Tehnologia de cultivare a cartofului

Petri Florin Emilian

E.M.A.I.A. IV

1
 Cuprins

1. Istoricul culturii cartofului ...................................................................................................... 3

2. Amplasarea ............................................................................................................................. 4
2.1. Rotatia .............................................................................................................................. 4
2.2. Fertilizarea si aplicarea ingrasamintelor ........................................................................... 5
2.2.1. Fertilizarea ................................................................................................................. 5
2.2.2. Epoca de aplicare a ingrasamintelor ........................................................................... 7
2.3. Lucrarile solului................................................................................................................ 7
3. Materialul de plantat si plantarea ........................................................................................... 9
3.1. Pregatirea materialului pentru plantat ............................................................................. 9
3.3. Densitatea plantatului ..................................................................................................... 10
3.4. Distantele intre randuri si metodele de plantare ............................................................. 11
4. Lucrari de ingrijire ............................................................................................................... 18
4.1. Combaterea buruienilor .................................................................................................. 19
4.2. Masini pentru tratamente fitosanitare............................................................................. 20
4.2.1. Caracteristici ............................................................................................................ 21
4.2.2.Descrierea echipamentului......................................................................................... 21
4.2.4. Reglaje...................................................................................................................... 23
5. Recoltarea .............................................................................................................................. 25
6. Sortarea ................................................................................................................................. 26
7. Indici calitativi ........................................................................................................................ 26
7.1. Indici calitativi la tratamente fitosanitare. ........................................................................ 26
7.2. Indici calitativi la recoltare. .............................................................................................. 27
8.Bibliografie.............................................................................................................................. 28

2
 1. Istoricul culturii cartofului
Cartoful este originar din America de Sud si a fost pentru prima data intalnit in
regiunile inalte si umede din Peru, Columbia. Introducerea lui in Europa din America de Sud
s-a facut in urma cucerii acesteia de catre spanioli (1525-1543), cu ajutorul navigatorilor, prin
Spania si Anglia. Din Spania s-a introdus in Portugalia si Italia, mai apoi si in Belgia. Se
cultiva foarte mult in zona temperata (circa 1000 de soiuri), ca planta alimentara, furajera si
industriala. Tuberculii provin din portiuni de tulpina al caror parenchim lemnos si maduva se
dezvolta exagerat. Bacele sunt verzi intunecate sau violacee si toxice, necomestibile.

Cartoful a fost prima data acceptat ca recolta la scara larga in Insulele Britanice. A
devenit mancarea majoritara in Irlanda in secolul al XVIII-lea si adesea este numit cartoful
irlandez pentru a fi deosebit de cartoful dulce. Irlanda este asa de dependenta de cartof, ca
distrugerea (provenita din malura) din 1845-1846 a recoltelor a cauzat foamete, ce a dus la
multe boli, moarte si emigrari.

Cartoful a fost alimentul cel mai important in cursul istoriei in secolul XX, in Europa,
in mod special in Germania, unde a tinut populatia in viata in timpul celor doua razboaie
mondiale.

Cu continutul lui ridicat de carbohidrati, cartoful este azi o mancare de baza a

populatiei occidentale. Creste cel mai bine in climat rece si umed. Germania, Rusia si Polonia,
care sunt tarile cele mai mari producatoare de cartofi din Europa.

In timpul goanei dupa aur din Klondike, Alaska (1897-1898), cartoful valora greutatea
lui in aur. Cartofii erau valorosi pentru continutul lor in vitamina C, ceea ce a facut ca minerii
sa-i cumpere cu aur.

In sudul insulelor din Tristan de Cunha din Atlantic, cartoful a fost folosit ca moneda
oficiala de schimb. Iar din cauza lipsei de mancare, aceasta era mai mult valorata.

Primul studiu facut in amanunt asupra cartofului a fost in anul 1883 de catre Alphonse
de Candolle in lucrarea „L’ origine des plantes cultivées”. Cartoful este o planta originara
din „lumea noua”, fiind considerat printre cele mai valoroase achizitii pentru omenire. In
acelasi timp mai este considerat a doua „paine a omenirii” si un produs strategic foarte
important pentru securitatea alimentara a mileniului II, cartoful se cultiva in scop comercial in
peste 150 de tari, productiile inregistrate insumand 311 miliarde tone.

In Romania cartoful a fost introdus la inceputul secolului al XIX-lea in Tara

Romaneasca, Moldova si Transilvania. Deoarece majoritatea denumirilor cartofului deriva din
cele germane, se considera ca a fost adus de colonistii germani veniti pe meleagurile noastre
la sfarsitul secolului al XVIII-lea.

3
 2. Amplasarea
Amplasarea cartofului se realizeaza pe soluri structurate, profunde si permeabile. Cele
mai potrivite sunt solurile cu textura luto-nisipoasa, nisipo-lutoasa sau lutoasa, care incalzesc
usor si prezinta o capacitate mare de retinere a apei. Pe aceste soluri daca se evita tasarea, rata
cresterii in greutate a tuberculilor este mare comparativ cu solurile nisipoase sau argiloase.

2.1. Rotatia

Rotatia culturilor de cartof se face o data la 2 sau 3 ani daca nu s-a manifestat atac de
Globodera rostochiensis (nematodul auriu), iar daca nu exista suficient teren din punct de
vedere textural sau a unor indicatori de fertilitate, rotatia este de patru ani.

La stabilirea rotatiei trebuie sa se tina seama de particularitatile biologice ale cartofului,

de structura culturior si tipul de asolament.

Alcatuirea asolamentului si la alegerea tipurilor de rotatii se face in functie de

urmatoarele criterii:

- alternarea speciilor de plante mari consumatoare de apa si a elementelor nutritive cu

cele care prezinta consumuri mai reduse;

- includerea in rotatie a plantelor care contribuie la cresterea continutului in azot;

- culturile prasitoare sa alterneze cu cele neprasitoare;

- speciile de plante atacate de boli si daunatori comuni sa nu revina pe aceeasi parcela

mai repede de 3 ani.

Cele mai bune rezultate, in ceea ce priveste planta premergatoare, se obtin dupa
graminee si leguminoase perene furajere (lucerna in zona de campie, trifoiul rosu in zonele
umede), leguminoase anuale, cereale paioase (grau, secara, orzoaica, orz), porumb siloz,
bostanoase, in pentru ulei (daca nu a fost atacata de putregaiul cenusiu si boli care pot fi
transmise cartofului), floarea-soarelui (daca nu a fost atacata de putregaiul cenusiu si boli care
pot fi transmise cartofului).

Mai putin indicate ca plante premergatoare sunt sfecla pentru zahar si porumbul
deoarece se recolteaza tarziu. Cartoful nu se recomanda a se cultiva dupa plante din familia
Solanaceae si nici in monocultura. De asemenea, nu se cultiva nici dupa culturile de rosii,
ardeii, vinete, deoarece prezinta boli si daunatori comuni.

4
2.2. Fertilizarea si aplicarea ingrasamintelor

2.2.1. Fertilizarea

La culturile de cartof nu pot fi obtinute productii ridicate fara fertilizarea organica si

chimica, deoarece consumul de substante nutritive (tabelul 2), este mai mare decat la alte
plante de cultura.

Azotul este foarte important in prima perioada de vegetatie, pentru formarea unei
suprafete foliare optime, dar si pe tot parcursul perioadei de vegetatie.

Insuficienta de azot duce la ingalbenirea plantelor, reduce treptat suprafata de asimilatie

si prezinta consecinte negative asupra formarii stolonilor si tuberculilor.

Excesul de azot duce la o crestere luxurianta a plantelor, ceea ce franeaza tuberizarea si

cresterea tuberculilor, mai ales atunci cand si umiditatea solului este ridicata; mascheaza
virozele in cazul producerii materialului de plantat; scade rezistenta plantelor la bolile produse
de ciuperci (mana) si tuberculii se strica mai usor in timpul pastrarii.

Aplicarea azotului in doua etape, o parte inainte de plantare si o parte dupa formarea
tuberculilor, duce la formarea unei plante mici, dar productia de tuberculi este aceasi ca si
atunci cand intreaga cantitate de azot se aplica la pregatirea patului germinativ sau la plantare.

La un kg de azot se obtin in tara noastra intre 40 si 110 kg tuberculi.

Tabelul 1

Cantitatea de tuberculi Cantitatea de elemente nutritive necesare in sol

1t - 6 kg azot;

- aproximativ 2 kg de fosfor;

- 7 - 7,5 kg potasiu;

- 3 kg calciu;

- 1,5 kg magneziu.

Fosforul are rol pozitiv in dezvoltarea sistemului radicular, in formarea tuberculilor,

in maturarea si acumularea amidonului, mareste rezistenta cojii la vatamarile mecanice, scade
atacul de raie comuna la tuberculi, stimuleaza marirea rezistentei la pastrare.

Insuficienta se manifesta prin arsuri si reducerea formarii tuberculilor. Excesul de

fosfor determina o maturizare mai rapida a plantelor si a tuberculilor.

Derermina sporuri de productie mai mici decat azotul, pana la 40-50 kgtuberculi la 1
kg substanta activa (oxid de fosfor).

5
 Potasiul este consumat de cartof in cantitati mari, avand efect redus la inceputul perioadei de
vegetatie, dar mareste suprafata foliara in a doua parte, intarziind imbatranirea foliajului.

Are rol pozitiv in: valoarea seminala a tuberculilor, rezistenta la seceta, mana si la
procentul de tuberculi buni pentru samanta.

Excesul poate sa duca la scaderea productiei si a calitatii tuberculilor. Potasiul este

utilizat la solurile semitardive si tardive, deoarece mentinefoliajul in stare de functionare in
intervalele de seceta, putandu-se obtine sporuri deproductie.

Determina sporuri de productie cuprinse intre 10-15 kg tuberculi pentru 1 kg substanta

activa (oxid de potasiu).

Gunoiului de grajd se utilizeaza la soiurile tardive si la cele timpurii.

Gunoiul de grajd conduce pe langa aportul de elemente nutritive care amelioreaza

insusirile fizice si hidrofizice ale solului, la marirea capacitatii de absorbtie a acestuia,
imbunatatirea pH-ului si a activitatii microorganismelor.

Constituie o importanta sursa de azot, iar efectul lui asupra productiei depinde de calitatea,
cantitatea, gradul de fermentare, momentul de aplicare si modul de incorporare in sol (tabelul
2).

Continutul total de elemente nutritive in diferite ingrasaminte organice

Tabelul 2

Felul Azot Fosfor Potasiu

ingrasamantului
organic (N) (P2O5) (K2O)
sol mijlociu si sol usor nisipos
greu

Gunoi de grajd kg substanta echivalenta in primul an

-10 t fermentat 15-25 20-28 1,5-2,0 20-40
1 m c must 5-7 3-6 0,8-1,2 8-15
toamna
Gunoi de grajd kg substanta echivalenta in anul al doilea (remanenta)
-10 t fermentat 5-8 3-6 0,3-0,5 10-15

Gunoiul nefermentat este favorabil mai ales pe solurile grele si reci. Pe solurile mai
grele (argiloase) se folosesc cantitati de 25-35 t/ha, iar pe solurile usoare doze de 20-30 t/ha.

Se aplica toamna cat mai devreme, inainte de efectuarea araturii de baza cu conditia ca
acesta sa fie fermentat.

6
 2.2.2. Epoca de aplicare a ingrasamintelor

Tipurile de ingrasaminte recomandate in cultura cartofului sunt nitrocalcarul si ureea pe

solurile acide, iar pe cele neutre azotatul de amoniu, ureea si sulfatul de amoniu.

Gunoiul de grajd , fosforul si potasiul se aplica sub aratura de baza.

Ingrasamintele cu azot se administreaza numai primavara la pregatirea patului

germinativ sau in doua etape: la pregatirea patului germinativ si in vegetatie, odata cu
lucrarile de ingrijire (prasit mecanic) sau dupa tuberizare (10- 35 zile dupa rasarire).

Ingrasamintele complexe (compusi minerali ce contin azot, fosfor si potasiu in

diferite rapoarte) se aplica primavara inainte de pregatirea patului germinativ, lucrare cu care
se efectueaza incorporarea lor in sol, fie in toamna.

Carbonatul de calciu se aplica pe solurile care au pH-ul sub 5, sporind astfel

productia cartofului si a celorlalte plante din rotatie. Se recomanda aplicarea lor plantei
premergatoare in doze de 5 t/ha, dupa ce s-a efectuat in prealabil determinarea aciditatii
solului, deoarece neutralizarea acestuia direct la cultura cartofului provocata raspandirea raiei
comune.

Ingrasamintele foliare se aplica complementar, fie culturilor de cartof afectate de:

grindina, vanturi foarte puternice, furtuni sau a celor amplasate pe soluri nisipoase la care se
manifesta dezechilibre de nutritie sau carente in microelemente. Completare se face cu
ingrasaminte foliare de diferite tipuri (in raporturi de 4:1:1; 2:3:1; 1:1:1) si se aplica odata cu
tratamentele fitosanitare, in general cand lanul s-a incheiat si pana la sfarsitul infloritului. Cele
mai frecvente îngrasaminte foliare folosite la cartof si concentratiile solutiilor sunt : Folplant
(F –231, F – 411, F – 011: 0.5 – 1 %), Folifag (0.5 – 1 %), Nutrileaf si Cal Max (1%),
Bionat, etc.

2.3. Lucrarile solului

In urma lucrarilor solului se asigura un substrat cat mai afanat si cu o aerisire cat mai
corespunzatoare, acumularea apei si elementelor nutritive in sol, precum si distrugerea
buruienilor. Lucrarile solului se executa diferential in functie de clima, textura solului, planta
premergatoare, gradul de imburuienare si eroziunea solului.

7
 Figura 4. Pregatirea patului germinativ

Pe solurile grele, sistemul radicular, stolonii si tuberculii se dezvolta necorespunzator,

de aceea afanarea solului facuta mai adanc e necesara. Aratura trebuie execuata la timp pentru
a preintampina formarea bulgarilor, indiferent de marimea lor, deoarece acestia constituie un
impediment in dezvoltarea sistemului radicular si al tuberculilor, diminuand eficacitatea
erbicidelor si ingreunand recoltarea mecanizata.

Mobilizarea solului se face la adancimea de 28-30 cm pentru toate tipurile de sol.

Nivelarea solului se poate face inainte sau dupa arat, fiind extrem de importanta in
cultura mecanizata a cartofului, influientand pozitiv uniformitatea adancimii de plantare,
forma bilonului, erbicidarea si recoltrea.

Aratura se efectueaza imediat dupa recoltarea plantei premergatoare, la sfarsitul verii

sau toamna, cu incorporarea completa a resturilor vegetale si administrarea ingrasamintelor
organice si chimice cu fosfat si potasiu.

Pana la sosirea iernii, aratura se mentine curata de buruieni, nivelata, fara crusta,
permitand plantatul mai devreme in primavara, prin zvantarea mai timpurie si uniforma a
terenului.

In primavara, pregatirea patului germinativ (figura 5), se face numai dupa ce solul e
bine zvantat cu ajutorul cultivatorului, echipat cu piese tip sageata, pentru adancimi pana la 14
cm sau cutite tip dalta pentru adancimi de pana la 18 cm. Pregatirea patului germinativ se mai
poate face si cu ajutorul combinatoarelor si a grapelor oscilante. Se aplica ingrasaminte cu
azot sau complexse, iar pentru a evita tasare solului se face bilonarea din toamna.

Cand terenul este uscat, prelucrarea primara se face cu polidiscul, in prima etapa prin
doua treceri. Lucrarea trebuie repetata daca parcela este invadata de pir, palamida sau volbura,

8
precum si atunci cand aratura de toamna se executa dupa o perioada mai lunga de 20 de zile
de la prima etapa de dezmiristire cu polidiscul.

Avand in vedere ca, pamantul se marunteste in timpul iernii prin efectul repetat al inghetului
si dezghetului, acest efect pozitiv trebuie pastrat prin lucrari ale solului inainte de plantarea
cartofului.

Figura 5. Cultivatorul rotativ

3. Materialul de plantat si plantarea

3.1. Pregatirea materialului pentru plantat
Pregatirea materialului de plantat incepe practic toamna, in momentul
recoltarii, si consta in sortarea tuberculilor sanatosi, nevatamati, fara impuritati, pamant sau
pietre. Odata cu sortarea se face calibrarea acestora astfel:

- tuberculi pentru consum trebuie sa aiba diametrul peste 55 mm;

- tuberculi de samanta au diametrul cuprins intre 30 – 55 mm;

- tuberculi sub STAS sub 30 mm.

Se elimina tuberculii care prezinta simptome de mana, putregai umed si uscat, pentru a
preveni aparitia focarelor de infectie pe parcursul pastrarii.

9
 Primavara materialul pentru plantare se sorteaza din nou, se elimina paiele, bulgari de
pamant si tuberculii bolnavi care prezinta boli de putrezire (putregai umed, putregai uscat si
mana).

Materialul de plantat trebuie sa apartina soiului si categoriei biologice stabilita pentru

fiecare zona in parte, sa fie sanatos, iar marimea tuberculilor sa fie cuprinsa intre 40-70g.

La cartoful extra timpuriu si timpuriu se pot obtine sporuri de productie de 3,5-7 t/ha
prin incoltirea tuberculilor inainte de plantare. De calitatea materialului de plantat depinde in
mare masura productia de cartof.

3.2. Epoca de plantare

Alegerea momentului optim de plantare se face calendaristic, dar si in functie de tipul

de sol. Pentru plantarea tuberculilor neincoltiti, momentul optim de plantare este determinat
de umiditatea solului (starea de zvantare in primavara) si temperatura acestuia. Umiditatea
trebuie sa permita efectuarea plantarii fara ca solul sa se taseze si sa formeze bulgari,
asigurand astfel o buna acoperire a tuberculilor, biloane afanate si cu sol
maruntit. Temperatura minima in sol trebuie sa fie cuprinsa intre 5-6 °C, la adancimea de 10
cm, valori la care tuberculii isi continua procesele fiziologice de stimulare a formarii si
cresterii coltilor. Nu trebuie sa se astepte realizarea in sol a temperaturii de 7 °C, temperatura
la care incepe incoltirea tuberculilor, deoarece pot interveni ploi care duc la intarzierea
plantarii.

Cartoful preincoltit si incoltit se planteaza in functie de data prealabila a ultimelor

ingheturi ce survin in primavara si care nu trebuie sa afecteze plantele dupa rasarire (de la
plantat la rasarire trec 18-25 zile). Plantarea soiurilor de cartof extratimpuriu si timpuriu se
face intre 5-15 martie in zona Olteniei si intre 5-25 martie in restul zonelor.

Plantare tuberculilor neincoltiti se face la jumatatea lunii martie in zonele din sud,
ultima decada a acestei luni in zona colinara si la inceputul lunii aprilie in zona favorabila din
punct de vedere climatic pentru cartoful de consum si pana la sfarsitul lunii aprilie in zonele
mai racoroase din depresiunile intramontane pentru cartoful de consum si cel pentru samanta.

Pentru soiuri din diverse grupe de precocitate (timpurii, semitimpurii, semitarzii,

tarzii), se recomanda ca plantarea sa se inceapa cu soiurile tardive.

Plantatul presupune o lucrare uniforma, efectuata cu material de plantat corespunzator

din punct de vedere biologic, sortat si calibrat pentru a evita golurile de cultura si a reduce
sursele de infectie cu diferite boli.

3.3. Densitatea plantatului

10
 Cercetarile efectuate in ultimii ani arata ca productiile la cultura cartofului oscileaza la
densitati cuprinse intre 45 mii si 70 mii de tuberculi (cuiburi) la hectar, iar planta isi
autoregleaza numarul de tulpinii initiale, care se dezvolta viguros, in functie de conditiile de
mediu si de fertilitatea solului.

Pentru cartoful ce se recolteaza la maturitate, este suficient asigurarea unui numar de

tulpini de 220-240 mii la hectar pentru a realiza productii la nivelul potential al solului, in
conditii tehnologice corespuntatoare.

Pentru culturile de cartof extratimpuriu si timpuriu se planteaza un numar de 65-75 mii

tuberculi sau portiuni de tuberculi a cate 3-4 colti, ceea ce inseamna 240- 280 mii de tulpini la
hectar.

Cantitatea de tuberculi la hectar oscileaza intre 2.000-4.900 kg/ha, in functie de

greutatea medie a unui tubercul si desimea stabilita la unitatea de suprafata (ha), (tabelul 3).

Norma de plantare in functie de desime si marimea tuberculilor

Tabelul 3

Greutate Necesarul de material de plantare(kg/ha),in functie de desime

medie
74100 63500 58000 53500 49400 44400 40400 37000
(g)
40 2960 2540 2320 2130 1980 1780 1620 1480
50 3710 3180 2900 2670 2470 2220 2020 1850
60 4450 3810 3480 3200 2960 2660 2420 2220
70 5190 4450 4060 3730 3460 3110 2830 2590
80 5930 5080 4640 4260 3950 3550 3230 2960

3.4. Distantele intre randuri si metodele de plantare

La culturile de cartof extratimpuriu si timpuriu, cu tubelculi incoltiti inainte de

plantare, se folosesc distante intre randuri de -60 cm, plantarea efectuadu-se semimecanizat:
se deschid rigole cu ajutorul cultivatorului prevazut cu corpuri de rapila, in care tuberculii se
planteaza manual, iar acoperirea lor se face mecanizat cu aceleasi mijloace, fie manual.

Nu marimea tuberculilor plantati determina productia de cartof, ci desimea de

plantare, productia fiind in corelatie cu numarul de tulpini principale la hectar.

Atunci cand se planteaza tuberculi mai mici, creste desimea la plantare, pentru a
asigura numarul normal de tulpini principale (tabelul 4).

Densitatea orientativa de plantare la cartof (mii tuberculi/ha)

Tabelul 4

11
Scopul culturii Soiuri

timpurii semitimpurii semitarzii Tarzii

Consum de vara - 55-60 50-55 -
Consum - - 50-55 45-50
toamna-iarna
Material de 60-65 60-65 55-60 50-55
plantare

Plantarea cartofului la distante mai mari de 70-75 cm intre randuri este avantajoasa
pentru mecanizarea lucrarilor de ingrijire si recoltare, obtinandu-se productii practice egale cu
cele obtinute la distante mai mici intre randuri.

Adancimea de plantare in functie de conditiile tarii noastre, este cuprinsa intre 4-8
cm calculata de la nivelul orizontal al solului nivelat, situat in fata masinii de plantat.
Tuberculii de

marime mica (fractia I-a = 30 - 45 mm Ø) se planteaza la 4-6 cm, iar tuberculii mai mari
(fractia a II-a = 45-55 mm Ø) se planteaza mai adanc la 6-8 cm.

Cartoful se planteaza cu masina 4 Sa BP 62,5, care asigura distante intre randuri de

60-70 cm, cu masina de plantat 6 SAD-75, la distante intre randuri de 75 cm, in agregat cu
tractorul U-650.

3.5. Maşinile de plantat tuberculi cu aparate de distribuție cu alimentare

manuală sunt utilizate de regulă pentru plantarea tuberculilor încolțiți (în scopul înființării
culturilor timpurii), ele executând mecanizat toate operațiile din cadrul procesului de plantare
mai puțin alimentarea distribuitorilor cu tuberculi, care se face manual.
Aparatele de distribuție cel mai frecvent utilizate sunt cele echipate cu distribuitori
de tip tambur orizontal compartimentat (fig. 6).

12
 Figura 6. Schema unei secții de la maşina de plantat tuberculi cu distribuitor cu
alimentare manuală: 1 – cadrul maşinii; 2 – stelaj pentru lădițele cu tuberculi; 3 – dispozitiv
de
prindere la tractor; 4 – roata de sprijin a maşinii; 5 – roata motrică a secției; 6 – suport de
prindere a
secției la cadrul maşinii; 7 – cadrul secției; 8 – brăzdar monodisc plan; 9 – tub de conducere a
tuberculilor; 10 – distribuitor de tip tambur compartimentat orizontal; 11 – organe de
acoperire a
tuberculilor cu sol (discuri); 12 – patină; 13 – scaun pentru muncitor.

O maşină de plantat tuberculi cu alimentare manuală echipată cu astfel de aparate de

distribuție are în componență un număr de secții prinse articulat la cadrul maşinii, stelaj
pentru lădițe cu tuberculi, marcatoare şi transmisie. Pe cadrul fiecărei secții este montat
aparatul de distribuție, tubul de conducere a tuberculilor, brăzdarul, organele de acoperire şi
scaunul pentru muncitorul care alimentează distribuitorul.

Distribuitorul unui astfel de aparat de distribuție este reprezentat printr‐o carcasă

cilindrică dispusă orizontal, prevăzută cu un număr de compartimente al căror fund mobil este
reprezentat prin clapete, prinse articulat la carcasă.

Sub distribuitor este montată o bară de ghidaj care susține clapetele ce închid
compartimentele la partea inferioară. În dreptul tubului de conducere a tuberculilor, bara de
ghidaj prezintă o întrerupere care eliberează clapeta ce susține tuberculul şi acesta este lăsat să
cadă în rigola deschisă de brăzdar.

Procesul de lucru: în timpul deplasării agregatului brăzdarele secțiilor deschid rigole

pentru plantarea tuberculilor. Muncitorii instalați pe scaunele secțiilor de lucru, introduc
tuberculii din lădițe în compartimentele distribuitorilor aflați în mişcare de rotație.

În momentul în care clapetele cu tuberculi ajung în dreptul tuburilor de conducere,

datorită

13
întreruperii barelor de ghidaj, se rotesc şi lasă tuberculii să cadă în rigolele deschise de
brăzdare. Organele de acoperire (discuri sau rarițe) acoperă tuberculii cu sol, modelând
totodată şi bilonul.

Distanța reală dintre cuiburi pe rând se determină cu relația:

( ) m

– circuferinţa roţii motoate, în m

– raport de transmitere a mişcarii de la roată la distribuitor
– numărul de compartimente de la distribuitor
– alunecarea roţii motoare, in %.

3.6. Maşinile de plantat tuberculi cu aparate de distribuție cu alimentare

mecanică
Au ca destinație plantarea tuberculilor neîncolțiți. Toate operațiile din cadrul
procesului de plantare sunt executate mecanic.

O maşină de plantat tuberculi cu aparate de distribuție cu alimentare mecanică este

alcătuită dintr‐un cadru, cutie de alimentare cu tuberculi (buncăr), aparate de distribuție,
brăzdare, organe de acoperire, organe de conducere (marcatoare), transmisie.

În timpul procesului de lucru aparatele de distribuție asigură distribuirea uniformă a

tuberculilor în rigolele deschise de brăzdare. Ele sunt realizate cu distribuitori de tip: disc cu
cupe, disc cu degete, bandă cu cupe, lanț cu cupe etc.

3.6.1. Aparatul de distribuție de tip disc cu cupe (fig.7) are distribuitorul

reprezentat
printr‐un disc dispus vertical prevăzut spre periferie cu dispozitive de prindere a tuberculilor
compuse dintr‐o placă suport, o cupă şi un deget de fixare a tuberculului în cupă, deget aflat
sub acțiunea unui arc elicoidal.

14
 Figura 7. Schema
distribuitorului de tuberculi de tip cu
cupe:
1 – disc; 2 – dispozitiv de prindere a
tuberculului; 3 – placă; 4 – cupă; 5 – deget;
6 – arc; 7 – brațul de acționare a degetului;
8 – camă de ghidaj a degetului.

Pe cadru este fixată o camă de ghidaj care acționează asupra degetelor când se găsesc
la
partea inferioară şi le scoate din cupe. În timpul lucrului, cupele cu degetele extrase trec prin
camera de alimentare şi se încarcă cu câte un tubercul care este fixat de deget care depăşeşte
ghidajul, până în dreptul brăzdarului unde, sub acțiunea camei de ghidaj, degetele eliberează
tuberculii care cad în rigola deschisă de brăzdar.

3.6.2. Aparatul de distribuție de tip disc cu degete (fig.8.) are distribuitorul

reprezentat
printr‐un disc dispus vertical prevăzut spre periferie cu degete lățite montate articulat, fiecare
deget fiind prevăzut cu câte un arc elicoidal.

În timpul lucrului degetele antrenează tuberculii din camera de alimentare şi‐i

fixează pe disc. În rest funcționează ca şi aparatul de distribuție precedent. Din punct de
vedere constructiv este mai simplu decât aparatul de distribuție cu disc cu cupe.

15
 Figura 8. Schema distribuitorului de tuberculi de
tip cu degete: 1 – deget; 2 – axul degetului; 3 – arc; 4 –
suportul axului cu degete; 5 – camă de ghidaj a degetelor; 6 –
disc.

3.6.3. Aparatul de distribuție de tip lanț cu cupe este mai simplu din punct de
vedere
constructiv şi mai sigur în funcționare. În figura 9. se prezintă schema unei maşini de
plantat tuberculi echipată cu aparate de distribuție cu distribuitori de tip lanț cu cupe.
În timpul lucrului, cupele trec prin camera de alimentare şi se încarcă cu tuberculi, după care
îi ridică şi‐i descarcă în tubul de conducere, unde sunt susținuți de partea posterioară a cupelor
până la partea inferioară unde cad în rigola deschisă de brăzdar.

Cupele goale nealimentate inițial din cutia de alimentare cu tuberculi sau din care au
căzut tuberculii în timpul ridicării, sunt alimentate cu câte un tubercul din cutia suplimentară
de alimentare.

16
 Figura 9. Schema unei maşini de plantat
tuberculi echipată cu aparate de distribuție cu
distribuitori de tip lanț cu cupe:
1‐ brăzdar; 2 – plan oscilant scuturător; 3 – organe de
acoperire; 4 – obturator; 5 – disc palpator; 6 – coş
suplimentar de alimentare.

3.6.4. Transmisiile maşinilor de plantat tuberculi sunt reprezentate prin transmisii cu

lanț şi roți dințate şi transmit mişcarea de la roțile de susținere ale maşinii la distribuitorii
aparatelor de distribuție, astfel încât variațiile vitezei de deplasare nu influențează distanța
dintre cuiburi pe rând.

Distanța reală dintre cuiburi pe rând dc în cazul maşinilor echipate cu aparate de

distribuție cu distribuitori de tip disc cu cupe sau disc cu degete se determină cu relația:

( )

– circuferinţa roţii motoate, în m

– raport de transmitere a mişcarii de la roată la distribuitor
– numărul de cupe sau de degete de pe discul distribuitor
– alunecarea roţii motoare, in %.

Pentru maşinile de plantat tuberculi echipate cu aparate de distribuție cudistribuitori lanț cu

cupe, distanța reală dintre cuiburi pe rând se determină cu relația:

17
 ( )

Y – este raportul dintre numărul de dinți al roții motoare a lanțului cu cupe şi

numărul de zale de lanț dintre două cupe.

3.6.5. Organele de acoperire au rolul de a acoperi cu sol tuberculii plantați, lăsând

terenul
nivelat sau modelat în biloane. Organele de acoperire care realizează acoperirea tuberculilor şi
bilonarea terenului sunt reprezentate prin rarițe sau discuri (fig. 10.a); cele care realizează
acoperirea tuberculilor şi nivelarea terenului sunt reprezentate prin aripi de acoperire (fig.
10.b) şi grape.

Figura 10. Organe de acoperire a tuberculilor cu sol:

a. organe active (perechi de discuri) pentru acoperirea tuberculilor
concomitent cu bilonarea terenului;
b. organe active (aripi de acoperire) pentru acoperirea tuberculilor
concomitent cu nivelarea terenului.

Principalele reglaje care se fac la maşinile de plantat tuberculi constau în: reglarea
orizontalității cadrului maşinii; reglarea adâncimii de plantare prin reglarea poziției
brăzdarului în plan vertical; reglarea distanței dintre rânduri prin modificarea distanței dintre
brăzdare; reglarea distanței dintre tuberculi pe rând conform relațiilor; reglarea deschiderii
marcatoarelor; reglarea organelor de acoperire.

4. Lucrari de ingrijire
In intervalul de peste 30 de zile, de la plantat pana la rasarire se vor efectua lucrari de
intretinere si se va urmari distrugerea buruienilor si a custrei care se formeaza mai ales pe
18
terenurile grele si cu vreme ploioasa, precum si mentinerea unui bilon cat mai mare,
maruntirea si afanarea solului, fertilizarea complementara (foliara), aplicarea diferitelor
tratamente, etc.

La executarea lucrarilor mecanice este foarte important a se evita tasarea excesiva a

solului, calcarea foliajului, taierea stolonilor si dizlocarea cuiburilor. La aplicarea
tratamentelor cu diferite pesticide se va evita poluarea mediului.

4.1. Combaterea buruienilor

Prima lucrare se executa la 10-14 zile dupa plantare.

La plantatul plan se executa o prasila mecanica intre randurile de plante vizibile, la

adincimea de -10 cm cu zona de protectie de 12-15 cm si viteza de inaintare 4-4 km/h.

Urmatoarea lucrare este bilonarea, in numar de 2-3; la cartoful extratimpuriu poate fi

suficienta o lucrare de prasit si o bilonare. Rebilonarea se face dupa plantare, si ca scop,
realizarea unui bilon cat mai mare si afanat inainte de rasarirea cartofului, precum si
combaterea buruienilor pe cale mecanica.

Buruienile produc pagube mari, determinand diminuarea recoltei ci 20-35% chiar in

cazul unor lucrari de ingrijire efectuate corespunzator cu mijloace mecanice. Metodele
chimice se bazeaza pe folosirea unui sortiment diversificat de erbicide, in functie de infestarea
cu buruieni anuale si perene.

Momentul optim pentru erbicidare este inainte de rasarirea cartofului, atunci cand
valul al doilea de buruieni incepe sa rasara (ele fiind in faza de cotiledoane sau 2-4 frunzulite).
De regula cu 2-5 zile inainte de rasarirea cartofului se efectueaza al doilea prasit si rebilonat,
urmand apoi aplicarea unuia dintre urmatoarele erbicide:

- metribuzin (Sencor 70 WG 0,7-1,2 kg/ha, Lexone 75 DF 0,7-1,2 kg/ha, Dancor 70

WG 0,7-1,2 kg/ha, Metripaz 70 WP 0,7-1,2 kg/ha, Metripar 70 WG 0,7- 1,2 kg/ha si AS 70
PU 0,7-1,2 kg/ha), care combate urmatoarele specii de buruieni: stirul, loboda salbatica,
albastrita, urzica moarta, musetel salbatic, mohor, busuioc de camp, etc.;

- linuron (Afalon 50 SC 2,5 l/ha, Linurex 50 SC 2,0-4,0 l/ha), combate urmatoarele

buruieni: stir, scanteuta, iarba barboasa, traista ciobanului, turita si meisorul.

Aceste erbicide se mai numesc si peliculare, deoarece solutia de stropit este retinuta in
primii cm de la suprafata solului si de aceea dupa erbicidare nu se mai executa alte lucrari
mecanice de intretinere timp de 3-4 saptamani pentru a nu distruge continuitatea peliculei
formate.

Daca s-a efectuat o erbicidare preemergenta corecta, iar sola nu este puternic infestata
cu buruieni, pana la recoltare nu mai sunt necesare lucrari ale solului.

Daca terenul se prezinta imburuienat, vor fi executate 1-2 prasile si rebilonari pana in
faza de incheiere a randurilor de cartof, dar aceste lucrari se vor face insa dupa 4 saptamani de
la primul erbicidat.

19
 In cele mai frecvente cazuri in culturile de cartofului apar buruieni cum ar fi: pirul,
mohorul, costreiul, odosul. Acestea se combat prin efectuarea unei a doua erbicidari cu un
erbicid selectiv pentru planta de cartof. Dintre acestea mentionam:

- rimsulfuron (Titus 25 DF 40 – 50 g/ha + surfactant), combate buruieni ca:

mohor, iarba barboasa, odos, pirul tarator, costreiul din samanta si rizomi;

- haloxifop-R-metil (Gallant Super 1,5 l/ha) combate: pirul tarator la stadiul de 15-20
cm si costreiul cand are 30-40 cm inaltime;

- fluazifop-P-butil (Fusilade Super 1,5-3,0 l/ha) combate: pirul, costreiul, mohor; ne

se aplica in conditii de seceta;

- quizalofop-P-tefuril (Pantera 40 EC 0,75- 1,0 l/ha) combate: pir, costrei si iarba

barboasa.

Aplicarea postemergenta a erbicidelor este foarte importanta pentru cultura cartofului,

deoarece sunt controlate buruienile cu germinatie tarzie care vor ingreuna recoltarea
cartofului. Avand in vedere ca actiunea erbicidelor utilizate dureaza 4-5 saptamani, nu trebuie
executata nici o lucrare a solului.

4.2. Masini pentru tratamente fitosanitare.

Maşina de erbicidat este destinată administrării erbicidelor, insecto– fungicidelor şi

îngrăşămintelor lichide în culturile de câmp.

Fig.11.EEP300 ;EEP-400

20
 4.2.1. Caracteristici

Caracteristici funcţionale

DENUMIREA CARACTERISTICII EEP-300 ; EEP-400

Lăţimea de lucru [m] 8 10
Inălţimea de lucru a rampei [mm] 450-1000
Norma de lichid [l/ha] 40-740
Productivitatea [ha/h] 2 3

Caracteristici constructive

DENUMIREA CARACTERISTICII EEP-300 EEP-400

Purtat pe tractor U445 U650
Numărul rezervoarelor 1
Capacitatea rezervorului 300 L 400 L
Tipul pompei IMOVILI D82
Numărul duzelor 16 20
Sistem de alimentare Cu sorb
Sistem de agitare Hidraulic
Sistem de pulverizare Cu jet

4.2.2.Descrierea echipamentului

Fig.12.

1.rezervor de lichid. 2. suport rezervor. 3. rampa. 4. instalatia hidraulic.

MODUL DE FUNCTIONARE

21
 Cuprinde următoarele procese de lucru:
1. alimentarea rezervorului cu lichid
2. operaţiunea de erbicidare (insectofungicidare)

1.Alimentarea rezervorului cu lichid. (fig.13.)

Fig.13.

- se deschide circuitul spre sorb cu ajutorul robinetului (2).

- se deschide vana distribuitorului (7) acţionînd maneta (a) în sus.
- se cuplează pompa. Lichidul aspirat de pompa (6) prin sorb (5) şi filtrul (3) este
refulat prin distribuitorul (7) la rezervorul (1).
- la terminarea aspirării se inchide circuitul spre sorb cu robinetul (2).

2.Operaţiunea de erbicidare (insectofungicidare-fig.14.)

22
 Fig.14.

Se deschide circuitul spre rezervor cu ajutorul robinetului (2) si circuitul rampei de la

obturatoarele cu clapeta ale distribuitorului (7) actionînd manetele (b) in
sus.Se inchide vana distribuitorului actionînd maneta (a) in jos.
Se reglează presiunea dorita pe circuitul rampei de la regulatoarul de presiune al
distribuitorului.
Din rezervorul (1) lichidul trece prin filtru (3) şi ajunge la pompa (6).O parte din
lichidul refulat de pompă ajunge la rezervor prin agitatorul (8) producînd agitarea solutiei iar
cealaltă parte ajunge la distribuitor (7).
De aici o parte din lichid merge la circuitul rampei (9) iar surplusul se intoarce in rezervor.

4.2.4. Reglaje

- reglajul inalţimii de stropit

- reglajul debitului de lichid
- reglajul inalţimii de stropit.

Pentru tratamentele de erbicidare totală inălţimea optimă de lucru corespunz ătoare

distanţei de 500 mm dintre capetele de pulverizare, este de 560 mm cu abateri de +/- 25mm.
Acest reglaj se executa cu ajutorul ridicătorului hidraulic al tractorului sau prin
pozitionarea rampei în găurile din cadrul suport. Orizontalitatea rampei se va regla din
tirantul central al tractorului. Pentru evitarea balans ării rampei in timpul lucrului lanturile
tiranţilor laterali a ridicătorului se vor intinde pană la refuz, în mod egal în ambele părţi.

Reglajul debitului de lichid.

Se realizează cu ajutorul riglei.

Pentru a determina parametrii de lucru ai echipamentului se porneste de la tipul duzei,
norma de lichid la hectar şi funcţie de viteza de inaintare a tractorului rezultă:
-debitul de lichid prin duză
23
 (l/min) -presiunea de lucru

Exemplu:

Avand următoarele date: duza de tip LU-03, norma de erbicid 300 l/ha iar viteza de
inaintare a tractorului 5km/h. Se fixează rigla astfel incat gradaţia corespunzatoare normei de
lichid de 300 l/ha coincide cu gradaţia corespunzatoare vitezei de lucru de 5 km/h.
Urmărind linia indicatoare pentru celelalte două scale gradate rezult ă debitul de lichid
prin duza 1,25 l/min iar în dreptul duzei de tip 03 rezultă presiunea de 3,4 bar presiune citită
la manometrul distribuitorului.

24
 5. Recoltarea
Recoltarea cartofului se face in functie de scopul culturii prin urmatoarele moduri:

- manual, cu furca sau sapa, pe suprafete mici;

- semimecanizat, cu masina de scos cartofi MSC-1(fig.15.), sau cu MSCRE-1, pe

suprafete mici, iar pe suprafete mari cu masina de scos cartofi pe doua randuri MSC-2;

- mecanizat, cu combine diferite, pe suprafete mari, terenuri netasate cu o textura

lutoasa sau luto-nisipoasa, fara resturi vegetale sau piatra.

Fig.15. Masina de scos cartofi pe un rand MSC-1

Cartofii destinati consumului extratimpuriu si timpuriu se recolteaza incepind din luna

mai, atunci cand tuberculi depasesc in greutate 30 g. Recoltatea lor se face manual pe solurile
misipoase , prin smulgere, iar pe celelalte soluri folosind grapa sau plugul. Sortarea se face in
acelasi timp cu recoltarea, evitandu-se vatamarea tubrculilor. Tuberculi recoltati nu trebuie sa
depaseasca 24 ore de la recoltate pana la depozitare.

Pentru consumul de vara, recoltarea se face in luna iulie sau in luna august cu combina
CRG-2 sau E-684. Combinele de recoltat cartof realizeaza dislocarea tuberculilor, separarea
pamantului si a resturilor vegetale, odata cu incarcarea lor in remorca de transport, stationar
din buncarul combinei sau din mers. Dupa recoltare se face transportare tuberculilor la
depozit, unde se sorteaza si se calibreaza. Depotitarea lor nu trebuie sa depaseasca 10 zile.

Cartoful pentru consumul de toamna-iarna si pentru industrializarea lui se recolteaza

atunci cand 2/3 din tulpini s-au uscat, restul de 1/3 avand inca culoarea galbena. Inainte de
recoltare cu 7-8 zile tulpinile se distrug pe cale chimica pana la ingalbenirea totala.
Distrugerea lor se face cu substante chimice cum sunt: Reglone 5 t/ha, Harvade 25 F in doza
de 2,5 l/ha sau pe cale mecanica cu masina de tocat vrejuri MTV 4.

25
 Recoltarea se face pe vreme buna si la umiditatea corespunzatoare solului.

Pentru a avea o productie cat mai mare si de calitate trebuie sa se tina cont de:

- delimitarea cuiburilor de cartofi care prezinta atac de mana sau alte boli si recoltarea
lor separat;

- recoltarea capetelor si a randurilor marginale;

- recoltarea trebuie facuta atunci cand temperatura solului este de peste 12°C si
umiditate optima care sa permita separarea usoara a pamantului de tuberculi;

- nu se recolteaza pe vreme ploioasa si nici nu se lasa tuberculii pe sol.

6. Sortarea
Dupa recoltare cartoful se transporta la halele speciale pentru sortare sau la fabricile
prelucratoare, in functie de modul de valorificare. Primele operatiuni care se fac sunt sortarea
si calibrarea. Prin sortare se elimina in primul rand tuberculii bolnavi (putreziti, cu atac
puternic de raie, vatamati, deformati), bulgarii de pamant sau pietrele, pamantul care adera de
tuberculi sau alte corpuri straine (vrejuri, buruieni).

Sortarea si calibrarea se face in functie de destinatie:

- cartoful pentru consum trebuie sa aiba peste 55 mm in diametru; calitatea lui fiind
apreciata dupa aspectul comercial al tuberculilor, ca: marime, adancimea ochilor, culoarea
cojii si a miezului, gustul, mirosul, gradul de vatamare, atacul de boli, etc;

- cartoful pentru samanta sortat intre 30-45 mm si 45-55 mm; cartofii destinati
producerii materialului pentru plantat trebuie sa fie sanatosi din punct de vedere biologic, sa
nu prezinte atac de mana, Erwinia, Rhizoctorioza pe tuberculi, urme de vatamare si sa nu fie
impurificati;

- cartoful sub STAS trebuie sa aiba sub 30 mm diametru, precum si cartofii vatamati
vor fi folositi in furajarea animalelor.

7. Indici calitativi
7.1. Indici calitativi la tratamente fitosanitare.
Calitatea tratamentelor fitosanitare efectuate în culturile agricole sunt determinate în
mare măsură de modul cum sunt pulverizate pesticidele pe plantă, mărimea picăturilor, gradul
de acoperire a plantei şi reducerea fenomenului de derivă.

Pentru îmbunătăţirea indicilor calitativi de lucru, diferite firme constructoare

(Lechler, Teejet, Agrotop, Turbo Drop etc.) au adus multe îmbunătăţiri constructive duzelor
realizate în ultimul timp. Astfel, firma Lechler a realizat duzele ID şi IDK, duze cu absorbţie
de aer, care asigură o bună pulverizare şi reducere a fenomenului de derivă.

26
 Duzele IDKT, cu absorbţie de aer şi jet dublu, asigură o mai bună pulverizare şi
acoperire a plantelor.

Duzele IDKN lucrează la presiuni joase (1-2,5 bar), pot fi utilizate când viteza
vântului este mai mare (până la 5 m/s) şi pot distribui până la 500 litri soluţie pe hectar. Pentru
a asigura o bună acoperire a plantelor la viteze mărite (15-20 km/h), firma Turbo Drop a
ralizat un tip de duze cu jet dublu asimetric, Turbo Drop HiSpeed, care, în procesul de lucru la
viteze mari, asigură o bună acoperire a plantelor.

Datorită compunerii vitezei de deplasare cu cea de ieşire a soluţiei din duze, se

asigură în procesul de lucru un jet simetric ce distribuie substanţa de tratament uniform, atât
pe partea anterioară, cât şi pe cea posterioară a plantei. Utilizarea noilor tipuri de duze asigură
o creştere a eficienţei tratamentului, reducerea pierderilor şi reducerea poluării mediului.

7.2. Indici calitativi la recoltare.

In procesul de recoltare al cartofilor trebuie să fie satisfăcute următoarele

condiţii pentru reducerea numărului de treceri pe teren maşinile de indepărtat vreji sa lucreze
concomitent pe 4-6 randuri

- mărunţirea vrejilor să se facă astfel ca peste 80% să se caracterizeze prin

lungimea sub 10 cm;
- indepărtarea vrejilor să se facă fără a se provoca descoperirea tuberculilor
superficiali;
- sa se execute dislocarea şi scoaterea tuberculilor din sol în proporţie de minim
97%;
- pierderile de tuberculi prin acoperirea cu pămant să fie mai mici de 2%;
- tuberculii vătămaţi de organele de lucru să nu depăşească 2% in cazul tehnologiei
divizate şi respectiv 3,5% in cazul tehnologiei monofazice;
- impuritaţi rămase in masa de tuberculi să fie 6%.

27
 8.Bibliografie

1. Axinte M., Gh.V. Roman, I. Borcean, L.S. Muntean, 2006. Fitotehnie. Editura “Ion Ionescu
de la Brad” Iaşi.

2. Bîlteanu Gh., Al. Salontai, C. Vasilică, V. Bîrnaure, I. Borcean, 1991 – Fitotehnie. Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

3. Bîlteanu Gh., 2001. Fitotehnie, vol. 2 – Oleifere, textile, tuberculifere şi rădăcinoase, tutun,
hamei, medicinale şi aromatice. Editura Ceres, Bucureşti.

4. Ianoşi I.S., Maria Elena Ianoşi, B. Plămădeală, A. Popescu, 2002. Cultura cartofului pentru
consum. Editura Phoenix.

5. https://www.gazetadeagricultura.info/plante/plante-tehnice/467-cartofi/1481-cartoful-a-
doua-paine-a-tarii.html

28