CIOCOII VECHI SI NOI

de Nicolae Filimon
-roman-

Romanul este o specie a genului epic. Opera narativa in proza, de mare amploare si
diversitate, a carei actiune se desfasoara pe mai multe planuri, romanul are o intriga complexa si
personaje numeroase.
Tema romanului o constituie destinul arivistului Dinu Paturica, proiectat pe fundalul societatii
bucurestene din prima jumatate a veacului al XlX-lea.
Aceasta tema face din „Ciocoii vechi si noi..." romanul unei energii pusa in slujba parvenirii.
In final, parvenirea este ratata, destinul lui Paturica demonstrand ca norocul este schimbator.
Titlul romanului este alcatuit din doua segmente:
Prima parte („Ciocoii vechi si noi") numeste cele doua ipostaze ale ciocoiului, pe care scriitorul
intentiona sa le prezinte.
In roman apare numai prima categorie (ciocoii vechi), a doua urmand sa fie prezentata intr-o a doua
parte a romanului care nu a mai aparut.
Titlul mai cuprinde si un proverb popular „Ce naste din pisica soarici mananca", ilustrand ideea ca
patura ciocoilor naste mereu alte exemplare care ii perpetueaza insusirile.

Romanul traditional este o lucrare epica in proza, de intindere mare, a carei actiune se
desfasoara in medii sociale diverse. Lumea infatisata este verosimila, iar timpul este cronologic si
obiectiv.
Din punct de vedere compozitional, „Ciocoii vechi si noi" cuprinde 32 de capitole; titlurile acestora
au, uneori, caracter rezumativ, alteori infatiseaza realitatile vremii sau indica numele personajelor pe
care autorul le prezinta prin bogate portrete.
Actiunea propriu-zisa este precedata de o introducere, in care autorul face, in tonuri muscatoare,
portretul ciocoiului.
Faptele narate se ordoneaza pe doua planuri aflate in antiteza care se intretaie:
Primul infatiseaza ascensiunea uluitoare a lui Dinu Paturica, tanar ambitios si lipsit de simt moral, care
va reface, in linii generale, destinul stapanului sau Andronache Tuzluc. In jurul celor doi protagonisti
se grupeaza celelalte personaje negative ale romanului;
Al doilea plan (mai putin consistent) se incheaga in jurul personajelor oneste (Banul C., Maria,
Gheorghe) pe care soarta ii rasplateste, in final, cu demnitati si fericire.
Intriga actiunii (dorinta de parvenire a lui Dinu Paturica) este numai aparent simpla; in realitate,
aceasta reliefeaza o energie care ar fi trebuit sa triumfe, personajul devenind o oglinda in care se
reflecta toti arivistii care i-au urmat (de la Tanase Scatiu si pana la Stanica Ratiu).
In romanul traditional, au prioritate faptele, intamplarile in detrimentul analizei, iar perspectiva din
care sunt privite acestea este una singura: cea a naratorului omniscient.

Subiectul romanului ar putea fi prezentat pornind chiar de la primul episod al textului, in care
autorul fixeaza timpul actiunii si ii face portretul lui Dinu Paturica. Scara bogatei case a lui Tuzluc,
constituie imaginea simbolica a destinului celor doua personaje: stapanul (aflat „sus" in ierarhia
sociala in care-si castigase un loc bun, prin intrigi, linguseli si hotie) si sluga (aflata „jos", dar care va
lua locul celui dintai).
O alta caracteristica a romanului traditional consta in preferinta autorului pentru personaje
reprezentative, de multe ori, tipice.

"Ciocoii vechi si noi" este primul roman realist din literatura romana deoarece, se prezinta
metode veroase pentru escaladarea scarii sociale. Romanul, realist prin structura, prin tipologia
personajelor si prin viziunea scriitorului omniscient, se adreseaza tuturor noilor veniti, unei noi paturi
sociale, urcata in ierarhia sociala prin frauda, prin ruinarea si aproprierea averii stapanilor. Romanul
lui Nicolae Filimon ne introduce intr-o lume de inceput de secol al XlX-lea, crepusculara, plina de
intrigi, de lupte pentru parvenire, duse in jurul unor acareturi, mosii si functii ale unei tari pustiite,
pline de oameni mercantili, pusi pe capatuiala prin orice mijloc, fara scrupule. Epoca fanariota, ajunsa
in roman la asfintit, este perioada cea mai lipsita de stralucire din istorie, fiind plina de jafuri, masacre
si lupte pentru putere dirijate din afara tarii, din inima putreda a Imperiului Otoman.

Daca la alti scriitori din acea perioada, personajele sunt proiectate pe un fundal mitic, de opera
romantica, in "Ciocoii vechi si noi" sensul demersului este de a demitiza istoria, pentru ca epoca
infatisata se inscrie in sfera banalului, a lumii lipsite de perspective, supuse puterilor trecatoare,
perfide si aservite numai interesului material. Autorul foloseste surse istorice putine, iar incercarea de
literarizare a istoriei este, intr-o oarecare masura, ineficienta, personajele sale nefiind animate de
idealuri inalte, ci de scenariile subtile ale unor intrigi financiare si de dobandire a puterii, in contextul
bulversant al dominarii fanariotismului. De aceea, in fata unei rapacitati iesite din comun a
parvenitului de tip nou, a "ciocoilor noi", Nicolae Filimon paraseste de multe ori ipostaza de scriitor
obiectiv, revarsandu-si aversiunea directa chiar din "Dedicatie", cartea fiind adresata, pe un ton
vehement, "domnilor ciocoi".

Scriitorul oscileaza astfel intre povestire si discurs. Prin comentariul sau, Filimon dezvolta
toate atributele metatextului: autorul nu este abstract, ascuns in spatele unui decor, ci e mereu
prezent, devenind omniscient si obiectiv in momentul in care dezvolta adevarate tablouri-fresca ale
unui timp istoric bine determinat. O tehnica folosita de Filimon, existenta si la scriitorii din epoca, este
cea a rapelului, concretizata prin aparitia unor insule de continuitate narativa cu scopul de a contura
luminile si umbrele prezente in intregul text, trecerea de la un cadru al povestirii la altul.

Functia metatextului este, in acest caz, si de dirijare a sensului naratiunii. Cateodata, unele
secvente sunt prilej pentru scriitor de a face meditatii asupra acestei stari. Filimon creeaza acest statut
de extrateritorialitate, el trecand mereu linia care separa personajele de naratori, intr-o miscare
continua, ca de fus intr-un razboi.
Aglomerarea de situatii si detalii ale vietii cotidiene, combinata cu o intoarcere catre personajele
romantice, dominate de pulsiuni extreme, face din "Ciocoii vechi si noi" un roman realist profund,
cu note de proiectie spre modernitate, spre deschiderea operei prin interventia autorului omniscient in
comentariul textului.