2-3 persoane, evitându-se prin aceasta şi suferinţa inutilă a bolnavului. La
ridicarea bolnavilor trebuie avut în vedere ca baza de susţinere a picioarelor să fie
cât mai mare, genunchii să fie uşor flectaţi, corpul aplecat înainte. în acest fel,
centrul de greutate coboară, se măreşte stabilitatea corpului, iar efortul de ridicare
se execută, în primul rând, din genunchi şi în mai mică măsură din coloana
vertebrală. în vederea protejării forţei umane, se pot utiliza instalaţii şi aparatură
electromecanică pentru mobilizarea, întoarcerea, ridicarea şi aşezarea bolnavului
din pat în fotoliu sau fotoliu rulant.
h) Măsurile de protecţie trebuie respectate cu o deosebită stricteţe în
mediu ionizant. Izotopii radioactivi ca şi razele Roentgen şi de radiu au acţiune
puternic nocivă asupra organismului şi din acest motiv trebuie evitate.
- La serviciile de roentgendiagnostic şi terapie, se vor purta şorţuri şi
mănuşi din cauciuc, impregnat cu săruri de plumb sau de bariu. Cu ocazia
radiografiilor, în timpul expunerii filmelor, personalul va ieşi din cameră, expunerea
făcându-se prin telecomandă.
Personalul în cursul sarcinii nu trebuie trimis cu bolnavi la serviciile de Roentgen.
Asistentele cu loc de muncă permanent la aceste servicii, în perioada sarcinii să
fie repartizate în alte locuri de muncă, unde nu sunt expuse razelor.
- Stocul de radiu şi izotopi radioactivi se ţine în încăperi cât mai
îndepărtate de laboratoare sau saloane, în rezervoare speciale de plumb.
Transportul lor în cantităţi mici (ace, capsule cu conţinut de radiu, utilizate la
terapie) se face în rezervoare uşoare, cu mânere lungi, cu care se pot ţine cât mai
îndepărtate de corp, ştiind că intensitatea radiaţiilor scade cu pătratul distanţei.
Cantităţile mai mari de substanţă radioactivă care emite raze y se transportă în
rezervoare speciale cu pereţi groşi de plumb.
- Cu aceste substanţe se lucrează numai sub protecţia paravanelor de
plumb, eventual în nişe speciale cu telemanipulatoare, operatorul rămânând în
afara nişei. Dirijarea lucrărilor se face prin vizoare de sticlă groasă, iradiaţiile
făcându-se cu telecomandă, iar supravegherea bolnavilor, prin ferestre prevăzute
cu sticle groase având conţinut de plumb în cazul radiaţiilor
- Pentru efectuarea diluţiilor de substanţe radioactive şi injectarea lor
intravenoasă sau intramusculară se utilizează tunul de injectare, confecţionat din
plumb, care oferă o protecţie perfectă a personalului.
- Aspirarea soluţiilor radioactive se va face numai cu pipete automate.
Mirosirea preparatelor radioactive trebuie evitată. La anumite manopere, care pot
fi însoţite de formarea de praf de substanţă radioactivă, se vor utiliza măşti cu filtre
speciale. Este bine ca aceste manopere să se efectueze în dulapuri de sticlă bine
închise, în pereţii cărora se găsesc mâneci de cauciuc care cuprind şi antebraţele
introduse în dulap sau instrumente dirijate din afară .
Substanţele radioactive care rămân pe suprafaţa pielii sau a îmbrăcămintei
continuă să emită radiaţii; de aceea, poluarea pielii trebuie evitată lucrând numai
cu mănuşi de cauciuc sau mai bine de clor-vinilin. îmbrăcarea şi dezbrăcarea lor
trebuie efectuate corect. Consumul de alimente şi fumatul la locul de muncă sunt
strict interzise. Unghiile se vor tăia cât mai scurt. în nici un caz nu se va lucra cu
mâinile zgâriate sau cu răni, deoarece acestea favorizează pătrunderea
substanţelor radioactive prin piele.
Inainte de ieşirea de la locul de muncă, mâinile trebuie bine spălate şi se vor
detecta eventualele poluări ale pielii, îmbrăcămintei şi încălţămintei, luând la
nevoie imediat măsurile de îndepărtare a urmelor de substanţă radioactivă.
- Purtarea hainelor de protecţie este obligatorie. Dacă acestea s-au
impurificat cu substanţe radioactive trebuie imediat schimbate. Este strict interzisă
intrarea cu halatul cu care se lucrează la substanţele radioactive în saloanele de
bolnavi sau în alte încăperi ale spitalului.
- Bolnavul căruia i s-au administrat izotopi radioactivi cu scop de
investigaţie sau de tratament devine şi el sursă de iradiaţii, până când izotopul se
epuizează sau se elimină din organism. De aceea, acesta va fi izolat de restul
bolnavilor. Dejecţiile şi produsele lui biologice sau patologice, conţinând de
asemenea substanţe cu proprietăţi radioactive, vor fi manipulate cu aceleaşi
măsuri de precauţie ca şi însuşi izotopul.
- Aplicarea tuturor măsurilor de precauţie, întrebuinţarea izotopilor
radioactivi înseamnă un risc oarecare, în special de natură genetică. Motiv
pentru care , este bine ca manipularea lor să fie evitata de către persoanele
sub 40 de ani.
Asistenta care îşi desfăşoară activitatea în instituţii unde se lucrează cu radiu sau
cu izotopi radioactivi, precum şi în serviciile Roentgen trebuie să poarte în mod
obligatoriu dozimetre prevăzute cu filtre de metal .
Personalul sanitar se sensibilizează adesea la diferite substanţe chimice
sau medicamentoase cu care lucrează. De aceea este important să se folosească
mănuşi de protecţie cu ocazia manipulării medicamentelor şi chiar la lucrările de
curăţenie şi de întreţinere efectuate cu detergenţi şi alte substanţe chimice.
In caz de sensibilizare pe cale aerogenă, contactul cu substanţa
sensibilizantă nu poate fi evitat. Dacă încercările de desensibilizare a persoanei
respective nu reuşesc, aceasta se transferă într-un alt loc de muncă unde nu vine
în contact cu substanţa respectivă.
i) O importanţă deosebită o are evitarea infecţiilor intraspitaliceşti.
(nosocomiale) - orice infecţie care se produce ca urmare a activităţii medico-
sanitare. Profilaxia acesteia priveşte atât personalul cât şi bolnavii. în orice spital
se pot interna bolnavi care pe lângă afecţiunea lor de bază se găsesc în perioada
de incubaţie a unei boli infecţioase. Aceştia devin surse de infecţie atât pentru
personal cât şi pentru ceilalţi bolnavi. în instituţiile sanitare cu perioade de
spitalizare de lungă durată este bine ca bolnavii nou-internaţi să fie ţinuţi în
carantină o perioadă echivalentă cu timpul de incubaţie a majorităţii bolilor
infecţioase, evitându-se astfel apariţia unei epidemii.
- Personalul de îngrijire va căuta să folosească tehnica aseptică în orice
manevră cu bolnavul. îşi va ţine mâinile curate prin spălare cu apă caldă şi săpun
cât mai des, mai ales dacă s-a atins de produsele bolnavilor cu boli transmisibile,
a lucrat în saloanele acestor bolnavi sau în laboratoare. Va evita folosirea
prosoapelor comune, după spălarea mâinilor, utilizând prosoape de unică
folosinţă.
După evacuarea bolnavilor contagioşi se va face dezinfecţia terminală a
saloanelor, iar în timpul îngrijirii lor se vor dezinfecta toate produsele şi
materialele, lenjeria şi vesela scoase din saloane.
- Pentru prevenirea infecţiilor aerogene în caz de epidemii, personalul de
îngrijire va intra în saloane numai cu mască, pe de o parte pentru a se feri de
contaminare, pe de altă parte - putând fi şi el purtător de germeni - pentru a nu
contamina pe bolnavi. Va căuta să se expună cât mai puţin picăturilor Pfluge
împrăştiate de bolnavul care tuşeşte, strănută sau vorbeşte. Personalul sanitar
bolnav nu va veni la lucru. Munca cu bolnavii se va organiza în aşa fel ca să
prevină difuzarea infecţiilor de la un bolnav la altul sau de la bolnav la personal. În
vederea acestui scop, saloanele de bolnavi cu boli aerogene cu difuzibilitate mare
(rujeolă, varicelă, gripă etc.) vor fi deservite de personal separat, iar dacă acest
lucru nu este posibil, bolnavii cu afecţiuni aerogene vor fi îngrijiţi ultimii. În celelalte
saloane se va reintra numai după 25-30 min, pentru a nu duce infecţia aerogenă şi
altor bolnavi.
- Pentru prevenirea infecţiilor cu transmisie digestivă se va evita
contactul bolnavilor cu alimentele şi vesela altor bolnavi. Spălarea veselei va fi
însoţită şi de dezinfectarea ei, urmărind cu o grijă deosebită, circuitul alimentelor
din mediul aseptic spre cel septic şi împiedicând circuitul invers.
Personalul de îngrijire nu va mânca în timpul serviciului şi va renunţa la
fumat la locul de muncă, pentru a nu duce mâinile - eventual infectate - la gură. Va
evita să dea mâna cu bolnavii şi va căuta să nu ducă mâinile la faţă sau la păr. Nu
se vor utiliza niciodată grupurile sanitare ale bolnavilor.
 Ploştile şi urinarele vor fi spălate prin procedee automate cu apă fierbinte şi
apoi dezinfectate sau sterilizate.
- Pentru prevenirea infecţiilor de contact direct, precum şi a celor de
inoculare, produsele patologice şi instrumentele utilizate vor fi manipulate numai
cu pense si cu mănuşi de protecţie. Instrumentele vor fi utilizate numai după o
sterilizare corect efectuată, şi asistentele vor evita lezarea tegumentelor cu cioburi
de sticlă, instrumente tăioase sau alte obiecte care au venit în contact cu bolnavii.
Purtarea obligatorie a echipamentelor de protecţie, a halatelor de
supraprotecţie, ţinerea hainelor de spital separat de cele de stradă, îmbăierea
înainte de părăsirea serviciului, trecerea prin filtrul personalului la părăsirea locului
de muncă au drept scop evitarea îmbolnăvirii personalului sau a familiilor lor prin
infecţii interioare de spital.
- Pentru prevenirea infecţiilor transmise prin vectori, bolnavii internaţi
vor fi controlaţi şi la nevoie deparazitaţi înainte de a fi duşi în salon.
Periodic sau la nevoie se va face dezinsecţia sau deratizarea, distrugându-
se astfel factorii transmiţători ai multor boli contagioase.
In vederea protejării oraşului de materialului infecţios provenit din spitale,
sistemul de canalizare al acestora este prevăzut cu un tanc septic, în care se
distrug toţi germenii infecţioşi proveniţi de la bolnavi, săli de operaţii, laboratoare
.Dacă spitalul nu are tanc septic, atunci dejecţiile provenite de la bolnavi cu boli
contagioase, înainte de a fi vărsate în reţeaua de canalizare, vor fi amestecate în
părţi egale cu cloramină 10%, var cloros sau cu un alt dezinfectant puternic pe o
durată de trei ore.