1.

Apararea drepturilor de propeietate intelectuala

Dreptul de autor şi drepturile conexe, protecţia acestor drepturi şi răspunderea pentru încălcarea lor se
reglementează de Constituţia Republicii Moldova, tratatele internaţionale la care Republica Moldova
este parte, prezenta lege şi de alte acte normative. Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (în
continuare – AGEPI): contribuie la elaborarea şi realizarea, în limitele competenţei sale, a politicii
adecvate de protecţie, exercitare şi implementare a dreptului de autor, a drepturilor conexe şi a altor
drepturi protejate în conformitate cu prezenta lege, cu angajamentele internaţionale şi cu interesele
naţionale ale Republicii Moldova;

2.Brevetarea in strainatate a inventiilor.

Pentru brevetarea in strainatate a inventiilor create in Republica Moldova sunt posibile 3

cai:calea nationala,calea regionala,calea internationala.
Calea nationala. In conformitate cu unul din principiile de baza ale Conventiei de la Paris
privind protectia proprietatii industriale, orice solicitant care a depus o cerere de brevet la
AGEPI poate inregistra, in termen de 12 luni, o cerere de brevet pentru inventia respectiva in
oricare din tarile membre ale Conventiei de la Paris, invocand prioritatea cererii initiale.
Calea regionala. Pe aceasta cale, in baza unor Conventii si acorduri regionale prin depunerea
unei cereri la un oficiu receptor poate fi obtinut un brevet regional care este valabil in mai multe
tari, de exemplu: brevetul eurasiatic brevetul OAPI brevetul ARIPO
Calea internationala. Pe aceasta cale, in baza Tratatului de Cooperare in domeniul brevetelor ,
depunerea la un oficiu receptor a unei cereri, numite cerere internationala, cu desemnarea in
aceasta cerere a tuturor statelor in care se doreste obtinerea protectiei, produce efectele unei
cereri nationale in fiecare stat contractant desemnat pentru obtinerea unui brevet in aceasta
tara cu conditia deschiderii fazei nationale in tara respectiva in conformitate cu prevederile PCT
si achitarii taxelor stabilite.

3.Brevetul comunitar.Sistemul conventiei de la Munchen.

Caracteristicile esenţiale ale brevetului comunitar.Brevetul comunitar are un caracter unitar şi

autonom,astfel că produce aceleaşi efecte în întreaga Comunitate. Acesta nu poate fi eliberat,
transferat sau anulat decât pentru întreaga Comunitate.Condiţiile de eliberare a brevetului, de
exemplu, condiţiile de brevetabilitate, sunt stabilite prin Convenţia de la München.Dreptul la
brevetul comunitar aparţine inventatorului sau succesorului legal al acestuia. În cazul în care
inventatorul este angajat, dreptul la brevet este definit de legislaţia statului în care îşi exercită
activitatea principală sau, dacă acest stat nu poate fi determinat, de legislaţia statului în care îşi
are sediul angajatorul.
Convenţia de la München stabileşte o procedură unică pentru eliberarea brevetului
european. Convenţia a instituit Oficiul European de Brevete ,care eliberează brevetele ce
devin ulterior brevete naţionale supuse normelor naţionale. În prezent, 31de ţări sunt
membre ale Organizaţiei Europene de Brevete. Sistemul propus nu urmăreşte să înlocuiască
sistemelenaţionale şi sistemul european existent, ci să coexiste împreună cu acestea.
Inventatorii vor rămâne liberi săaleagă modalitatea de protecţie prin brevet care le convine
cel mai mult.
4.Caracteristica indicatiilor geografice,denumirirlor de origine si specialitatilor
traditional garantate.

Indicatia geografica este un semn utilizat pe produsele care au o origine geografica precisa si care
prezinta anumite calitati sau poseda o notorietate ce se datoreaza acestui loc de origine.Ele constau in
denumirea locului de origine a produsului.
Denumirea de origine-este un tip special de indicatie geografica utilizata pe produse care prezinta o
calitate speciala datorata exclusiv sau esentialmente mediului geografic in care au fost obtinute.Notiunea
de indicatie geografica inglobeaza notiunea de denumire de origine.Bordeaux pentru vinul produs in
regiunea Bordeaux din Franta.

6.Caracteristica sistemului national de proprietate intelectuala.

După proclamarea la 27 august 1991 a independenţei, Republica Moldova a păşit ferm spre o
economie de piaţă care este de neconceput fără un sistem eficient de protecţie a proprietăţii,
inclusiv a celei intelectuale. Este incontestabil, că sistemul de protecţie a proprietăţii intelectuale
(PI) este unul din cele mai importante atribute ale statalităţii Republicii Moldova, iar art. 33 din
Constituţia ţării , adoptată la 29 iulie 1994, consfinţeşte dreptul cetăţenilor la proprietatea
intelectuală, interesele lor materiale şi morale ce apar în legătură cu diverse genuri de creaţie
intelectuală fiind apărate de lege.
Într-un timp relativ scurt, în Republica Moldova au fost create instituţiile, structurile şi
instrumentele necesare unei activităţi eficiente de reglementare şi administrare a proprietăţii
intelectuale. Astfel, prin Decretele Preşedintelui Republicii Moldova nr. 238 din 25 noiembrie
1991 şi nr. 120 din 25 mai 1992 au fost instituite, respectiv:
Agenţia de Stat pentru Drepturile de Autor (ADA), având drept scop apărarea drepturilor şi
intereselor legitime ale autorilor de opere literare, ştiinţifice şi de artă, precum şi asigurarea
apărării drepturilor conexe şi
Agenţia de Stat pentru Protecţia Proprietăţii Industriale (AGEPI), având drept scop
realizarea protecţiei juridice a proprietăţii industriale pe teritoriul Republicii Moldova, prin
dezvoltarea sistemului de protecţiei a proprietăţii industriale şi promovarea politicii de stat în
acest domeniu. Pe parcursul perioadei de timp după declararea independenţei şi până în prezent,
Republica Moldova a aderat la principalele organizaţii internaţionale şi regionale, precum şi la
32 de tratate, acorduri şi convenţii internaţionale şi regionale în domeniul PI.

7.Caracterul unitar al marcii comunitare

Prin înregistrarea mărcii comunitare se obţine un titlu unic ce asigură o protecţie unitară pe întreg
teritoriul Uniunii Europene şi care produce aceleaşi efecte în ansamblul acesteia.În consecinţă ,
înregistrarea, transferul sau abandonul unei mărci va avea automat efect în toate ţările membre
ale Uniunii Europene, iar deciziile privind validitatea şi drepturile conferite de marca comunitară
vor avea un efect unitar.
8.Categorii de opere protejate de dr.de autor

Astfel, Legea privind dreptul de autor si drepturile conexe, pentru a nu da naştere la interpretări
enumeră categoriile de opere protejate:
a) operele literare (povestiri, eseuri, romane, poezii etc.);
b) programele pentru calculator care se protejează ca şi operele literare;
c) operele ştiinţifice;
d) operele dramatice şi dramatico-muzicale, scenariile şi proiectele de scenarii, libretele,
sinopsisul filmului;
e) operele muzicale cu sau fără text;
f) operele coregrafice şi pantomimele;
g) operele audiovizuale;
h) operele de pictură, sculptură, grafică şi alte opere de artă plastică;
i) operele de arhitectură, urbanistică şi de artă horticolă;
j) operele de artă aplicată;
k) operele fotografice şi operele obţinute printr-un procedeu analog fotografiei;
l) hărţile, planşele, schiţele şi lucrările tridimensionale din domeniul geografiei, topografiei,
arhitecturii şi din alte domenii ale ştiinţei;
m) bazele de date; n) alte opere.

9.Clasificarea contractelor de cesiune

Contractul de cesiune de marcă -Contractul de cesiune de marcă este contractul prin care
titularul mărcii, în calitate de cedent, transmite cesionarului, în tot sau în parte, cu titlu oneros
sau cu titlu gratuit, dreptul exclusiv de exploatare a mărcii.
Cesiunea forţată a mărcii-Cesiunea forţată a mărcii intervine în cazul în care dreptul exclusiv
asupra mărcii este supus executării silite. Deoarece este un drept real ce poartă asupra unui bun
mobil necorporal, dreptul asupra mărcii este el însuşi un bun mobil şi, în consecinţă, face
obiectul urmăririi silite mobiliare.
Cesiunea voluntară a mărcii-Specific cesiunii de marcă este obiectul său, care constă în însăşi
transmiterea dreptului subiectiv de proprietate industrială asupra mărcii.

După întinderea dreptului transmis, cesiunea poate să fie:

•totală - dacă dreptul este transmis înîntregime, sau
•parţială - dacă dreptul este transmis numai în parte.
Transmiterea drepturilor asupra obiectelor de proprietate industrială poate fi realizată prin
intermediul unui contract de cesiune:
a) prin care se transmit cesionarului toate drepturile conferite de titlul de protecţie sau cererea de
înregistrare a obiectului de proprietate industrială (cesiune totală);
b) prin care cesiunea este limitată din punctul de vedere al întinderii protecţiei conferite de titlul
de protecţie sau de cererea de înregistrare a obiectului de proprietate (cesiunea partiala)
După scopul urmărit de părţi la încheierea contractului, cesiunea poate fi: cu titlu gratuit
sau cu titlu oneros.
Cesiunea cu titlu gratuit se poate realiza prin act unilateral sau prin contract. Cesiunea cu titlu
gratuit prin act unilateral poate fi făcută numai în cazuri de deces şi are natura juridică a contract
de donaţie.
În cazul cesiunii cu titlu oneros, contractul va fi supus regulilor generale pentru contractul de
vînzare-cumpărare sau de schimb, în funcţie de natura contraprestaţiei, o sumă de bani sau,
respectiv, un alt bun.
După raportul cu transmiterea unui alt bun, cesiunea de marcă poate fi: principală sau
accesorie.Cesiunea de marcă este principală atunci cînd este independentă de transmiterea altui
bun

10.Clasificarea contractelor de licenta.

. Licenta este de mai multe feluri:
-Licenta limitata; -limitarea priveste 2 aspecte:a)Timpul di b)Produsele asupra carora se
realizeaza licenta de marca(pot fi toate produsele unei organizatii sau numai o parte a acestora)
–Licenta nelimitata
O alta clasificare, imparte licentele in :
.licenta exclusiva, prin care organizatia se obliga sa nu mai acorde alte licente;
•licenta neexclusiva sau simpla, care nu are stipulate clauze de limitare;
•licenta reciproca sau incrucisata, cand doua organizatii isi conced reciproc dreptul de a
fabrica un produs, pe care il pune in circulatie sub aceeasi denumire, fiecare producator pastrand
dreptul asupra propriei sale marci.

11.Clasificarea internationala a brevetelor.Invențiile pot fi grupate în mai multe categorii, în

dependență de diferite criterii.
1.După brevetabilitate:
•invenții brevetabile – care întrunesc condițiile speciale stabilite de lege spre a fi protejate
juridic; •invenții nebrevetabile – care sunt excluse de la protecția juridică.
2.După obiect:
•Invenții de produse – pot fi brevetate doar produsele industriale, nu și cele naturale. De
exemplu: tot felul de obiecte materiale, care au anumite proprietăți determinate, cum ar fi
dispozitive, instalații, echipamente, mașini, unelte, aparate, circuite electrice, pneumatice,
hidraulice, substanțe chimice, amestecuri fizice sau fizico-chimice.
•Invenții de procedee – mijloace prin intermediul cărora se obține un produs sau rezultat.
La rîndul lor, invențiile de procedee se divizează în:
-invenții de procedee materiale – care reprezintă produsele în sine, de ex. o mașină, un
instrument, o unealtă.
-invenții de procedee nemateriale – care reprezintă procedeele în sine sau operațiunile, de ex.
operațiunea de sudare.
Procedeele sau mijloacele se împart în:
-mijloace absolut noi, -mijloace obișnuite, -mijloace combinate.
3.După stadiul tehnicii:
•invenții principale – au existență de sine stătătoare, fiind posibilă aplicarea lor în mod
independent de altă invenție.
•invenții complementare – aduc îmbunătățiri altor soluții. Deoarece perfecționează o soluție
anterioară, invențiile complementar nu pot fi aplicate fără o lată invenție principală.
La rîndul lor, invențiile principale pot fi:
-invenții pionier – care soluționează pentru prima dată o problemă tehnică într-un anumit
domeniu.
-invenții obișnuite – reprezintă soluții noi pentru anumite probleme tehnice, fără a prezenta un
aport creator deosebit. În practică, majoritatea invențiilor sunt obișnuite și formează principala
categorie a invențiilor principale.
4.După complexitate:
•invenții simple – au ca obiect un singur produs sau procedeu.
•invenții complexe – au ca obiect un produs sau procedeu realizat prin folosirea mai multor
mijloace sau elemente.

14.Conditiile de forma ale contractului de cesiune

1.Opozabilitatea cesiunii faţă de terţi.Contractul de cesiune a mărcii trebuie să fie perfectat în
scris şi semnat de părţile contractante, cu excepţia cazului cînd cesiunea rezultă dintr-o hotărîre
judecătorească, în caz contrar, cesiunea este nulă. legea impune condiţia formei scrise a
contractului, la fel ca şi consimţămîntul părţilor care trebuie să fie exprimat prin semnătura
acestora sau a reprezentanţilor lor. Sancţiunea nerespectării oricăreia dintre aceste două condiţii
de formă – forma scrisă sau semnătura părţilor – este nulitatea absolută a contractului de cesiune.

15.Continutul contractului de cesiune.

Contractul de cesiune include următoarele clauze:

1) Indicaţii privind tipul cesiunii (totală sau parţială);
2) Numărul şi data de depozit ale obiectului de proprietate industrială sau numărul titlului de
protecţie al acestuia;
3) Lista produselor şi/sau a serviciilor cesionate sau indicaţii privind numărul desenelor şi al
modelelor industriale cesionate;
5) Teritoriul în limitele căruia urmează a fi exploatat obiectul de proprietate industrială, în cazul
în care transmiterea drepturilor asupra obiectului de proprietate industrială se efectuează printr-
un contract de cesiune parţială privind teritoriul exploatării obiectului de proprietate industrială;
6) Semnăturile părţilor contractante, cu indicarea lizibilă a numelui şi a prenumelui; dacă partea
contractantă este persoană juridică, contractul este semnat de conducătorul unităţii, fiind indicată
funcţia, numele şi prenumele semnatarului, şi se aplică ştampila;
7) Locul şi data semnării contractului
31.Efectele contractului de cesiune

Contractului de cesiune de marcă cu titlu oneros, care este mai frecvent întîlnit în practică şi
ridică cele mai numeroase probleme. Deoarece efectele acestui contract nu se bucură de o
reglementare specială, ele urmează a fi guvernate de regulile prevăzute de Codul civil pentru
efectele contractului de vînzare-cumpărare, inclusiv cele referitoare la efectele cesiunii bunurilor
necorporale.Contractul de cesiune de marcă cu titlu oneros este un contract sinalagmatic întrucît
dă naştere la obligaţii ambelor părţi, care sunt reciproce şi interdependente.
Transferul dreptului asupra mărcii implică şi transmiterea dreptului de a iniţia acţiuni în cazul de
contrafacere, care apare ca un accesoriu al dreptului exclusiv de exploatare. În legătură cu acest
aspect se ridică următoarele probleme: 1. se pune problema cine are calitatea procesuală de a
iniţia acţiuni în cazul de contrafacere şi/sau de concurenţă neloială dacă acţiunea de contrafacere
şi/sau de concurenţă neloială a fost săvîrşită anterior cesiunii de marcă. În lipsa unei prevederi
contractuale contrare, se consideră că, împotriva acestor acte, cedentul păstrează dreptul de a
iniţia acţiunile corespunzătoare.Prin prevedere contractuală contrară înţelegem o clauză prin
care părţile convin să transmită şi creanţa la despăgubiri izvorîtă din delictul civil de contrafacere
sau de concurenţă neloială. În acest caz, contractul de cesiune va avea un obiect juridic complex,
compus din dreptul exclusiv asupra mărcii (ca drept real asupra unui bun incorporal) şi dreptul la
despăgubiri (ca drept de creanţă).În cazul în care, la data încheierii contractului, era pornit un
litigiu referitor la acte de contrafacere săvîrşite anterior de către un terţ, în lipsa unei prevederi
exprese, calitatea procesuală activă a cedentului nu se va transmite prin contractul de cesiune ca
accesoriu al dreptului asupra mărcii.

16.Continutul contractului de licenta. Contractul de licenţă include următoarele clauze:

1) Indicaţii privind tipul licenţei (exclusivă sau neexclusivă, totală sau parţială);
2) Numărul titlului de protecţie al obiectului de proprietate industrială;
3) Indicaţii privind dreptul licenţiatului de a încheia contracte de sublicenţă, după caz;
4) Lista produselor şi/sau a serviciilor sau indicaţii privind numărul desenelor şi al modelelor
industriale;
5) Teritoriul în limitele căruia urmează a fi exploatat de către licenţiat obiectul de proprietate
industrială, în cazul în care transmiterea drepturilor asupra obiectului de proprietate industrială se
efectuează printr-un contract de licenţă parţială privind teritoriul exploatării obiectului de
proprietate industrială;
6) Specificarea drepturilor transmise în cazul licenţei parţiale;
7) Semnăturile părţilor contractante, cu indicarea lizibilă a numelui şi a prenumelui; dacă partea
contractantă este persoană juridică, contractul este semnat de conducătorul unităţii, fiind indicată
funcţia, numele şi prenumele semnatarului, şi se aplică ştampila;
8) Termenul de valabilitate a contractului;
9) Locul şi data semnării contractului.

38.Inregistrarea contractelor de cesiune si de licenta.

Licenta nu poate functiona decat prin inregistrare. „Formalitatea inscrierii este necesara pentru a
face opozabil tertilor transferul drepturilor privitoare la marci, indiferent daca este vorba de acte
de transmisiune intre vii, de acte mortis causa sau de cazurile cand transferul marcii intervine in
cadrul reorganizarii persoanelor juridice'. Înscrierea se face in Registrul marcilor de fabrica, de
comert si de servicii inregistrate.

32.Efectele contractului de licenta

Licenta nu poate functiona decat prin inregistrare. „Formalitatea inscrierii este necesara pentru a
face opozabil tertilor transferul drepturilor privitoare la marci, indiferent daca este vorba de acte
de transmisiune intre vii, de acte mortis causa sau de cazurile cand transferul marcii intervine in
cadrul reorganizarii persoanelor juridice'. Înscrierea se face in Registrul marcilor de fabrica, de
comert si de servicii inregistrate.

17.Definitia inventiei.Conditiile de brevetare a inventiei.

Invenția este definită ca o creație care îndeplinește anumite condiții de brevetabilitate, fiind
protejată prin acordarea unui titlu specific de protecție.
O inventie din orice domeniu tehnologic poate fi brevetata sub rezerva ca aceasta sa corespunda
urmatoarelor cerinte de baza pentru brevetabilitate:
•inventia trebuie sa fie „noua”;
•inventia trebuie sa implice o „activitate inventiva”;
•inventia trebuie sa fie „susceptibila de aplicare industriala”.

18.Desenele si modelele industriale create de salariati

Dreptul asupra desenului sau modelului industrial creat de salariat în exercitarea atribuţiilor de
serviciu sau în executarea unei sarcini încredinţate în scris de patron aparţine patronului dacă
contractul încheiat între ei nu prevede altfel. Dacă, în decursul a 60 de zile de la data la care
autorul a informat patronul despre elaborarea desenului sau modelului industrial de serviciu, cel
de-al doilea nu va depune cerere şi nu va cesiona unei alte persoane dreptul de a o depune,
autorul este în drept să depună cerere şi să înregistreze desenul sau modelul industrial în numele
său.

19.Distinctia dintre numele comercial si marca

Întrucât de multe ori, numele comercial poate fi utilizat şi ca marcă menită să identifice
produsele respectivului comerciant, distincţia se poate dovedi deosebit de dificilă şi se raportează
la două criterii: formal (înregistrare) şi funcţional (folosire efectivă).

În principiu, criteriul este reprezentat de funcţia concretă pe care semnul distinctiv o

îndeplineşte: în timp ce marca serveşte la diferenţierea produselor aparţinînd comercianţilor
concurenţi, firma serveşte la identificarea acestor comercianţi, evitând riscul de confuzie în
cadrul clientelei. Criteriul nu prezintă însă o utilitate deosebită în cazul mărcilor de servicii, dată
fiind imaterialitatea obiectului asupra căruia se aplică semnul şi, în plus, ambele elemente se
materializează prin intermediul aceloraşi mijloace (afişe publicitare, fotografii, etc.).

20.Dreptul autorului la divulgarea operei.

Legea nr.139/2010 prevede expres dreptul de divulgare - dreptul de a decide dacă, în ce mod şi
când va fi adusă opera la cunoştinţa publicului. Dreptul de divulgare are un rol hotărâtor asupra
naşterii drepturilor patrimoniale care prin exercitarea dreptului de divulgare devin drepturi
propriu-zise. Dreptul de divulgare a operei este unul din cele mai importante drepturi morale ale
autorului. De exercitarea acestui drept, de hotărîrea autorului de a-şi aduce opera la cunoştinţa
publicului depinde însă-şi existenţa drepturilor potenţiale ale autorului. Pînă cînd autorul ea o
asemenea decizie drepturile sale patrimoniale nu au de cît o existenţă virtuală, care se transformă
într-o realitate numai după ce autorul se decide să aducă opera la cunoştinţa publicului.În
concluzie, esenţa dreptului de divulgare constă în posibilitatea recunoscută de legea autorului de
a hotărî aducerea creaţiei sale la cunoştinţa publicului.

21.Dreptul autorului la nume si la paternitate. Dreptul la paternitatea operei este unul din cele
mai importante drepturi ce se datorează faptului că celelalte drepturi se oferă în cazul posedării
dreptului la paternitate. Acest drept este inseparabil de personalitatea autorului şi nu poate fi
transmis în folosinţă unei persoane terţe. La fel acest drept nu poate fi transmis prin succesiune
sau în baza unui contract. Recunoaşterea dreptului la paternitate are ca obligaţie, obligaţia tuturor
celor care folosesc opera de a indica numele autorului. Astfel persoana fizică sau juridică ce
valorifică opera trebuie să indice neapărat numele autorului pe coperta operei, la începutul sau la
sfîrşitul articolului cînd acesta apare într-o culegere sau într-o publicaţie periodică, afişe,
programe şi alte publicaţii, dacă este vorba de opere care se demonstrează sau se interpretează.

Dreptul la nume îl au toţi autorii, indiferent de volumul muncii intelectuale depuse de fiecare
autor în parte. Autorul mai este în drept sa indice titlurile ştiinţifice şi didactice pe care le posedă,
veridicitatea acestora ţine de responsabilitatea personală a autorului. După cum am menţionat
autorul mai poate să aducă opera la cunoştinţa publicului prin intermediul unui pseudonim.
Această practică este foarte des utilizată în urma pseudonimului aflîndu-se unul sau chiar mai
mulţi autori. Indiferent de motivul care a determinat folosirea de către autor a pseudonimului, el
nu poate fi obligat să-şi decline identitatea, căci dacă are dreptul de a fi recunoscut ca autor, el nu
este obligat să-şi dezvăluie public această calitate.

22.Dreptul autorului la reproducere

Dreptul la reproducerea operei este considerat un drept fundamental al dreptului de autor.

Reproducerea este definită de art.3 al Legii nr.139/2010 ca fiind “realizarea unuia ori a mai
multor exemplare ale unei opere sau ale unui obiect al drepturilor conexe, fie directă sau
indirectă, temporară sau permanentă, prin orice mijloc sau sub orice formă, inclusiv în scopul de
imprimare audio ori video şi/sau al stocării unei opere ori a unui obiect al drepturilor conexe pe
suporturi materiale sau electronice”. După cum reiese din definiţie reproducerea este fixarea
materială a operei prin orice procedee, care permit comunicarea ei publicului în mod indirect.
23.Drepturile morale ale autorului
Dreptul moral de autor este strîns legat de persoana autorului: autorul personal are şi exercită
dreptul de a decide dacă, în ce mod şi cum va fi adusă opera la cunoştinţă publică, numele sub
care opera va fi adusă la cunoştinţă, modalitatea în care acest lucru va fi făcut, precum şi
retractarea (retragerea) operei divulgate pentru motive care sunt lăsate la aprecierea suverană a
autorului. Dreptul moral al autorului este inalienabil şi neurmăribil (insesizabil): este destinat a
asigura protecţia personalităţii autorului.
Drepturile morale ale autorilor au un caracter perpetuu şi imprescriptibil: utilizarea operei nu
poate aduce atingere memoriei autorului, iar opera nu poate fi disociată de creatorul ei, chiar
încetat din viaţă. Dreptul subiectiv al autorului presupune următoarele prerogative cu caracter
personal nepatrimonial
a) dreptul de divulgare sau dreptul de a aduce opera la cunoştinţa publicului pentru prima oară;
b) dreptul de retractare;
c) dreptul la paternitatea operei sau dreptul la calitatea de autor;
d) dreptul la respectul integrităţii operei sau dreptul la calitatea acesteia.”

24.Drepturile conexe ale interpretilor

Un ansamblu de drepturi aflate într-o strânsă legătură cu dreptul de autor este reprezentat de
drepturile conexe care conferă prerogative asemănătoare sau identice celor oferite de dreptul de
autor, deşi uneori de întindere limitată şi de mai scurtă durată. Beneficiarii drepturilor conexe
sunt:
• interpreţi (de exemplu actori şi muzicieni) pentru prestaţia lor;
• producătorii de fonograme (inregistrări audio pe casetă şi compact disc) pentru înregistrările
lor, şi;
• organismele de radiodifuziune pentru programele radio

26.Drepturile patrimoniale exclusive ale autorului

Drepturile patrimoniale de autor sunt drepturi subiective, a căror existenţă este condiţionată de
manifestarea de către autor a dreptului de a aduce opera la cunoştinţă publică şi de a o exploata
în beneficiul său şi al succesorilor săi . Drepturile patrimoniale de autor sunt legate de persoana
autorului, sunt exclusive şi limitate în timp. Aceste drepturi subiective exprimate în bani
(pecuniare) generale de naştere şi exploatarea unei opere.Autorul unei opere are dreptul
patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod şi când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a
consimţi la utilizarea operei de către alţii.În cazul în care autorul se decide să-şi utilizeze şi să-şi
exploateze opera în mod direct , el poate face aceasta în orice chip şi prin orice modalităţi , fără
nici un fel de îngrădiri decât acelea care decurg din obligaţia generală a oricărei persoane de a
respecta legea şi bunele moravuri mai frecvente situaţii în practică sunt acelea în care autorul îşi
exercită dreptul la utilizarea şi exploatarea operei prin intermediul altor persoane fizice sau
juridice.

27.Drepturile producatorilor de baze de date.Producatorul de baze de date care

dovedeste ca a a facut o inventie substantiala din punct de vedere calitativ sau cantitativ in
obtinerea,verificarea sau prezentarea continutului ei are dreptul sa interzica extragerea sau
reutilizarea continutului integral sau a unei parti substantiale,evaluate calitativ sau cantitativ,a
acelei baze de date.Nu este permisa extragerea sau reutilizarea repetata si sistematica a unor parti
nesubstantiale din continutul unei baze de date,insotita de acte contrare unei exploatari legale a
acelei baze de date sau care prejudiciaza nejustificat interesele legitime ale producatorului bazei
de date.Dreptul producatorului bazei de date se protejeaza timp de 15 ani,incepind cu 1 ianuarie
al anului urmator celui de finalizare a bazei de date.

28.Dreptul producatorului de fonograme.Se considera fonograma,imprimarea exclusiv

sonora a orcarei interpretari,opere sau expresii folclorice,a sunetelor ori reprezentarilor lor,cu
exceptia imprimarilor sonore incluse in opera audiovizuala.Producatorul de fonograme reprezinta
persoana fizica sau juridica din a carei initiativa si pe a carei responsabilitate,inclusiv
financiara,se efectuiaza prima imprimare a sunetelor imprimarii,a altor sunete ori a
reprezentarilor de sunete.El are dr. Recunoscut de lege ca in cazul producerii si difuzarii
fonogramelor pe care le realizeaza,sa inscrie pe suporturile acestora,inclusiv pe coperte,cutii si
alte suprafete,pe linga mentiunile privind autorul si interpretul si propriul sau nume si denumirea
si denumirea intreprinderii sale.

29.Drepturile producatorului de videograme.

Se considera videograma prin imprimarea a unor imagini,insotite sau nu de sunete,indiferent de
faptul daca reprezinta sau nu o opera audiovizuala.Producatorul de videograme este persoana
fizica sau juridica din a carei initiativa si pe a carei responsabilitate,inclusiv financiara,este
imprimata videograma.Ei pot exercita aceliasi drepturi morale si patrimoniale ca si producatorii
de fonograme cu exceptia adaptarii sau orce alte transformari ale videogramei.Drepturile
acestora se protejeaza timp de 50 ani de la data imprimarii videogramei.

30.Drepturile si obligatiile privind inventiile.

Crearea unei invenţii dă naştere la anumite drepturi. Ele aparţin inventatorului, titularului de
brevet ori unităţii netitulare titlului de protecţie. Drepturile inventatorului se împart în două
categorii: personale nepatrimoniale și patrimoniale. Drepturile personale nepatrimoniale sunt
legate de persoana autorului, constituind o formă de exprimare a personalității. Drepturile
patrimoniale au un conținut economic și pot fi transmise altor persoane.1.Dreptul la calitatea de
autor.2.Dreptul la nume.3Dreptul de a da publicitatii inventiei.4.Dreptul de prioritate.5.Dreptul la
eliberarea unui titlu de protectie.6. Drept exclusiv de exploatare a invenției pe întreaga perioadă
de protecție a lui.

Obligaţiile titularului de brevet sunt configurate de raporturile pe care le stabileşte cu oficiul

național de proprietate intelectuală (în RM - AGEPI), cu inventatorul şi cu terţii ce beneficiază
de dreptul de folosinţă a invenţiei. - de a informa unitatea în scris asupra cercetării şi stadiului
realizării invenţiei;-de a se abţine de la orice divulgare;-de a formula prima ofertă pentru
încheiere a unui contract de licenţă sau de cesiune cu unitatea; -de a acorda, la cererea titularului
de brevet, asistenţa tehnică pe bază de contract, pentru punerea în aplicare a invenţiei.
33.Efectele contrafacerii si pirateriei.Contrafacerea si pirateria sunt delicte,care pe linga latura
morala a complicitatii la furt,aduc si pagube insemnate de natura sociala si economica la nivel
micro si macroeconomie.Efectele negative pe care le au contrafacerea si pirateria se propaga in
mai multe directii. "Contrafacerea reprezintă un fenomen pluriform şi diversificat, care are grade
diferite de gravitate şi afectează aproape toate sectoarele economice" şi există un număr din ce în
ce mai mare de tipuri de produse contrafăcute, care nu se mai limitează la produsele de lux şi de
înaltă calitate, ci includ şi produse de uz comun, cum ar fi jucăriile, medicamentele, produsele
cosmetice şi produsele alimentare.

34.Exceptiile si limitarile drepturilor de autor conexe.

35.Interferente dintre desenele si modelele industriale cu marcile comerciale.

Necesitatea asigurării protecţiei drepturilor obiectelor de proprietate industrială rezultă nu doar
din importanţa economică, dar şi din cea juridică a acestora, deoarece prin înregistrarea
obiectelor de proprietate industrială producătorul îşi asigură un remediu primordial împotriva
contrafacerii. Desenele/modelele industriale şi mărcile au roluri diferite în economie şi sunt
protejate în calitate de obiecte ale proprietăţii intelectuale în diferite scopuri.

Marca constituie un semn ce serveşte la deosebirea produselor unei persoane de produsele altei
persoane intermediul publicităţii semnul distinctiv transmite informaţia despre producător,
produs sau serviciu pentru care este folosit. Semnul distinctiv este instrimentul cu care
companiile ataşează consumatorii de produsele sau serviciile prestate de ele.
Desenele şi modelele industriale au scopul ca un produs să fie realizat mai atractiv, mai estetic
pentru a atrage consumatorul. Frumuseţea exteriorului adaugă nu numai valoare estetică, dar şi
valoare comercială.Astfel aspectul exterior poate fi uneori argumentul principal pentru vânzarea
cu succes a unui produs.
Dacă se elaborează un ambalaj şi se înregistrează în calitate de model industrial, atunci în acest
mod se protejează însuşi ambalajul. Ulterior acest ambalaj poate fi folosit pentru orice tip de
produs – şampon, suc, vin – de diferiţi producători. Dacă acelaşi ambalaj se înregistrează în
calitate de marcă – atunci el are protecţie dacă se utilizează în raport cu produsele pentru care
este înregistrată marca.
Titularul modelului industrial poate preveni producerea şi comercializarea produsului în sine,
protejat prin certificatul de înregistrare.Titularul mărcii poate preveni numai utilizarea mărcii în
raport cu produsele pentru care este înregistrată marca, dar nu poate preveni producerea şi
comercializare acestor produse dacă marca nu este utilizată/aplicată.
Drepturile în cazul mărcii sunt limitate numai în spaţiu, cu condiţia că înregistrarea mărcii va fi
reînnoită periodic în conformitate cu prevederile legislaţiei.Drepturile în cazul
desenului/modelului industrila sunt limitate în spaţiu (de exemplu teritroiul Republicii Moldova)
şi timp – maximum 25 de ani de la data de depozit.
Un semn distinctiv poate fi depus pentru înregistrare în calitate de marcă peste orice interval de
timp de la momentul folosirii.
36.Izvoarele internationale ale dr.proprietatii intelectuale.Lista convenţiilor, tratatelor şi
aranjamentelor internaţionale în domeniul proprietăţii intelectuale la care Republica Moldova este parte:

1. Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale

2. Convenţia de la Berna privind protecţia operelor literare şi artistice
3. Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor
4. Aranjamentul de la Madrid privind sancţiunile pentru indicaţiile false sau înşelătoare de
provenienţă a produselor.Aranjamentul de la Haga privind depozitul internaţional de desene şi
modele industriale
5. Convenţia Mondială cu privire la drepturile de autor
6. Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internaţională a produselor şi serviciilor în scopul
înregistrării mărcilor. Aranjamentul de la Lisabona pentru protecţia indicaţiilor locului de origine
a produselor şi înregistrarea lor internaţională
7. Convenţia internaţională de la Roma pentru ocrotirea drepturilor interpreţilor, a producătorilor de
fonograme şi a organizaţiilor de difuziune Convenţia internaţională privind protecţia realizărilor
în selecţie
8. Convenţia pentru instituirea Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale
9. Aranjamentul de la Locarno pentru instituirea clasificării internaţionale a desenelor şi modelelor
industriale
10. Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor
Acorduri în domeniul proprietăţii intelectuale semnate în cadrul CSI:
1.Acordul privind colaborarea în domeniul protecţiei dreptului de autor şi a drepturilor conexe
2.Acordul privind măsurile pentru protecţia proprietăţii industriale şi crearea Consiliului
Interstatal pentru problemele protecţiei proprietăţii industriale
3.Convenţia Eurasiatică de brevete
4.Acordul de colaborare pentru combaterea încălcărilor drepturilor în domeniul proprietăţii
intelectuale / 20.11.2001
11. 5.Acordul privind asigurarea reciprocă a integrităţii secretelor interstatale în domeniul protecţiei
juridice a invenţiilor. 6.Acordul privind măsurile de prevenire şi combatere

37.Izvoare interne ale dreptului propeietatii intelectuale

Republica Moldova dispune de un cadru normativ privind proprietatea intelectuală destul de
complex, format din legislaţia naţională, convenţiile, tratatele şi acordurile internaţionale,
precum şi cele regionale şi bilaterale în domeniul PI, la care este parte.
Legea nr. 161-XVI din 12.07.2007 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale;
Legea nr. 38-XVI din 29.02.2008 privind protecţia mărcilor;
Legea nr. 39-XVI din 29.02.2008 privind protecţia soiurilor de plante;
Legea nr. 50-XVI din 07.03.2008 privind protecţia invenţiilor;
Legea nr.66-XVI din 27.03.2008 privind protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor de origine
şi specialităţilor tradiţionale garantate
Legea nr. 139 din 02.07.2010 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.

1.Constituţia Republicii Moldova; 2. Codul cu privire la ştiinţă şi inovare al Republicii Moldova;

3.Codul contravenţional; 4.Codul de procedură civilă; 5.Codul penal; 7.Codul vamal; 9.Codul
fiscal
39.Inregistrarea marcilor in strainatate. Orice persoană fizică sau juridică din Republica
Moldova are dreptul să-şi înregistreze mărcile în străinătate. Cererea de înregistrare a mărcii în
străinătate, conform Aranjamentului de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor,
se depune prin intermediul AGEPI. Cheltuielile ce ţin de înregistrarea mărcii în străinătate sunt
suportate de solicitant sau de orice altă persoană fizică sau juridică, de comun acord cu
solicitantul.Inregistrarea internationala a unei marci presupune ca marca sa fie protejata pe
teritoriul altor state, decat cel de origine. In situatia in care se doreste exportul, comercializarea
produselor pentru care s-a cerut solicitarea inregistrarii marcii, este necesara protectia acesteia in
teritoriul respectiv.
40.Masuri provizorii si de conservare a drepturilor de proprietate intelectuala.
Statele membre se asigură ca autorităţile judiciare competente să poată, la cererea reclamantului:
-să dea împotriva presupusului contravenient o ordonanţă de urgenţă cu scopul de a preveni orice
atingere iminentă a unui drept de proprietate intelectuală, de a interzice, cu titlu provizoriu şi sub
rezerva, dacă este cazul, plăţii unei daune cominatorii atunci când legislaţia naţională prevede
acest lucru, ca atingerile prezumate aduse acestui drept să continue, sau de a subordona
continuarea lor constituirii unor garanţii destinate să asigure despăgubirea titularului dreptului; o
ordonanţă de urgenţă poate fi de asemenea dată, în aceleaşi condiţii, împotriva unui intermediar
ale cărui servicii sunt utilizate de către un terţ pentru a aduce atingere unui drept de proprietate
intelectuală;
-să ordone sechestrarea sau restituirea mărfurilor despre care se bănuieşte că aduc atingere unui
drept de proprietate intelectuală pentru a împiedica introducerea sau circulaţia lor în circuitele
comerciale.

41.Masuri corective de respectare adrepturilor de proprietate intelectuala

Fără a aduce atingere eventualelor daune-interese datorate titularului dreptului în funcţie de

atingerea adusă şi fără vreo despăgubire, statele membre se asigură ca autorităţile judiciare
competente să poată ordona la cererea reclamantului luarea de măsuri corespunzătoare cu privire
la mărfurile despre care vor fi constatat că aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală şi,
în cazurile corespunzătoare, cu privire la materialele şi instrumentele care au servit în principal la
crearea şi fabricarea acestor mărfuri. Printre aceste măsuri, vor figura în special:
-retragerea din circuitele comerciale;
-retragerea definitivă din circuitele comerciale;
-distrugerea.
Autorităţile judiciare ordonă ca aceste măsuri să fie puse în aplicare pe cheltuiala
contravenientului, în afară de cazul când există motive speciale care se opun acestui lucru.La
examinarea unei cereri de măsuri corective, se va ţine seama de faptul că trebuie să existe o
proporţie între gravitatea atingerii aduse şi măsurile corective ordonate, precum şi de interesele
terţilor.
Măsuri alternative.
Statele membre pot să prevadă că, în cazuri corespunzătoare şi la cererea persoanei pasibile de
măsurile prevăzute în prezenta secţiune, autorităţile judiciare competente pot să ordone plata
către partea lezată a unei despăgubiri pecuniare în locul aplicării măsurilor prevăzute în prezenta
secţiune, dacă această persoană a acţionat neintenţionat şi fără imprudenţă şi dacă aplicarea
măsurilor respective i-ar provoca o pagubă disproporţionată. şi dacă plata unei despăgubiri
pecuniare către partea lezată pare satisfăcătoare în mod rezonabil.

43.Modalitati de dobindire a dreptului de marca

Dreptul la marca poate fi dobîndit de persoane fizice sau juridice care exercită o activitate
industrială sau de comerţ. El poate fi dobîndit şi în comun, de mai multe persoane fizice care
desfaşoară activităţi economice, dupa cum poate ajunge să aparţină mai multor persoane ca
urmare a transmiterii drepturilor asupra mărcii. În una din accepţiunile teoretice, exista doua
sisteme legislative de dobîndire a dreptului la marca:
1.inregistrare in registrul marcilor,
2.prin prioritate de folosire, dupa expirarea unei anumite perioade.
Aceste doua sisteme au multe asemanari si de multe ori se gasesc combinate, in variante diferite.
Înregistrarea in registrul marcilor, deci efectuarea depozitului marcii, creeaza unele avantaje
posesorului marcii.
1.Prin realizarea depozitului, marca este adusa in atentia publicului, deci i se face
publicitate pozitiva.
2. Prin realizarea depozitului se naste o prezumtie de proprietate asupra marcii.

46.Notiunea de autor si criteriile determinative.

Calitatea de autor al unei opere o poate avea numai persoana fizică, deoarece numai ea dispune
de însuşirile şi capacităţile fizice şi spirituale care sunt necesare realizării unei asemenea creaţii.
Art.3 din lege precizează că autor este ”persoană fizică prin a cărei activitate creatoare a fost
creată opera.” Este necesar ca opera să prezinte un produs al creaţiei intelectuale. Anume acest
caracter face să deosebim munca autorului de munca altor persoane ce efectuiază dactilografierea
sau copierea operei care prezintă doar un lucru mecanic. Statutul juridic apare din momentul cînd
opera a fost creată, adică din moment ce opera se conţine pe un suport material, adică posedă o
formă obiectivă de exprimare.De îndată ce opera de creaţie a luat o formă concretă, chiar dacă nu
este terminată, autorul dobândeşte dreptul de autor asupra operei realizate şi, odată cu aceasta,
calitatea juridică de subiect al dreptului de autor. Ea rezultă din prevederile legii conform cărora
dreptul de autor asupra unei opere este recunoscut şi garantat „în condiţiile prezentei legi”, iar
autorul beneficiază de protecţia dreptului de autor asupra operei sale prin însuşi faptul de creare a
ei.

47.Notiunea si caracteristica dreptului de proprietate intelectuala.

Dreptul de proprietate intelectuala reprezinta ansamblul normelor juridice care reglementeaza
relatile privind protectia creatiei intelectuale in domeniile industrial, stiintific, literar si artistic,
precum si semnele distinctive ale activitatii de comert.
48.Notiunile si conditiile de protectie a desenelor.Un desen sau un model industrial reprezinta
aspectul estetic sau ornamental al unui obiect.El poate consta in caracteristici
tridimensionale,cum ar fi forma sau textura suprafetei obiectului,sau bisimensionale,cum ar fi
motivele,liniile sau culoarea. Desenele şi modelele industriale se aplică celor mai diverse produse
din industrie şi din producţia meşteşugărească: de la instrumente tehnice şi medicale, la ceasuri,
bijuterii şi alte articole de lux, de la obiecte de uz casnic şi aparate electrice la vehicule şi
structuri arhitecturale, de la motive textile la articole pentru timpul liber. Conform majorităţii
legislaţiilor naţionale, pentru a beneficia de protecţie, un desen sau un model industrial trebuie să
fie nou sau original şi să nu îndeplinească o funcţie tehnică. Desenul sau modelul industrial are
de fapt o natură estetică, iar caracteristicile tehnice ale obiectului căruia i se aplică nu sunt
protejate.

49.Notiunea si conditiile de protectie adreptului de autor.

Dreptul de autor este dreptul de proprietate intelectuală recunoscut persoanei sau persoanelor
fizice care au realizat o operă originală de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau
ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma concretă de exprimare şi
independent de valoarea şi destinaţia lor ori altor titulari legali , persoane fizice sau juridice . O
operă pentru a se bucura de protecţie juridică trebuie să îndeplinească 3 condiţii :
-să fie rezultatul unei creaţii intelectuale din partea autorului;
-să îmbrace o formă concretă de exprimare, perceptibilă simţurilor – ceea ce înseamnă că nu în
toate cazurile opera trebuie să fie fixat pe un suport material;
-să fie susceptibilă de aducere la cunoştinţa publicului prin reproducere, executare, expunere,
reprezentare sau orice alt mijloc.
În doctrină prima condiţie este denumită originalitatea operei şi este considerată ca o expresie a
amprentei personalităţii şi individualităţii autorului. Originalitatea nu trebuie confundată cu
noutatea care pentru invenţie este o condiţie impusă pentru ca aceasta din urmă să poată fi
brevetată. O operă poate fi originală fără a fi nouă.

50.Notiunea si conditiile de protectie a inventiilor . În literatura de specialitate, după doctrina

romană, invenția este definită ca o creație care îndeplinește anumite condiții de brevetabilitate,
fiind protejată prin acordarea unui titlu specific de protecție.Titlul de protectie al inventiilor în
Republica Moldova este brevetul de invenție. Conform Legii nr.50-XVI din 07.03.2008 privind
protectia inventiilor, inventiile sunt protejate prin urmatoarele titluri de protectie:
•brevet de inventie,
•brevet de inventie de scurta durata.

53. Obiectul invenției. Clasificarea invențiilor

Obiect al cererii de brevet pot fi invenţii din toate domeniile tehnologice care poartă un caracter tehnic
şi reprezintă o soluţie a unei probleme tehnice executată prin mijloace tehnice.Cererea de brevet poate
să se refere la un produs, un procedeu, o metodă, precum şi la aplicarea unui produs, unui procedeu sau
unei metode.Invenţiile care au ca obiect un produs pot fi: dispozitive, substanţe, tulpini de
microorganisme, culturi celulare de plante sau animale, produse farmaceutice şi
fitofarmaceutice.Procedeele sau metodele sunt activităţi asupra obiectelor materiale efectuate cu
ajutorul obiectelor materiale.Sunt considerate procedee activităţile care au ca rezultat obţinerea sau
modificarea unui produs (procese tehnologice, procese computerizate, procedee biologice sau genetice
etc.).
54. Obiectul protecţiei desenelor şi modelelor industriale

Poate fi protejat în calitate de desen sau model industrial aspectul exterior al unui produs sau al unei
părţi a acestuia, rezultat în special din caracteristicile liniilor, contururilor, culorilor, formei, texturii
şi/sau ale materialelor şi/sau ale ornamentaţiei produsului în sine.Obiectul protecţiei poate fi
bidimensional (desen industrial) sau tridimensional (model industrial), precum şi o combinaţie a
acestora.Se asigură protecţie pentru desenul sau modelul industrial numai dacă acesta este nou şi are
un caracter individual.

55. Organizațiile de gestiune colectivă a drepturilor de autor şi conexe

Organizaţiile de gestiune colectivă au statutul de persoane juridice şi se înfiinţează prin liberă asociere şi
nemijlocit de titularii dreptului de autor şi/sau ai drepturilor conexe, care fie devin membri ai acestor
organizaţii, fie le deleagă împuterniciri printr-un contract în formă scrisă.Potrivit Legii nr.139/2010
organizaţiile de gestiune colectivă exercită în numele titularilor dreptului de autor pe care-i reprezintă şi
temeiul împuternicirilor primite de la ei, următoarele atribuţii:
a) eliberează utilizatorilor licenţe pentru valorificarea operelor sau a obiectelor drepturilor conexe,
drepturile asupra cărora le-au fost încredinţate în gestiune de titularii de drepturi sau sînt exercitate în
virtutea legii;
b) negociază cu utilizatorii cuantumul remuneraţiei pentru valorificarea operelor sau a obiectelor
drepturilor conexe, precum şi alte condiţii de licenţiere;
c) acumulează remuneraţia stipulată în licenţele eliberate şi/sau pe cea care este datorată în virtutea
dreptului la o remuneraţie echitabilă;
d) repartizează remuneraţia acumulată, o achită la timp şi, pe cît este posibil, echitabil şi proporţional cu
valoarea şi valorificarea reală a operelor şi obiectelor drepturilor conexe corespunzătoare;

56. Particularitățile specifice operelor audiovizuale

Opera audiovizuală, este opera care constă dintr-o succesiune de imagini coerente fixate, însoţite sau nu
de sunete,producînd impresia mişcării, destinată perceperii vizuale şi auditive prin intermediul unui
anumit dispozitiv.Trebuie să specificăm că operele audiovizuale sunt mai întîi de toate cine-, tele-, video
filme indeferent de genul lor, volum interpretare.Toate operele audiovizuale reprezintă o unire a mai
multor opere de artă, literatură sau ştiinţă într-un tot întreg. În final obţinem o operă artistică cu cea mai
largă răspîndire.Opera audiovizuală are mai mulţi (co)autori. Producătorul şi regizorul care sunt
consideraţi autori principali, la care se mai adaugă şi alţi autori, cum sunt: autorul adaptării, autorul
scenariului, autorul dialogului, autorul muzicii special create pentru opera audiovizuală şi autorul grafic
pentru operele de animaţie sau al secvenţelor de animaţie când acestea reprezintă o parte importanţă a
operei.
57. Particularitățile specifice operelor de arhitectură

Operele de arhitectură pot fi realizate numai cu acordul arhitectului, iar construcţia realizată, va trebui
să poarte la loc vizibil numele arhitectului.Protecţia oferită operelor de arhitectură se extinde asupra:
a) obiectelor de arhitectură;
b) proiectelor de arhitectură şi a documentaţiei tehnice elaborate în baza lor;
c) proiectelor de complexe arhitecturale.

58. Particularitățile specifice operelor de artă

Din categoria operelor de artă fac parte obiectele dreptului de autor menţionate în art.7 al Legii privind
dreptul de autor şi drepturile conexe, şi anume: operele dramatice şi muzical dramatice, scenariile,
proiectele de scenarii, libretele, sinopsisul filmului. Operele de artă deţin un şir de puncte de tangenţă
cu operele literare, deoarece forma de exprimare şi calităţile artistice sunt asemănătoare cu cele de la
operile literare. La fel se bucură de protecţie juridică din partea normelor dreptului de autor scenariile şi
proiectele de scenarii, care deşi conţin semne ale unei opere literare, fac parte din categoria operelor de
artă. Deci, putem afirma că scenariile sunt nişte opere de artă în baza cărora se montează: opere, filme
artistice, spectacole teatrale etc.De rînd cu operele dramatice şi muzical dramatice, legea protejează
operele muzicale cu / fără text.
59. Particularitățile specifice operelor derivate .
Traducătorii şi alţi autori ai operelor derivate beneficiază de dreptul de autor asupra traducerilor,
adaptărilor, aranjărilor sau asupra altor transformări ale operei realizate de ei.Traducerea sau altă operă
derivată poate fi realizată doar cu consimţămîntul autorului operei originale. Dreptul de autor al
traducătorului sau al altui autor al unei opere derivate nu va prejudicia drepturile autorului a cărui operă
originală a fost tradusă, adaptată, aranjată sau transformată în alt mod.Dreptul de autor al
traducătorului sau al altui autor al unei opere derivate nu constituie un impediment pentru alte
persoane de a efectua, cu consimţămîntul autorului operei originale, traducerea sau transformarea
aceleiaşi opere.

60. Particularitățile specifice operelor fotografice

Operele fotografice sunt protejate în cadrul instituţiei dreptului de autor cu precizarea că nu pot
beneficia de protecţia legală a dreptului de autor fotografiile unor scrisori, acte documente de orice fel,
desene tehnice şi alte asemenea.În ceea ce priveşte opera fotografică realizată în baza unui contract
individual de muncă sau la comandă, se prezumă faptul că acele fotografii aparţin celui care a făcut
comanda sau angajatorului, dacă nu s-a convenit altfel.Transmiterea drepturilor patrimoniale ale
titularului dreptului de autor asupra unei opere fotografice se produce în momentul înstrăinării
negativului operei fotografice. Persoana care comandă să i se execute o fotografie poate să publice sau
să reproducă acea fotografie fără consimţământul autorului, dacă nu s-a convenit altfel. Dacă fotografia
originală poartă numele autorului, acest nume trebuie să figureze şi pe reproducere.

61. Particularitățile specifice operelor integrante

Alcătuitorul unei culegeri sau al altei opere integrante beneficiază de dreptul de autor asupra compilaţiei
şi aranjării materialelor dacă această compilaţie şi aranjare constituie rezultatul creaţiei sale
intelectuale.O operă protejată de dreptul de autor poate fi inclusă într-o operă integrantă doar cu
consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor asupra operei protejate. Dreptul de
autor al alcătuitorului nu va prejudicia drepturile autorilor niciuneia din operele incluse în opera
integrantă.Dreptul de autor al alcătuitorului nu constituie un impediment pentru alte persoane de a
compila şi aranja aceleaşi materiale pentru a realiza noi opere integrante, cu condiţia că au obţinut
consimţămîntul autorilor sau al altor titulari de drepturi asupra operelor protejate pe care urmează să le
includă în opera integrantă.

62. Particularitățile specifice operelor literare şi științifice

Menţionăm faptul că operele de ştiinţă au multe puncte de tangenţă cu operele de literatură, dar există
şi o deosebire, opera de literatură se adresează sentimentelor, iar rostul operei ştiinţifice nu este acela
de a produce şi impresiona prin valori estetice, ci de a transmite informaţii într-o formă cît mai
inteligibilă.Operele ştiinţifice pot fi scrise şi orale. Operele ştiinţifice scrise sunt acele care au o formă
obiectivă de exprimare, au scopul de a familiariza publicul cu informaţii utile pentru creşterea lor
profesională. Din acestea fac parte: manuscrisele, cursurile de lecţii, tezele de masterat, doctorat.
Operele ştiinţifice orale au acelaşi scop însă ele nu au suport material adică o formă obiectivă de
exprimare. Acestea sunt comunicările ştiinţifice, lecţiile, discursurile publice.V.Ionas, care stabileşte
următoarea structură a operei literare: tema, materialul, ideologia, sistemul de imagini, subiectul,
limbajul, titlul.Vorbind despre subiect – ca element al operei literare am putea spune că, folosirea lui
fără autorizaţia autprului ar duce la încălcarea dreptului de autor şi anume la plagiat. Este cazul de
menţionat că, opera poate fi calificată ca plagiat în cazul cînd subiectul copiat “îmbracă” o formă
obiectivă de exprimare.În cazul cînd subiectul nu are o formă obiectivă de exprimare, nu se poate vorbi
despre încălcarea dreptului de autor, deoarece normele dreptului de autor protejează opera şi nu
ideile.Ultimul element din structura operei de literatură este titlul sau denumirea operei.În doctrină
părerile sunt foarte controversate.

63. Particularitățile specifice programelor pentru calculator

Protecţia programelor pentru calculator include orice expresie a unui program, programele de aplicaţie
şi sistemele de operare, exprimate în orice fel de limbaj, fie în cod-sursă sau cod-obiect, materialul de
concepţie pregătitor, precum şi manualele.”Nu sunt protejate prin lege, ideile, procedeele, metodele de
funcţionare, conceptele matematice şi principiile care stau la baza oricărui element dintr-un program
pentru calculator, inclusiv acelea care stau la baza interfeţelor sale.Autorul programelor pentru
calculator are aceleaşi drepturi morale şi patrimoniale ca şi oricare autor al unei opere literare sau
artistice. El poate ceda drepturile de utilizare a unui program pentru calculator fără ca aceasta să ducă la
transferul dreptului de autor asupra programului. Dacă programele pentru calculator sunt realizate în
exercitarea atribuţiilor de serviciu, acestea pot fi exploatate de cel angajat, dacă prin contract nu s-a
convenit altfel.

65. Prevederile speciale ale Acordului TRIPS referitoare la protecţia obiectelor proprietăţii intelectuale

La nivel internaţional protecţia IG cade sub incidenţa Acordului TRIPS, care stabileşte standarde minime
de protecţie în cadrul ţărilor membre ale OMC. În 1947, la conferinţa de la Havana, cînd au început
lucrările în vederea creării unui sistem internaţional în domeniul comerţului, IG nu figurau pe agenda de
lucru. Atât Acordul TRIPS, cît şi standardele pentru IG sunt rezultate ale negocierilor în cadrul Rundei
Uruguay şi a numeroase compromisuri. Astfel, la cererea unor ţări europene care practică sistemul
„Roman”, s-a convenit ca membrii OMC să asigure o protecţie juridică sporită IG pentru vinuri şi produse
spirtoase. SUA şi ţările care practică sistemul „American” au acceptat această cerere în schimbul unor
excepţii menite să protejeze producătorii lor, care folosesc pentru a-şi desemna produsele, ca termeni
generici, unele IG protejate ale altor ţări, sau titularii care au mărci înregistrate cu bună-credinţă, în
cazul în care acestea intră în conflict cu o IG posterioară.Acordul TRIPS, deşi conţine standarde minime
de protecţie a IG, nu dictează membrilor OMC ce sistem trebuie să aplice în acest scop. Una din
multiplele probleme la capitolul respectiv este lipsa până în prezent a unui sistem informaţional despre
IG ale diferitor ţări membre. Acest fapt, printre altele, creează mari dificultăţi şi pentru AGEPI în
procedura de examinare a cererilor de înregistrare a mărcilor la aplicarea prevederilor articolelor
referitoare la IG.

66. Principalele clauze ale contractului de cesiune

1) indicaţii privind tipul cesiunii (totală sau parţială);
2) numărul şi data de depozit ale obiectului de proprietate industrială sau numărul titlului de protecţie al
acestuia;
3) lista produselor şi/sau a serviciilor cesionate sau indicaţii privind numărul desenelor şi al modelelor
industriale cesionate;
4) teritoriul în limitele căruia urmează a fi exploatat obiectul de proprietate industrială, în cazul în care
transmiterea drepturilor asupra obiectului de proprietate industrială se efectuează printr-un contract de
cesiune parţială privind teritoriul exploatării obiectului de proprietate industrială;
5) semnăturile părţilor contractante, cu indicarea lizibilă a numelui şi a prenumelui; dacă partea
contractantă este persoană juridică, contractul este semnat de conducătorul unităţii, fiind indicată
funcţia, numele şi prenumele semnatarului, şi se aplică ştampila;
6) locul şi data semnării contractului.

67. Principalele clauze ale contractului de licenţă

1) indicaţii privind tipul licenţei
2) numărul titlului de protecţie al obiectului de proprietate industrială;
3) indicaţii privind dreptul licenţiatului de a încheia contracte de sublicenţă, după caz;
4) lista produselor şi/sau a serviciilor sau indicaţii privind numărul desenelor şi al modelelor industriale;
6) teritoriul în limitele căruia urmează a fi exploatat de către licenţiat obiectul de proprietate industrială,
în cazul în care transmiterea drepturilor asupra obiectului de proprietate industrială se efectuează
printr-un contract de licenţă parţială privind teritoriul exploatării obiectului de proprietate industrială;
7) specificarea drepturilor transmise în cazul licenţei parţiale;
8) semnăturile părţilor contractante, cu indicarea lizibilă a numelui şi a prenumelui; dacă partea
contractantă este persoană juridică, contractul este semnat de conducătorul unităţii, fiind indicată
funcţia, numele şi prenumele semnatarului, şi se aplică ştampila;
9) termenul de valabilitate a contractului;
10) locul şi data semnării contractului.
68. Principalele prevederi ale Acordului privind aspectele drepturilor de proprietate
intelectuala legate de comerţ .

1. În sensul prezentului Acord, prin indicaţii geografice se înţeleg indicaţii care servesc la identificarea
unui produs ca fiind originar din teritoriul unui Membru sau dintr-o regiune ori localitate din acest
teritoriu, în cazurile în care o calitate, un renume sau o altă caracteristică anume a produsului poate fi
atribuită în mod esenţial acestei origini geografice.
2. În ceea ce priveşte indicaţiile geografice, Membrii vor prevedea mijloacele juridice care să permită
părţilor interesate să împiedice:
a. utilizarea, în desemnarea sau prezentarea unui produs, a oricărui mijloc care indică sau sugerează că
produsul în cauză este originar dintr-o regiune geografică alta decât locul adevărat de origine intr-un
mod care să inducă publicul în eroare cu privire la originea geografică a produsului;
b. orice utilizare care constituie un act de concurenţa neloială în sensul Articolului 10 bis al Convenţiei
de la Paris
3. Un Membru va refuza sau va anula, fie din oficiu dacă legislaţia îi permite, fie la cererea unei părţi
interesate, înregistrarea unei mărci de fabrică sau de comerţ care conţine o indicaţie geografică sau este
constituită dintr-o astfel de indicaţie, pentru produse care nu sunt originare din teritoriul indicat, dacă
utilizarea acestei indicaţii în marca de fabrică sau de comerţ pentru astfel de produse în acest Membru
este de natura să inducă publicul în eroare cu privire la locul adevărat de origine.
4. Prevederile paragrafelor precedente ale acestui Articol vor fi aplicabile unei indicaţii geografice care,
chiar dacă este literalmente exactă în ceea ce priveşte teritoriul, regiunea sau localitatea din care
produsele sunt originare, face să se înţeleagă în mod greşit de către public că produsele sunt originare
dintr-un alt teritoriu.

69. Principalele prevederi ale Convenţiei de la Berna privind protecţia operelor literare şi
artistice
La 9 septembrie 1886 s-a încheiat, la Berna, Conventia pentru protectia operelor literare si artistice,
dupa 25 de ani de lucrari pregatitoare, la care un rol important l-a avut scriitorul Victor Hugo. Conventia
de la Berna este cel mai vechi tratat international în domeniul drepturilor de autor.Republica Moldova
Republica Moldova a aderat la Conventia de la Berna Adoptata la 9 septembrie 1886, completata la Paris
in 4 mai 1896, revizuita la Berlin in 13 noiembrie 1908, completata la Berna in 20 martie 1914, revizuita
la Roma in 2 iunie 1928, la Bruxelles in 26 iunie 1948, la Stoholm in 14 iulie 1967 si la Paris in 24 iulie
1971, si amendata in 28 septembrie 1979, prin Hotararea Parlamentului nr.511-XIII din 22 iunie
1995.Conventia de la Berna reprezintă documentul primordial al sistemului internaţional de protecţie a
dreptului de autor. Nu există o altă convenţie care să se poată echivala acesteia, nici după numărul de
membri, nici după nivelul de protecţie, nici după importanţa sa. Chiar şi după ultima revizuire a
Convenţiei de la Berna, în 1971, la Paris, aceasta rămânea cea mai importantă înţelegere în tot sistemul
internaţional de protecţie a dreptului de autor. Ea se întemeiaza pe trei principii de baza:
A. Principiul tratamentului national, conform caruia operele provenite dintr-unul din statele membre
trebuie sa beneficieze în fiecare din tarile membre de aceeasi protectie pe care tara respectiva o acorda
operelor propriilor cetateni;
B. Principiul protectiei automate, potrivit caruia tratamentul national nu este conditionat de
îndeplinirea vreunei formalitati. Altfel spus, protectia este acordata automat, fara sa fie conditionata de
vreo formalitate de înregistrare;
C. Principiul independentei protectiei, conform caruia beneficiul si exercitarea drepturilor recunoscute
nu depind de existenta protectiei în tara de origine a operei.

70. Principalele prevederi ale Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale (1883)

Legislatia destul de diferita a diverselor tari ale lumii, riscul ca o inventie publicata într-o tara sa distruga
noutatea inventiei în alte tari,dezvoltarea tot mai accentuata a unui flux de tehnologie cu character
international, cresterea comertului international au reprezentat cei mai importanti factori care au
determinat cursul armonizarii legilor industriale la nivel international.Absenta unei protectii adecvate a
proprietatii industriale a devenit vizibila cu ocazia unei expozitii internationale de inventii, care a avut loc
la Viena, în 1873. Din cauza protectiei legale inadecvate pentru inventiile expuse, multi inventatori
straini s-au eschivat sa-si depuna inventiile la acea expozitie. Astfel, a fost nevoie sa se organizeze un
Congres, în cursul aceluiasi an, tot la Viena, în care s-a dezbatut Reforma brevetelor de inventie. are 4
categorii:

A. prevederi care contin reglementari de drept material ce garanteaza un drept de baza, cunoscut ca
dreptul la tratament national. Principiul tratamentului national înseamna ca fiecare tara membra a
Uniunii de la Paris e obligata sa asigure cetatenilor celorlalte tari membre aceeasi protectie pe care o
asigura propriilor sai cetateni;

B. a doua categorie de prevederi stabileste un drept de baza cunoscut ca dreptul la prioritate. Dreptul la
prioritate înseamna ca un candidat (sau succesorul ori succesorii sai la titlu) care si-a înregistrat un drept
de proprietate industriala într-una din tarile membre ale Uniunii, trebuie sa beneficieze de protectie în
toate celelalte tari membre;

C. a treia categorie de prevederi cuprinde un anumit numar de reglementari comune de drept material,
care contin fie reguli privind drepturi si obligatii ale persoanelor fizice sau juridice, fie reglementari care
pretind sau permit tarilor membre sa adopte legi potrivit acestor reglementari;

D. a patra categorie de prevederi se refera la cadrul administrativ si cuprinde clauzele finale ale
Conventiei.

71. Principalele prevederi ale Convenţiei de la Stockholm pentru înfiintarea Organizatiei Mondiale a
Proprietatii Intelectuale (1967)

OMPI este o organizatie interguvernamentala cu statut de institutie specializata. La Conferinta

diplomatica de la Stockholm (1967) s-a semnat Conventia pentru constituirea OMPI, intrata în vigoare în
anul 1970.

Activitatile OMPI sunt de trei tipuri, si anume:

* activitati de înregistrare, care implica servicii directe pentru solicitanti sau detinatori de proprietate
intelectuala. Activitatile de acest gen privesc primirea si procesarea cererilor internationale si sunt, de
regula, finantate din taxele solicitantilor, care reprezinta circa trei sferturi din bugetul OMPI;

* activitati de cooperare interguvernamentala, care vizeaza administrarea proprietatii intelectuale,

administrarea colectiilor de documente privind brevetele de inventie folosite pentru cercetare si
comparatii, precum si identificarea mijloacelor pentru facilitarea accesului la informatii, întretinerea si
actualizarea sistemelor de clasificare internationale etc.;

* activitatile de substanta sau programate ale OMPI, care cuprind promovarea acceptarii mai largi a
tratatelor existente, actualizarea acestor tratate, precum si încheierea de noi tratate si participarea la
activitati de cooperare pentru

72. Principalele tipuri de mărci. Mărcile netradiţionale

73. Principiul conversiei mărcii comunitare

Acest principiu a fost iniţial introdus în Protocolul privind Aranjamentul de la Madrid, art. 9
quinquines.„solicitantul sau titularul unei mărci comunitare poate solicita transformarea cererii de
marcă comunitară sau a mărcii comunitare înregistrate, în cerere de marcă naţională producând efecte
în statele membre indicate în cererea de transformare începând cu data depunerii cererii de marcă
comunitară sau data mărcii comunitare înregistrate, în cazul în care cererea de marcă comunitară a fost
respinsă, retrasă sau este considerată retrasă sau marca comunitară înceteaza să-şi mai producă
efectele”. Conform principiului conversiei, dacă cererea de marcă comunitară a fost refuzată în baza
obiecţiilor pronunţate de una sau mai multe oficii naţionale, se va produce transformarea (conversia)
cererii de înregistrare a mărcii comunitare în cereri de înregistrare pe cale naţională în statele membre
care nu au avut obiecţii la înregistrarea mărcii comunitare păstrând termenii acesteia inclusiv data de
prioriate şi/sau senioriatea invocate în cererea de marcă comunitară.

74. Principiul dreptului de prioritate

Orice persoană care a depus în mod regulamentar în orice stat parte la Convenţia de la Paris, sau stat
membru al OMC, o cerere de brevet de invenţie, beneficiază, pentru a efectua depunerea unei cereri
ulterioare de brevet de invenţie în RM, pentru aceeaşi invenţie, de un drept de prioritate pe o perioadă
de 12 luni calculată de la data de depozit a cererii anterioare.De acelaşi drept de prioritate se bucură şi
solicitanţii nationali dacă au un depozit regulamentar în RM putând face o depunere ulterioară în oricare
dintre statele membre ale convenţiei şi, respectiv, ale organizaţiei de mai sus. Ei pot invoca astfel, în
interiorul termenului de prioritate de 12 luni, data de depozit obţinută in RM, la AGEPI.

75. Principiul extinderii mărcii comunitare

Efectul acceptării sistemului comunitar va fi acela că marca comunitară îşi va extinde efectele şi pe
teritoriul ţării noastre, fără însă ca acest fenomen să implice absorbirea mărcii naţionale de către cea
comunitară.De asemenea, în cazul în care ar exista obiecţiuni pe fond la extinderea unei mărci
comunitare înregistrate, aceste obiecţiuni nu vor fi luate în considerare. De exemplu, în cazul în care
traducerea în limba poloneză a unei mărci comunitare înregistrate ar putea fi descriptivă sau generică
pentru clasa ei, deci nu îndeplineşte condiţiile de fond pentru a fi înregistrată, acesta nu ar putea fi un
motiv de opoziţie sau anulare a mărcii comunitare.În baza unor motive specificate de lege, este posibil
să se restricţioneze folosirea mărcii comunitare pe teritoriul noilor State Membre.

76. Principiul independenţei brevetelor şi mărcilor

77. Principiul seniorităţii mărcii comunitare

În baza art. 34 şi 35 din Regulamentul Consiliului 40/94 „solicitantul sau titularul unei mărci poate
revendica senioritatea unei marci naţionale anterior înregistrată într-un stat membru sau o înregistrare
internaţională anterioară care produce efecte într-un stat membru”. Invocarea seniorităţii se poate face
fie odată cu înregistrarea mărcii comunitare fie într-un termen expres stipulat de lege (de doua luni) de
la înregistrarea mărcii comunitare.Prin invocarea seniorităţii, titularul unei mărcii comunitare care
renunţă la marca sa naţională anterioară (fie expres, fie tacit prin nemenţinere în vigoare) beneficiază de
aceleaşi efecte ca şi cum marca sa naţională ar fi încă în vigoare. În acest caz, beneficiază de prioritatea
înregistrării mărcii naţionale dar numai în ţara sau ţările în care marca este înregistrata şi nu la întreg
nivel comunitar.Desigur, pentru a beneficia de posibilitatea invocării seniorităţii, marca naţională şi
marca comunitară trebuie să fie identice sub triplu aspect, respectiv cu privire la: titular, reprezentare
grafică şi pentru bunurile şi serviciile pentru care sunt înregistrate.

78. Principiul tratamentului naţional

79. Procedura de brevetare a invenției în Republica Moldova

Cererea de brevet trebuie sa se refere numai la o singura inventie sau la un grup de inventii astfel legate,
incat sa formeze un singur concept inventiv general. Ea contine:

* formularul de cerere de brevet completat

*descrierea inventiei

* revendicarile

* desene si alte documente explicative, daca acestea sunt necesare pentru a intelege esenta inventiei.

Dupa depunere, cererea de brevet trece urmatoarele proceduri:

* examinarea cererii

* publicarea

* publicarea hotararii de acordare a brevetului

* opunerea publica

* eliberarea brevetului.
80. Procedura de înregistrare a desenelor şi modelelor industriale

* Depunerea cererii de înregistrare;

* verificarea respectării în cerere a condiţiilor referitoare la forma în care se efectuează depunerea

cererii;

* publicarea cererii (în termen de maximum 6 luni de la data de depozit);

* observaţiile terţilor (fără taxă) şi opoziţia persoanelor interesate (cu taxă) - în termen de 3 luni de la
publicarea cererii;

* examinarea de fond (până la emiterea hotărârii de respingere este obligatorie notificarea solicitantului
referitor la informaţia ce poate servi ca bază pentru emiterea hotărârii de respingere);

* publicarea hotărârii;

* contestaţia;

* înregistrarea desenului şi modelului industrial şi eliberarea certificatului.

81. Procedura de înregistrare a mărcii comunitare

Înregistrarea unei mărci comunitare poate fi solicitată de către orice persoană fizică sau juridică care are
naţionalitatea unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat parte la Convenţia de la Paris sau la
Organizaţia Mondială a Comerţului ori dacă are domiciliul, sediul sau deţine o întreprindere industrială
sau comercială efectivă şi serioasă pe teritoriul Comunităţii Europene, pe teritoriul unui stat membru al
Convenţiei de la Paris sau al Organizaţiei Mondiale a Comerţului.La data depunerii cerereii de
înregistrare, o a doua limbă, aleasă dintre cele cinci agreate de către OHIM (spaniola, germana, engleza,
franceza și italiana) trebuie să fie indicată de către aplicant.Ca modalitate de transmitere, cererea de
marcă se depune fie prin oficiul naţional fie direct la OHIM online, prin fax, poştă sau prin depunere
personală. Dacă cererea de marcă este depusă prin oficiul naţional, data depunerii cererii va fi cea a
înregistrării la acest oficiu şi nu cea a transmiterii către OHIM.Procedura de înregistrare la OHIM este, în
linii generale, următoarea: se depune cerere de înregistrare marca, ulterior, marca se publică în
Buletinul MărcilorComunitare în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene iar, în interval de trei luni de
la publicare se permite terţilor să depună opoziţii cu privire la înregistrarea mărcii. Opoziţiile terţilor se
pot întemeia fie pe o altă marcă comunitară, marcă naţională, marcă internaţională desemnând un stat
membru al Uniunii Europene, un alt drept neînregistrat dar protejat conform legii unui stat-membru sau
o marcă notorie într-un stat-membru.

82. Procedura de înregistrare a mărcii naţionale

Înregistrarea unei mărci se efectuează în mai multe etape:

* Examinarea formala

* Publicarea cererii
* Examinarea de fond

* Contestaţia împotriva înregistrării

* Înregistrarea mărcii

* Eliberarea certificatului de inregistrare

Înregistrarea mărcii produce efecte pentru o perioadă de 10 ani cu începere de la data depozitului
naţional reglementar. Cererea de înregistrare a mărcii se depune la AGEPI de către orice persoană fizică
sau juridică şi trebuie să se refere la o singură marcă.Înregistrarea unei mărci poate fi cerută în mod
individual sau în comun de persoane fizice sau juridice. În cazul în care două sau mai multe persoane
depun o cerere de înregistrare a mărcii, după înregistrare marca devine proprietate comună conform
legislaţiei civile.Cererea se depune pe un formular-tip, aprobat de AGEPI, în limba moldovenească şi
constituie depozitul cererii. Dată de depozit este data la care solicitantul a depus la AGEPI cererea de
înregistrare a mărcii

83. Protecţia desenelor şi modelelor industriale comunitare

Protecţia desenelor şi modelelor comunitare este asigurată în baza următoarelor reglementări:

* Directiva 98/ 71/CE privind protecţia juridică a desenelor şi modelelor industrale;

* Regulamentul Consiliului (CE) nr. 6/2002 din 12.12.2001 privind desenele şi modelele comunitare;

* Regulamentul (CE) nr. 2245/2002 din 21.10.2002, privind modalităţile de aplicare a Regulamentului nr.
6/2002 privind desenele şi modelele comunitare.

Un desen sau model, care îndeplineşte condiţiile prevăzute, este protejat ca desen sau model comunitar
neînregistrat pentru o perioadă de trei ani de la data la care desenul sau modelul a fost făcut public
prima dată în cadrul Comunităţii Europene

84. Protecţia internaţională a denumirilor de origine conform sistemului de la Lisabona

Aranjamentul de la Lisabona privind protecţia denumirilor de origine şi înregistrarea lor internaţională a

fost semnat la 31 octombrie 1958, în prezent numără 26 de ţări membre, care formează Uniunea de la
Lisabona. Republica Moldova este membră la acest Aranjament din 05.04.2001.Ţările membre se
angajează să protejeze, pe teritoriile lor, denumirile de origine ale produselor din alte ţări ale Uniunii
speciale, recunoscute şi protejate ca atare în ţara de origine şi înregistrate la Biroul internaţional al
OMPI.Protecţia este asigurată împotriva oricărei uzurpări sau imitări, chiar dacă originea adevărată a
produselor este indicată sau dacă denumirea este utilizată în traducere sau însoţită de expresii precum
"gen", "tip", "stil", "imitaţie" sau ceva similar.Înregistrarea internaţională a denumirilor de origine se
efectuează de către Biroul internaţional la cererea Administraţiilor competente din tarile Uniunii
speciale, pe numele persoanelor sau entităţilor publice sau private, care au dreptul de a utiliza
denumirile, conform legislaţiei lor interne.Biroul internaţional notifică prompt înregistrările la Oficiile de
PI din diferite ţări ale Uniunii speciale şi le publică. Ţările au la dispoziţie 12 luni pentru a examina
cererea şi a comunica un posibil refuz, dacă DO nu este conformă cu prevederile legislaţiei naţionale.

85. Protecţia juridică a denumirii de firmă

În doctrină, obiectele dreptului de proprietate industrială se împart în:

> creaţii noi - invenţiile, desenele şi modelele industriale; modelele de utilitate;

> semne noi - mărcile defabrică, de comerţ şi de serviciu, denumirile de origine, indicaţiile de
provenienţă.Dacă drepturile asupra invenţiei sunt recunoscute şi apărate prin brevetul de invenţie care
conferătitularului său un drept exclusiv de exploatare pe durata de valabilitate a acestuia, atunci mărcile
de fabrică, de comerţ şi de serviciu sunt semne distinctive folosite de agenţii economici pentru a deosebi
produsele, lucrările şi serviciile lor de cele identice sau similare ale altor agenţi economici și sunt părți
componente ale fondului de comerț (patrimoniu comercial).Utilitatea „fondului de comert” a fost
reclamata de nevoia comerciantilor de a-si proteja clientela de agresiunea concurentei, pe de o parte,
iar, pe de alta parte, de nevoia creditorilor comerciantilor de a-si constitui acest fond ca o garantie a
executarii obligatiilor asumate.În literatura juridica, fondul de comert a fost definit ca ansamblul de
bunuri mobile si imobile, corporale si incorporale, pe care un comerciant le afecteaza desfasurarii unei
activitati comerciale, în scopul atragerii clientelei si, implicit, obtinerii de profit.

86. Răspunderea civilă pentru încălcarea drepturilor de proprietate intelctuală

87. Răspunderea contravenţională pentru încălcarea drepturilor de proprietate intelctuală

88. Răspunderea penală pentru încălcarea drepturilor de proprietate intelctuală

Membrii vor prevedea proceduri penale si sanctiuni aplicabile cel putin pentru actele deli-berate de
contrafacere a marcilor de fabrica sau de comert sau de piraterie care aduc atingere unui drept de
autor, comise la scara comerciala. Sanctiunile vor include inchisoare si/sau amenzi suficiente pentru a fi
descurajatoare si vor fi la un nivel comparativ cu cele aplicate unor delicte grave similare. In cazurile
adecvate, sanctiunile posibile vor include si sechestrarea, confiscarea si distrugerea marfurilor in cauza,
precum si a tuturor materialelor si instrumentelor care au servit direct la comiterea delictului. Membrii
vor putea prevedea proceduri penale si sanctiuni aplicabile celorlalte acte care aduc atingere unor
drepturi de proprietate intelectuala, in special atunci cand acestea sunt comise in mod deliberat la scara
comerciala.

89. Semnele ce pot constitui mărci. Criteriile de acordare a protecţiei

Marca - constituie orice semn sau orice combinaţie de semne, susceptibile de reprezentare grafică ce
serveşte la deosebirea produselor sau serviciilor.Marca este un mijloc de comunicare între producător şi
consumator, un fel de contract tacit prin care primul garantează calitatea produsului, menţinerea şi
îmbunătăţirea acesteia iar cel de-al doilea poate să-l recunoască.Conform Legii nr.38/2008 privind
protecția mărcilor, pot constitui mărci orice semne susceptibile de reprezentare grafică: cuvinte (inclusiv
nume de persoane), litere, cifre, desene, combinaţii de culori, elemente figurative, forme
tridimensionale, în special forma produsului sau a ambalajului acestuia, precum şi orice combinaţii ale
acestor semne, cu condiţia ca ele să poată servi la deosebirea produselor şi/sau serviciilor unei persoane
fizice sau juridice de cele ale altor persoane fizice sau juridice.

Legea prevede o enumerare exemplificativă a semnelor ce pot constitui în condiţiile legii mărci, sunt
enumerate aşa semne cum ar fi:

* cuvintele (inclusiv numele de persoane),* literele,* cifrele,* elementele figurative şi combinaţiile de

culori,* precum şi orice combinaţie a acestor semne perceptibile vizual.

Astfel, în calitate de marcă pot fi înregistrate:

a) cuvintele (inclusiv numele de persoane). b) literele c) cifrele d) elementele figurative e)combinaţiile de

culori f) precum şi orice combinaţie a acestor semne perceptibile vizual

90. Sisteme internaţionale de protecţie a desenelor şi modelelor industrial

91. Sistemele de protecţie ale indicaţiilor geografice

Dispoziţiile legislaţiilor naţionale privind protecţia IG diferă de la ţară la ţară şi cuprind o gamă largă de
principii: protecţia prin înregistrare, protecţia indirectă prin legile referitoare la concurenţa neloială, prin
legile referitoare la protecţia consumatorilor etc. În linii mari, în lume există două sisteme de protecţie a
IG:* „Roman” - prin înregistrarea sui generis a IG (ţările UE şi altele, care protejează prin înregistrare
denumirile de origine şi/sau indicaţiile geografice protejate, respectiv, DOP şi IGP; la nivel internaţional
acest sistem se realizează în cadrul Aranjamentului de la Lisabona);* „American” - prin sistemul mărcilor
de certificare şi colective (SUA, Australia şi alte ţări).

92. Sistemul atributiv de dobîndire a dreptului la marcă

În sistemul atributiv, dreptul la marcă se dobîndeşte prin prioritate de înregistrare. Dreptul la marcă
aparţine persoanei care înregistrează prima un anumit semn distinctiv. În sistemul priorităţii de
înregistrare, depozitul constituie o etapă a procedurii. Efectuarea formalităţilor stabilite de lege are un
caracter atributiv. Este sistemul traditional al Germaniei. In acest sistem, dreptul la munca se
dobandeste de cel care inregistreaza primul o marca. Posesorului anterior al marii, chiar de buna
credinta, nu i se recunoaste, dupa inregistrarea marcii de o alta persoana, nici un drept de posesiune
anterioara.

Conform Legii nr.38/2008 privind protecţia mărcilor, drepturile asupra mărcii sînt dobîndite şi protejate
pe teritoriul Republicii Moldova prin:

a) înregistrare în condiţiile legale;

b) înregistrare internaţională conform Aranjamentului de la Madrid privind înregistrarea internaţională a

mărcilor din 14 aprilie 1891, denumit în continuare Aranjamentul de la Madrid, sau conform
Protocolului referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor din 27
iunie 1989, denumit în continuare Protocolul referitor la Aranjament;

c) recunoaşterea mărcii ca fiind notorie.

93. Sistemul Convenţiei de la Paris privind protecţia obicetelor de proprietate industrială

94. Sistemul Convenţiei Euroasiatice privind brevetele

95. Sistemul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor

Protecţia internaţională a mărcilor este asigurată în baza a 2 tratate:

- Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor din 1891

- Protocolul referitor la Aranjament privind înregistrarea internaţională a mărcilor din 1989

Aranjamentul de la Madrid permite inregistrarea internationala a unei marci (trebuie sa detina certificat
de inregistrare), intr-o tara sau mai multe tari membre ale acestui aranjament printr-o singura cerere,
depusa la OMPI - Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale. Durata protectiei obtinute in baza
Aranjamentului de la Madrid este de 20 ani, cu posibilitatea de prelungire pentru alti 20 ani, prin plata
unei taxe.Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid permite inregistrarea internationala a unei
marci in una sau mai multe tari membre la acest Protocol, printr-o singura cerere, depusa la OMPI.
Protocolul permite inregistrarea internationala nu numai pe baza unei marci inregistrate national, ci si
pe baza depozitului national reglementar al unei cereri de marca (respectiv, pe baza cererii de
inregistrare). Durata de protectie, potrivit Protocolului referitor la Aranjamentul de la Madrid, pentru
inregistrarea unei marci este de 10 ani, cu posibilitatea de prelungire pentru alti 10 ani, sub rezerva
achitarii unei taxe.

96. Sistemul declarativ de dobîndire a dreptului la marcă

În sistemul declarativ, dreptul la marcă se dobîndeşte prin prioritate de folosire. Din momentul adoptării
de către un comerciant sau producător, marca nu mai poate fi utilizată de o altă persoană pentru a
deosebi produsele de aceeaşi natură. Marca fiind adoptată şi nu depusă, depozitul este cerut numai
pentru revendicarea semnului distinctiv.În sistemul dobîndirii dreptului de marca prin prioritate de
folosire, marca apartine celui care ia primul in stapanire marca „si-a apropiat-o in mod legitim si poate
interzice celorlalti folosirea ei”. Aceasta proprietate de un gen special nu este supusa nici unei
formalitati. Întrucît in acest sistem, dreptul asupra marcii se dobîndeste fara vreo formalitate, act sau
declaratie, odata dobîndit, el isi continua existenta indefinit, atîta timp cît este folosit continuu. De
asemenea, folosirea marcii trebuie sa fie publica si neechivoca.Elementele caracteristice ale sistemului
declarativ sunt efectuarea unui prim act de folosire a mărcii şi efectul declarativ al depozitului. În
sistemul declarativ, dreptul la marcă aparţine primului ocupant, celui care foloseşte cel dintîi semnul
distinctiv în mod legitim. Actul de folosire a mărcii este determinant şi independent de orice depozit. În
sistemul priorităţii de folosire, efectuarea depozitului nu reprezintă o condiţie pentru dobîndirea
dreptului asupra mărcii.Depozitul mărcii are un caracter declarativ. Cu toate acestea, depozitul dă
naştere la unele efecte juridice. După constituire, depozitul reprezintă un mijloc de publicitate,
determină o prezumţie de proprietate asupra mărcii, permite exercitarea acţiunii penale în contrafacere
şi are semnificaţia unui act de apropriere a mărcii.

97. Sistemul mixt de dobîndire a dreptului la marcă

Întrucît ambele sisteme au suportat critici legate de neajunsurile pe care le au, unele legislatii au
adoptat un sistem mixt, avand sistemul prioritatii de folosire si al efectului declarativ al depozitului, cu
transformarea in timp a acestuia in dovada definitiva a dreptului depunatorului asupra marcii depuse.
Sistemul mixt îmbină trăsăturile celor două moduri, declarativ şi atributiv, de dobîndire a dreptului la
marcă. În unele legislaţii, se utilizează sistemul atributiv amînat, sistemul provocator sau sistemul
avizului prealabil. Sistemul atributiv amînat este practicat în dreptul englez. În acest sistem, depozitul se
transformă, după o anumită perioadă de timp, într-o dovadă definitivă a dreptului titularului mărcii
depuse.Sistemul atributiv amînat se caracterizează prin existenţa publicităţii şi controlului preventiv. În
sistemul provocator, organul competent nu efectuează un examen de fond al mărcii. După verificarea
formală a depozitului, se admite publicarea mărcii. Sistemul avizului prealabil este consacrat în dreptul
elveţian. În sistemul avizului prealabil, depunătorul este înştiinţat de către organul administrativ
competent de opunerile la înregistrarea mărcii. Cu toate că există anteriorităţi la cererea depunătorului,
organul administrativ înregistrează marca.Un alt sistem mixt este sistemul provocator, in care marea nu
este supusa unui examen de fond (asa cum se procedeaza in sistemul inregistrarii), iar dupa examenul
formal al depozitului, se publica marca, astfel incat tertii interesati pot sa-si declare opozitia, intr-un
anumit termen.

98. Sistemul Tratatului de la Washington (PCT)

99. Sistemul Tratatului privind dreptul Brevetelor (PLT)

100. Stingerea dreptului de marcă

Stingerea dreptului la marca se realizeaza pe mai multe cai :

* abandonul marcii;

* expirarea duratei protectiei;

* renuntarea titularului;

* anularea marcii;

* decaderea.

Abandonul marcii reprezinta o renuntare tacita, in timp ce renuntarea titularului constituie un abandon
expres. Expirarea duratei protectiei se realizeaza dupa expirarea perioadei de 10 ani prevazuta de lege.
Este un mod de stingere al dreptului de marca care nu ridica probleme fiind simplu de aplicat in orice
legislatie cunoscuta.Renunţarea la marcă are loc atunci cînd titularul, sub rezerva achitării taxei stabilite,
poate să renunţe la marcă pentru toate sau numai pentru o parte din produsele şi/sau serviciile pentru
care marca a fost înregistrată.

101. Subiecții dreptului de autor

Calitatea de autor al unei opere o poate avea numai persoana fizică, deoarece numai ea dispune de
însuşirile şi capacităţile fizice şi spirituale care sunt necesare realizării unei asemenea creaţii. Art.3 din
lege precizează că autor este ”persoană fizică prin a cărei activitate creatoare a fost creată opera.”Este
necesar ca opera să prezinte un produs al creaţiei intelectuale. Anume acest caracter face să deosebim
munca autorului de munca altor persoane ce efectuiază dactilografierea sau copierea operei care
prezintă doar un lucru mecanic.Subiect al dreptului de autor poate fi atît o persoană fizică, cît şi o
persoană juridică. Actuala noastră reglementare recunoaşte un drept de autor şi persoanelor juridice şi
ca urmare acestea vor putea deveni titularii drepturilor născute din creaţia intelectuală. Însă, ceea ce se
poate acorda şi se acordă uneori, prin lege, altor persoane fizice sau juridice nu este calitatea de autor,
care în mod firesc nu poate aparţine decît creatorului, ci numai „beneficiul protecţiei” acordate
autorului.

102. Subiecții protecției invenției. Invenţiile de serviciu

Dreptul la brevet apartine inventatorului (inventatorilor) sau succesorului sau in drepturi.

După acest principiu, subieții invențiilor pot fi:

* originari – persoanele care au creat invenția

* derivați – succesorii inventatorului sau persoanele care dobîndesc brvetul printr-un contract de
titularul anterior.

În majoritatea cazurilor, invenția este rezulatul unei activități comune, adică sunt create în coautorat.
Coautoratul poate prezenta două forme:

* voluntar – rezultă din înțelegerea benevolă a participanților

* legal – se referă la situația cînd se depun mai multe e de brevet pentru aceeași invenție, fără să existe
între solicitanți o înțelegere sau activitate comună.

Invenţiile de serviciu. Dreptul la brevet pentru inventia creata de salariat apartine unitatii, daca
contractul incheiat intre ei nu prevede altfel.Invenţiile create de salariat fie în virtutea îndeplinirii unui
contract de muncă ce prevede o misiune inventivă care corespunde funcţiilor sale, fie în cadrul efectuării
unor studii sau cercetări care i-au fost încredinţate în mod explicit aparţin unităţii. În toate aceste
situaţii, inventatorul beneficiază de o remuneraţie suplimentară stabilită prin contract. În cazul unui
contract de cercetare încheiat între două sau mai multe unităţi, invenţiile aparţin unităţii care a
comandat cercetarea, în lipsa unei clauze contrare. În cazul în care invenţia este creată de salariat fie în
exercitarea funcţiilor sale, fie în domeniul activităţilor unităţii, fie prin cunoaşterea şi utilizarea tehnicii, a
mijloacelor specifice ale unităţii sau datelor existente în unitate, fie cu asistenţa materială a unităţii,
unitatea are dreptul să-şi atribuie invenţia sau să beneficieze, în totalitate sau în parte, de drepturile
acordate de brevetul ce protejează invenţia salariatului său. În acest caz, remuneraţia inventatorului se
va stabili prin contract.

103. Termenele de protecţie a dreptului de autor şi drepturilor conexe

Prin drepturile conexe drepturilor de autor înţelegem ansamblul prerogativelor nepatrimoniale (morale)
şi patrimoniale pe care legea le recunoaşte unor categorii de persoane fizice sau juridice care desfăşoară
activităţi subsecvente activităţii de creaţie propriu-zisă.

Pentru apariţia şi exercitarea drepturilor conexe nu este necesară respectarea vreunei formalităţi. În
absenţa unei probe contrare, persoana fizică sau juridică al cărei nume sau denumire apare în mod
obişnuit pe o imprimare a interpretării, pe o fonogramă, videogramă sau pe o imprimare a unei emisiuni
se consideră interpret, producător de fonogramă sau videogramă, respectiv, organizaţie de difuziune
prin eter sau prin cablu.

Pentru a informa publicul despre drepturile lor, interpreţii şi producătorii de fonograme sau videograme,
organizaţiile de difuziune prin eter sau prin cablu pot indica, pe fiecare exemplar sau ambalaj al
fonogramei, videogramei, emisiunii, simbolul protecţiei drepturilor conexe, care constă din trei
elemente:

a) litera latină “P” inclusă în cerc;

b) numele sau denumirea titularului de drepturi conexe exclusive;

c) anul primei publicări a interpretării, fonogramei, videogramei, emisiunii.

104. Transmiterea drepturilor de proprietate intelectuală prin moştenire

Conform legislaţiei în vigoare, autorul este în drept să indice, în acelaşi mod în care se numeşte
executorul testamentului, persoana în seama căreia el pune protejarea după decesul său al dreptului de
autor asupra operelor sale. Această persoană îşi exercită împuternicirile pe viaţă. Moştenirea se poate
face după lege sau prin testament. Prin moştenire legală - moştenitor devine persoana strict indicată
după lege. Dacă moştenirea este testamentară - moştenitor devine persoana care a fost indicată în
testament, indiferent de cetăţenia lui sau existenţa a unei legături de rudenie.Succesorii dreptului de
autor valorifică doar drepturile patrimoniale, care sunt transmisibile. Drepturile nepatrimoniale nu pot fi
valorificate, deoarece elesunt inseparabile de personalitatea autorului. Drepturile patrimoniale vor fi
valorificate de succesori în cazul cînd au fost încălcate de persoane terţe. Valorificarea în acest caz
presupune săvîrşirea unor acţiuni îndreptate spre restabilireaacestor drepturi.

105. Tratatul privind legislaţia în domeniul mărcilor (TLT)

* Tratatul privind dreptul mărcilor (TLT), semnat la 28 octombrie 1994, ratificat de Republica Moldova
prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 614-XIII din 27 octombrie 1995.Orice persoană
fizică sau juridică din Republica Moldova are dreptul să-şi înregistreze mărcile în străinătate. Cererea de
înregistrare a mărcii în străinătate, conform Aranjamentului de la Madrid privind înregistrarea
internaţională a mărcilor, se depune prin intermediul AGEPI. Cheltuielile ce ţin de înregistrarea mărcii în
străinătate sunt suportate de solicitant sau de orice altă persoană fizică sau juridică, de comun acord cu
solicitantul.Inregistrarea internationala a unei marci presupune ca marca sa fie protejata pe teritoriul
altor state, decat cel de origine. In situatia in care se doreste exportul, comercializarea produselor
pentru care s-a cerut solicitarea inregistrarii marcii, este necesara protectia acesteia in teritoriul
respectiv.