Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
tEHNOLOGIA DE CULTIVARE A CARTOFULUI
tEHNOLOGIA DE CULTIVARE A CARTOFULUI
E.M.A.I.A. IV
1
Cuprins
2
1. Istoricul culturii cartofului
Cartoful este originar din America de Sud si a fost pentru prima data intalnit in
regiunile inalte si umede din Peru, Columbia. Introducerea lui in Europa din America de Sud
s-a facut in urma cucerii acesteia de catre spanioli (1525-1543), cu ajutorul navigatorilor, prin
Spania si Anglia. Din Spania s-a introdus in Portugalia si Italia, mai apoi si in Belgia. Se
cultiva foarte mult in zona temperata (circa 1000 de soiuri), ca planta alimentara, furajera si
industriala. Tuberculii provin din portiuni de tulpina al caror parenchim lemnos si maduva se
dezvolta exagerat. Bacele sunt verzi intunecate sau violacee si toxice, necomestibile.
Cartoful a fost prima data acceptat ca recolta la scara larga in Insulele Britanice. A
devenit mancarea majoritara in Irlanda in secolul al XVIII-lea si adesea este numit cartoful
irlandez pentru a fi deosebit de cartoful dulce. Irlanda este asa de dependenta de cartof, ca
distrugerea (provenita din malura) din 1845-1846 a recoltelor a cauzat foamete, ce a dus la
multe boli, moarte si emigrari.
Cartoful a fost alimentul cel mai important in cursul istoriei in secolul XX, in Europa,
in mod special in Germania, unde a tinut populatia in viata in timpul celor doua razboaie
mondiale.
In timpul goanei dupa aur din Klondike, Alaska (1897-1898), cartoful valora greutatea
lui in aur. Cartofii erau valorosi pentru continutul lor in vitamina C, ceea ce a facut ca minerii
sa-i cumpere cu aur.
In sudul insulelor din Tristan de Cunha din Atlantic, cartoful a fost folosit ca moneda
oficiala de schimb. Iar din cauza lipsei de mancare, aceasta era mai mult valorata.
Primul studiu facut in amanunt asupra cartofului a fost in anul 1883 de catre Alphonse
de Candolle in lucrarea „L’ origine des plantes cultivées”. Cartoful este o planta originara
din „lumea noua”, fiind considerat printre cele mai valoroase achizitii pentru omenire. In
acelasi timp mai este considerat a doua „paine a omenirii” si un produs strategic foarte
important pentru securitatea alimentara a mileniului II, cartoful se cultiva in scop comercial in
peste 150 de tari, productiile inregistrate insumand 311 miliarde tone.
3
2. Amplasarea
Amplasarea cartofului se realizeaza pe soluri structurate, profunde si permeabile. Cele
mai potrivite sunt solurile cu textura luto-nisipoasa, nisipo-lutoasa sau lutoasa, care incalzesc
usor si prezinta o capacitate mare de retinere a apei. Pe aceste soluri daca se evita tasarea, rata
cresterii in greutate a tuberculilor este mare comparativ cu solurile nisipoase sau argiloase.
2.1. Rotatia
Rotatia culturilor de cartof se face o data la 2 sau 3 ani daca nu s-a manifestat atac de
Globodera rostochiensis (nematodul auriu), iar daca nu exista suficient teren din punct de
vedere textural sau a unor indicatori de fertilitate, rotatia este de patru ani.
Cele mai bune rezultate, in ceea ce priveste planta premergatoare, se obtin dupa
graminee si leguminoase perene furajere (lucerna in zona de campie, trifoiul rosu in zonele
umede), leguminoase anuale, cereale paioase (grau, secara, orzoaica, orz), porumb siloz,
bostanoase, in pentru ulei (daca nu a fost atacata de putregaiul cenusiu si boli care pot fi
transmise cartofului), floarea-soarelui (daca nu a fost atacata de putregaiul cenusiu si boli care
pot fi transmise cartofului).
Mai putin indicate ca plante premergatoare sunt sfecla pentru zahar si porumbul
deoarece se recolteaza tarziu. Cartoful nu se recomanda a se cultiva dupa plante din familia
Solanaceae si nici in monocultura. De asemenea, nu se cultiva nici dupa culturile de rosii,
ardeii, vinete, deoarece prezinta boli si daunatori comuni.
4
2.2. Fertilizarea si aplicarea ingrasamintelor
2.2.1. Fertilizarea
Azotul este foarte important in prima perioada de vegetatie, pentru formarea unei
suprafete foliare optime, dar si pe tot parcursul perioadei de vegetatie.
Aplicarea azotului in doua etape, o parte inainte de plantare si o parte dupa formarea
tuberculilor, duce la formarea unei plante mici, dar productia de tuberculi este aceasi ca si
atunci cand intreaga cantitate de azot se aplica la pregatirea patului germinativ sau la plantare.
Tabelul 1
- aproximativ 2 kg de fosfor;
- 7 - 7,5 kg potasiu;
- 3 kg calciu;
- 1,5 kg magneziu.
Derermina sporuri de productie mai mici decat azotul, pana la 40-50 kgtuberculi la 1
kg substanta activa (oxid de fosfor).
5
Potasiul este consumat de cartof in cantitati mari, avand efect redus la inceputul perioadei de
vegetatie, dar mareste suprafata foliara in a doua parte, intarziind imbatranirea foliajului.
Are rol pozitiv in: valoarea seminala a tuberculilor, rezistenta la seceta, mana si la
procentul de tuberculi buni pentru samanta.
Constituie o importanta sursa de azot, iar efectul lui asupra productiei depinde de calitatea,
cantitatea, gradul de fermentare, momentul de aplicare si modul de incorporare in sol (tabelul
2).
Tabelul 2
Gunoiul nefermentat este favorabil mai ales pe solurile grele si reci. Pe solurile mai
grele (argiloase) se folosesc cantitati de 25-35 t/ha, iar pe solurile usoare doze de 20-30 t/ha.
Se aplica toamna cat mai devreme, inainte de efectuarea araturii de baza cu conditia ca
acesta sa fie fermentat.
6
2.2.2. Epoca de aplicare a ingrasamintelor
In urma lucrarilor solului se asigura un substrat cat mai afanat si cu o aerisire cat mai
corespunzatoare, acumularea apei si elementelor nutritive in sol, precum si distrugerea
buruienilor. Lucrarile solului se executa diferential in functie de clima, textura solului, planta
premergatoare, gradul de imburuienare si eroziunea solului.
7
Figura 4. Pregatirea patului germinativ
Nivelarea solului se poate face inainte sau dupa arat, fiind extrem de importanta in
cultura mecanizata a cartofului, influientand pozitiv uniformitatea adancimii de plantare,
forma bilonului, erbicidarea si recoltrea.
Pana la sosirea iernii, aratura se mentine curata de buruieni, nivelata, fara crusta,
permitand plantatul mai devreme in primavara, prin zvantarea mai timpurie si uniforma a
terenului.
In primavara, pregatirea patului germinativ (figura 5), se face numai dupa ce solul e
bine zvantat cu ajutorul cultivatorului, echipat cu piese tip sageata, pentru adancimi pana la 14
cm sau cutite tip dalta pentru adancimi de pana la 18 cm. Pregatirea patului germinativ se mai
poate face si cu ajutorul combinatoarelor si a grapelor oscilante. Se aplica ingrasaminte cu
azot sau complexse, iar pentru a evita tasare solului se face bilonarea din toamna.
Cand terenul este uscat, prelucrarea primara se face cu polidiscul, in prima etapa prin
doua treceri. Lucrarea trebuie repetata daca parcela este invadata de pir, palamida sau volbura,
8
precum si atunci cand aratura de toamna se executa dupa o perioada mai lunga de 20 de zile
de la prima etapa de dezmiristire cu polidiscul.
Avand in vedere ca, pamantul se marunteste in timpul iernii prin efectul repetat al inghetului
si dezghetului, acest efect pozitiv trebuie pastrat prin lucrari ale solului inainte de plantarea
cartofului.
Se elimina tuberculii care prezinta simptome de mana, putregai umed si uscat, pentru a
preveni aparitia focarelor de infectie pe parcursul pastrarii.
9
Primavara materialul pentru plantare se sorteaza din nou, se elimina paiele, bulgari de
pamant si tuberculii bolnavi care prezinta boli de putrezire (putregai umed, putregai uscat si
mana).
La cartoful extra timpuriu si timpuriu se pot obtine sporuri de productie de 3,5-7 t/ha
prin incoltirea tuberculilor inainte de plantare. De calitatea materialului de plantat depinde in
mare masura productia de cartof.
Plantare tuberculilor neincoltiti se face la jumatatea lunii martie in zonele din sud,
ultima decada a acestei luni in zona colinara si la inceputul lunii aprilie in zona favorabila din
punct de vedere climatic pentru cartoful de consum si pana la sfarsitul lunii aprilie in zonele
mai racoroase din depresiunile intramontane pentru cartoful de consum si cel pentru samanta.
10
Cercetarile efectuate in ultimii ani arata ca productiile la cultura cartofului oscileaza la
densitati cuprinse intre 45 mii si 70 mii de tuberculi (cuiburi) la hectar, iar planta isi
autoregleaza numarul de tulpinii initiale, care se dezvolta viguros, in functie de conditiile de
mediu si de fertilitatea solului.
Tabelul 3
medie
74100 63500 58000 53500 49400 44400 40400 37000
(g)
40 2960 2540 2320 2130 1980 1780 1620 1480
50 3710 3180 2900 2670 2470 2220 2020 1850
60 4450 3810 3480 3200 2960 2660 2420 2220
70 5190 4450 4060 3730 3460 3110 2830 2590
80 5930 5080 4640 4260 3950 3550 3230 2960
Atunci cand se planteaza tuberculi mai mici, creste desimea la plantare, pentru a
asigura numarul normal de tulpini principale (tabelul 4).
Tabelul 4
11
Scopul culturii Soiuri
Plantarea cartofului la distante mai mari de 70-75 cm intre randuri este avantajoasa
pentru mecanizarea lucrarilor de ingrijire si recoltare, obtinandu-se productii practice egale cu
cele obtinute la distante mai mici intre randuri.
Adancimea de plantare in functie de conditiile tarii noastre, este cuprinsa intre 4-8
cm calculata de la nivelul orizontal al solului nivelat, situat in fata masinii de plantat.
Tuberculii de
marime mica (fractia I-a = 30 - 45 mm Ø) se planteaza la 4-6 cm, iar tuberculii mai mari
(fractia a II-a = 45-55 mm Ø) se planteaza mai adanc la 6-8 cm.
12
Figura 6. Schema unei secții de la maşina de plantat tuberculi cu distribuitor cu
alimentare manuală: 1 – cadrul maşinii; 2 – stelaj pentru lădițele cu tuberculi; 3 – dispozitiv
de
prindere la tractor; 4 – roata de sprijin a maşinii; 5 – roata motrică a secției; 6 – suport de
prindere a
secției la cadrul maşinii; 7 – cadrul secției; 8 – brăzdar monodisc plan; 9 – tub de conducere a
tuberculilor; 10 – distribuitor de tip tambur compartimentat orizontal; 11 – organe de
acoperire a
tuberculilor cu sol (discuri); 12 – patină; 13 – scaun pentru muncitor.
Sub distribuitor este montată o bară de ghidaj care susține clapetele ce închid
compartimentele la partea inferioară. În dreptul tubului de conducere a tuberculilor, bara de
ghidaj prezintă o întrerupere care eliberează clapeta ce susține tuberculul şi acesta este lăsat să
cadă în rigola deschisă de brăzdar.
13
întreruperii barelor de ghidaj, se rotesc şi lasă tuberculii să cadă în rigolele deschise de
brăzdare. Organele de acoperire (discuri sau rarițe) acoperă tuberculii cu sol, modelând
totodată şi bilonul.
( ) m
14
Figura 7. Schema
distribuitorului de tuberculi de tip cu
cupe:
1 – disc; 2 – dispozitiv de prindere a
tuberculului; 3 – placă; 4 – cupă; 5 – deget;
6 – arc; 7 – brațul de acționare a degetului;
8 – camă de ghidaj a degetului.
Pe cadru este fixată o camă de ghidaj care acționează asupra degetelor când se găsesc
la
partea inferioară şi le scoate din cupe. În timpul lucrului, cupele cu degetele extrase trec prin
camera de alimentare şi se încarcă cu câte un tubercul care este fixat de deget care depăşeşte
ghidajul, până în dreptul brăzdarului unde, sub acțiunea camei de ghidaj, degetele eliberează
tuberculii care cad în rigola deschisă de brăzdar.
15
Figura 8. Schema distribuitorului de tuberculi de
tip cu degete: 1 – deget; 2 – axul degetului; 3 – arc; 4 –
suportul axului cu degete; 5 – camă de ghidaj a degetelor; 6 –
disc.
3.6.3. Aparatul de distribuție de tip lanț cu cupe este mai simplu din punct de
vedere
constructiv şi mai sigur în funcționare. În figura 9. se prezintă schema unei maşini de
plantat tuberculi echipată cu aparate de distribuție cu distribuitori de tip lanț cu cupe.
În timpul lucrului, cupele trec prin camera de alimentare şi se încarcă cu tuberculi, după care
îi ridică şi‐i descarcă în tubul de conducere, unde sunt susținuți de partea posterioară a cupelor
până la partea inferioară unde cad în rigola deschisă de brăzdar.
Cupele goale nealimentate inițial din cutia de alimentare cu tuberculi sau din care au
căzut tuberculii în timpul ridicării, sunt alimentate cu câte un tubercul din cutia suplimentară
de alimentare.
16
Figura 9. Schema unei maşini de plantat
tuberculi echipată cu aparate de distribuție cu
distribuitori de tip lanț cu cupe:
1‐ brăzdar; 2 – plan oscilant scuturător; 3 – organe de
acoperire; 4 – obturator; 5 – disc palpator; 6 – coş
suplimentar de alimentare.
( )
17
( )
Principalele reglaje care se fac la maşinile de plantat tuberculi constau în: reglarea
orizontalității cadrului maşinii; reglarea adâncimii de plantare prin reglarea poziției
brăzdarului în plan vertical; reglarea distanței dintre rânduri prin modificarea distanței dintre
brăzdare; reglarea distanței dintre tuberculi pe rând conform relațiilor; reglarea deschiderii
marcatoarelor; reglarea organelor de acoperire.
4. Lucrari de ingrijire
In intervalul de peste 30 de zile, de la plantat pana la rasarire se vor efectua lucrari de
intretinere si se va urmari distrugerea buruienilor si a custrei care se formeaza mai ales pe
18
terenurile grele si cu vreme ploioasa, precum si mentinerea unui bilon cat mai mare,
maruntirea si afanarea solului, fertilizarea complementara (foliara), aplicarea diferitelor
tratamente, etc.
Momentul optim pentru erbicidare este inainte de rasarirea cartofului, atunci cand
valul al doilea de buruieni incepe sa rasara (ele fiind in faza de cotiledoane sau 2-4 frunzulite).
De regula cu 2-5 zile inainte de rasarirea cartofului se efectueaza al doilea prasit si rebilonat,
urmand apoi aplicarea unuia dintre urmatoarele erbicide:
Aceste erbicide se mai numesc si peliculare, deoarece solutia de stropit este retinuta in
primii cm de la suprafata solului si de aceea dupa erbicidare nu se mai executa alte lucrari
mecanice de intretinere timp de 3-4 saptamani pentru a nu distruge continuitatea peliculei
formate.
Daca s-a efectuat o erbicidare preemergenta corecta, iar sola nu este puternic infestata
cu buruieni, pana la recoltare nu mai sunt necesare lucrari ale solului.
Daca terenul se prezinta imburuienat, vor fi executate 1-2 prasile si rebilonari pana in
faza de incheiere a randurilor de cartof, dar aceste lucrari se vor face insa dupa 4 saptamani de
la primul erbicidat.
19
In cele mai frecvente cazuri in culturile de cartofului apar buruieni cum ar fi: pirul,
mohorul, costreiul, odosul. Acestea se combat prin efectuarea unei a doua erbicidari cu un
erbicid selectiv pentru planta de cartof. Dintre acestea mentionam:
mohor, iarba barboasa, odos, pirul tarator, costreiul din samanta si rizomi;
- haloxifop-R-metil (Gallant Super 1,5 l/ha) combate: pirul tarator la stadiul de 15-20
cm si costreiul cand are 30-40 cm inaltime;
Fig.11.EEP300 ;EEP-400
20
4.2.1. Caracteristici
Caracteristici funcţionale
Caracteristici constructive
4.2.2.Descrierea echipamentului
Fig.12.
MODUL DE FUNCTIONARE
21
Cuprinde următoarele procese de lucru:
1. alimentarea rezervorului cu lichid
2. operaţiunea de erbicidare (insectofungicidare)
Fig.13.
22
Fig.14.
4.2.4. Reglaje
Exemplu:
Avand următoarele date: duza de tip LU-03, norma de erbicid 300 l/ha iar viteza de
inaintare a tractorului 5km/h. Se fixează rigla astfel incat gradaţia corespunzatoare normei de
lichid de 300 l/ha coincide cu gradaţia corespunzatoare vitezei de lucru de 5 km/h.
Urmărind linia indicatoare pentru celelalte două scale gradate rezult ă debitul de lichid
prin duza 1,25 l/min iar în dreptul duzei de tip 03 rezultă presiunea de 3,4 bar presiune citită
la manometrul distribuitorului.
24
5. Recoltarea
Recoltarea cartofului se face in functie de scopul culturii prin urmatoarele moduri:
Pentru consumul de vara, recoltarea se face in luna iulie sau in luna august cu combina
CRG-2 sau E-684. Combinele de recoltat cartof realizeaza dislocarea tuberculilor, separarea
pamantului si a resturilor vegetale, odata cu incarcarea lor in remorca de transport, stationar
din buncarul combinei sau din mers. Dupa recoltare se face transportare tuberculilor la
depozit, unde se sorteaza si se calibreaza. Depotitarea lor nu trebuie sa depaseasca 10 zile.
25
Recoltarea se face pe vreme buna si la umiditatea corespunzatoare solului.
Pentru a avea o productie cat mai mare si de calitate trebuie sa se tina cont de:
- delimitarea cuiburilor de cartofi care prezinta atac de mana sau alte boli si recoltarea
lor separat;
- recoltarea trebuie facuta atunci cand temperatura solului este de peste 12°C si
umiditate optima care sa permita separarea usoara a pamantului de tuberculi;
6. Sortarea
Dupa recoltare cartoful se transporta la halele speciale pentru sortare sau la fabricile
prelucratoare, in functie de modul de valorificare. Primele operatiuni care se fac sunt sortarea
si calibrarea. Prin sortare se elimina in primul rand tuberculii bolnavi (putreziti, cu atac
puternic de raie, vatamati, deformati), bulgarii de pamant sau pietrele, pamantul care adera de
tuberculi sau alte corpuri straine (vrejuri, buruieni).
- cartoful pentru consum trebuie sa aiba peste 55 mm in diametru; calitatea lui fiind
apreciata dupa aspectul comercial al tuberculilor, ca: marime, adancimea ochilor, culoarea
cojii si a miezului, gustul, mirosul, gradul de vatamare, atacul de boli, etc;
- cartoful pentru samanta sortat intre 30-45 mm si 45-55 mm; cartofii destinati
producerii materialului pentru plantat trebuie sa fie sanatosi din punct de vedere biologic, sa
nu prezinte atac de mana, Erwinia, Rhizoctorioza pe tuberculi, urme de vatamare si sa nu fie
impurificati;
- cartoful sub STAS trebuie sa aiba sub 30 mm diametru, precum si cartofii vatamati
vor fi folositi in furajarea animalelor.
7. Indici calitativi
7.1. Indici calitativi la tratamente fitosanitare.
Calitatea tratamentelor fitosanitare efectuate în culturile agricole sunt determinate în
mare măsură de modul cum sunt pulverizate pesticidele pe plantă, mărimea picăturilor, gradul
de acoperire a plantei şi reducerea fenomenului de derivă.
26
Duzele IDKT, cu absorbţie de aer şi jet dublu, asigură o mai bună pulverizare şi
acoperire a plantelor.
Duzele IDKN lucrează la presiuni joase (1-2,5 bar), pot fi utilizate când viteza
vântului este mai mare (până la 5 m/s) şi pot distribui până la 500 litri soluţie pe hectar. Pentru
a asigura o bună acoperire a plantelor la viteze mărite (15-20 km/h), firma Turbo Drop a
ralizat un tip de duze cu jet dublu asimetric, Turbo Drop HiSpeed, care, în procesul de lucru la
viteze mari, asigură o bună acoperire a plantelor.
27
8.Bibliografie
1. Axinte M., Gh.V. Roman, I. Borcean, L.S. Muntean, 2006. Fitotehnie. Editura “Ion Ionescu
de la Brad” Iaşi.
2. Bîlteanu Gh., Al. Salontai, C. Vasilică, V. Bîrnaure, I. Borcean, 1991 – Fitotehnie. Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
3. Bîlteanu Gh., 2001. Fitotehnie, vol. 2 – Oleifere, textile, tuberculifere şi rădăcinoase, tutun,
hamei, medicinale şi aromatice. Editura Ceres, Bucureşti.
4. Ianoşi I.S., Maria Elena Ianoşi, B. Plămădeală, A. Popescu, 2002. Cultura cartofului pentru
consum. Editura Phoenix.
5. https://www.gazetadeagricultura.info/plante/plante-tehnice/467-cartofi/1481-cartoful-a-
doua-paine-a-tarii.html
28