Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Planuri de Ingrijire
Planuri de Ingrijire
îngrijire
Tema nr. 1
Planul de îngrijire
2
Planuri de
îngrijire
- Administrez efedrină (fiole a 1 ml 5% în injecţii s.c.) şi adrenalină (fiole a 1
ml injectate s.c.)
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul respiră liber pe nas, are mucoase umede
şi integre şi este echilibrat psihic.
2.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul nu mai tuşeşte deci nu mai prezintă riscul de
a deveni sursă de infecţie
P: anxietate
E: criza de astm bronşic
S: facies crispat
Obiect ive:
- Pacientul să fie echilibrat fizic şi psihic
Intervenţii cu rol autonom
- Favorizez adaptarea bolnavului la noul mediu;
- Creez un mediu optim pentru ca pacientul să-şi poată exprima emoţiile, nevoile;
- Ajut pacientul să-şi recunoască anxietatea;
- Furnizez mijloace de comunicare adecvate pacientului şi îi furnizez informaţiile
de care are nevoie;
- Furnizez explicaţii clare şi deschise asupra îngrijirilor programate;
- Învăţ pacientul tehnici de relaxare;
- Încurajez pacientul la lectură şi alte activităţi pentru a înlătura starea de anxietate;
- Asigur legătura pacientului cu familia prin vizite frecvente
Intervenţii cu rol delegat
- Administrez medicaţia prescrisă de medic
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul este echilibrat fizic şi psihic.
3
Planuri de
îngrijire
3. Nevoia de a dormi şi a se odihni
P: somn alterat
E: criza de astm bronşic
S: dispnee, tuse
Obiect ive:
- Pacientul să prezinte un somn liniştit.
Intervenţii cu rol autonom
- Învăţ pacientul să practice tehnici de relaxare, exerciţii respiratorii;
- Ofer pacientului o cană de lapte înainte de culcare, o baie caldă;
- Observ şi notez calitatea, orarul somnului şi gradul de satisfacere a celorlalte nevoi;
- Întocmesc un program de odihnă corespunzător
Intervenţii cu rol delegat
- Administrez medicaţia prescrisă de medic
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul prezintă un somn liniştit.
4
Planuri de
îngrijire
- Permite administrarea oxigenului în concentraţie de 25 – 45%;
- Poate fi utilizată pentru o terapie pe termen lung;
- Nu poate fi utilizată la pacienţii cu afecţiuni ale mucoasei nazale.
Tehnica
Cateterul nazal (sonda) are orificii laterale multiple. Se introduce în nara prin faringe,
schimbându-se de la o nară la alta. Se poate introduce şi în laringe.
- Se dezobstruează căile aeriene;
- Se măsoară lungimea sondei pe obraz de la narina la tragus;
- Se introduce cateterul cu mişcări blânde paralel cu palatul osos si perpendicular pe
buza superioara;
- Se fixează sonda cu leucoplast;
- Se fixează debitul la 4-6 l/minut;
- Se va observa bolnavul în continuare pentru prevenirea accidentelor;
- Se administrează medicamente cu intermitenţă şi se supraveghează debitul.
5
Planuri de
îngrijire
Tema nr. 2
Planul de îngrijire
6
Planuri de
îngrijire
P2: risc de complicaţii
E2: afectare gastrică
S2: hematemeză masivă, melenă
Obiect ive:
- Pacientul să nu fie sursă de infecţie
- Pacientul să fie echilibrat electrolitic şi acido-bazic
Intervenţii autonome
- Iau măsuri sporite de evitare a transmiterii infecţiilor: respectarea
circuitelor, măsuri de igienă spitalicească (condiţii de cazare, microclimat,
alimentaţie, aprovizionare cu apă, îndepărtarea reziduurilor, sterilizare, curăţenie,
dezinfecţie);
- Urmăresc şi apreciez corect potenţialul infecţios al pacientului, receptivitatea sa
şi aplic măsurile de izolare a surselor de infecţie;
- Aleg procedurile de investigaţie şi tratament cu risc minim de infecţie;
- Încurajez pacientul să comunice cu cei din jur, să îşi exprime emoţiile,
nevoile, frica, temerile, opiniile;
- Ajut şi suplinesc pacientul în satisfacerea nevoilor organismului;
- Aplic măsurile de prevenire a complicaţiilor septice.
Intervenţii delegate
- Administrez tratamentul antiinfecţios: antibiotice, sulfamide prescrise de medic.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul prezintă o stare generală bună şi răspunde
la tratament.
2. Nevoia de a elimina
P1: hematemeza
E1: afectare gastrică
S1: stare generală alterată
Obiect ive:
- Pacientul să nu mai prezinte vărsături;
- Pacientul să prezinte o stare de bine;
- Pacientul să fie echilibrat electrolitic şi acido-bazic
Intervenţii autonome
- Aşez pacientul şezând, semişezând, în decubit dorsal, cu capul într-o
parte, aproape de marginea patului;
- Îl liniştesc din punct de vedere psihic;
- Îl ajut în timpul vărsăturii şi păstrez produsul eliminat;
- Îi ofer un pahar cu apă să îşi clătească gura după vărsătură;
- Corectez tulburările electrolitice şi rezerva alcalină;
- Rehidratarea orală o voi începe încet cu cantităţi mici de lichide oferite
cu linguriţa;
- Fac bilanţul lichidelor intrate şi eliminate;
- Monitorizez funcţiile vitale şi vegetative
7
Planuri de
îngrijire
Intervenţii delegate
- Suprim alimentaţia pe gură şi alimentez pacientul parenteral prin perfuzii
cu glucoză hipertonă, hidrolizate proteice, amestecuri de aminoacizi, vitamine
şi electroliţi;
- Administrez hemostatice (Vitamina K, Adrenostazin etc.).
P2: melena
E2: HDS
S2: stare generală alterată
Obiect ive:
- Pacientul să aibă un tranzit intestinal normal;
- Pacientul să aibă tegumentele şi mucoasele perianale curate şi integre;
- Pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic;
- Pacientul să fie echilibrat psihic
Intervenţii autonome
- Alimentaţia este hidrică în primele 24 – 48 ore;
- Pregătesc bolnavul pentru examinări endoscopice;
- Curăţ şi usuc regiunea anală după fiecare scaun;
- Aplic creme protectoare;
- Fac toaleta anusului de mai multe ori pe zi şi dezinfectez cu acid boric 2 – 3%;
- Asigur repaus total la pat;
- Menţin constantă temperatura corpului (deoarece au loc pierderi de energie);
- Încălzesc pacientul cu termofoare, pături, perne electrice;
- Protejez patul cu aleză şi muşama;
- Dau dovadă de înţelegere şi răbdare menajând pudoarea pacientului;
- Îl liniştesc şi încurajez să îşi exprime emoţiile şi sentimentele în legătură cu
starea sa.
Intervenţii delegate
- Administrez la indicaţia medicului simptomatice, spasmolitice,
antimicrobiene, fermenţi digestivi, sedative.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul prezintă o stare generală bună şi răspunde
la tratament.
9
Planuri de
îngrijire
- Pensă pentru prelevat biopsie şi pensă anatomică;
- Recipient cu formol pentru ţesutul prelevat;
- Soluţie şi recipiente pentru testul ureazei, în vederea determinării prezenţei
Helicobacter-ului pylori.
Pregătirea fizică şi psihică a pacientului
- Orice pacient ce urmează a fi supus acestei investigaţii sau altor
examinări endoscopice, este îngrijorat în privinţa procedurii şi a diagnosticului, iar
în unele cazuri, anxietatea este foarte accentuată. Deci, se impune calmarea
pacientului.
- Pentru liniştirea pacientului trebuie să-l încurajăm, să comunice, să favorizăm
„relaţia de la fiinţă umană la altă fiinţă umană”, astfel încât să-l determinăm să
îşi exprime sentimentele;
- În cadrul acestei comunicări trebuie să evaluăm gradul anxietăţii, cauza anxietăţii.
Problemele identificate: anxietate severă, risc de alergii, tahicardii etc. le
vom aduce la cunoştinţa medicului, care va indica medicaţia necesară.
- Pentru pregătirea fizică a pacientului îi explic importanţa golirii şi
curăţirii completă stomacului astfel:
Îl anunţ să nu mănânce şi să nu fumeze în dimineaţa zilei de examinare şi
în seara precedentă investigaţiei;
În seara zilei precedente investigaţiei îi efectuez o spălătură gastrică cu
apă călduţă pacientului la care evacuarea stomacului este deficitară
1
0
Planuri de
îngrijire
Tema nr. 3
Planul de îngrijire
10
10
Planuri de
este echilibrat fizic, psihic şi hidroelectrolitic.
îngrijire
11
11
Planuri de
îngrijire
2. Nevoia de a elimina
P: Întreruperea tranzitului intestinal
E: afectare intestinală
S: durere intensă şi continuă, vărsături
Obiect ive:
- Pacientul să prezinte o stare de bine psihic şi fizic;
- Pacientul să nu mai prezinte vărsături;
- Pacientul să aibă o bună pregătire preoperatorie
Intervenţii autonome
- Recoltez produse pentru analize de laborator;
- Notez in foaia de observaţie bilanţul ingesta/excreta;
- Pregătesc fizic şi psihic pacientul pentru sondajul gastric şi pentru clisma
evacuatoare înaltă;
- Pregătesc pacientului un regim nefermentescibil şi înainte de operaţie un
regim hidric;
- Aşez pacientul în poziţie decubit dorsal cu capul într-o parte aproape de
marginea patului;
- Îl ajut în timpul vărsăturii şi păstrez produsul eliminat;
- Îi ofer un pahar cu apă să-şi clătească gura după vărsătură;
- Corectez tulburările electrolitice şi rezerva alcalină;
- Monitorizez în permanenţă funcţiile vitale şi vegetative.
Intervenţii cu rol delegat
- Suprim alimentaţia pe gură şi alimentez pacientul parenteral prin perfuzii cu
glucoză hipertonă, hidrolizate proteice, amestecuri de aminoacizi, vitamine şi
electroliţi;
- Administrez medicaţie simptomatică la indicaţia medicului;
- Ajut medicul la efectuarea sondajului gastric (sondajul gastric se efectuează
cu ajutorul sondei Faucher – care este un tub de cauciuc sau sonda Einhorn – care
este un tub de polieten şi are ca scop extragerea aerului şi a fluidelor pentru a
permite intestinelor să se decompreseze).
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o stare de bine, nu mai prezintă vărsături
şi este pregătit pentru intervenţia chirurgicală.
12
12
Planuri de
îngrijire
- Protejez lenjeria cu muşama şi aleză;
- După încetarea vărsăturilor rehidratez pacientul treptat cu cantităţi mici de
lichide reci, oferite cu linguriţa;
- Fac bilanţul lichidelor ingerate şi eliminate;
- Conştientizez pacientul asupra importanţei regimului alimentar în
menţinerea sănătăţii;
Intervenţii cu rol delegat
- Alimentez pacientul parenteral instituind perfuzii cu glucoză, hidrolizate de
proteine şi amestecuri de aminoacizi (Marisang, Aminomel), vitamine şi electroliţi
după indicaţia medicului
- Aplic tratamentul medicamentos: antiemetice, vitamine, săruri minerale
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul este echilibrat hidroelectrolitic şi nutriţional,
şi nu mai prezintă greţuri şi vărsături.
13
13
Planuri de
îngrijire
Tema nr. 4
Planul de îngrijire
14
14
Planuri de
îngrijire
- Iau măsuri sporite de evitare a transmiterii infecţiilor (respectarea
circuitelor, măsuri de igienă spitalicească – condiţii de cazare, microclimat,
alimentaţie, aprovizionare cu apă, îndepărtarea reziduurilor, sterilizare, curăţenie,
dezinfecţie);
- Asigur legătura pacientei cu familia prin vizite
zilnice;
- Aplic măsurile de prevenire a complicaţiilor
septice
Intervenţii delegate
- Administrez tratamentul medicamentos prescris de
medic
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta s-a adaptat mediului spitalicesc şi
este cooperantă în vederea operaţiei
2. Nevoia de a elimina
P: anxietate
E: apendicita acută
S: greaţă, vărsături
Obiect ive:
- Pacienta să fie echilibrată fizic şi
psihic
- Pacienta să fie echilibrată hidroelectrolitic şi acido-
bazic
Intervenţii autonome
- Aşez pacienta în decubit dorsal cu capul într-o parte, cât mai aproape de
marginea patului;
- O liniştesc din punct de vedere psihic;
- O ajut în timpul vărsăturii şi păstrez produsul
eliminat;
- Îi ofer un pahar cu apă să îşi clătească gura după
vărsătură;
- Monitorizez funcţiile vitale şi
vegetative;
- Fac bilanţul lichidelor intrate şi
eliminate;
- Încep rehidratarea încet, cu cantităţi mici de lichide reci, oferite cu
linguriţa
Intervenţii delegate
- Corectez tulburările electrolitice şi rezerva
alcalină;
- La indicaţia medicului suprim alimentaţia pe gură şi alimentez pacienta
parenteral prin perfuzii cu glucoză hipertonă, hidrolizate proteice, amestecuri de
aminoacizi, vitamine şi electroliţi
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta răspunde la tratament şi este echilibrată
15
15
Planuri de
fizic, psihic, hidroelectrolitic şi acido-bazic.
îngrijire
16
16
Planuri de
îngrijire
Intervenţii autonome
- Aşez pacienta în decubit dorsal cu capul într-o parte cât mai aproape de
marginea patului;
- Protejez lenjeria cu muşama şi aleză;
- Ajut pacienta în timpul vărsăturilor sprijinind-o;
- O învăţ să respire profund;
- O încurajez;
- Opresc aportul de lichide şi alimente;
- După încetarea vărsăturilor rehidratez pacienta treptat cu cantităţi mici de
lichide reci oferite cu linguriţa;
- Fac bilanţul lichidelor ingesta/excreta;
- Îi explic pacientei rolul intervenţiilor.
Intervenţii delegate
- Alimentez pacienta parenteral, instituind perfuzii cu glucoză, hidrolizate
de proteine şi amestecuri de aminoacizi (Marisang, Aminomel), vitamine şi
electroliţi, după indicaţia medicului;
- Aplic tratamentul medicamentos: antiemetice, vitamine, săruri minerale
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta are o stare de bine fără greţuri şi vărsături şi este
echilibrată hidroelectrolitic.
17
17
Planuri de
îngrijire
- casoletă cu câmpuri sterile;
- casolete cu comprese sterile;
- substanţe dezinfectante;
- alcool;
- tinctura de iod;
- benzina iodata;
- romplast;
- foarfece;
- vată.
Pregătesc instrumentele şi materialele necesare. Scot tifonul sau celofanul steril de pe
flacon, desprind sau se topesc la flacără parafina de pe suprafaţa dopului, după care
dezinfectez cu alcool. Desfac aparatul de perfuzie şi se închid prestubul.
Îndepărtez teaca protectoare de pe trocar şi pătrund cu el prin dopul flaconului. Închid cu
pensa hemostatic, imediat sub ac tubul de aer, îndepărtez teaca protectoare de pe ac şi
pătrund cu acesta în flacon, prin dopul de cauciuc, fără să ating trocarul.
Suspend flaconul pe suport.
Fixează tubul de aer la baza flaconului cu o bandă de romplast, având grijă să
depăşească nivelul soluţiei sau al substanţei medicamentoase. Îndepărtez pensa hemostatică,
deschizând drumul aerului în flacon. Îndepărtez teaca protectoare de pe capătul port-ac al
tubului, ridic deasupra nivelului substanţei medicamentoase din flacon şi deschid uşor
prestubul, lăsând să curgă lichidul în dispozitivul de perfuzie, fără ca picurătorul să se
umple cu lichid. Coboară progresiv port-acul, până când tubul se umple cu lichid, fiind
eliminate complet bulele de aer. Ridică picurătorul în poziţie verticală şi închid prestubul,
aparatul rămânând atârnat pe stativ.
Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului. Îi explic bolnavului necesitatea tehnicii.
Aşez bolnavul pe pat, în decubit dorsal, cât mai comod, cu antebraţul în extensie şi pronaţie.
Aşez sub braţul ales o perna tare, acoperită cu muşama şi câmp steril.
Efectuarea perfuziei Mă spăl pe mâini cu apă si săpun. Examinează calitatea
venelor. Aplică garoul de cauciuc la nivelul braţului. Dezinfectez plica cotului cu alcool.
Îi cer bolnavului să închidă pumnul şi se efectuează puncţia venei alese.
Verific poziţia acului în venă, îndepărtez garoul şi adaptez amboul aparatului de perfuzie
la
ac. Deschid prestubul, pentru a permite scurgerea lichidului în venă şi reglez viteza
de scurgere a lichidului de perfuzat, cu ajutorul prestubului, în funcţie de necesitate. Fixez
cu
leucoplast amboul acului şi porţiunea tubului învecinat acestuia, de piele bolnavului.
Supraveghez permanent starea bolnavului şi funcţionarea aparatului. Dacă este
necesar
pregătesc cel de-al II-lea flacon cu substanţa medicamentoasă, încălzindu-l la temperatura
corpului.
Înainte ca flaconul să se golească complet, închid prestubul pentru a împiedica
pătrunderea aerului in perfuzor şi racordez aparatul de perfuzie la noul flacon.
Deschid prestubul, pentru a permite lichidului să curgă; operaţia de schimbare
trebuie să se petreacă cât mai repede, pentru a nu se coagula sângele refulat din ac şi reglez
din nou
viteza de perfuzat a lichidului de perfuzat. Înainte de golirea flaconului închid
prestubul, exercit o presiune asupra venei puncţionate cu un tampon îmbibat în soluţie
dezinfectantă şi
printr-o mişcare bruscă, în direcţia axului vasului, extrag acul din
venă.
Dezinfectează locul puncţiei cu tinctura de iod, aplic un pansament steril şi fixez cu
18
18
Planuri de
romplast.
îngrijire
Îngrijirea bolnavului după tehnică Aşez bolnavul confortabil în patul său.
Administrez bolnavului lichide călduţe (daca îi este permis). Supraveghez
bolnavul.
19
19
Planuri de
îngrijire
Reorganizarea locului de munca Arunc seringa, acele şi perfuzorul în containerul
pentru materiale biologice. Notează în foaia de temperatură: data, cantitatea de lichid
perfuzat, cine a efectuat perfuzia.
Accidente şi incidente
- Hiperhidratarea prin perfuzie în exces, la cardiaci, poate determina edem pulmonar
acut: tuse, expectoraţie, polipnee, creşterea T.A. se reduce ritmul perfuziei sau
chiar se întrerupe complet, se injectează cardiotonice.
- Embolie pulmonară prin pătrunderea aerului în curentul circulator. Se previne prin:
eliminarea aerului din tub înainte de instalarea perfuziei, întreruperea ei înainte de
golirea completă a flaconului şi prin neutilizarea perfuziilor cu presiune si reţinerea
2 - 3 cm de soluţie pentru control, în cazul in care s-ar produce un accident
(intoleranţă).
20
20
Planuri de
îngrijire
Tema nr. 5
Planul de îngrijire
gura după vărsătură;
21
21
Planuri de
îngrijire
- Monitorizez funcţiile vitale şi vegetative;
- Fac bilanţul lichidelor intrate şi eliminate;
- Încep rehidratarea încet, cu cantităţi mici de lichide reci, oferite cu linguriţa
Intervenţii delegate
- Corectez tulburările electrolitice şi rezerva alcalină;
- La indicaţia medicului suprim alimentaţia pe gură şi alimentez pacienta
parenteral prin perfuzii cu glucoză hipertonă, hidrolizate proteice, amestecuri de
aminoacizi, vitamine şi electroliţi
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul răspunde la tratament şi este echilibrat
fizic, psihic, hidroelectrolitic şi acido-bazic.
2. Nevoia de a elimina
P: greţuri, vărsături
E: Gastrita cronică
S: dureri epigastrice, pirozis
Obiect ive:
- Pacientul să prezinte o stare de bine;
- Pacientul să nu mai aibă dureri epigastrice
Intervenţii autonome
- Aşez pacientul în decubit dorsal cu capul într-o parte, cât mai aproape de
marginea patului;
- Îl liniştesc din punct de vedere psihic;
22
22
Planuri de
îngrijire- Îl ajut în timpul vărsăturii şi păstrez produsul eliminat;
- Îi ofer un pahar cu apă să îşi clătească
3. Nevoia de a bea şi a mânca
P: uşoară scădere în greutate
E: Gastrita cronică
S: greţuri, vărsături, durere
Obiect ive:
- Pacientul să aibă o stare de bine fără greţuri şi vărsături;
- Pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic
Intervenţii autonome
- Aşez pacientul în decubit dorsal cu capul într-o parte cât mai aproape de marginea
patului;
- Protejez lenjeria cu muşama şi aleză;
- Ajut pacientul în timpul vărsăturilor sprijinindu-l;
- Îl învăţ să respire profund;
- Îl încurajez;
- Opresc aportul de lichide şi alimente;
- După încetarea vărsăturilor rehidratez pacientul treptat cu cantităţi mici de
lichide reci oferite cu linguriţa;
- Fac bilanţul lichidelor ingesta/excreta.
Intervenţii cu rol delegat
- Alimentez pacientul parenteral, instituind perfuzii cu glucoză, hidrolizate
de proteine şi amestecuri de aminoacizi (Marisang, Aminomel), vitamine şi
electroliţi, după indicaţia medicului;
- Aplic tratamentul medicamentos: antiemetice, vitamine, săruri minerale
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o stare de bine fără greţuri şi vărsături şi
este echilibrat hidroelectrolitic.
23
23
Planuri de
îngrijire
Obiect ive:
- Pacientul să acumuleze noi cunoştinţe;
- Pacientul să dobândească atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi
20
20
Planuri de
îngrijire
- Muşama, aleză, lampă de spirt, chibrituri.
Pacient
Psihic
- Îl anunţ şi îi explic necesitatea examinării
Fizic
- În preziua examenului îi administrez un purgativ salin (sulfat de magneziu 20
– 30 g);
- Îi spun să îşi golească vezica urinară;
- Îi efectuez toaleta regiunii perineale;
- Instruiesc pacientul să folosească recipientul steril pentru defecare
Execuţie:
Recoltare din scaun spontan sau provocat
- Îmi spăl mâinile;
- Protejez patul cu muşama şi aleză;
- Aşez bazinetul sub pacient;
- Recoltez cu lingura recipientului câteva fragmente din diferite părţi
ale scaunului (mucus, puroi);
- Se introduce lingura în ciment
Recoltarea directă din rect
- Aşez pacientul în decubit lateral stâng cu membrul inferior drept întins,
iar cel stâng în flexie;
- Îndepărtez fesele şi introduc tamponul steril, prin mişcări de rotaţie prin
anus în rect;
- Şterg mucoasa rectală;
- Îndepărtez tamponul şi îl introduc în eprubeta sterilă, după ce îi flambez
gâtul
Recoltarea la copil
- Folosesc sonda Nėlaton;
- Ataşez la capătul liber al sondei o seringă;
- Introduc sonda prin anus pe o distanţă de 10 – 15 cm;
- Aspir cu seringa;
- Îndepărtez sonda şi golesc conţinutul prin insuflare într-o eprubetă sterilă
Recoltarea pentru ouă de paraziţi
- O pot executa şi prin raclare cu o spatulă de os sau cu o baghetă de lemn
plată şi bine lustruită, înmuiată în glicerină cu apă în părţi egale;
- Metoda constă în raclarea pielii din vecinătatea orificiului anal, în
special pentru oxiuri, care se depun în această regiune
21
21
Planuri de
îngrijire
Tema nr. 6
Planul de îngrijire
1. Nevoia de elimina
P: tranzit intestinal perturbat
E: Enterocolita acută
S: greaţă, vărsături, diaree, crampe abdominale
Obiect ive:
- Pacientul să prezinte un tranzit intestinal normal;
- Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic
- Pacientul să fie echilibrat psihic
Intervenţii autonome
- Pregătesc bolnavul pentru examinări endoscopice;
- Alimentaţia care i-o ofer bolnavului în primele 24 – 48 de ore este hidrică;
- Servesc pacientul cu ceai neîndulcit (mentă, coarne, muşeţel), supă de
morcovi, zeamă de orez;
- Treptat îi introduc în alimentaţie mici cantităţi de carne slabă, fiartă, brânză de
vaci, pâine albă prăjită, supe din legume strecurate;
- După 4 – 5 zile îl trec pe bolnav la o alimentaţie mai completă;
- Urmăresc bilanţul ingesta/excreta;
- Monitorizez funcţiile vitale şi vegetative şi le notez în foaia de observaţie;
- Dau dovadă de înţelegere şi răbdare menajând pudoarea pacientului;
- Servesc pacientul cu bazinet;
- Îl liniştesc şi încurajez să îşi exprime emoţiile şi sentimentele în legătură cu
starea sa.
Intervenţii delegate
- Recoltez sânge pentru hemocultură şi scaun pentru coprocultură;
- Hidratez pacientul pe cale orală şi prin perfuzii, urmărind înlocuirea pierderilor
de apă şi electroliţi;
- Administrez la indicaţiile medicului: simptomatice, spasmolitice, antimicrobiene,
fermenţi digestivi, sedative.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul prezintă un tranzit intestinal normal,
este echilibrat hidro-electrolitic şi psihic.
22
22
Planuri de
îngrijire
2. Nevoia de a bea şi a mânca
P: alimentaţie inadecvată (prin
deficit) E: Enterocolita acută
S: greaţă, vărsături, limbă şi buze uscate, crampe abdominale
Obiect ive:
- Pacientul să aibă o stare de bine fără greţuri şi vărsături
- Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic
- Pacientul să fie echilibrat nutriţional
Intervenţii autonome
- Aşez pacientul în decubit dorsal cu capul într-o parte cât mai aproape de marginea
patului;
- Protejez lenjeria cu muşama şi aleză;
- Ajut pacientul în timpul vărsăturilor sprijinindu-l;
- Îl învăţ să respire profund;
- Îl încurajez;
- Reduc aportul de lichide şi alimente;
- După încetarea vărsăturilor rehidratez pacientul treptat cu cantităţi mici de
lichide reci oferite cu linguriţa;
- Fac bilanţul lichidelor ingesta/excreta;
- Conştientizez bolnavul asupra importanţei regimului alimentar în
menţinerea sănătăţii;
- Explorez gusturile şi obiceiurile alimentare ale pacientului;
- Asigur un climat cald şi confortabil;
- Îi explic scopul intervenţiilor
Intervenţii delegate
- Alimentez pacientul parenteral, instituind perfuzii cu glucoză, hidrolizate
de proteine şi amestecuri de aminoacizi (Marisang, Aminomel), vitamine şi
electroliţi, după indicaţia medicului;
- Aplic tratamentul medicamentos: antiemetice, vitamine, săruri minerale
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o stare de bine fără greţuri şi vărsături şi
este echilibrat hidroelectrolitic.
23
23
Planuri de
îngrijire
Intervenţii autonome
- Iau măsuri sporite de igienă spitalicească (condiţii de cazare,
microclimat, alimentaţie, aprovizionare cu apă, îndepărtarea reziduurilor,
sterilizare, curăţenie, dezinfecţie);
- Urmăresc şi apreciez corect potenţialul infecţios al pacientului, receptivitatea
sa;
- Asigur pacientului repaus la pat;
- Protejez lenjeria de pat cu muşama şi
aleză;
- Servesc pacientul cu bazinet;
- Curăţ şi usuc regiunea anală după fiecare scaun;
- Aplic creme protectoare;
- Fac toaleta anusului de mai multe ori pe zi şi dezinfectez cu acid boric 2 –
3%;
- Monitorizez funcţiile vitale şi
vegetative;
- Ajut pacientul să îşi recunoască
anxietatea;
- Furnizez mijloace de comunicare adecvate stării
pacientului;
- Ajut şi suplinesc pacientul în satisfacerea nevoilor
organismului;
- Aplic măsuri de prevenire a complicaţiilor
septice
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul nu mai prezintă potenţial infecţios,
are tegumentele şi mucoasele curate şi îşi satisface nevoile în funcţie de starea sa
25
25
Planuri de
îngrijire
Tehnica: Pregătirea pacientului şi a materialelor necesare pentru examenul baritat
al tubului digestiv
26
26
Planuri de
îngrijire
Tema nr. 7
Planul de îngrijire
27
27
Planuri de
îngrijire
2. Nevoia de a elimina
P: Eliminare inadecvata
E: afectare hepatică
S: hematemeză, melenă, edeme la membrele inferioare
Obiect ive:
- Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic şi acido-bazic;
- Pacientul să fie echilibrat psihic;
- Pacientul să-şi satisfacă celelalte nevoi fundamentale
Intervenţii autonome
- Asigur pacientului repaus la pat;
- Îl liniştesc din punct de vedere psihic;
- Menţin constantă temperatura corporală (deoarece au loc pierderi de energie);
- Încălzesc pacientul cu termofoare, pături, perne electrice;
- Servesc bolnavul la pat cu bazinet;
- Protejez patul cu aleză şi muşama;
- Îl ajut în timpul vărsăturii şi păstrez produsul eliminat;
- Îi ofer pacientului un pahar cu apă ca să îşi clătească gura după fiecare vărsătură;
- Monitorizez funcţiile vitale şi vegetative;
- Corectez tulburările hidro-electrolitice şi rezerva alcalină;
- Supraveghez scaunul, urina (cantitatea şi culoarea), icterul tegumentar,
greutatea corporală şi le notez în foaia de temperatură;
- Hidratez pe cale orală pacientul;
- Alimentez bolnavul cu produse lactate, zarzavaturi şi fructe fierte coapte,
supe, piureuri de zarzavat. Alimentele sunt desodate;
- Ajut pacientul să îşi satisfacă celelalte nevoi ale organismului;
- Educ pacientul şi antrenez familia pentru a respecta alimentaţia şi normele de
viaţă impuse.
Intervenţii delegate
- Hidratez pe cale parenterală pacientul cu soluţii de glucoză tamponată cu insulină;
- Administrez medicaţia hepatoprotectoare, corticoterapia şi medicaţia calmantă
a pruritului.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul este echilibrat hidro-electrolitic şi acido-bazic.
Pacientul este echilibrat psihic. Bolnavul reuşeşte să îşi satisfacă celelalte nevoi
fundamentale.
28
28
Planuri de
îngrijire
Intervenţii autonome
- Planific un program de exerciţii cu pacientul;
- Efectuez exerciţii pasive şi active cu pacientul;
- Învăţ pacientul care este postura adecvată;
- Învăţ pacientul să facă exerciţii de respiraţie profunde (deoarece lichidul de
ascită îngreunează respiraţia); să tuşească şi să îndepărteze secreţiile;
- Suplinesc pacientul în satisfacerea nevoilor sale, îl servesc la pat cu cele necesare.
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o postură adecvată şi se poate deplasa.
5. Nevoia de a comunica
P: perturbarea imaginii de sine
E: afectare hepatică
S: ascita
Obiect ive:
- Pacientul să aibă o percepţie pozitivă de sine;
29
29
Planuri de
îngrijire
- Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii delegate
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavului;
- Dau posibilitatea pacientului să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi
dorinţele sale;
- Dau posibilitatea pacientului să ia singur decizii;
- Învăţ pacientul tehnici de afirmare de sine, de comunicare şi de relaxare;
- Antrenez pacientul în discuţii cu colegii de salon care au aceeaşi boală ca şi el;
- Antrenez bolnavul în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii;
- Supraveghez în permanenţă bolnavul.
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic: antidepresive, anxiolitice.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul prezintă o imagine pozitivă despre sine şi
este ferit de pericolele interne şi externe.
Tehnica: Paracenteza
30
30
Planuri de
îngrijire
Scop:
- Explorator:
Pune în evidenţă prezenţa lichidului peritoneal;
Recoltarea lichidului şi examinarea sa în laborator pentru stabilirea naturii sale
- Terapeutic:
Evacuarea unei colecţii libere de lichid în ascitele masive;
Pentru efectuarea dializei peritoneale
Indicaţii:
- Ascitele masive care provoacă tulburări circulatorii şi respiratorii prin
presiunea asupra diafragmului, venei cave inferioare;
- Ascitele care nu se resorb prin metodele obişnuite de tratament;
- Traumatismele închise ale viscerelor abdominale, când se bănuieşte hemoperitoneu;
- Pentru diagnosticul citologic, bacteriologic şi enzimatic al ascitei
Contraindicaţii:
- Chisturi ovariene mari, hidronefroză, sarcină;
- Se execută cu prudenţă la pacienţii cu diateze hemoragice şi în precomă;
- Colecţiile de lichid închistate se evacuează numai chirurgical.
Locul puncţiei:
- Pe linia Monroe-Richter – în fosa iliacă stângă, la punctul de unire a treimii
medii cu treimea mijlocie a liniei ce uneşte ombilicul cu spina iliacă antero-
superioară stângă;
- Pe linia ombilico-pubiană, la mijlocul ei
Pregătirea puncţiei:
Materiale:
- De protecţie a patului pe care se execută puncţia;
- Pentru dezinfecţia tegumentului tip III;
- Instrumente şi materiale sterile: trocar gros cu diametrul de 3–4 mm, cu un
mandrin ascuţit şi unul bont de rezervă, seringi de 5 şi 20 ml, ace de 5–6 mm,
bisturiu, pense hemostatice, câmp chirurgical, mănuşi chirurgicale, comprese,
tampoane, tuburi prelungitoare;
- Pentru recoltarea şi colectarea lichidului: eprubete, cilindru gradat, găleată
gradată de 10 l;
- Pentru îngrijirea locului puncţiei: cearşaf împăturit pe lungime, romplast;
- Substanţe medicamentoase, anestezice locale, tonico-cardiace;
- Paravan, tăviţă renală
Pacientul:
- Pregătirea psihică: se informează pacientul asupra necesităţii puncţiei şi i se
asigură securitatea şi intimitatea
- Pregătirea fizică:
se invită bolnavul să urineze (dacă e cazul se va face sondaj vezical);
se dezbracă regiunea abdominală;
30
30
Planuri de
îngrijire
se aşează pacientul în poziţie de decubit dorsal în pat peste cearşaful
împăturit în lung, cu flancul stâng la marginea patului şi trunchiul
uşor ridicat;
se măsoară circumferinţa abdominală
Execuţia puncţiei:
- Se face de către medic ajutat de una sau două asistente;
- Se derulează în salon sau în sala de tratamente;
- Medicul şi asistentele se spală pe mâini şi se dezinfectează;
- Medicul alege locul puncţiei, una din asistente pregăteşte patul cu muşama, aleză
şi cearşaf; aşează pacientul în poziţia corespunzătoare locul ales de către
medic; cealaltă asistentă pregăteşte locul puncţiei, face dezinfecţie tip III;
- Medicul face anestezia locală; una din asistente menţine pacientul în poziţia dată,
iar cealaltă serveşte mănuşile chirurgicale medicului înainte de a face
anestezia locală;
- O asistentă serveşte medicului câmpul chirurgical, dezinfectează locul puncţiei
şi serveşte medicului bisturiul sau trocarul; medicul protejează locul puncţiei
cu câmpul steril;
- Medicul execută incizia sau direct puncţia cu trocarul, scoate mandrinul; una
din asistente supraveghează permanent faciesul, respiraţia şi starea bolnavului;
cealaltă asistentă recoltează în eprubete lichidul de ascită, serveşte medicului tubul
prelungitor al canulei trocarului (pentru evacuare);
- Medicul adaptează tubul prelungitor; una din asistente supraveghează scurgerea
lichidului în vasul colector; iar cealaltă pacientul;
- Medicul şi cele două asistente schimbă poziţia pacientului dacă se
întrerupe scurgerea lichidului;
- Medicul retrage trocarul;
- Medicul aplică agrafa Michel dacă a folosit bisturiul; una din
asistente dezinfectează locul puncţiei, face o cută a pielii şi aplică un
pansament uscat compresiv;
- Cele două asistente strâng cearşaful în jurul abdomenului, fixându-l cu ace
de siguranţă.
Îngrijirea ulterioară a pacientului:
- Se aşează comod în pat, astfel încât locul puncţiei să fie cât mai sus pentru a
evita presiunea asupra orificiului şi scurgerea lichidului în continuare;
- Se asigură în încăpere linişte şi o temperatură optimă;
- După 6 ore se îndepărtează cearşaful strâns în jurul abdomenului;
- Se măsoară circumferinţa abdominală şi se notează;
- Se suplineşte pacientul pentru satisfacerea nevoilor sale;
- Se monitorizează pulsul, tensiunea arterială, se notează valorile înregistrate
în primele 24 ore;
- Pansamentul se schimbă respectând măsurile de asepsie;
- Agrafele se scot după 48 – 72 ore.
Pregătirea produsului pentru examinare:
31
31
Planuri de
îngrijire
- Examenul macroscopic constă în măsurarea cantităţii de lichid evacuat,
aprecierea aspectului lui, determinarea densităţii;
- Reacţia Rivalta: într-un pahar conic se pun 50 ml de apă distilată şi o picătură din
acid acetic glacial; se adaugă 1-2 picături din lichidul de cercetat.
Reacţia este pozitivă când picătura de lichid se transformă într-un nor ca un
„fum de ţigară”, ceea ce înseamnă că lichidul de ascită este bogat în
albumine fiind de natură inflamatorie şi purtând denumirea de exsudat;
Reacţia este negativă când picătura de lichid cade în pahar fără să producă
modificări, ceea ce înseamnă că lichidul este sărac în albumine, având
drept cauză tulburările circulatorii şi purtând denumirea de transsudat.
- Examenul citologic, bacteriologic, biochimic – eprubetele cu lichid sunt
etichetate şi trimise la laborator;
Notarea puncţiei în foaia de observaţie:
- Se notează cantitatea de lichid evacuat, data, ora şi numele persoanei care a
executat puncţia;
- Se notează circumferinţa abdominală înainte şi după evacuarea lichidului.
Accidente:
- Colaps vascular prin decompensarea bruscă a cavităţii abdominale;
- Hemoragie digestivă manifestată prin hematemeză şi melenă;
- Persistenţa orificiului de puncţie prin care se scurge lichid
32
32
Planuri de
îngrijire
Tema nr. 8
Planul de îngrijire
33
33
P2: anxietate
E2: litiaza biliară
S2: durerea
Obiect ive:
- Pacientul să îşi satisfacă nevoile în funcţie de starea sa de sănătate
- Pacientul să beneficieze de un mediu siguranţă pentru înlăturarea stării de anxietate
Intervenţii autonome
- Favorizez adaptarea persoanei la noul mediu;
- Creez un mediu optim pentru ca pacientul să îşi poată exprima nevoile, emoţiile;
- Învăţ pacientul tehnici de relaxare;
- Încurajez pacientul la lectură şi alte activităţi pentru a înlătura starea de anxietate;
- Încurajez pacientul să comunice cu cei din jur să îşi exprime emoţiile,
nevoile, frica, opiniile;
- Supraveghez durerea notând caracteristicile ei şi mijloacele nefarmacologice
(punga de gheaţă) folosite pentru diminuarea ei;
- Pregătesc pacientul pentru examene radiologice şi ecografice în vederea
stabilirii diagnosticului;
- Pregătesc psihic pacientul în vederea actului chirurgical, atunci când
medicul hotărăşte această conduită terapeutică.
Intervenţii delegate
- Administrez la recomandarea medicului anxiolitice şi antalgice
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul beneficiază de un mediu de siguranţă
pentru înlăturarea stării de anxietate şi îşi satisface nevoile în funcţie de starea sa de sănătate.
2. Nevoiadeaelimina P:
alterarea confortului
E: litiaza biliară
S: greaţă, vărsături alimentare şi bilioase
Obiect ive:
- Pacientul să prezinte confort fizic şi psihic;
- Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic şi acido-bazic
Intervenţii autonome
- Asigur repaus fizic, psihic şi alimentar în perioada acută a bolii;
- Aşez pacientul în poziţie de decubit dorsal cu capul într-o parte cât mai aproape de
marginea patului;
- Liniştesc bolnavul din punct de vedere psihic;
- Îl ajut în timpul vărsăturii şi păstrez produsul eliminat;
- Supraveghez vărsăturile cantitativ şi calitativ şi le notez în foaia de temperatură;
- Îi ofer un pahar cu apă să îşi clătească gura după vărsătură;
- Corectez tulburările hidro-electrolitice şi rezerva alcalină;
- Reiau hidratarea orală încet, cu cantităţi mici de lichide reci pe care i le
ofer pacientului cu linguriţa;
- Monitorizez funcţiile vitale şi vegetative;
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia recomandată de medic: emetiral (supozitoare),
torecan (fiole), plegomazin, după ce nu mai varsă bolnavul se poate administra şi
medicaţie peroral;
- Alimentez pacientul parenteral prin perfuzii cu glucoză 5%, bicarbonat de sodiu,
după datele ionogramei.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are un confort fizic şi psihic bun şi
este echilibrat hidro-electrolitic şi acido-bazic.
Planul de îngrijire
3. Nevoia de a comunica
P: anxietate
E: rino-sinuzita
S: ameţeli, cefalee
Obiect ive:
- Pacientul să se poată afirma, să aibă o percepţie pozitivă de sine
- Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii delegate
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavului;
- Dau posibilitatea pacientului să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi
dorinţele sale;
- Dau posibilitatea pacientului să ia singur decizii;
- Învăţ pacientul tehnici de afirmare de sine, de comunicare şi de relaxare;
- Antrenez pacientul în discuţii cu colegii de salon care au aceeaşi boală ca şi el;
- Antrenez bolnavul în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii;
- Supraveghez în permanenţă bolnavul.
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic: antidepresive, anxiolitice.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul prezintă o imagine pozitivă despre sine şi
este ferit de pericolele interne şi externe.
Scop: explorator
- Informează asupra stării funcţionale a rinichilor, cât şi a întregului organism
Pregătire:
Materiale
- Urinar sau ploscă;
- Muşama, aleză;
- Materiale pentru toaleta organelor genitale externe;
- Eprubete sterile sau alte recipiente în funcţie de examenul cerut;
- Lampă de spirt şi chibrituri
Pacient
Psihic
- Se anunţă şi se instruieşte privind folosirea bazinetului;
- Să ştie să utilizeze numai recipientul gol şi curat;
- Să urineze fără defecaţie;
- Să verse imediat urina în vasul colector;
- Să nu urineze în timpul toaletei
Fizic
- Se protejează patul cu muşama şi aleză;
40
40
- Se aşează plosca sub pacient;
- Se face toaleta organelor genitale externe;
- Se îndepărtează bazinetul şi se înlocuieşte cu altul curat
Execuţie
Recoltarea urinei pentru urocultură la jumătatea micţiunii:
- Urocultura stabileşte prezenţa bacteriilor în urină;
- Se recoltează urina de dimineaţă, deoarece este o concentraţie mare de germeni şi
în absenţa unui tratament cu perfuzii, pentru că acesta are efect de diluţie;
- Recoltarea urinei se face înaintea unui tratament cu antibiotice;
- Asistenta se spală pe mâini cu atenţie şi se usucă cu un prosop curat;
- Prima cantitate de urină emisă, circa 50 ml, se elimină în toaletă sau în bazinet,
apoi fără să se întrerupă jetul urinar, se recoltează aproximativ 5 ml de urină într-o
eprubetă sterilă;
- Se flambează gura eprubetei înainte şi după recoltare;
- Se astupă repede cu dopul;
- Se transportă la laborator sau se însămânţează direct pe mediul de cultură şi
se introduce în termostat.
41
41
Tema nr. 10
0
Pacientul F.D. prezintă următoarele simptome: junghi toracic, febră 40 C, frison
unic, congestia feţei, toate brusc. Tuse iniţial seacă, apoi muco-purulentă. Diagnostic
medical: Pneumonie pneumococică
1. Întocmiţi planul de îngrijire
2. Tehnica: Recoltarea exudatului faringian
Planul de îngrijire
42
42
Intervenţii autonome
- Învăţ pacientul să evite schimbările bruşte de temperatură şi aglomeraţiile;
- Învăţ pacientul să utilizeze tehnici de relaxare;
- Pregătesc pacientul în vederea oricărei tehnici la care va fi supus: puncţii,
examene radiologice, endoscopice;
- Iau măsuri sporite de evitare a transmiterii infecţiilor nosocomiale prin
respectarea circuitelor, măsuri de igienă spitalicească (aerisirea salonului, condiţii
de cazare, microclimat, alimentaţie, aprovizionare cu apă, îndepărtarea
reziduurilor, sterilizare, curăţenie, dezinfecţie);
- Aleg procedurile de investigaţie şi tratament cu risc minim de infecţie;
- Monitorizez funcţiile vitale şi vegetative;
- Furnizez mijloace de comunicare adecvate stării pacientului;
- Furnizez explicaţii clare şi deschise asupra îngrijirilor programate;
- Fac igiena tegumentelor şi mucoaselor, în special a cavităţii bucale;
- Asigur legătura pacientului cu familia prin vizite frecvente;
- Ajut şi suplinesc pacientul în satisfacerea nevoilor organismului;
- Încurajez pacientul să efectueze mişcări active pentru menţinerea
tonusului muscular;
- Determin pacientul să participe la luarea deciziilor privind îngrijirile;
- Aplic măsurile de prevenire a complicaţiilor septice;
- Educ pacientul să evite factorii care favorizează apariţia infecţiilor:
fumatul, alcoolul, condimentele, vaporii iritanţi, consumul de băuturi reci
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia recomandată de medic: instilaţii nazale cu
dezinfectante nazale astringente; antibioticoterapie pe cale generală, inhalaţii cu
aerosoli
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul nu mai prezintă risc de infecţie şi este
echilibrat psihic şi fizic.
43
43
- Administrez pacientului alimentaţie lichidă şi semilichidă în perioadele febrile,
cu aport caloric corespunzător necesităţilor; apoi treptat trec pacientul la o
alimentaţie normală;
- Asigur o cantitate suplimentară de lichide având în vedere pierderile prin febră şi
transpiraţie;
- Pregătesc psihic pacientul, înaintea tehnicilor de recoltare şi examinare;
- Schimb des lenjeria de pat şi de corp
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia recomandată de medic: antitermice, antibiotice
Evaluare
Pacientul are temperatura corpului în limite normale, este echilibrat hidro-
electrolitic şi prezintă o stare de bine fizic şi psihic.
4. Nevoia de a elimina
P: eliminare inadecvată
E: pneumonia pneumococică
S: tuse iniţial seacă şi apoi muco-purulentă
Obiect ive:
- Pacientul să nu devină sursă de infecţii nosocomiale
Intervenţii autonome
- Educ pacientul cum să expectoreze, să tuşească cu gura închisă, îl învăţ să nu
înghită sputa şi să o colecteze în scuipătoare (care în prealabil a fost dezinfectată
cu soluţie de lizol, fenol 3%);
- Educ pacientul să nu stropească în jur, când tuşeşte;
- Educ pacientul să nu arunce corpuri străine în scuipătoare;
- Îi curăţ mucoasa bucală şi dinţii cu tampoane;
- Golesc şi curăţ scuipătorile, apoi le dezinfectez;
- Mânuiesc scuipătoarele cu prudenţă, apoi mă spăl şi mă dezinfectez
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic: antitusive, expectorante
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul nu mai prezintă sursă de infecţii.
5. Nevoia de a învăţa
P: lipsa cunoştinţelor
E: pneumonia pneumococică
S: anxietate
Obiect ive:
- Pacientul să acumuleze noi cunoştinţe;
- Pacientul să dobândească atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi
Intervenţii cu rol autonom
- Explorez nivelul de cunoştinţe a bolnavului privind boala, modul de manifestare,
modul de participare la intervenţii şi la procesul de recuperare;
- Stimulez dorinţa de cunoaştere;
- Motivez importanţa acumulării de noi cunoştinţe;
44
44
- Conştientizez bolnavul asupra propriei responsabilităţi privind sănătatea;
- Verific dacă bolnavul a înţeles corect mesajul transmis şi dacă şi-a
însuşit cunoştinţele;
- Ţin lecţii de formare a deprinderilor igienice, alimentaţie raţională, mod de
viaţă echilibrat, administrare a diferitelor tratamente;
- Încurajez şi ajut la dobândirea noilor deprinderi
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul a acumulat noi cunoştinţe despre boala sa şi
a dobândit atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi.
45
45
- Asistenta deschide eprubeta cu tamponul faringian;
- Asistenta flambează gâtul eprubetei şi o închide cu dop steril;
- Asistenta apasă limba cu spatula linguală;
- Asistenta, cu tamponul faringian şterge depozitul de pe faringe şi
amigdale, dezlipeşte o porţiune din falsele membrane (când este cazul);
- Asistenta flambează gura eprubetei şi introduce tamponul faringian în eprubeta
care se închide cu dopul flambat;
- La indicaţia medicului, asistenta întinde produsul obţinut pe lame de sticlă
pentru frotiuri colorate sau însămânţează imediat pe medii de cultură, succesiv
două eprubete din aceeaşi recoltare;
- Asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun
Pregătirea produsului pentru laborator
- Asistenta transportă produsul imediat la laborator evitând astfel, suprainfectarea;
- Dacă nu e posibilă însămânţarea la patul bolnavului, tamponul se umezeşte,
în prealabil cu ser fiziologic sau glicerină 15%;
Notarea în foaia de observaţie
- Se notează data recoltării, numele persoanei căreia i s-a efectuat recoltarea;
- Se notează dacă s-au făcut însămânţări sau nu
46
46
Tema nr. 11
Planul de îngrijire
47
47
- Administrez medicaţia adjuvantă: vitaminoterapia, KCL
- La nevoie, administrez medicaţie sedativă
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate bolnavul se alimentează şi hidratează corect.
Pacientul este echilibrat psihic.
48
48
- În coma hipoglicemică:
Administrez la recomandarea medicului soluţie glucozată hipertonă 10-20%,
250-500 ml/oră, repetat, până la revenirea din starea de comă şi reluarea
alimentaţiei pe cale naturală, sub controlul glicemiei
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul beneficiază de un mediu de siguranţă,
este echilibrat psihic şi îşi satisface nevoile în funcţie de starea lui de sănătate
3. Nevoia de a elimina
P: eliminare inadecvată cantitativ şi calitativ
E: Diabet zaharat
S: poliurie
Obiect ive:
- Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic şi acido-bazic;
- Pacientul să nu prezinte complicaţii cutanate, respiratorii sau
urinare; Intervenţii autonome
- Zilnic, fac bilanţul hidric măsurând cu conştiinciozitate ingestia şi excreţia;
- Cântăresc zilnic pacientul;
- Corectez dezechilibrul hidric prin hidratarea sau reducerea aportului de lichide şi
electroliţi, în funcţie de ionograma serică şi urinară;
- Asigur igiena corporală riguroasă;
- Servesc pacientul la pat cu urinar şi bazinet dacă este cazul;
- Schimb lenjeria de pat şi de corp ori de câte ori este nevoie
Intervenţii delegate
- Corectez dezechilibrul acido-bazic, în funcţie de rezerva alcalină, la
indicaţia medicului;
- Administrez antiseptice urinare, sulfamide, antibiotice la indicaţia medicului,
conform antibiogramei
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul este echilibrat hidro-electrolitic şi acido-bazic
şi nu prezintă complicaţii cutanate, respiratorii sau urinare.
4. Nevoia de a comunica
P: comunicare ineficientă la nivel afectiv
E: Diabet zaharat
S: anxietate
Obiect ive:
- Pacientul să se poată afirma, să aibă o percepţie pozitivă de sine
- Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavului;
- Dau posibilitatea pacientului să ia singur decizii;
- Învăţ bolnavul tehnici de afirmare, de comunicare şi de relaxare;
49
49
- Pun la dispoziţia pacientului exemple de diabetici cu evoluţie
favorabilă îndelungată;
- Ajut bolnavul să identifice posibilităţile sale de a asculta, de a schimba idei cu
alţii,
de a crea legături semnificative;
- Antrenez bolnavul în diferite activităţi care să îi dea sentimentul
utilităţii
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă: antidepresive,
anxiolitice
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o percepţie pozitivă de sine şi este ferit de
pericole interne şi externe.
5. Nevoia de a învăţa
P: lipsa cunoştinţelor
E: Diabet zaharat
S: anxietate
Obiect ive:
- Pacientul să acumuleze noi
cunoştinţe;
- Pacientul să dobândească atitudini, obiceiuri şi deprinderi
noi
Intervenţii cu rol autonom
- Explorez nivelul de cunoştinţe a bolnavului privind boala, modul de
manifestare,
modul de participare la intervenţii şi la procesul de recuperare;
- Stimulez dorinţa de cunoaştere;
- Motivez importanţa acumulării de noi
cunoştinţe;
- Conştientizez bolnavul asupra propriei responsabilităţi privind
sănătatea;
- Verific dacă bolnavul a înţeles corect mesajul transmis şi dacă şi-a
însuşit cunoştinţele;
- Ţin lecţii de formare a deprinderilor igienice, alimentaţie raţională, mod de
viaţă echilibrat, administrare a diferitelor tratamente;
- Încurajez şi ajut la dobândirea noilor
deprinderi
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul a acumulat noi cunoştinţe despre boala sa şi a
dobândit atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi.
51
51
Determinarea Hb A1c constituie un test de evaluare şi monitorizare pe termen lung al
controlului glicemic la pacienţii cu diabet zaharat. Creşterea HbA1c indică prezenţa unei
hiperglicemii in ultimele 2-3 luni. Diabetul zaharat se consideră a fi controlat adecvat când
se obţin valori sub 7% ale HbA1c, nivelul acesteia putând să crească până la 20% in cazul
unui control glicemic deficitar. Scăderea hemoglobinei glicozilate are loc treptat pe durata
mai multor luni, pe măsură ce hematiile cu hemoglobina normal glicozilată le înlocuiesc
pe cele cu concentraţii crescute. De asemenea are un rol predictiv în ceea ce priveşte riscul
complicaţiilor diabetului: cetoacidoza, nefropatia, retinopatia. Poate evalua metoda
terapeutică cea mai eficientă: antidiabetice orale, insulina, transplant de celule beta.
Testul se execută la un interval de :
- 3-4 luni la pacienţii cu diabet zaharat tip I;
- 6 luni la pacienţii cu diabet zaharat de tip II (excepţie: în sarcina - control la 2 luni)
Pregătire pacient
Se recoltează a jeun (pe nemâncate) sau postprandial (după masă).
Metoda
Se foloseşte metoda imunoturbidimetrică.
Pentru cadre medicale
Specimen recoltat - sânge venos.
Recipient de recoltare - vacutainer cu EDTA K3.
Cantitate recoltată - cat permite vacuumul.
Prelucrare necesară după recoltare - sângele total se hemolizează, folosind
reactivul
hemolizant. Hemolizatul proaspăt este supus imediat testării; eventual, el poate fi păstrat la 2-
o o
8 C. Sângele total, de asemenea, poate fi păstrat la 2-8 C.
o o
Stabilitate probă - 7 zile la 2-8 C ; hemolizatul este stabil 24 ore la 2-8 C si 6 luni la
o
-20 C.
Limite si interferenţe
Nu se recomandă folosirea testului în diagnosticul diabetului zaharat, deoarece
sensibilitatea sa este scăzută în comparaţie cu testul de toleranţă la glucoză.
Creşteri ale HbA1c pot să mai apară şi în următoarele situaţii: anemie feriprivă,
splenectomie, consum de alcool, intoxicaţie cu Pb, hemoglobină carbamilată (la
pacienţi uremici).
Scăderi ale HbA1c pot fi întâlnite în sarcină, pierderi cronice de sânge, post-
transfuzional, insuficienţa renală cronică şi în anemiile hemolitice (datorită scăderii duratei
de viaţă a hematiilor).
Interferente cu medicamente:
Creşteri:
- aspirina, atenolol, betablocante, gemfibrozil, hidroclorotiazidă,
indapamid, lovastatin, nicardipin, propranolol;
Scăderi:
- deferoxamil, diltizen, enalapril, glipizid, insulina, lisinopril, metformin,
pravastatin, ramipril, verapamil.
Interferenţe analitice: la pacienţii cu gamapatii monoclonale, in special de tip IgM
(boala Waldenström) rezultatele obţinute pot fi uneori neconcludente.
52
52
Prezenta hemoglobinelor patologice interferă cu testul, astfel HbF si HbH determina
valori fals crescute ale HbA1c, in timp ce HbS, C, E, D, G si Lepore determina valori fals
scăzute ale acesteia.
Tema nr. 12
0
Pacient de 40 ani se prezintă cu următoarele simptome generale: febră 39,5 C,
cefalee, catar oculo-nazal, transpiraţii nocturne, anorexie, tuse seacă şi chinuitoare care nu
îi permite să se odihnească.
Diagnostic medical: Viroză respiratorie
1. Întocmiţi planul de îngrijire
2. Tehnica: Administrarea medicamentelor pe cale cutanată
Planul de îngrijire
3. Nevoia de a comunica
P: anxietate
E: Viroză respiratorie
S: cefalee
Obiect ive:
- Pacientul să se poată afirma, să aibă o percepţie pozitivă de sine
- Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii delegate
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavului;
- Dau posibilitatea pacientului să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi
dorinţele sale;
- Dau posibilitatea pacientului să ia singur decizii;
- Învăţ pacientul tehnici de afirmare de sine, de comunicare şi de relaxare;
- Antrenez pacientul în discuţii cu colegii de salon care au aceeaşi boală ca şi el;
- Antrenez bolnavul în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii;
- Supraveghez în permanenţă bolnavul.
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic: antidepresive, anxiolitice.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul prezintă o imagine pozitivă despre sine şi
este ferit de pericolele interne şi externe.
Scop:
- Pe suprafaţa tegumentelor se aplică medicamentele care au efect local la acest nivel
Forma de prezentare a medicamentelor
- Lichide – se administrează prin badijonare, compresă medicamentoasă;
- Pudre;
- Unguente;
- Paste;
- Mixturi;
- Săpunuri medicinale;
- Creioane caustice;
- Băi medicinale.
Pregătirea administrării
Materiale
- Materiale pentru protecţia patului – muşama, aleză;
- Instrumentar şi materiale sterile – pense port-tampon, spatule,
comprese, tampoane, mănuşi de cauciuc;
- Pudriere cu capac perforat;
- Tăviţă renală;
- Prosop de baie
Pacientul
- Se informează asupra efectelor medicamentelor;
- Se aşează într-o poziţie care să permită aplicarea medicamentelor.
Aplicarea medicamentelor
- Asistenta alege instrumentele, în funcţie de forma de prezentare a medicamentelor;
- Badijonarea constă în întinderea unei soluţii medicamentoase cu ajutorul
unui tampon montat pe un port-tampon (exemplu: tinctură de iod, tinctură de
genţiană, albastru de metil);
- Compresa medicamentoasă constă în îmbibarea soluţiei medicamentoase într-un
strat medicamentos, care apoi se aplică pe tegumentul bolnav. Are o
acţiune sicativă, dezinfectantă, antipruginoasă, antiinflamatorie (exemplu: soluţie
Burow, Rivanol);
- Pudrajul reprezintă presărarea medicamentelor sub formă de pudră pe piele
cu ajutorul tampoanelor sau cutiilor cu capac perforat. Acţiunea pudrelor poate fi
de combatere a pruritului, de absorbţie a grăsimilor, de uscare şi de răcorire a
pielii (exemplu: pudra de talc, talc mentolat, oxid de zinc);
- Unguentele şi pastele se aplică, cu ajutorul spatulelor, pe suprafaţa tegumentelor,
într-un strat subţire (unguentele sunt preparate din substanţă medicamentoasă,
înglobată în vaselină, lanolină; pastele conţin grăsimi şi pudre);
- Mixturile se întind cu ajutorul tampoanelor montate pe port-tampon sau cu
mâna îmbrăcată în mănuşă, în funcţie de suprafaţa pielii. După aplicare pielea este
lăsată să se usuce;
- Săpunurile medicinale sunt utilizate atât pentru spălarea pielii cât şi pentru
obţinerea unui efect medicamentos. Săpunul este întins pe piele, lăsat să se usuce
şi îndepărtat după câteva ore sau 1-2 zile;
- Creioanele caustice sunt introduse în tuburi protectoare, ele au o acţiune de
distrugere a ţesutului granular sau de favorizare a epitelizării unor suprafeţe
ulcerate (exemplu creioane cu nitrat de argint, cu sulfat de cupru);
- Băile medicinale se utilizează pentru efectul calmant, dezinfectant, decongestiv,
antipruginos. Se pot face băi parţiale sau complete. Se folosesc substanţe
medicamentoase sau dezinfectante, infuzii de plante pregătite la temperatura
corpului
Îngrijirea pacientului ulterior aplicării medicamentelor pe piele:
- Acoperirea regiunii cu comprese mari de tifon;
- Urmărirea efectului local;
- Sesizarea unor efecte secundare apărute: prurit, reacţie alergică;
- Schimbare periodică a compreselor medicamentoase
DE ŞTIUT
- Compresele medicamentoase vor fi stoarse pentru a preveni macerarea pielii;
- Tampoanele se îmbibă prin turnarea soluţiei şi nu prin introducerea lor în
borcanul cu soluţie;
- Mixturile se agită înainte de utilizare
DE EVITAT
- Păstrarea medicamentelor la temperaturi ridicate;
- Folosirea aceluiaşi tampon pentru badijonarea mai multor regiuni bolnave
Tema nr. 13
Planul de îngrijire
2. Nevoia de a elimina
P: eliminare inadecvată
E: Hipertensiunea intracraniană
S: vărsături în jet, cefalee
Obiect ive:
- Pacienta să fie menajată fizic şi psihic în timpul vărsăturii;
- Pacienta să fie echilibrată hidro-electrolitic şi acido-bazic
Intervenţii autonome
- Aşez bolnava în poziţie de decubit dorsal, cu capul într-o parte, cât mai aproape
de marginea patului;
- O liniştesc din punct de vedere psihic;
- O ajut în timpul vărsăturii şi păstrez produsul eliminat;
- Îi ofer un pahar cu apă să îşi clătească gura după vărsătură;
- Suprim alimentaţia pe gură;
- Rehidratarea orală o încep încet, cu cantităţi mici de lichide reci oferite cu linguriţa;
- Fac bilanţul lichidelor intrate şi eliminate;
- Monitorizez funcţiile vitale şi vegetative
Intervenţii delegate
- Alimentez pacienta parenteral cu soluţii de glucoză hipertone 20 – 50%,,
hidrolizate proteice, amestecuri de aminoacizi, vitamine şi electroliţi;
- Corectez tulburările electrolitice şi rezerva alcalină
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta este echilibrată hidroelectrolitic şi acido-bazic.
3. Nevoia de a comunica
P: anxietate
E: Hipertensiunea intracraniană
S: cefalee
Obiect ive:
- Pacienta să se poată afirma, să aibă o percepţie pozitivă de sine
- Pacienta să fie ferită de pericole interne sau externe
Intervenţii delegate
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavei;
- Dau posibilitatea pacientei să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi
dorinţele sale;
- Dau posibilitatea pacientei să ia singur decizii;
- Învăţ pacienta tehnici de afirmare de sine, de comunicare şi de relaxare;
- Antrenez pacienta în discuţii cu colegele de salon care au aceeaşi boală ca şi ea;
- Antrenez bolnava în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii;
- Supraveghez în permanenţă bolnavul.
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic: antidepresive, anxiolitice.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta prezintă o imagine pozitivă despre sine şi
este ferită de pericolele interne şi externe.
60
60
- Injectarea de substanţe radioopace pentru examenul radiologic al măduvei
(aer sau substanţe pe bază de iod)
Terapeutic
- Prin puncţie se face decomprimarea în cazul sindromului de
hipertensiune intracraniană;
- Introducerea medicamentelor citostatice, antibioticelor sau serurilor imune
în spaţiul subarahnoidian
Anestezic
- Introducerea substanţelor anestezice – rahianestezia.
Indicaţii:
- Boli inflamatorii ale sistemului nervos central (meningită, encefalită),
scleroză multiplă, hemoragie subarahnoidiană, tumori cerebrale;
- Intervenţii chirurgicale – cu scop anestezic
Locul puncţiei:
- Puncţia lombară – D12 – L1 sau L4 – L5;
- Puncţia dorsală – D6 – D7;
- Puncţia occipitală – între protuberanţa occipitală externă şi apofiza axisului,
pe linia mediană
Pregătirea puncţiei:
- Materiale
De protecţie a mesei sau a patului;
Pentru dezinfecţia pielii tip III;
Instrumente şi materiale sterile, ace lungi cu diametrul de 1 – 1,5 mm cu
mandrin, seringi, ace şi seringă pentru anestezie, câmpuri chirurgicale,
comprese şi tampoane, mănuşi de cauciuc, pense hemostatice, anatomice;
Alte materiale: eprubete, lampă de spirt, tăviţă renală, manometru Claude;
Medicamente – anestezice locale; pentru rahianestezie, antibiotice,
citostatice, seruri imune, preparate cortizonice;
Materialele se aleg în funcţie de scopul puncţiei
- Pacientul
Pregătirea psihică: Se informează pacientul cu privire la necesitatea
efectuării puncţiei, i se explică poziţia în care va sta
Pregătirea fizică:
Pacientul este á jeun;
Poziţia este dată de locul puncţiei şi starea lui;
Poziţia de decubit lateral în pat cu spatele la marginea patului, coapsele
flectate pe abdomen, bărbia atinge pieptul (poziţia „spate de pisică” sau
asemănătoare cu cea a embrionului);
Poziţia şezând pe masa de operaţie sau de tratament cu mâinile pe coapse,
iar capul în hiperflexie.
Execuţia puncţiei
- Se face de către medic, ajutat de una sau două asistente medicale
- Se desfăşoară în salon, în sala de tratamente sau în sala de operaţie;
- Medicul şi pacientele se spală pe mâini;
61
61
- Una din asistente dezbracă pacientul şi protejează patul sau masa de puncţie cu
muşama, aleză;
- Medicul stabileşte locul puncţiei, iar o asistentă aşează pacientul în poziţie
corespunzătoare, în funcţie de starea lui şi locul puncţiei, cealaltă
asistentă pregăteşte locul puncţie, dezinfecţie tip III;
- Una din asistente serveşte seringa cu anestezic şi mănuşile chirurgicale,
iar medicul face anestezia locală;
- Una din asistente serveşte câmpul steril, dezinfectează locul puncţiei,
serveşte acul puncţiei cu mandrin, iar medicul aşează câmpul steril sub locul
puncţiei;
- Medicul execută puncţia şi apoi scoate mandrinul, una din asistente
menţine eprubetele pentru recoltarea lichidului, iar cealaltă asistentă menţine
pacientul în poziţia recomandată susţinându-i ceafa cu o mână, iar cu
cealaltă împingând uşor regiunea epigastrică;
- Una din asistente serveşte manometrul Claude şi seringa cu
soluţiile medicamentoase, iar medicul măsoară tensiunea LCR;
- Medicul retrage acul de puncţie, iar una din asistente dezinfectează locul
puncţiei, comprimă cu o compresă sterilă locul puncţiei, aplică un pansament
uscat fixat cu romplast şi aşează pacientul în pat în poziţie de decubit dorsal,
fără pernă.
Îngrijirea ulterioară a pacientului:
- Pacientul stă în decubit dorsal fără pernă, 24 ore;
- După 6 ore se poate alimenta şi hidrata la pat;
- Se supraveghează semnele vitale: puls, tensiune arterială, respiraţie;
- Se informează medicul în cazul apariţiei unor manifestări cum ar fi:
vărsături, greţuri, cefalee
Pregătirea produsului pentru examinare:
- Examinarea macroscopică se face imediat, apreciindu-se culoarea,
aspectul, presiunea lichidului:
În mod normal lichidul este limpede, clar precum apa de stâncă, se
scurge picătură cu picătură;
În stări patologice LCR poate fi hemoragic, purulent, xantocrom, iar
viteza sa de scurgere poate creşte;
- Pentru examenul citologic, biochimic, bacteriologic lichidul este trimis
la laborator.
Notarea puncţiei în foaia de observaţie:
- Se notează aspectul lichidului şi presiunea, precum şi data, ora, numele
persoanei care a executat puncţia.
Accidente:
- Sindrom post-puncţional (ameţeli, cefalee, vărsături, rahialgii),
datorat hipotensiunii lichidiene provocate de puncţie;
- Hemoragii ce apar prin ac în timpul puncţiei, fără importanţă;
- Dureri violente în membrele inferioare, determinate de atingerea ramificaţiilor
„cozii de cal” sau a măduvei spinării, cu vârful acului;
62
62
- Contractura feţei, gâtului sau a unui membru prin atingerea măduvei
cervicale, când s-a executat puncţia sub occipital;
- Şocul reflex poate duce la sincope mortale; accidentul este foarte rar (se vor
pregăti mijloacele obişnuite de reanimare)
63
63
Tema nr. 14
Planul de îngrijire
P2: durerea
E2: Accident vascular cerebral
S2: cefalee intensă, tulburări de vorbire, anxietate
Obiect ive:
- Pacientul să nu mai prezinte durere
64
64
- Pacientul să fie echilibrat psihic şi fizic
65
65
Intervenţii autonome
- Aşez bolnavul într-o poziţie semişezândă, în decubit lateral;
- Eliberez bolnavul de orice strânsoare de la gât (desfac nasturii de la cămaşă, îi
scot cravata) şi îi scot protezele dentare;
- Urmăresc funcţiile vitale şi vegetative;
- Învăţ pacientul tehnici de relaxare;
- Efectuez masaj al spatelui, mâinilor şi picioarelor;
- Asigur legătura pacientului cu familia prin vizite frecvente;
- Ajut şi suplinesc pacientul în satisfacerea nevoilor organismului;
- Pregătesc pacientul fizic şi psihic pentru examene radiologice şi de laborator
Intervenţii delegate
- Menţin şi corectez echilibrul hidro-electrolitic şi acido-bazic prin perfuzii
intravenoase de glucoză 10 – 20%, hidrolizate de proteine, administrări de
electroliţi în funcţie de ionogramă şi de rezerva alcalină
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul nu mai prezintă durere şi este echilibrat psihic şi
fizic.
3. Nevoia de a comunica
P: atingere cerebrală
E: Accident vascular cerebral
S: tulburări de vorbire, anxietate
Obiect ive:
- Pacientul să fie echilibrat psihic;
66
66
- Pacientul să folosească mijloace de comunicare adecvate stării sale;
- Pacientul să fie compensat senzorial
Intervenţii autonome
- Liniştesc bolnavul cu privire la starea sa, explicându-i scopul şi natura
intervenţiilor;
- Familiarizez bolnavul cu mediul său ambiant;
- Asigur un mediu de securitate liniştit;
- Cercetez posibilităţile de comunicare ale bolnavului;
- Furnizez mijloacele de comunicare;
- Învăţ bolnavul să utilizeze mijloacele de comunicare conform posibilităţilor sale;
- Ajut şi suplinesc pacientul în satisfacerea nevoilor organismului;
- Efectuez exerciţii active şi pasive pentru prevenirea complicaţiilor
musculare, articulare precum şi a escarelor;
- Pregătesc psihic şi fizic bolnavul pentru diverse examinări ale organelor de simţ şi
îl îngrijesc după examinare
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic: antalgice şi anxiolitice
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul foloseşte mijloace de comunicare adecvate
stării sale, este echilibrat psihic şi compensat senzorial.
70
70
Tema nr. 15
Planul de îngrijire
71
71
- Pacienta să îşi satisfacă nevoile în funcţie de starea de sănătate
Intervenţii autonome
- Iau măsuri de evitare a transmiterilor infecţiilor nosocomiale prin
respectarea circuitelor, măsuri de igienă spitalicească (condiţii de cazare,
microclimat, alimentaţie, aprovizionare cu apă, îndepărtarea reziduurilor,
sterilizare, curăţenie, dezinfecţie);
- Aplic măsurile de izolare a surselor de infecţie;
- Ajut şi suplinesc pacienta în satisfacerea nevoilor organismului;
- Determin pacienta să participe pacienta să participe la luarea deciziilor
privind îngrijirile;
- Aplic măsurile de prevenire a complicaţiilor septice;
- Încurajez pacienta să comunice cu colegele de salon şi cu personalul medical să
îşi exprime nevoile, emoţiile, frica şi opiniile
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic: antiinfecţioase şi antibiotice
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta beneficiază de un mediu de siguranţă fără risc
de infecţii şi îşi satisface nevoile în funcţie de starea ei de sănătate.
3. Nevoia de a comunica
P: anxietatea
E: Sarcina extrauterină
S: durere, lipotimie, transpiraţii profuze
Obiect ive:
- Pacienta să se poată afirma şi să aibă o percepţie pozitivă de sine
- Pacienta să fie ferită de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările bolnavei;
- Dau posibilitatea pacientei să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi
dorinţele sale;
- Supraveghez în permanenţă bolnava
Intervenţii delegate
- La recomandarea medicului administrez pacientei anxiolitice
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta are o percepţie pozitivă faţă de sine şi este ferită
de pericole interne sau externe.
Planul de îngrijire
2. Nevoia de a elimina
P: eliminare inadecvată
E: adenom de prostată
S: disurie, polakiurie, hematurie macroscopică, scăderea forţei jetului urinar
Obiect ive:
- Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic şi acido-bazic;
- Pacientul să nu prezinte complicaţii cutanate şi urinare
Intervenţii autonome
- Fac zilnic bilanţul hidric, măsurând cu conştiinciozitate ingestia şi excreţia;
- Cântăresc zilnic pacientul;
- Asigur igiena corporală riguroasă;
- Servesc pacientul la pat când este cazul cu urinar şi bazinet;
- Schimb lenjeria de pat şi de corp ori de câte ori este nevoie
Intervenţii delegate
- Corectez echilibrul hidric, prin hidratare sau reducerea aportului de lichide şi
electroliţi în funcţie de ionograma serică şi urinară;
- Corectez dezechilibrul acido-bazic, în funcţie de rezerva alcalină la
indicaţia medicului;
- Administrez inhibitori sintetici de 5-alfa reductază de tip finasterid
(preparatul comercial Proscar);
- Administrez blocanţi ai receptorilor adrenergici de la nivelul ţesutului glandular
şi al capsulei prostatice (terazosin), care acţionează prin scăderea tonusului
musculaturii netede a sfincterului uretral
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul este echilibrat hidro-electrolitic şi acido-bazic
şi nu prezintă complicaţii cutanate şi urinare.
3. Nevoia de a comunica
P: anxietatea
E: adenomul de prostată
S: disurie, polakiurie, hematurie macroscopică
Obiect ive:
- Pacientul să se poată afirma şi să aibă o percepţie pozitivă de sine
- Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările bolnavului;
- Dau posibilitatea pacientului să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi
dorinţele sale;
- Supraveghez în permanenţă bolnavul;
- Învăţ bolnavul tehnici de afirmare de sine, de comunicare, de relaxare;
- Ajut bolnavul de a schimba idei cu alţii, de a crea legături semnificative;
- Antrenez bolnavul în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii
Intervenţii delegate
- La recomandarea medicului administrez pacientului antidepresive, anxiolitice
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o percepţie pozitivă faţă de sine şi este
ferită de pericole interne sau externe.
4. Nevoia de a învăţa cu să-ţi păstrezi sănătatea
P: lipsa cunoştinţelor
E: adenom de prostată
S: anxietate
Obiect ive:
- Pacientul să acumuleze noi cunoştinţe;
- Pacientul să dobândească atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi
Intervenţii cu rol autonom
- Explorez nivelul de cunoştinţe a bolnavului privind boala, modul de
manifestare, modul de participare la intervenţii şi la procesul de recuperare;
- Stimulez dorinţa de cunoaştere;
- Motivez importanţa acumulării de noi cunoştinţe;
- Conştientizez bolnavul asupra propriei responsabilităţi privind sănătatea;
- Verific dacă bolnavul a înţeles corect mesajul transmis şi dacă şi-a însuşit
cunoştinţele;
- Ţin lecţii de formare a deprinderilor igienice, alimentaţie raţională, mod de viaţă
echilibrat, administrare a diferitelor tratamente;
- Încurajez şi ajut la dobândirea noilor deprinderi
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul a acumulat noi cunoştinţe despre boala sa şi a
dobândit atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi.
Tehnica: Citoscopia
80
80
Tema nr. 17
Planul de îngrijire
81
81
- Servesc bolnavul la pat cu urinar şi bazinet, fără să îl ridic din poziţie şezândă;
- Diureze şi scaunul le notez în foaia de observaţie;
- Monitorizez în permanenţă funcţiile vitale şi vegetative;
- Pregătesc psihic şi fizic pacientul pentru examenele radiologice şi de laborator
Intervenţii delegate
- Recoltez sânge (pentru dozările enzimatice, a fibrinogenului,
glicemiei, determinarea leucocitozei, a VSH, colesterolului, acidului uric,
timpul Quick) pentru examenele de laborator;
- Administrez medicaţia prescrisă de medic: anticoagulante (heparină 300 –
400 mg/24 ore, 1 fiolă = 50 ml) câte 2 fiole la 4 – 6 ore; concomitent trombostop
4 – 6 tablete pe zi, iniţial şi apoi în funcţie de timpul Quick; xilină – 200
mg intramuscular (20 ml 1%) intravenos sau în perfuzie pentru preîntâmpinarea
hiperexcitabilităţii miocardului;
- Constipaţia trebuie combătută cu clisme uleioase sau laxative uşoare
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul nu mai prezintă durere şi complicaţii
imediate sau tardive.
3. Nevoia de a comunica
P: anxietate
E: Infarct miocardic acut
S: transpiraţii reci, senzaţie de moarte iminentă
Obiect ive:
- Pacientul să se poată afirma şi să aibă o percepţie pozitivă de sine
- Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe
82
82
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările bolnavului;
- Dau posibilitatea pacientului să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi
dorinţele sale;
- Supraveghez în permanenţă bolnavul;
- Învăţ bolnavul tehnici de afirmare de sine, de comunicare, de relaxare;
- Ajut bolnavul de a schimba idei cu alţii, de a crea legături semnificative;
- Antrenez bolnavul în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii
Intervenţii delegate
- La recomandarea medicului administrez pacientului antidepresive, anxiolitice
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o percepţie pozitivă faţă de sine şi este
ferită de pericole interne sau externe.
83
83
- Pacientul să dobândească atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi
Intervenţii autonome
- Explorez nivelul de cunoştinţe a bolnavului privind boala, modul de
manifestare, modul de participare la intervenţii şi la procesul de recuperare;
- Stimulez dorinţa de cunoaştere;
- Motivez importanţa acumulării de noi cunoştinţe;
- Conştientizez bolnavul asupra propriei responsabilităţi privind sănătatea;
- Verific dacă bolnavul a înţeles corect mesajul transmis şi dacă şi-a
însuşit cunoştinţele;
- Instruiesc bolnavul asupra modului de viaţă la externare: modul cum trebuie luate
medicamentele, semnele supradozării digitale, prezentarea la control periodic.
o bună educaţie a bolnavului reduce şansele unei decompensări sau agravări;
- Încerc să restabilesc bolnavului încrederea în sine şi capacitatea de
muncă anterioară îmbolnăvirii;
- Insist asupra respectării regimului alimentar, nocivităţii fumatului, programului
raţional de viaţă şi de muncă
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul a acumulat noi cunoştinţe despre boala sa şi a
dobândit atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi.
84
84
- romplast, foarfece, vată;
Tehnica
- Se pregătesc instrumentele şi materialele necesare. Se scoate tifonul sau celofanul
steril de pe flacon, se desprinde sau se topeşte la flacără parafina de pe
suprafaţa dopului, care se dezinfectează cu alcool;
- Se desface aparatul de perfuzie şi se închide prestubul;
- Se îndepărtează teaca protectoare de pe trocar şi se pătrunde cu el prin dopul
flaconului;
- Se închide cu pensa hemostatic, imediat sub ac tubul de aer, se îndepărtează teaca
protectoare de pe ac şi se pătrunde cu acesta în flacon, prin dopul de cauciuc, fără
să se atingă trocarul;
- Se suspendă flaconul pe suport;
- Se fixează tubul de aer la baza flaconului cu o banda de romplast, având grijă să
depăşească nivelul soluţiei sau al substanţei medicamentoase;
- Se îndepărtează pensa hemostatică, deschizând drumul aerului în flacon;
- Se îndepărtează teaca protectoare de pe capătul port-ac al tubului, se ridică
deasupra nivelului substanţei medicamentoase din flacon şi se deschide uşor
prestubul, lăsând să curgă lichidul în dispozitivul de perfuzie, fără ca picurătorul
să se umple cu lichid.
- Se coboară progresiv port-acul, până când tubul se umple cu lichid, fiind eliminate
complet bulele de aer.
- Se ridică picurătorul în poziţie verticală şi se închide prestubul, aparatul
rămânând atârnat pe stativ.
Pregătirea psihică si fizică a bolnavului.
- I se explică bolnavului necesitatea tehnicii;
- Se aşează bolnavul pe pat, în decubit dorsal, cât mai comod, cu antebraţul
în extensie şi pronaţie;
- Se aşează sub braţul ales o pernă tare, acoperită cu muşama şi câmp steril;
Efectuarea perfuziei
- Spălarea pe mâini cu apă şi săpun;
- Se examinează calitatea şi starea venelor.
- Se aplică garoul de cauciuc la nivelul braţului.
- Se dezinfectează plica cotului cu alcool.
- Se cere bolnavului să închidă pumnul şi se efectuează puncţia venei alese.
- Se verifică poziţia acului în venă, se îndepărtează garoul şi se adaptează amboul
aparatului de perfuzie la ac.
- Se deschide prestubul, pentru a permite scurgerea lichidului în venă şi se reglează
viteza de scurgere a lichidului de perfuzat, cu ajutorul prestubului, în funcţie
de necesitate.
- Se fixează cu leucoplast amboul acului şi porţiunea tubului învecinat acestuia,
de pielea bolnavului
- Se supraveghează permanent starea bolnavului şi funcţionarea aparatului.
- Dacă este necesar se pregăteşte cel de-al doilea flacon cu substanţa
medicamentoasă, încălzindu-l la temperatura corpului;
- Înainte ca flaconul să se golească complet, se închide prestubul pentru a împiedica
pătrunderea aerului în perfuzor şi se racordează aparatul de perfuzie la noul flacon;
- Se deschide prestubul, pentru a permite lichidului să curgă, operaţia de schimbare
trebuie să se petreacă cât mai repede, pentru a nu se coagula sângele refulat din
ac şi se reglează din nou viteza lichidului de perfuzat;
85
85
- Înainte de golirea flaconului se închide prestubul, se exercită o presiune
asupra venei puncţionate cu un tampon îmbibat în soluţie dezinfectantă şi printr-o
mişcare bruscă, în direcţia axului vasului, se extrage axul din venă.
- Se dezinfectează locul puncţiei cu tinctura de iod, se aplică un pansament steril şi
se fixează cu romplast.
Îngrijirea bolnavului după tehnica
- Se aşează bolnavul confortabil în patul său.
- Se administrează bolnavului lichide călduţe (dacă este permis).
- Se supraveghează bolnavul.
Reorganizarea locului de munca
- Se spală imediat la jet de apă rece seringa, acele, aparatul de perfuzat se aruncă , se
pregătesc pentru sterilizare.
- Se notează în foaia de temperatura data, cantitatea de lichid perfuzat, cine a efectuat
perfuzia.
Accidente si incidente
- Hiperhidratarea prin perfuzie în exces, la cardiaci, poate determina edem
pulmonar acut: tuse, expectoraţie, polipnee, creşterea T.A. se reduce ritmul
perfuziei sau chiar
se întrerupe complet, se injectează cardiotonice.
- Embolie pulmonară prin pătrunderea aerului în curentul circulator. Se previne prin:
eliminarea aerului din tub înainte de instalarea perfuziei, întreruperea ei înainte
de golirea completă a flaconului şi prin neutilizarea perfuziilor cu presiune si
reţinerea
2 - 3 cm de soluţie pentru control, în cazul în care s-ar produce un accident
(intoleranţă).
Nerespectarea regulilor de asepsie poate determina infectarea şi apariţia de frisoane.
86
86
Tema nr. 18
Planul de îngrijire
87
87
- Amplasez pacienta în salon în loc mai izolat pentru a fi ferită de pericolele ce
se pot produce prin alunecare, împiedicare;
- Favorizez adaptarea persoanei la noul mediu;
- Creez un mediu optim pentru ca pacienta să îşi poată exprima temerile,
nevoile, emoţiile;
- Ajut pacienta să îşi recunoască anxietatea;
- Furnizez explicaţii clare şi deschise asupra îngrijirilor programate;
- Asigur legătura pacientei cu familia prin vizite frecvente;
- Determin pacienta să participe la luarea deciziilor privind îngrijirile;
- Educ pacienta să evite sedentarismul
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta beneficiază de un mediu de siguranţă
fără accidente şi este echilibrată psihic.
88
88
Obiect ive:
- Pacienta să îşi reducă greutatea corporală;
- Pacienta să fie conştientă de rolul mişcării şi alimentaţiei echilibrate în
reducerea greutăţii corporale
Intervenţii autonome
- Stabilesc un regim alimentar: hipocaloric, hiposodat şi normohidric;
- Învăţ pacienta categoriile de alimente din ghidul alimentar şi
echivalenţele cantitative şi calitative, în vederea înlocuirii unui aliment cu altul:
100 grame glucide sunt cuprinse în: 100 g zahăr; 120 g orez; 135 g tăiţei; 200 g
pâine; 450 g fructe uscate; 200 g legume uscate; 500 g cartofi; 650 g fructe
proaspete;
100 g proteine sunt cuprinse în: 3000 ml lapte, 450 g carne albă (pasăre, viţel);
650 g peşte; 400 g brânză;
100 g lipide sunt cuprinse în: 100 g ulei vegetal; 100 g unt; 100 g untură de porc
- Las pacienta să aleagă alimentele după gusturile sale, respectând contraindicaţiile
regimului;
- Alcătuiesc un regim alimentar hipocaloric;
- Urmăresc ca bolnava să consume numai alimente cuprinse în regim;
- Urmăresc orarul şi distribuţia meselor;
- Urmăresc periodic greutatea corporală;
- Conştientizez bolnava de importanţa activităţilor fizice zilnice moderate;
- Stabilesc un program de activităţi fizice, în funcţie de gusturi şi
capacitate, împreună cu bolnava.
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului administrez medicaţie sedativă
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta începe să scadă din greutate şi
conştientizează rolul mişcării şi alimentaţiei în reducerea greutăţii corporale
Intervenţii autonome
- Ascult activ pacienta pentru a-i permite să îşi exprime sentimentele
privind dificultatea de a se realiza;
- Ajut pacienta să identifice motivele comportamentului său, apreciez posibilităţile
fizice şi intelectuale;
- Sesizez orice formă de interes pentru o anumită activitate şi o antrenez în
desfăşurarea ei;
- Îndrum pacienta spre acele activităţi care sunt atractive şi totodată utile pentru ea;
- Observ şi notez orice schimbare în comportamentul pacientei (depresie, satisfacţie);
- Aplic tehnicile de îngrijire adaptate nevoilor pacientei;
89
89
- Identific cu pacientul factorii care o împiedică să se realizeze: familia,
anturajul, limitele economice, starea de sănătate;
- Explorez aspiraţiile, sentimentele, interesele şi capacităţile
pacientei;
- O ajut în reevaluarea capacităţilor şi aspiraţiilor
sale;
- O susţin în stabilirea sau elaborarea unor
proiecte;
- Ajut pacienta să se adapteze la noul rol pe care îl are statutul
său;
- O ajut să realizeze o percepere justă a realităţii, să se integreze în
colectiv;
- Observ reacţiile de satisfacţie sau nemulţumire ale
pacientei;
- Explic necesitatea cunoaşterii mediului în care trăieşte şi a celor din
jur.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta este conştient de propria sa valoare şi
competenţă şi şi-a recăpătat interesul faţă de sine şi faţă de alţii.
Administrarea anticoagulantelor
Aşa cum îi spune îi numele, acest tratament are ca scop împiedicarea formării de
cheaguri de sânge la nivelul inimii sau a vaselor de sânge, în condiţiile unor afecţiuni, dintre
care cele mai frecvente sunt:
- tromboza venoasă profundă;
- tromboembolismul pulmonar;
- fibrilaţia atrială;
91
91
- prezenţa de proteze valvulare cardiace;
- alte situaţii cu risc crescut de formare de cheaguri în cavităţile inimii: unele
cazuri de infarct miocardic cu anevrism de ventricul stâng, insuficienţa cardiacă
severă.
Există şi alte situaţii particulare când medicul poate indica un tratament
anticoagulant oral. Se ia acest tratament timp de cel puţin câteva luni.
Din momentul în care medicul a prescris acest tip de tratament, trebuie ca bolnavul
să aibă în minte importanţa esenţială a verificărilor periodice prin analize de
laborator a
eficacităţii tratamentului. Dacă doza de anticoagulant este prea mică, medicamentul nu
este eficient şi administrarea lui este inutilă. Dacă doza de medicament este prea
mare,
anticoagularea este prea puternică şi există un risc crescut de sângerări nedorite. De
aceea, trebuie să fie menţinută o anticoagulare optimă, conform prescripţiei medicului.
Monitorizarea unui tratament corect anticoagulant se poate face prin dozarea a mai
mulţi parametri de laborator, dintre care cei mai utilizaţi actual sunt:
- INR (international normalized ratio, un termen englez pentru un standard de
laborator) şi
- AP (activitate protrombinică).
În general, un tratament optim are ca scop atingerea următoarelor valori:
- INR = 2 - 3 şi
- AP = 25-30%
Există însă situaţii când se recomandă ţinte speciale ale acestui tratament. Dacă
patologia de care suferă bolnavul necesită o altă dozare specifică, medicul curant va
preciza
acest lucru în biletul de ieşire din spital sau în recomandările sale.
După externarea din spital, bolnavul va trebui să verifice acasă valorile AP şi INR la
următoarele intervale de timp:
- În primele două săptămâni după externare – o dată pe săptămână;
- După ce s-au atins valorile optime (vezi mai sus) de cel puţin două ori la rând –
dozarea se va efectua o dată pe lună.
De asemenea, bolnavul trebuie să verifice aceste valori de laborator:
- În orice situaţii în care observă apariţia de efecte adverse (sângerări);
- În situaţia în care din greşeală a luat o doză prea mare de anticoagulant;
- La indicaţia medicului curant.
Dacă valorile INR sunt prea înalte, sau AP este prea scăzută, există riscul de
sângerări, şi doza de medicament trebuie scăzută conform indicaţiei medicului. Dacă
valorile INR sunt prea scăzute, sau AP este prea înalt, înseamnă că bolnavul nu este
suficient protejat de formarea de cheaguri, şi doza de medicament trebuie crescută conform
indicaţiei medicului.
În momentul când bolnavului i se prescrie acest tratament, el trebuie să anunţe
medicul dacă este cunoscut cu boli care ar putea favoriza apariţia de sângerări:
- Ulcer gastroduodenal complicat cu hemoragie;
- Accident vascular cerebral hemoragic;
- Boli cronice de ficat;
- Episoade importante de sângerări fără cauză clară sau boli de sânge care predispun
la hemoragii.
Bolnavul nu trebuie să se sperie de apariţia de mici sângerări gingivale la periajul
dinţilor sau de apariţia mai frecventă de mici vânătăi după traumatisme minore. Acestea
sunt normale în timpul tratamentului anticoagulant oral şi destul de frecvente la unii pacienţi.
Bolnavul trebuie să anunţe medicul dacă îi apar sângerări mai importante:
92
92
- Sângerare semnificativă din nas (care durează mai multe minute sau care nu poate
fi oprită prin mijloacele aflate la îndemână);
- Vărsături cu sânge sau cu aspect de „zaţ de cafea“;
93
93
- Sânge în scaun sau scaun de culoare neagră, cu un aspect mai particular (lucios, ca
păcura);
- Urină de culoare roşie;
- Apariţia recentă de vânătăi întinse sau multiple, fără o cauză evidentă.
De asemenea, bolnavul dacă suferă un traumatism cranian sau muscular important fără
sângerare vizibilă, bolnavul trebuie să se adreseze urgent medicului. Aceste evenimente se
întâmplă rar, dar trebuie semnalizate de urgenţă medicului. În acest caz trebuie efectuată
dozarea AP şi INR.
Situaţii speciale
În cazul în care bolnavul va fi suspus unei extracţii dentare, unei alte intervenţii
stomatologice sau unei intervenţii chirurgicale, bolnavul trebuie să anunţe medicul care
o
efectuează care este tratamentul anticoagulant pe care îl ia, şi care a fost cel mai recent
INR. În general, şi în funcţie de avizul medicului, administrarea de anticoagulant oral trebuie
oprită
cu aproximativ 72 ore înaintea intervenţiei, şi reluat după efectuarea ei. Această întrerupere
trebuie făcută numai la indicaţia medicului. Există situaţii în care nici o oprire a
tratamentului
anticoagulant nu este permisă. Dacă afecţiunea pe care o are bolnavul necesită o
anticoagulare permanentă obligatorie, atunci când bolnavul întrerupe
tratamentul
anticoagulant va trebui să primească heparină injectabilă, până când reia anticoagularea
orală.
Sarcina este o situaţie extrem de importantă în cazul tratamentului anticoagulant oral,
deoarece acest tratament poate fi nociv pentru făt (pot apărea malformaţii sau hemoragii
severe). În cazul în care bolnava ia tratament anticoagulant şi a rămas însărcinată, ea
trebuie să anunţe urgent despre sarcină medicul ginecolog şi medicul care i-a prescris
tratamentul, solicitând opinia lor în legătură cu stabilirea formulei optime de tratament
anticoagulant pe durata sarcinii. Pe perioada alăptării bolnava trebuie să discute cu medicul
ginecolog despre tratamentul anticoagulant. De asemenea, dacă femeia doreşte o sarcină,
trebuie să discute despre tratamentul anticoagulant cu medicul care o urmăreşte. Dacă
femeia primeşte tratament anticoagulant şi nu doreşte o sarcină, va trebui să ia măsuri
contraceptive.
În perioada în care bolnavul ia tratament anticoagulant, nu are voie să facă injecţii
intramusculare (există riscul apariţiei unui hematom la locul de injecţie)!
Dacă bolnavul mai ia şi alte medicamente în afara celui anticoagulant oral, acestea
trebuie să fie recomandate de către medic, deoarece unele medicamente pot influenţa
acţiunea
anticoagulantelor. În situaţia în care se recomandă un nou tratament sau se renunţă la unele
medicamente pe care bolnavul le-a luat, el trebuie să anunţe medicul care i-a prescris
noul
tratament asupra faptului că el urmează un tratament anticoagulant
oral.
De obicei, în perioadele în care se fac modificări ale tratamentului bolnavului,
controlul INR trebuie efectuat mai des pentru a putea să se ajusteze corect dozele. Dacă
bolnavul este în situaţia de a cumpăra medicamente pentru care nu are nevoie de prescripţie
medicală (vitamine, medicamente împotriva durerilor, suplimente alimentare, medicamente
care conţin antiinflamatoare nesteroidiene etc.) el trebuie să discute cu farmacistul despre
faptul că deja este sub un tratament anticoagulant şi trebuie să citească cu atenţie
lista interacţiunilor medicamentoase şi a contraindicaţiilor care se găsesc specificate în
prospect.
94
94
O atenţie specială necesită preparatele care conţin aspirină sau antiinflamatoare
nesteroidiene care pot creşte riscul de sângerări digestive. Bolnavul trebuie să citească cu
atenţie şi compoziţia medicamentelor pentru că unele preparate conţin combinaţii de
substanţe.
Sfaturi practice
- Tratamentul anticoagulant oral trebuie luat totdeauna la aceeaşi oră din zi, pentru ca
bolnavul să fie sigur că nu uită nici o doză.
95
95
- Este recomandabil ca bolnavul să aibă un stoc de medicamente pentru câteva zile
în avans pentru a nu avea surpriza să rămână fără medicament în concediu, în
deplasările de serviciu etc.
- Bolnavul trebuie să întrebe medicul curant care este intervalul în care ar trebui să
se afle valorile INR sau AP în cazul lui.
- Este bine ca bolnavul să folosească pe cât posibil serviciile aceluiaşi laborator
de analize.
- Dacă bolnavul pleacă pentru o perioadă mai lungă de timp, el trebuie să se asigure
din timp de existenţa unui laborator apropiat în care să îşi facă
controlul
coagulogramei.
- Bolnavul trebuie să îşi noteze într-o agendă data următorului control al INR sau AP
pentru a fi siguri că nu uită!
- Bolnavul trebuie evite activităţile fizice sau sporturile violente ori cu risc crescut de
traumatisme!
- Bolnavul nu trebuie să facă injecţii intramusculare!
- Sarcina este o situaţie extrem de importantă în cazul tratamentului
anticoagulant oral şi necesită o urmărire medicală specială!
96
96
Tema nr. 19
Planul de îngrijire
97
97
2. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie
P: circulaţie inadecvată
E: afectare cardiacă
S: anxietate, nelinişte, durere retrosternală
Obiect ive:
- Pacienta să prezinte circulaţie adecvată;
- Pacienta să fie echilibrată psihic
Intervenţii autonome
- Învăţ pacienta să întrerupă consumul de tutun, alcool şi cafea;
- Învăţ pacienta să aibă o alimentaţie bogată în fructe şi zarzavaturi;
- Învăţ pacienta să reducă grăsimile şi clorura de sodiu din alimente;
- Urmăresc efectul medicamentelor;
- Aplic tehnici de favorizare a circulaţiei: exerciţii active, pasive şi masaje
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta prezintă o circulaţie adecvată şi este echilibrat
psihic
3. Nevoia de a comunica
P: anxietate
E: afectare cardiacă
S: nelinişte, durere retrosternală
Obiect ive:
- Pacienta să se poată afirma şi să aibă o percepţie pozitivă de sine
- Pacienta să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările bolnavei;
- Dau posibilitatea pacientei să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi
dorinţele sale;
- Supraveghez în permanenţă bolnavul;
- Învăţ bolnava tehnici de afirmare de sine, de comunicare, de relaxare;
- Ajut bolnava de a schimba idei cu alţii, de a crea legături semnificative;
- Antrenez bolnava în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii
Intervenţii delegate
- La recomandarea medicului administrez pacientului antidepresive, anxiolitice
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta are o percepţie pozitivă faţă de sine şi este
ferit de pericole interne sau externe.
98
98
S: nelinişte, durere retrosternală
Obiect ive:
- Pacienta să acumuleze noi cunoştinţe;
- Pacienta să dobândească atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi
Intervenţii autonome
- Explorez nivelul de cunoştinţe a bolnavei privind boala, modul de
manifestare, modul de participare la intervenţii şi la procesul de recuperare;
- Stimulez dorinţa de cunoaştere;
- Motivez importanţa acumulării de noi cunoştinţe;
- Conştientizez bolnava asupra propriei responsabilităţi privind sănătatea;
- Verific dacă bolnava a înţeles corect mesajul transmis şi dacă şi-a însuşit
cunoştinţele;
- Recomand bolnavei reducerea consumului de alcool, tutun şi cafea;
- Recomand bolnavei îndepărtarea stresului psihic, tensiunea psihică de orice gen
(neliniştea, frica, contrarietatea etc.) survenite în familie sau la locul de muncă;
- Recomand pacientului antrenament fizic. Sub strictă supraveghere medicală se
trece la practicarea unor sporturi uşoare;
- Încerc să restabilesc bolnavei încrederea în sine şi capacitatea de muncă anterioară
îmbolnăvirii.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta a acumulat noi cunoştinţe despre boala sa şi a
dobândit atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi.
Planul de îngrijire
101
1011
Tema nr. 21
Planul de îngrijire
102
1021
- Monitorizez în permanenţă funcţiile vitale şi vegetative;
- Pregătesc fizic şi psihic pacientul pentru examenele de laborator şi radiologice.
Intervenţii delegate
- Recoltez sânge şi urină pentru examenele de laborator;
- Administrez medicaţia prescrisă de medic: antibioticoterapie pe cale
generală, inhalaţii cu aerosoli cu soluţii antiseptice şi astringente.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul nu mai reprezintă sursă de infecţii şi
este echilibrat psihic.
103
1031
- Explorez gusturile şi obiceiurile alimentare ale pacientului (eventual o întreb
pe mama lui);
- Recomand un regim alimentar uşor (supe de zarzavat, morcov), piureuri, ouă fierte
moi etc.;
- Servesc pacientul cu alimente la o temperatură moderată, la ore regulate
şi prezentate atrăgător;
- Fac bilanţul lichidelor ingerate şi eliminate şi îl trec în foaia de observaţie.
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic;
- Cu avizul medicului recomand gargară cu soluţii antiseptice
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul este echilibrat hidro-electrolitic şi nutriţional.
104
1041
- Sterile: spatulă linguală, eprubetă cu tampon faringian sau ansă de
platină, eprubete medii de cultură, ser fiziologic sau glicerină 15%;
- Nesterile: tăviţă renală, stativ pentru eprubete, lampă de spirt, chibrituri
Pacient
- Pregătirea psihică
Se anunţă şi i se explică tehnica
- Pregătirea fizică
Se anunţă să nu mănânce, să nu bea apă;
Se anunţă să nu i se instileze soluţii dezinfectante în nas, să nu i se
facă gargară
Se aşează pacientul pe scaun
Execuţie
- Se recoltează înainte de administrarea antibioticelor sau sulfamidelor;
- Asistenta se spală pe mâini şi se dezinfectează cu alcool;
- Asistenta îşi pune masca de protecţie şi mănuşile chirurgicale;
- Asistenta invită pacientul să deschidă gura şi inspectează fundul de gât;
- Asistenta deschide eprubeta cu tamponul faringian;
- Asistenta flambează gâtul eprubetei şi o închide cu dop steril;
- Asistenta apasă limba cu spatula linguală;
- Asistenta cu tamponul faringian şterge depozitul de pe faringe şi amigdale şi
dezlipeşte o porţiune din falsele membrane (când este cazul);
- Asistenta flambează gura eprubetei şi introduce tamponul faringian în eprubetă care
se închide cu dopul flambat;
- Asistenta, la indicaţia medicului, întinde produsul obţinut pe lame de sticlă pentru
frotiuri colorate sau însămânţează imediat pe medii de cultură, succesiv
două eprubete din aceeaşi recoltare;
- Asistenta îşi scoate mănuşile chirurgicale şi masca de protecţie şi apoi se spală
cu apă şi săpun
Pregătirea produsului pentru laborator
- Se transportă produsul la laborator evitând suprainfectarea;
- Dacă nu e posibilă însămânţarea la patul bolnavului, tamponul se umezeşte,
în prealabil, cu ser fiziologic sau cu glicerină 15%
Notarea în foaia de observaţie
- Se notează data recoltării, numele persoanei căreia i s-a făcut recoltarea;
- Se notează dacă s-au făcut însămânţări sau nu
105
1051
Tema nr. 22
0
Domnul C.N., în vârstă de 40 ani, se prezintă la medic pentru febră (38 – 39 C),
dureri musculare, astenie, tuse – iniţial uscată, neproductivă care a devenit apoi muco-
purulentă. Se internează cu diagnosticul de Bronşită acută.
1. Întocmiţi planul de îngrijire
2. Tehnica: Recoltarea sputei pentru examenul bacteriologic
Planul de îngrijire
106
1061
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul nu mai reprezintă sursă de infecţii şi
este echilibrat psihic.
3. Nevoia de a elimina
P: expectoraţie
E: bronşita acută
S: tuse – iniţial uscată neproductivă apoi muco-purulentă
Obiect ive:
- Pacientul să nu devină sursă de infecţii nosocomiale
Intervenţii autonome
- Educ pacientul cum să expectoreze, să tuşească cu gura închisă;
- Învăţ pacientul cum să nu înghită sputa şi să o colecteze în scuipătoare
(scuipătoare care în prealabil a fost dezinfectată cu soluţie lizol, fenol 3%);
- Educ pacientul să nu stropească pe cei din jur;
- Educ pacientul să nu arunce corpuri străine în scuipătoare;
- Curăţ mucoasa bucală şi dinţii cu tampoane;
- Golesc şi curăţ scuipătorile şi apoi le dezinfectez;
107
1071
- Mânuiesc scuipătoarele cu prudenţă; apoi mă spăl şi mă dezinfectez.
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul nu este sursă de infecţii nosocomiale.
108
1081
- Încurajez şi ajut la formarea noilor deprinderi.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul a acumulat noi cunoştinţe despre boala sa şi a
dobândit atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi.
109
1091
Tema nr. 23
Doamna U.E. în vârstă de 30 ani, se prezintă la medic pentru frison, febră (39 –
0
40 C), junghi toracic drept, dispnee, tuse iniţial uscată, apoi productivă, cu spută ruginie. Se
internează cu diagnosticul de: Pneumonie pneumococică.
1. Întocmiţi planul de îngrijire
2. Tehnica: diferenţa dintre hemoptizie şi hematemeză
Planul de îngrijire
5. Nevoia de a elimina
P: expectoraţie ruginie
E: pneumonia pneumococică
S: tuse, dispnee, junghi toracic drept
Obiect ive:
- Pacienta să nu devină sursă de infecţii nosocomiale
Intervenţii autonome
- Educ pacienta cum să expectoreze, să tuşească cu gura închisă;
- Învăţ pacienta cum să nu înghită sputa şi să o colecteze în scuipătoare
(scuipătoare care în prealabil a fost dezinfectată cu soluţie lizol, fenol 3%);
- Ajut pacienta să adopte poziţii care facilitează expectoraţia;
- Educ pacienta să nu stropească pe cei din jur;
- Educ pacienta să nu arunce corpuri străine în scuipătoare;
- Curăţ mucoasa bucală şi dinţii cu tampoane;
- Golesc şi curăţ scuipătorile şi apoi le dezinfectez;
- Mânuiesc scuipătoarele cu prudenţă; apoi mă spăl şi mă dezinfectez.
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta nu este sursă de infecţii nosocomiale.
Hemoptizie – definiţie
Hemoptzia reprezintă expectorarea (eliminarea prin tuse) a unei cantităţi variabile de
sânge provenit din laringe, trahee, bronhii sau plămâni. Hemoptizia apare după tuse, sângele
are culoarea roşu-viu şi este amestecat cu spută şi aer. Hemoptizia trebuie diferenţiată de
hematemeză care se produce prin vărsături.
Hematemeză – definiţie
Hematemeza reprezintă sângele eliminat prin vărsătură. Hematemeza este o
hemoragie digestivă produsă de un ulcer gastro-duodenal care sângerează, de un cancer
sau din cauza unei rupturi esofagiene (în cazul unei hipertensiuni portale). Hematemeza se
va diferenţia de
hemoptizie şi de evacuarea prin vărsături a sângelui înghiţit (după epistaxis,
intervenţii stomatologice etc.).
Tema nr. 24
Planul de îngrijire
Domnul S.P. în vârstă de 60 ani, fumător, alcoolic se prezintă la medic pentru tuse
cronică de peste o lună, dureri toracice, astenie, deficit ponderal, hemoptizie, fatigabilitate,
inapetenţă, subfebrilitate vesperală, transpiraţii nocturne. Pe baza examenelor clinice şi
paraclinice se precizează diagnosticul de Tuberculoză pulmonară.
1. Întocmiţi planul de îngrijire
2. Tehnica: Diferenţa dintre hemoptizie şi hematemeză
Planul de îngrijire
120
1201
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul nu mai este sursă de infecţie şi este echilibrat
psihic.
121
1211
3. Nevoia de a bea şi a mânca
P: alimentaţie prin deficit
E: Tuberculoză pulmonară
S: inapetenţă, deficit ponderal, subfebrilitate vesperală
Obiect ive:
- Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic;
- Pacientul să fie echilibrat nutriţional
Intervenţii autonome
- Explorez gusturile şi obiceiurile alimentare ale pacientului;
- Conştientizez pacientul asupra importanţei regimului alimentar în
menţinerea sănătăţii;
- Asigur un climat cald şi confortabil;
- Încurajez pacientul
- Servesc pacientul cu alimente la o temperatură moderată, la ore regulate
şi prezentate atrăgător;
- Calculez numărul de calorii în funcţie de boala sa şi adaug 13% pentru fiecare
0C;
grad de temperatură peste 37
- Las pacientul să aleagă alimentele după gusturile sale.
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului alimentez pacientul parenteral, instituind perfuzii
cu glucoză; hidrolizate de proteine şi amestecuri de aminoacizi, vitamine şi
electroliţi.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul este echilibrat hidro-electrolitic şi nutriţional.
4. Nevoia de a comunica
P: comunicare ineficientă la nivel afectiv
E: Tuberculoză pulmonară
S: astenie, dureri toracice, fatigabilitate
Obiect ive:
- Pacientul să se poată afirma, să aibă o percepţie pozitivă despre sine;
- Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavului;
- Dau posibilitatea pacientului să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi
dorinţele sale;
- Dau posibilitatea pacientului să ia singur deciziile;
- Învăţ bolnavul tehnici de relaxare, de comunicare şi de relaxare;
- Ajut pacientul să identifice posibilităţile sale de a asculta, de a schimba idei cu
alţii, de a crea legături semnificative;
- Antrenez bolnavul în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii.
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului îi administrez pacientului anxiolitice şi antidepresive
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o percepţie pozitivă despre sine şi este
ferit de pericole interne sau externe.
5. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării
P: sentiment de devalorizare
E: Tuberculoză pulmonară
S: alcoolismul şi tabagismul
Obiect ive:
- Pacientul să fie conştient de propria sa valoare şi competenţă
- Pacientul să îşi recapete interesul faţă de sine şi de alţii
Intervenţii autonome
- Ascult activ pacientul pentru a-i permite să îşi exprime sentimentele
privind dificultatea de a se realiza;
- Ajut pacientul să identifice motivele comportamentului său, apreciez posibilităţile
fizice şi intelectuale;
- Sesizez orice formă de interes pentru o anumită activitate şi îl antrenez în
desfăşurarea ei;
- Îndrum pacientul spre acele activităţi care sunt atractive şi totodată utile pentru el;
- Observ şi notez orice schimbare în comportamentul pacientului
(depresie, satisfacţie);
- Aplic tehnicile de îngrijire adaptate nevoilor pacientului;
- Identific cu pacientul factorii care îl împiedică să se realizeze:familia, anturajul,
limitele economice, starea de sănătate;
- Explorez aspiraţiile, sentimentele, interesele şi capacităţile pacientului;
- Îl ajut în reevaluarea capacităţilor şi aspiraţiilor sale;
- Îl susţin în stabilirea sau elaborarea unor proiecte;
- Ajut pacientul să se adapteze la noul rol pe care îl are statutul său;
- Îl ajut să realizeze o percepere justă a realităţii, să se integreze în colectiv;
- Observ reacţiile de satisfacţie sau nemulţumire ale pacientului;
- Explic necesitatea cunoaşterii mediului în care trăieşte şi a celor din jur.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul este conştient de propria sa valoare
şi competenţă şi şi-a recăpătat interesul faţă de sine şi faţă de alţii.
Hemoptizie – definiţie
Hemoptzia reprezintă expectorarea (eliminarea prin tuse) a unei cantităţi variabile de
sânge provenit din laringe, trahee, bronhii sau plămâni. Hemoptizia apare după tuse, sângele
are culoarea roşu-viu şi este amestecat cu spută şi aer. Hemoptizia trebuie diferenţiată de
hematemeză care se produce prin vărsături.
Hematemeză – definiţie
Hematemeza reprezintă sângele eliminat prin vărsătură. Hematemeza este o
hemoragie digestivă produsă de un ulcer gastro-duodenal care sângerează, de un cancer
sau din cauza unei rupturi esofagiene (în cazul unei hipertensiuni portale). Hematemeza se
va diferenţia de hemoptizie şi de evacuarea prin vărsături a sângelui înghiţit (după
epistaxis, intervenţii stomatologice etc.).
Tema nr. 26
Planul de îngrijire
Definiţie – puncţia pleurală sau toracocenteza reprezintă stabilirea unei legături între
cavitatea pleurală şi mediul exterior prin intermediul unui ac.
Scop
Explorator
- Punerea în evidenţă a prezenţei lichidului pleural;
- Recoltarea lichidului pentru examinarea lui cantitativă şi calitativă
Terapeutic
- Evacuarea lichidului;
- Administrarea medicamentelor în cavitatea pleurală (antibiotice, citostatice)
după spălarea cavităţii
Indicaţii – boli inflamatorii sau tumori pulmonare, insuficienţă cardiacă însoţită de
colecţii lichidiene în cavitatea pleurală. Se recurge la puncţie când cantitatea revărsatului
pleural depăşeşte 1,5 litri şi exercită o presiune asupra inimii şi plămânului, împiedicându-le
funcţiile.
Contraindicaţii
- Tulburări de coagulare a sângelui – hemofilie;
- Tratament cu anticoagulante
Locul puncţiei
Se alege după situaţia şi cantitatea de lichid pleural:
- Dacă lichidul este în stare liberă, puncţia se face în spaţiul VII – VIII intercostal
pe linia axilară posterioară;
- Dacă lichidul este închistat, puncţia se face în plină matitate, zonă stabilită prin
examen clinic;
- Colecţiile purulente şi tuberculoase se puncţionează cât mai aproape de nivelul
lor superior pentru a preîntâmpina fistulizarea lor.
Puncţia se face deasupra marginii superioare a coastei inferioare, indiferent de
locul puncţiei.
Pregătirea puncţiei
Materiale
- De protecţie a patului: muşama, aleză;
- Pentru dezinfecţia tegumentului tip III;
- Instrumente şi materiale sterile: 2 – 3 ace de 10 cm lungime cu diametrul de 1
mm; 2 – 3 seringi de 20 – 50 ml, seringă de 5 ml şi ace pentru anestezie,
pense, mănuşi, câmp chirurgical, tampoane, comprese;
- Alte materiale: romplast, eprubete, lampă de spirt, aparate aspiratoare
(Dieulafoy sau Potain), recipiente pentru colectarea lichidului, tăviţă renală;
- Medicamente: atropină, morfină, tonice cardiace, soluţii anestezice;
- Materiale pentru reacţia Rivalta: pahar conic de 200 ml, 50 ml de apă
distilată, soluţie de acid acetic glacial, pipete.
Pacient
- Pregătirea psihică: se informează pacientul cu privire la scopul puncţiei şi la
poziţia în care va sta în timpul puncţiei.
- Pregătirea fizică:
Pacientului i se administrează cu 30 minute înaintea puncţiei o fiolă de
atropină pentru a preveni accidentele (atropina scade excitabilitatea
generală şi a nervului pneumogastric);
Pacientul se aşează în poziţie şezând la marginea patului sau a mesei
de examinare cu picioarele sprijinite pe un scăunel, cu mâna de partea
bolnavă
ridicată peste cap până la urechea opusă sau cu trunchiul uşor aplecat în
faţă, cu antebraţele flectate pe braţe, cu mâinile la ceafă şi coatele înainte;
Pacienţii în stare bună se aşează călare pe un scaun cu spătar, antebraţele
fiind sprijinite pe spătarul scaunului;
Pacienţii în stare gravă se aşează în decubit lateral pe partea sănătoasă,
la marginea patului
Execuţia puncţiei
- Se face de către medic ajutat de două asistente medicale;
- Se desfăşoară în salon sau în sala de tratamente
Medic Asistenta I Asistenta II
Pregăteşte radiografia
pacientului
Îşi spală mâinile, le dezinfectează
- Administrează o fiolă de
atropină cu 30 de minute
înaintea puncţiei;
- Aşează muşamaua şi aleza
pe masa de puncţie;
- Dezbracă toracele
pacientului
- Stabileşte locul puncţiei
- Aşează pacientul în poziţia
corespunzătoare locului ales
- Pregăteşte locul puncţiei,
dezinfecţie tip II;
- Serveşte seringa cu
anestezic medicului
- Efectuează anestezia
- Aşteaptă efectul anesteziei - Serveşte mănuşile - Menţine pacientul, îl
chirurgicale şi apoi câmpul supraveghează
chirurgical
- Aşează câmpul chirurgical
în jurul toracelui, sub locul
puncţiei
- Serveşte acul de puncţie
adaptat la seringă;
- Dezinfectează locul puncţiei
- Execută puncţia, aspiră - Preia seringa cu lichid şi - Menţine pacientul, îl
lichidul apoi îl introduce în eprubete; îndrumă să-şi reţină tusea,
- Serveşte pacientul cu observă culoarea feţei şi
aparatul respirator respiraţia pacientului
- Introduce soluţiile - Serveşte seringa soluţia - Idem
medicamentoase medicamentoasă în funcţie de
scopul puncţiei
- Retrage acul de puncţie - Dezinfectează locul puncţiei - Idem
şi îl comprimă cu un tampon
steril
- Aplică pansament uscat - Idem
fixat cu romplast
- Ajută pacientul, cu mişcări blânde, să se aşeze în pat, îi
ridică membrele inferioare, scoate aleza şi
muşamaua, înveleşte pacientul
Îngrijirea ulterioară a pacientului
- Se asigură repausul la pat pe o perioadă prescrisă de medic;
- Se supraveghează pulsul, tensiunea arterială, respiraţia şi culoarea
tegumentelor, periodic;
- Se informează imediat medicul în cazul apariţiei cianozei, dispneei,
tahicardiei, secreţiilor bronşice
Pregătirea produsului pentru examinare
- Examinarea macroscopică se face imediat, apreciindu-se culoarea, aspectul şi
cantitatea lichidului extras. Lichidul poate fi:
Seros sau serocitrin: este limpede, galben deschis, având cauze inflamatorii
(tuberculoză) sau având drept cauză o tulburare circulatorie (insuficienţă
cardiacă, cancer pulmonar);
Tulbure:este purulent sau chilos cu aspect albicios lactescent;
Hemoragic sau serohemoragic: este roz sau roşu-intens în hemoragiile pleurale
şi pleurezia hemoragică
- Se măsoară cantitatea lichidului extras;
- Examinarea biochimică constă în reacţia Rivalta: În paharul conic se pun 50 ml de
apă distilată şi o picătură de acid acetic glacial, se adaugă 1 -2 picături din
lichidul de cercetat. Reacţia este pozitivă când picătura de lichid se transformă
într-un nor ca „un fum de ţigară”, ceea ce înseamnă că lichidul pleural este bogat
în albumine şi deci lichidul este de natură inflamatorie şi poartă denumirea de
exsudat. Reacţia este negativă când picătura de lichid cade în pahar fără să
producă modificări ceea ce înseamnă că lichidul pleural este sărac în albumine şi
deci lichidul are cauză tulburările circulatorii şi poartă denumirea de transsudat;
- Pentru dozarea cantităţii de albumină, pentru examenul citologic şi
bacteriologic, eprubetele etichetate se trimit la laborator
Complicaţii – hemoragii intrapleurale, rupturi pleuropulmonare
Accidente Intervenţii
Accese de tuse determinate de iritaţia pleurei Se întrerupe puncţia
Lipotimie, colaps Se suspendă tehnica, se culcă pacientul, se
administrează analeptice cardiorespiratorii
Edem pulmonar acut, determinat de Se întrerupe puncţia se administrează tonice
evacuarea rapidă a lichidului cardiace şi diuretice
130
1301
Pneumotorax prin rănirea plămânului cu acul
131
1311
Tema nr. 27
Planul de îngrijire
132
1321
- Pacienta să fie echilibrată psihic
Intervenţii autonome
- Favorizez adaptarea pacientei la noul mediu;
- Creez un mediu optim pentru ca pacienta să îşi poată exprima temerile,
emoţiile, nevoile;
- Furnizez mijloace de comunicare adecvate stării pacientei, furnizez informaţiile
de care are nevoie;
- Asigur un aport crescut de lichide pentru fluidizarea secreţiilor;
- Iau măsuri sporite de evitare a transmiterii infecţiilor nosocomiale prin
respectarea circuitelor, măsuri de igienă spitalicească (condiţii de cazare,
microclimat, alimentaţie, aprovizionare cu apă, îndepărtarea reziduurilor,
sterilizare, curăţenie, dezinfecţie);
- Aleg procedurile de investigaţie şi tratament cu risc minim de infecţie;
- Aplic măsurile de izolare a surselor de infecţie;
- Aplic măsurile de prevenire a complicaţiilor septice;
- Asigur legătura pacientei cu familia prin vizite frecvente;
- Ajut şi suplinesc pacienta în satisfacerea nevoilor organismului;
- Asigur repaus la pat în perioada de acutizare;
- Învăţ pacienta să expectoreze în scuipător;
- Identific factorii care contribuie la exacerbarea manifestărilor clinice (factori
de mediu imediat înconjurător) şi îndepărtarea lor (scuturarea păturilor,
saltelelor, folosirea pernelor din burete);
- Monitorizez în permanenţă funcţiile vitale şi vegetative;
- Învăţ pacienta să utilizeze tehnici de relaxare;
- Pregătesc fizic şi psihic pacienta pentru examenele de laborator şi radiologice.
Intervenţii delegate
- Recoltez sânge, urină şi spută pentru examenele de laborator;
- Administrez medicaţia prescrisă de medic: miofilin, hemisuccinat de
hidrocortizon intravenos, oxigenoterapie, sulfat de magneziu intravenos, efedrină
şi adrenalină subcutanat.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta nu mai reprezintă sursă de infecţii şi
este echilibrat psihic.
133
1331
- Observ şi notez calitatea, orarul somnului, gradul de satisfacere a celorlalte nevoi;
- Întocmesc un program de odihnă corespunzător organismului;
- Observ şi notez efectul tratamentului medicamentos asupra organismului
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta prezintă un somn corespunzător cantitativ
şi calitativ.
4. Nevoia de a comunica
P: comunicare ineficientă la nivel afectiv
E: Astm bronşic
S: senzaţie de sufocare
Obiect ive:
- Pacienta să se poată afirma, să aibă o percepţie pozitivă despre sine;
- Pacienta să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavei;
- Dau posibilitatea pacientei să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi
dorinţele sale;
- Dau posibilitatea pacientei să ia singură deciziile;
- Învăţ bolnava tehnici de relaxare, de comunicare şi de relaxare;
- Ajut pacienta să identifice posibilităţile sale de a asculta, de a schimba idei cu
alţii, de a crea legături semnificative;
- Antrenez bolnava în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii.
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului îi administrez pacientei anxiolitice şi antidepresive
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta are o percepţie pozitivă despre sine şi este
ferită de pericole interne sau externe.
134
1341
- Educ pacienta privind modul de administrare a tratamentului la domiciliu,
efectele secundare ale acestuia şi regim alimentar în timpul tratamentului cu
cortizon;
- Educ pacienta cu privire la măsurile de prevenire a crizelor de astm bronşic
(evitarea efortului fizic, a factorilor emoţionali);
- Educ pacienta cu privire la modul de întreţinere şi utilizare a aparatului cu aerosoli
la domiciliu;
- Educ pacienta să consume multe lichide pentru fluidificarea secreţiilor;
- Educ pacienta să facă exerciţii respiratorii;
- Îi explic necesitatea curelor climaterice, în special în saline;
- Educ pacienta să-şi facă toaleta cavităţii bucale, după expectoraţie;
- Ţin lecţii de formare a deprinderilor igienice, alimentaţie raţională şi administrarea
diferitelor tratamente;
- Încurajez şi ajut la formarea noilor deprinderi.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta a acumulat noi cunoştinţe despre boala sa şi
a dobândit atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi.
135
1351
Tema nr. 28
Planul de îngrijire
3. Nevoia de a comunica
P: comunicare inadecvată la nivel afectiv
E: Ulcer gastroduodenal
S: fumător, consumator de cafea şi coca-cola, suprasolicitat
Obiect ive:
- Pacientul să se poată afirma, să aibă o percepţie pozitivă despre sine;
- Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavului;
- Dau posibilitatea pacientului să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi
dorinţele sale;
- Dau posibilitatea pacientului să ia singur deciziile;
- Învăţ bolnavul tehnici de relaxare, de comunicare şi de relaxare;
- Ajut pacientul să identifice posibilităţile sale de a asculta, de a schimba idei cu
alţii, de a crea legături semnificative;
- Antrenez bolnavul în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii.
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului îi administrez pacientului anxiolitice şi antidepresive
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o percepţie pozitivă despre sine şi este
ferit de pericole interne sau externe.
137
1371
4. Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea
P: lipsa cunoştinţelor
E: Ulcer gastroduodenal
S: consum de cafea şi coca-cola în exces, fumat
- Pacientul să acumuleze noi cunoştinţe;
- Pacientul să dobândească atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi
Intervenţii autonome
- Explorez nivelul de cunoştinţe al bolnavului privind boala, modul de
manifestare, modul de participare la intervenţii şi la procesul de recuperare;
- Stimulez dorinţa de cunoaştere;
- Motivez importanţa acumulării de noi cunoştinţe;
- Conştientizez bolnavul asupra propriei responsabilităţi privind sănătatea;
- Verific dacă bolnavul a înţeles corect mesajul transmis şi dacă şi-a însuşit
cunoştinţele;
- Educ pacientul privind modul de administrare a tratamentului la domiciliu, efectele
secundare ale acestuia;
- Educ pacientul pentru a recunoaşte semnele complicaţiilor (scaunul melenic,
caracterul durerii în caz de perforaţie, vărsăturile alimentare cu conţinut vechi
în caz de stenoză pilorică);
- Educ pacientul pentru a respecta alimentaţia recomandată şi pentru a renunţa
la obiceiurile dăunătoare (tutun, consum de coca-cola);
- Ţin lecţii de formare a deprinderilor igienice, alimentaţie raţională şi
administrarea diferitelor tratamente;
- Încurajez şi ajut la formarea noilor deprinderi.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul a acumulat noi cunoştinţe despre boala sa şi
a dobândit atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi.
138
1381
- Se administrează pacientului, cu 1 – 2 zile înaintea examinării, un regim
alimentar neflatuent şi uşor digerabil, format din supe, ouă, pâine prăjită,
unt, făinoase, produse lactate;
- Seara – în ajunul examinării – se efectuează bolnavului o clismă evacuatoare;
- În ziua examenului, dimineaţa, pacientul este condus la serviciul Radiologie.
Participarea la examen
- Pacientul (după ce şi-a dezbrăcat toracele) este condus sub ecran, unde i se oferă
cana cu sulfat de bariu (pregătit înaintea examenului);
- La comanda medicului, pacientul va înghiţi sulfatul de bariu;
- După terminarea examinării, pacientul este ajutat să se îmbrace şi este condus la
pat;
- Pacientul este readus la serviciul Radiologie (conform indicaţiilor medicului), după
2, 8, 24 de ore, pentru a se urmări sub ecran evacuarea stomacului,
umplerea intestinului subţire şi a colonului;
- La 2 ore de la începutul examinării, pacientul poate să mănânce
Îngrijirea pacientului după tehnică
- Se administrează un purgativ (o lingură de ulei de parafină) după terminarea
examinării;
- Pacientul vă fi informat că va avea scaunul colorat în alb
139
1391
Tema nr. 29
Planul de îngrijire
3. Nevoia de a elimina
P: eliminare inadecvată
E: Infarct miocardic acut
S: diaforeză, oligurie, vărsături
Obiect ive:
- Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic şi acido-bazic
- Pacientul să nu prezinte complicaţii cutanate, respiratorii sau urinare
- Pacientul să aibă o stare de bine, de confort fizic şi psihic
Intervenţii autonome
- Fac bilanţul hidric zilnic, măsurând cu conştiinciozitate ingestia şi excreţia;
- Cântăresc zilnic pacientul;
- Ajut în timpul vărsăturii şi păstrez produsul eliminat;
- Ofer pacientului să-şi clătească gura după vărsătură;
141
1411
- Rehidratarea orală a pacientului o fac treptat, încet, cu cantităţi mici de lichide
reci oferite cu linguriţa;
- Asigur igiena corporală riguroasă;
- Când este cazul, servesc pacientul la pat cu urinar şi bazinet;
- Schimb lenjeria de pat şi de corp ori de câte ori este nevoie;
- Ajut sau menţin tegumentele pacientului curate şi uscate;
- Spăl tegumentele pacientului ori de câte ori este necesar;
- Învăţ pacientul să poarte şosete din bumbac (pentru că sunt absorbante) şi să
le schimbe frecvent;
- Menţin igiena riguroasă a plicilor şi a spaţiilor interdigitale;
- Asigur pacientului îmbrăcăminte uşoară şi comodă;
- Cu tact şi blândeţe solicit pacientului să se spele. Îl ajut să se spele sau îi fac
toaleta, dacă starea bolnavului nu permite să se spele singur;
- Asigur pacientului o atmosferă caldă, răspund prompt şi plin de solicitudine
la chemarea pacientului;
- Încurajez bolnavul să-şi exprime sentimentele în legătură cu problemele sale
de dependenţă.
Intervenţii delegate
- Corectez dezechilibrul hidric, prin hidratarea aportului de lichide şi electroliţi,
în funcţie de ionograma serică şi urinară; iar la recomandarea medicului institui o
perfuzie cu glucoză, hidrolizate proteice, aminoacizi, vitamine şi electroliţi;
- Corectez dezechilibrul acido-bazic , în funcţie de rezerva alcalină, la indicaţia
medicului.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul este echilibrat hidro-electrolitic şi acido-bazic,
tegumentele sunt curate, nu prezintă complicaţii cutanate, respiratorii sau urinare şi prezintă
o stare de bine, de confort fizic şi psihic.
3. Nevoia de a comunica
P: comunicare inadecvată la nivel afectiv
E: Infarctul miocardic acut
S: anxietate intensă cu senzaţie de moarte iminentă
Obiect ive:
- Pacientul să se poată afirma, să aibă o percepţie pozitivă despre sine;
- Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavului;
- Dau posibilitatea pacientului să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi dorinţele
sale;
- Dau posibilitatea pacientului să ia singur deciziile;
- Învăţ bolnavul tehnici de relaxare, de comunicare şi de relaxare;
- Ajut pacientul să identifice posibilităţile sale de a asculta, de a schimba idei cu alţii,
de a crea legături semnificative;
- Antrenez bolnavul în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii.
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului îi administrez pacientului anxiolitice şi antidepresive
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o percepţie pozitivă despre sine şi este
ferit de pericole interne sau externe.
Intervenţii autonome
- Ascult activ pacientul pentru a-i permite să îşi exprime sentimentele
privind dificultatea de a se realiza;
- Ajut pacientul să identifice motivele comportamentului său, apreciez
posibilităţile fizice şi intelectuale;
- Sesizez orice formă de interes pentru o anumită activitate şi îl antrenez
în desfăşurarea ei;
- Îndrum pacientul spre acele activităţi care sunt atractive şi totodată utile pentru el;
- Observ şi notez orice schimbare în comportamentul pacientului (depresie,
satisfacţie);
- Aplic tehnicile de îngrijire adaptate nevoilor pacientului;
- Identific cu pacientul factorii care îl împiedică să se realizeze: familia,
anturajul, limitele economice, starea de sănătate;
- Explorez aspiraţiile, sentimentele, interesele şi capacităţile pacientului;
- Îl ajut în reevaluarea capacităţilor şi aspiraţiilor sale;
- Îl susţin în stabilirea sau elaborarea unor proiecte;
- Ajut pacientul să se adapteze la noul rol pe care îl are statutul său;
- Îl ajut să realizeze o percepere justă a realităţii, să se integreze în colectiv;
- Observ reacţiile de satisfacţie sau nemulţumire ale pacientului;
- Explic necesitatea cunoaşterii mediului în care trăieşte şi a celor din jur.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul este conştient de propria sa valoare
şi competenţă şi şi-a recăpătat interesul faţă de sine şi faţă de alţii.
Aşa cum îi spune îi numele, acest tratament are ca scop împiedicarea formării de
cheaguri de sânge la nivelul inimii sau a vaselor de sânge, în condiţiile unor afecţiuni, dintre
care cele mai frecvente sunt:
- tromboza venoasă profundă;
- tromboembolismul pulmonar;
- fibrilaţia atrială;
- prezenţa de proteze valvulare cardiace;
- alte situaţii cu risc crescut de formare de cheaguri în cavităţile inimii: unele cazuri
de infarct miocardic cu anevrism de ventricul stâng, insuficienţa cardiacă severă.
Există şi alte situaţii particulare când medicul poate indica un tratament
anticoagulant
oral. Se ia acest tratament timp de cel puţin câteva luni.
Din momentul în care medicul a prescris acest tip de tratament, trebuie ca bolnavul
să aibă în minte importanţa esenţială a verificărilor periodice prin analize de laborator
a eficacităţii tratamentului. Dacă doza de anticoagulant este prea mică, medicamentul nu
este eficient şi administrarea lui este inutilă. Dacă doza de medicament este prea mare,
anticoagularea este prea puternică şi există un risc crescut de sângerări nedorite. De aceea,
trebuie să fie menţinută o anticoagulare optimă, conform prescripţiei medicului.
Monitorizarea unui tratament corect anticoagulant se poate face prin dozarea a mai
mulţi parametri de laborator, dintre care cei mai utilizaţi actual sunt:
- INR (international normalized ratio, un termen englez pentru un standard de
laborator) şi
- AP (activitate protrombinică).
În general, un tratament optim are ca scop atingerea următoarelor valori:
- INR = 2 - 3 şi
- AP = 25-30%
Există însă situaţii când se recomandă ţinte speciale ale acestui tratament. Dacă
patologia de care suferă bolnavul necesită o altă dozare specifică, medicul curant va
preciza acest lucru în biletul de ieşire din spital sau în recomandările sale.
După externarea din spital, bolnavul va trebui să verifice acasă valorile AP şi INR la
următoarele intervale de timp:
- În primele două săptămâni după externare – o dată pe săptămână;
- După ce s-au atins valorile optime (vezi mai sus) de cel puţin două ori la rând –
dozarea se va efectua o dată pe lună.
De asemenea, bolnavul trebuie să verifice aceste valori de laborator:
- În orice situaţii în care observă apariţia de efecte adverse (sângerări);
- În situaţia în care din greşeală a luat o doză prea mare de anticoagulant;
- La indicaţia medicului curant.
Dacă valorile INR sunt prea înalte, sau AP este prea scăzută, există riscul de
sângerări, şi doza de medicament trebuie scăzută conform indicaţiei medicului. Dacă
valorile INR sunt prea scăzute, sau AP este prea înalt, înseamnă că bolnavul nu este
suficient protejat de formarea de cheaguri, şi doza de medicament trebuie crescută conform
indicaţiei medicului.
În momentul când bolnavului i se prescrie acest tratament, el trebuie să anunţe
medicul dacă este cunoscut cu boli care ar putea favoriza apariţia de sângerări:
- Ulcer gastroduodenal complicat cu hemoragie;
- Accident vascular cerebral hemoragic;
- Boli cronice de ficat;
- Episoade importante de sângerări fără cauză clară sau boli de sânge care predispun
la hemoragii.
Bolnavul nu trebuie să se sperie de apariţia de mici sângerări gingivale la periajul
dinţilor sau de apariţia mai frecventă de mici vânătăi după traumatisme minore. Acestea
sunt normale în timpul tratamentului anticoagulant oral şi destul de frecvente la unii pacienţi.
Bolnavul trebuie să anunţe medicul dacă îi apar sângerări mai importante:
- Sângerare semnificativă din nas (care durează mai multe minute sau care nu
poate fi oprită prin mijloacele aflate la îndemână);
- Vărsături cu sânge sau cu aspect de „zaţ de cafea“;
- Sânge în scaun sau scaun de culoare neagră, cu un aspect mai particular (lucios, ca
păcura);
- Urină de culoare roşie;
- Apariţia recentă de vânătăi întinse sau multiple, fără o cauză evidentă.
De asemenea, bolnavul dacă suferă un traumatism cranian sau muscular important fără
sângerare vizibilă, bolnavul trebuie să se adreseze urgent medicului. Aceste evenimente se
întâmplă rar, dar trebuie semnalizate de urgenţă medicului. În acest caz trebuie efectuată
dozarea AP şi INR.
Situaţii speciale
În cazul în care bolnavul va fi suspus unei extracţii dentare, unei alte intervenţii
stomatologice sau unei intervenţii chirurgicale, bolnavul trebuie să anunţe medicul care o
efectuează care este tratamentul anticoagulant pe care îl ia, şi care a fost cel mai recent
INR. În general, şi în funcţie de avizul medicului, administrarea de anticoagulant oral trebuie
oprită cu aproximativ 72 ore înaintea intervenţiei, şi reluat după efectuarea ei. Această
întrerupere trebuie făcută numai la indicaţia medicului. Există situaţii în care nici o oprire a
tratamentului anticoagulant nu este permisă. Dacă afecţiunea pe care o are bolnavul
necesită o anticoagulare permanentă obligatorie, atunci când bolnavul întrerupe
tratamentul anticoagulant va trebui să primească heparină injectabilă, până când reia
anticoagularea orală.
Sarcina este o situaţie extrem de importantă în cazul tratamentului anticoagulant oral,
deoarece acest tratament poate fi nociv pentru făt (pot apărea malformaţii sau hemoragii
severe). În cazul în care bolnava ia tratament anticoagulant şi a rămas însărcinată, ea
trebuie să anunţe urgent despre sarcină medicul ginecolog şi medicul care i-a prescris
tratamentul, solicitând opinia lor în legătură cu stabilirea formulei optime de tratament
anticoagulant pe durata sarcinii. Pe perioada alăptării bolnava trebuie să discute cu medicul
ginecolog despre tratamentul anticoagulant. De asemenea, dacă femeia doreşte o sarcină,
trebuie să discute
despre tratamentul anticoagulant cu medicul care o urmăreşte. Dacă femeia
primeşte tratament anticoagulant şi nu doreşte o sarcină, va trebui să ia măsuri contraceptive.
În perioada în care bolnavul ia tratament anticoagulant, nu are voie să facă injecţii
intramusculare (există riscul apariţiei unui hematom la locul de injecţie)!
Dacă bolnavul mai ia şi alte medicamente în afara celui anticoagulant oral, acestea
trebuie să fie recomandate de către medic, deoarece unele medicamente pot influenţa
acţiunea anticoagulantelor. În situaţia în care se recomandă un nou tratament sau se renunţă
la unele medicamente pe care bolnavul le-a luat, el trebuie să anunţe medicul care i-a
prescris noul tratament asupra faptului că el urmează un tratament anticoagulant oral.
De obicei, în perioadele în care se fac modificări ale tratamentului bolnavului,
controlul INR trebuie efectuat mai des pentru a putea să se ajusteze corect dozele. Dacă
bolnavul este în situaţia de a cumpăra medicamente pentru care nu are nevoie de prescripţie
medicală (vitamine, medicamente împotriva durerilor, suplimente alimentare, medicamente
care conţin antiinflamatoare nesteroidiene etc.) el trebuie să discute cu farmacistul despre
faptul că deja este sub un tratament anticoagulant şi trebuie să citească cu atenţie
lista interacţiunilor medicamentoase şi a contraindicaţiilor care se găsesc specificate în
prospect.
O atenţie specială necesită preparatele care conţin aspirină sau antiinflamatoare
nesteroidiene care pot creşte riscul de sângerări digestive. Bolnavul trebuie să citească cu
atenţie şi compoziţia medicamentelor pentru că unele preparate conţin combinaţii de
substanţe.
Sfaturi practice
- Tratamentul anticoagulant oral trebuie luat totdeauna la aceeaşi oră din zi, pentru
ca bolnavul să fie sigur că nu uită nici o doză.
- Este recomandabil ca bolnavul să aibă un stoc de medicamente pentru câteva zile
în avans pentru a nu avea surpriza să rămână fără medicament în concediu,
în
deplasările de serviciu etc.
- Bolnavul trebuie să întrebe medicul curant care este intervalul în care ar trebui să se
afle valorile INR sau AP în cazul lui.
- Este bine ca bolnavul să folosească pe cât posibil serviciile aceluiaşi laborator de
analize.
- Dacă bolnavul pleacă pentru o perioadă mai lungă de timp, el trebuie să se asigure
din timp de existenţa unui laborator apropiat în care să îşi facă
controlul coagulogramei.
- Bolnavul trebuie să îşi noteze într-o agendă data următorului control al INR sau AP
pentru a fi siguri că nu uită!
- Bolnavul trebuie evite activităţile fizice sau sporturile violente ori cu risc crescut
de traumatisme!
- Bolnavul nu trebuie să facă injecţii intramusculare!
- Sarcina este o situaţie extrem de importantă în cazul tratamentului anticoagulant
oral şi necesită o urmărire medicală specială!
Tema nr. 30
Planul de îngrijire
Intervenţii autonome
- Ascult activ pacienta pentru a-i permite să îşi exprime sentimentele
privind dificultatea de a se realiza;
- Ajut pacienta să identifice motivele comportamentului său, apreciez posibilităţile
fizice şi intelectuale;
- Sesizez orice formă de interes pentru o anumită activitate şi o antrenez în
desfăşurarea ei;
- Îndrum pacienta spre acele activităţi care sunt atractive şi totodată utile pentru ea;
- Observ şi notez orice schimbare în comportamentul pacientei (depresie, satisfacţie);
- Aplic tehnicile de îngrijire adaptate nevoilor pacientei;
- Identific cu pacientul factorii care o împiedică să se realizeze: familia,
anturajul, limitele economice, starea de sănătate;
- Explorez aspiraţiile, sentimentele, interesele şi capacităţile pacientei;
- O ajut în reevaluarea capacităţilor şi aspiraţiilor sale;
- O susţin în stabilirea sau elaborarea unor proiecte;
- Ajut pacienta să se adapteze la noul rol pe care îl are statutul său;
- O ajut să realizeze o percepere justă a realităţii, să se integreze în colectiv;
- Observ reacţiile de satisfacţie sau nemulţumire ale pacientei;
- Explic necesitatea cunoaşterii mediului în care trăieşte şi a celor din jur.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta este conştient de propria sa valoare şi
competenţă şi şi-a recăpătat interesul faţă de sine şi faţă de alţii.
150
1501
- Verific dacă bolnava a înţeles corect mesajul transmis şi dacă şi-a
însuşit cunoştinţele;
- Stabilesc un program de activitate fizică a pacientei: exerciţii fizice moderate, mers
pe jos 60 – 90 minute/zi, practicare unor sporturi (înot, tenis, ciclism);
- Educ pacienta să evite eforturile fizice mari, deoarece cresc apetitul şi tensiunea
arterială;
- Încerc să restabilesc bolnavei încrederea în sine şi capacitatea de muncă anterioară
îmbolnăvirii;
- Insist asupra respectării regimului alimentar, programului raţional de viaţă şi
de muncă.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta a acumulat noi cunoştinţe despre boala sa şi a
dobândit atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi.
152
1521
O electrocardiogramă poate fi folosită pentru a evalua simptomele unei
afecţiuni cardiace (precum o durere inexplicabilă de piept, dispneea, ameţeli, palpitaţii sau o
stare de slăbiciune) sau funcţia cardiacă, atunci când există factori de risc pentru boli
cardiace (precum diabetul zaharat, hipercolesterolemia, fumatul, hipertensiunea arterială, sau
istoric familial de afecţiuni cardiace la vârste tinere).
Pregătirea pentru electrocardiogramă
Medicul care efectuează electrocardiograma trebuie informat asupra medicaţiei pe
care pacientul o are prescrisă. Unele medicamente pot influenţa rezultatele
electrocardiogramei.
Mod de efectuare
Electrocardiograma este efectuată, de obicei, de către un cadru medical, iar rezultatul
este interpretat de către un medic, precum un internist, un medic de familie, cardiolog sau
chirurg. Pacientul primeşte de obicei EKG-ul ca dovada a examinării sale de către un medic.
Electrocardiograful este portabil, astfel încât EKG-ul poate fi efectuat, practic, oriunde. In
cazul spitalizării, pacientul poate fi monitorizat cardiac continuu printr-un electrocardiograf;
acest proces este denumit telemetrie. Înainte de efectuarea EKG-ului, pacientul trebuie să-şi
îndepărteze toate bijuteriile şi hainele de pe jumătatea superioară a corpului, de la nivelul
mâinilor şi a picioarelor.
În timpul electrocardiogramei pacientul va sta întins pe o masă sau pe un pat.
Zonele de la nivelul pieptului, mâinilor şi a picioarelor unde vor fi plasaţi electrozii, sunt
curăţate si eventual rase, pentru a furniza o suprafaţă curată şi netedă. Între piele şi
electrozi poate fi plasat un gel special sau nişte mici tampoane îmbibate cu alcool sanitar,
pentru a îmbunătăţi conducerea impulsurilor electrice. Pot fi folosiţi si electrozi de unică
folosinţă ce nu necesită gel sau alcool.
În cazul aparatelor mai vechi, electrozii trebuie repoziţionaţi în timpul testării. După
terminarea investigaţiei electrozii şi gelul sunt îndepărtaţi. Pe durata efectuării testului,
pacientul nu trebuie să se mişte sau să vorbească, deoarece activitatea musculară
poate influenţa rezultatul. Pentru rezultate optime, pacientul trebuie să stea întins, nemişcat
şi să respire normal; uneori medicul poate ruga pacientul să-şi ţină respiraţia pentru
câteva secunde. O electrocardiogramă durează în medie 5 până la 10 minute. În unele cazuri,
aceasta perioadă se poate prelungi, de exemplu, atunci când se măsoară ritmul cardiac.
De reţinut!
Electrocardiograma este o investigaţie nedureroasa. Electrozii şi gelul pot fi reci
atunci când sunt aplicaţi. Pacientul poate simţi o senzaţie de căldură sau înţepătură, atunci
când zona în care vor fi ataşaţi electrozii este curăţată şi rasă. Pielea şi părul pot fi trase
atunci când electrozii sunt îndepărtaţi, ceea ce poate crea un mic disconfort.
Riscuri
Nu există riscuri asociate cu efectuarea unei electrocardiograme. Acesta este un test
foarte sigur. În cele mai multe din cazuri, nu există motive pentru care un pacient sa nu
poată efectua o electrocardiograma. Electrozii detectează numai impulsurile produse de
inimă. Prin corp nu trece nici un curent electric provenit de la aparat, deci nu există
riscul de electrocutare.
Rezultate
Electrocardiograma este o reprezentare grafică cu un tipar caracteristic a
153
1531
impulsurilor electrice generate de inima.
154
1541
Părţile componente ale EKG-ului sunt denumite unda P, complexul QRS, segmentul ST
si unda T:
- Unda P reprezintă înregistrarea activităţii electrice a camerelor superioare
(atriile) Complexul QRS reprezintă înregistrarea activităţii electrice a camerelor
inferioare
(ventriculi)
- Segmentul ST apare ca o linie dreaptă între complexul QRS şi unda T; un segment
ST supra sau subdenivelat corespunde unui muşchi cardiac lezat sau care nu
primeşte suficient sânge
- Unda T corespunde perioadei in care ventriculii se relaxează din punct de
vedere electric şi se pregătesc pentru o noua contracţie.
Electrocardiograma
Normal Frecvenţa cardiacă (in mod normal este între 60 si 100 bătăi pe minut) şi
ritmul sunt regulate. Activitatea atriilor este normală.
Unda P, complexul QRS si unda T sunt normale.
Segmentul ST nu este supra sau subdenivelat.
Un EKG normal nu exclude posibilitatea existenţei unei afecţiuni
cardiace. Din acest motiv electrocardiograma trebuie interpretată în
contextul simptomatologiei, istoricului medical, examenului clinic şi,
dacă este necesar, a altor investigaţii.
Anormal Când apar modificări EKG înseamnă existenţa unei afecţiuni cardiace. În
unele cazuri EKG-ul decelează anomalii numai în timpul efortului fizic
sau atunci când apar simptomele. În aceste cazuri este necesară o formă
specială a electrocardiogramei denumita EKG de efort.
Ritmul cardiac. Există mai multe feluri de aritmii cardiace. O
frecvenţă
cardiacă sub 60 de bătăi pe minut este denumită bradicardie. O frecvenţă
cardiacă peste 100 de bătăi pe minut este denumita tahicardie.
Tahicardiile includ un ritm rapid, neregulat cu origine în ventriculi
(fibrilaţie ventriculară), sau un ritm rapid regulat cu pornire in atrii
(flutter atrial). Tot în categoria aritmiilor intra şi anomaliile de conducere
a impulsurilor electrice.
Boala coronariană şi infarctul miocardic. Dacă arterele coronare ce
furnizează sângele muşchiului cardiac sunt blocate, acesta primeşte mai
puţin oxigen decât are nevoie, determinând apariţia ischemiei sau chiar a
necrozei (moartea muşchiului cardiac). Această leziune apare pe
electrocardiogramă. Semnele precoce de ischemie cardiacă (scăderea
fluxului sanguin coronarian) sunt reprezentate de subdenivelarea
segmentului ST. Semnele precoce de infarct miocardic sunt reprezentate
de supradenivelarea segmentului ST. În timp, după infarct, unda Q a
complexului QRS apare mai adâncă pe EKG.
Hipertrofia cardiacă (îngroşarea pereţilor camerelor). Unele
modificări ale EKG-ului sugerează îngroşarea muşchiului inimii la
nivelul uneia sau a mai multor camere. Afecţiunile ce pot determina
apariţia hipertrofiei sunt hipertensiunea arterială, boala coronariană,
cardiomiopatia şi bolile valvulare.
155
1551
Inflamarea inimii. Un segment ST supradenivelat apare şi în cazul
inflamării muşchiului inimii (miocardita) sau a sacului ce înconjoară
inima (pericardita).
Modificări chimice (dezechilibre electrolitice). Activitatea normală
a inimii depinde de nivelurile sanguine normale, ale unor substanţe
chimice (denumite electroliţi), cum sunt calciul si potasiul. Niveluri
crescute sau scăzute ale acestor electroliţi, determina apariţia anumitor
aritmii, precum modificări ale undei P, ale complexului QRS sau a undei
T. Medicamentele. Anumite medicamente administrate pentru
afecţiuni cardiace sau de alta natură pot determina modificări ale EKG-
ului.
Factori care pot modifica EKG
Factorii ce pot interfera cu acurateţea testării si rezultatul acesteia sunt:
- Defecte ale electrocardiografului sau interferenţe electrice datorate
împământării necorespunzătoare sau datorate altor aparate electrice aflate
în vecinătate Ataşarea necorespunzătoare a electrozilor la piele
- Dacă pacientul vorbeşte în timpul testării
- Efort fizic important înaintea efectuării testării
- Anxietate sau apariţia dispneei
- Plasarea greşită a electrozilor.
Un segment ST supradenivelat sau o unda T negativa, ce dispar la efort, pot sa apara
la rasa neagra.
De reţinut!
Dacă se efectuează o electrocardiogramă în timpul unui infarct miocardic,
aceasta poate să apară iniţial normală sau nemodificată faţă de alte EKG-uri anterioare; de
aceea, electrocardiograma trebuie repetată (denumite EKG-uri seriate) la câteva ore sau zile;
aceasta trebuie coroborată cu analize sanguine specifice pentru leziunile muşchiului cardiac.
Exista câteva tipuri specifice de electrocardiograme precum telemetria, monitorizarea
ambulatorie a EKG-ului (Holter) si electrocardiograma de efort:
- Telemetria si monitorizarea Holter sunt folosite pentru urmărirea continuă a
EKG- ului în timpul spitalizării sau la domiciliu;
- Telemetria este folosită in timpul spitalizării; ea necesită ataşarea a cel puţin
doi electrozi conectaţi la un aparat de dimensiuni mici, ce poate fi plasat în
buzunar;
acest aparat emite un semnal ce va fi captat şi afişat de un sistem central de
monitorizare; anomaliile de ritm cardiac sunt înregistrate şi pot declanşa o alarmă
la
apariţia lor;
- Monitorizarea Holter înregistrează continuu activitatea inimii timp de 24 până la 48
de ore, în timp ce pacientul îşi desfăşoară activităţile zilnice
Electrocardiograma de efort este folosita pentru decelarea modificărilor ce apar în
timpul efortului.
Înainte de a efectua o electrocardiogramă de efort se face una în repaus, deoarece
anumite anomalii ce apar în timpul efortului sunt mai greu de interpretat. De asemenea,
EKG- ul de repaus poate decela un flux sanguin coronarian scăzut, făcând astfel periculoasă
efectuarea unei electrocardiograme de efort.
O parte dintre medici recomandă efectuarea unei electrocardiograme martor tuturor
156
1561
pacienţilor peste 35 de ani, pentru a putea compara modificările ulterioare. Această
electrocardiogramă martor este utilă, în special, persoanelor cu factori de risc pentru
afecţiuni
157
1571
cardiace. Uneori apar modificări EKG numai in timpul efortului sau a simptomelor. Pentru a
detecta aceste modificări se efectuează o electrocardiogramă de efort sau Holter.
Electrocardiograma Holter este o monitorizare continuă a activităţii cardiace printr-un mic
electrocardiograf portabil. Electrocardiograma de efort se realizează in timpul exerciţiilor
fizice. Este posibil ca după efectuarea unei electrocardiograme sa fie necesare şi alte
investigaţii pentru a pune un diagnostic cert.
158
1581
Tema nr. 31
Planul de îngrijire
159
1591
2. Nevoia de a bea şi a mânca
P: alimentaţie inadecvată
E: obezitatea
S: consum de dulciuri, persoană supraponderală
Obiect ive:
- Pacienta să aibă greutate corporală în funcţie de înălţime, vârstă, sex
- Pacienta să desfăşoare o activitate fizică crescută
Intervenţii autonome
- Explorez preferinţele pacientei asupra alimentelor permise şi interzise;
- În perioadele dureroase asigur pacientei alimentaţia astfel: regim hidric
îmbogăţit cu făinoase, supe de zarzavat, apoi brânză de vaci, carne fiartă de pui sau
de vită;
- În perioadele de linişte sunt contraindicate alimentele grase: carnea de porc,
şunca, mezelurile;
- Învăţ pacienta categoriile de alimente din ghidul alimentar şi
echivalenţele cantitative şi calitative, în vederea înlocuirii unui aliment cu altul:
100 grame glucide sunt cuprinse în: 100 g zahăr; 120 g orez; 135 g tăiţei; 200 g
pâine; 450 g fructe uscate; 200 g legume uscate; 500 g cartofi; 650 g fructe
proaspete;
100 g proteine sunt cuprinse în: 3000 ml lapte, 450 g carne albă (pasăre, viţel);
650 g peşte; 400 g brânză;
100 g lipide sunt cuprinse în: 100 g ulei vegetal; 100 g unt; 100 g untură de porc
- Las pacienta să aleagă alimentele după gusturile sale, respectând
contraindicaţiile regimului;
- Alcătuiesc un regim alimentar hipocaloric;
- Urmăresc ca bolnava să consume numai alimente cuprinse în regim;
- Urmăresc orarul şi distribuţia meselor;
- Urmăresc periodic greutatea corporală;
- Conştientizez bolnava de importanţa activităţilor fizice zilnice moderate;
- Stabilesc un program de activităţi fizice, în funcţie de gusturi şi capacitate,
împreună cu bolnava.
Intervenţii delegate
- Reechilibrez pacienta, la indicaţia medicului, cu perfuzii intravenoase cu
ser fiziologic, glucoză 5%, bicarbonat de sodiu, după datele ionogramei;
- La indicaţia medicului administrez medicaţie sedativă
Evaluare
Pacienta desfăşoară o activitate fizică crescută, urmează un regim
alimentar hipocaloric şi răspunde bine la tratament (începe să slăbească).
3. Nevoia de a elimina
P: eliminare inadecvată
E: litiaza biliară
S: greaţă şi vărsături
Obiect ive:
- Pacienta să fie menajată fizic şi psihic în timpul vărsăturii
- Pacienta să fie echilibrată hidro-electrolitic şi acido-bazic
160
1601
Intervenţii autonome
- Aşez bolnava în decubit dorsal, cu capul într-o parte cât mai aproape de
marginea patului;
- Liniştesc bolnava din punct de vedere
psihic;
- Ajut bolnava în timpul vărsăturii şi păstrez produsul
eliminat;
- Învăţ bolnava să inspire
profund;
- Îi ofer bolnavei un pahar cu apă să îşi clătească gura după
vărsătură;
- Încurajez pacienta;
- Rehidratarea orală o încep treptat şi încet cu cantităţi mici de lichide reci oferite
cu linguriţa;
- Fac bilanţul lichidelor intrate şi
eliminate.
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic: antiemetice, dar nimic per oral
deoarece bolnava are vărsături: emetiral supozitoare, torecan (fiole), plegomazin
(fiole)
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta nu mai prezintă vărsături şi este echilibrată
fizic şi psihic.
4. Nevoia de a comunica
P: comunicare ineficientă la nivel
afectiv
E: litiaza biliară
S: durere intensă, greaţă, vărsături
Obiect ive:
- Pacienta să se poată afirma, să aibă o percepţie pozitivă despre
sine;
- Pacienta să fie ferită de pericole interne sau
externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale
bolnavei;
- Dau posibilitatea pacientei să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi
dorinţele
sale;
- Dau posibilitatea pacientei să ia singură
deciziile;
- Învăţ bolnava tehnici de relaxare, de comunicare şi de
relaxare;
- Ajut pacienta să identifice posibilităţile sale de a asculta, de a schimba idei cu
alţii,
de a crea legături semnificative;
- Antrenez bolnava în diferite activităţi care să îi dea sentimentul
utilităţii.
161
1611
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului îi administrez pacientei anxiolitice şi
antidepresive
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta are o percepţie pozitivă despre sine şi este
ferită de pericole interne sau externe.
162
1621
Intervenţii autonome
- Explorez nivelul de cunoştinţe a bolnavei privind boala, modul de
manifestare, modul de participare la intervenţii şi la procesul de recuperare;
- Stimulez dorinţa de cunoaştere;
- Motivez importanţa acumulării de noi cunoştinţe;
- Conştientizez bolnava asupra propriei responsabilităţi privind sănătatea;
- Verific dacă bolnava a înţeles corect mesajul transmis şi dacă şi-a însuşit
cunoştinţele;
- Stabilesc un program de activitate fizică a pacientei: exerciţii fizice moderate;
- Încerc să restabilesc bolnavei încrederea în sine şi capacitatea de muncă anterioară
îmbolnăvirii;
- Insist asupra respectării regimului alimentar, programului raţional de viaţă şi
de muncă.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta a acumulat noi cunoştinţe despre boala sa şi
a dobândit atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi.
163
1631
Tema nr. 32
Planul de îngrijire
1. Nevoia de a evita perico lele
P: potenţial infecţios
E: Enterocolita acută infecţioasă
S: diaree, crampe abdominale, tenesme rectale
Obiect ive:
- Pacientul să beneficieze de un mediu de siguranţă fără infecţii;
- Pacientul să fie echilibrat psihic;
- Pacientul să îşi satisfacă nevoile în funcţie de starea lui de sănătate şi gradul lui
de dependenţă
Intervenţii autonome
- Iau măsuri sporite de evitare a transmiterii infecţiilor prin: izolarea
pacientului, respectarea circuitelor, măsuri de igienă spitalicească (condiţii de
cazare, microclimat, alimentaţie, aprovizionare cu apă, îndepărtarea
reziduurilor, sterilizare, curăţenie, dezinfecţie);
- Urmăresc şi apreciez corect potenţialul infecţios al pacientului, receptivitatea sa
şi aplic măsurile de izolare a surselor de infecţie;
- Aleg procedurile de investigaţie şi tratament cu risc minim de infecţie;
- Favorizez adaptarea pacientului la noul mediu;
- Creez un mediu optim pentru ca pacientul să îşi poată exprima temerile,
emoţiile, nevoile;
- Informez şi stabilesc împreună cu pacientul şi părinţii săi (deoarece el este minor)
planul de recuperare a stării de sănătate şi creştere a rezistenţei organismului;
- Furnizez explicaţii clare şi deschise asupra îngrijirilor programate;
- Încurajez pacientul la lectură şi alte activităţi pentru a-i înlătura starea de anxietate;
- Asigur legătura pacientului cu familia prin vizite frecvente (eventual rog un
părinte de-al copilului să se interneze odată cu copilul ca însoţitor);
- Ajut şi suplinesc pacientul în satisfacerea nevoilor organismului;
- Aplic măsurile de prevenire a complicaţiilor septice;
- Monitorizez în permanenţă funcţiile vitale şi vegetative;
- Pregătesc fizic şi psihic pacientul pentru examinările clinice şi paraclinice (cer
ajutorul şi părintelui însoţitor)
Intervenţii delegate
- Recoltez sânge, scaun şi urină pentru examenele de laborator;
- Administrez medicaţia prescrisă de medic. Medicamentele de elecţie în
această boală sunt sulfamidele: Ftalilsulfatiazol, Salazopirina (câte 4 – 6 g /zi ,
timp de 2 –
3 zile, apoi, dacă evoluţia este favorabilă, doza se reduce la 3 – 4 g/zi). În caz
de insucces se dau antibiotice : Cloramfenicol (2 – 3g/zi) , Streptomicina per os
(1 –
2g/zi), tetraciclina(2g/zi)
160
1601
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul beneficiază de un mediu de siguranţă fără
risc de infecţii, este echilibrat psihic şi îşi satisface nevoile în funcţie de starea lui de sănătate.
3. Nevoia de a elimina
P: eliminare inadecvată
E: enterocolita acută
infecţioasă S: diaree cu scaune
numeroase Obiect ive:
- Pacientul să aibă un tranzit intestinal în limite fiziologice
- Pacientul să aibă tegumentele şi mucoasele perianale curate şi integre
Intervenţii autonome
- Institui o alimentaţie hidrică în primele 24 – 48 ore;
- Servesc pacientul cu ceai neîndulcit (mentă, coarne, muşeţel), apoi cu supă de
morcov şi zeamă de orez;
- Treptat introduc pacientului mici cantităţi de carne slabă fiartă, brânză de vaci,
pâine albă prăjită, supe strecurate din legume;
161
1611
- După 4 – 5 zile trec pacientul la o alimentaţie mai completă;
- Curăţ şi usuc pacientului regiunea anală după fiecare scaun;
- Aplic pacientului creme protectoare în regiunea perianală;
- Fac pacientului toaleta anusului de mai multe ori pe zi şi îl dezinfectez cu acid boric
2 – 3%;
- Protejez patul cu muşama şi aleză;
- Servesc pacientul cu bazinet;
- Asigur intimitatea pacientului;
- Menţin constantă temperatura corporală (deoarece au loc pierderi de energie);
- Încălzesc pacientul cu termofoare, pături şi perne electrice
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic;
- Hidratez pacientul pe cale orală şi prin perfuzii, urmărind înlocuirea pierderilor
de apă şi electroliţi
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are un tranzit intestinal în limite fiziologice,
iar tegumentele şi mucoasele perianale sunt curate şi integre.
4. Nevoia de a comunica
P: comunicare ineficientă la nivel afectiv
E: enterocolita acută
S: crampe abdominale şi tenesme rectale, anxietate
Obiect ive:
- Pacientul să se poată afirma, să aibă o percepţie pozitivă despre sine;
- Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările bolnavului (cer şi
concursul părintelui însoţitor);
- Dau posibilitatea pacientului să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi dorinţele
sale (cer şi concursul părintelui însoţitor);
- Învăţ bolnavul tehnici de comunicare şi relaxare;
- Ajut bolnavul să identifice posibilităţile sale de a asculta, de a schimba idei cu
alţii, de a crea legături semnificative;
- Antrenez pacientul în diferite activităţi care să îi dea sentimentul de utilitate (cer
şi concursul părintelui însoţitor)
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o percepţie pozitivă despre sine şi este
ferit de pericolele interne sau externe.
162
1621
Intervenţii autonome
- Explorez nivelul de cunoştinţe a bolnavului privind boala, modul de
manifestare, modul de participare la intervenţii şi la procesul de recuperare;
- Stimulez dorinţa de cunoaştere a bolnavului;
- Motivez importanţa acumulării de noi cunoştinţe;
- Conştientizez bolnavul asupra propriei responsabilităţi privind sănătatea;
- Verific dacă bolnavul a înţeles corect mesajul transmis şi dacă şi-a însuşit
cunoştinţele;
- În general în cazul acestor infecţii educaţia bolnavului se bazează pe profilaxia
şi combaterea bolilor infecto-contagioase. Sunt indispensabile următoarele măsuri:
Igiena personală – în special spălarea mâinilor (germenii patogeni sunt
transmişi de la mâinile infectate la gură);
Evitarea contaminării apei (fântâni igienice izolate, conductele de apă potabilă
să nu aibă spărturi, fisuri);
Protecţia şi dezinfecţia apei şi o canalizare corespunzătoare;
Interzicerea folosirii apei de râu;
Controlul bacteriologic al scaunului periodic la personalul care lucrează
la instalaţiile centrale de apă, în industrie, în comerţul alimentar, în instituţiile
de copii etc. (în cazul nostru controlul bacteriologic al părinţilor copilului şi a
celorlalte persoane cu care vine în contact acest copil);
În caz de epidemii se va bea numai apă fiartă şi răcită, iar apa folosită la
spălatul alimentelor va fi, de asemenea, fiartă şi răcită;
Colectarea şi îndepărtarea corectă şi igienică a resturilor alimentare, a
excretelor etc.
163
1631
- Tampoane sterilizate montate pe port-tampon prevăzute cu dopuri de cauciuc şi
introduse în eprubete sterile;
- Sondă Nėlaton nr. 16 – 18, purgativ salin;
- Eprubete cu medii de cultură;
- Materiale pentru toaleta perineală;
- Muşama, aleză, lampă de spirt, chibrituri.
Pacient
Psihic
- Îl anunţ şi îi explic necesitatea examinării
Fizic
- În preziua examenului îi administrez un purgativ salin (sulfat de magneziu 20
– 30 g);
- Îi spun să îşi golească vezica urinară;
- Îi efectuez toaleta regiunii perineale;
- Instruiesc pacientul să folosească recipientul steril pentru defecare
Execuţie:
Recoltare din scaun spontan sau provocat
- Îmi spăl mâinile;
- Protejez patul cu muşama şi aleză;
- Aşez bazinetul sub pacient;
- Recoltez cu lingura recipientului câteva fragmente din diferite părţi
ale scaunului (mucus, puroi);
- Se introduce lingura în ciment
Recoltarea directă din rect
- Aşez pacientul în decubit lateral stâng cu membrul inferior drept întins,
iar cel stâng în flexie;
- Îndepărtez fesele şi introduc tamponul steril, prin mişcări de rotaţie
prin anus în rect;
- Şterg mucoasa rectală;
- Îndepărtez tamponul şi îl introduc în eprubeta sterilă, după ce îi flambez
gâtul
Recoltarea la copil
- Folosesc sonda Nėlaton;
- Ataşez la capătul liber al sondei o seringă;
- Introduc sonda prin anus pe o distanţă de 10 – 15 cm;
- Aspir cu seringa;
- Îndepărtez sonda şi golesc conţinutul prin insuflare într-o eprubetă sterilă
Recoltarea pentru ouă de paraziţi
- O pot executa şi prin raclare cu o spatulă de os sau cu o baghetă de lemn
plată şi bine lustruită, înmuiată în glicerină cu apă în părţi egale;
- Metoda constă în raclarea pielii din vecinătatea orificiului anal, în
special pentru oxiuri, care se depun în această regiune
164
1641
Tema nr. 33
Doamna M.D., în vârstă de 55 ani, obeză, se prezintă în cursul nopţii la U.P.U. pentru
dureri puternice în hipocondrul drept, iradiere în spate, omoplat şi umărul drept, greţuri,
0 0
vărsături, frisoane, febră 39 – 40 C, tahicardie. La examenul obiectiv hipocondrul drept
este dureros la palpare, vezicula biliară este palpabilă. Diagnostic medical: Litiază biliară.
1. Întocmiţi planul de îngrijire preoperator
2. Tehnica: recoltarea scaunului pentru hemoragii oculte.
Planul de îngrijire
165
1651
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta beneficiază de un mediu de siguranţă,
fără riscuri, este echilibrată psihic şi are o bună pregătire preoperatorie.
2. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie
P: circulaţie inadecvată
E: afectare biliară
S: dureri cu iradiere în spate, tahicardie, frisoane, febră
Obiect ive:
- Pacienta să prezinte o circulaţie adecvată
Intervenţii autonome
- Aplic tehnici de favorizare a circulaţiei: exerciţii active, pasive şi masaje;
- Informez pacienta asupra stadiului bolii sale, asupra gradului de efort pe care poate
să-l depună şi asupra importanţei continuării tratamentului
medicamentos;
- Urmăresc efectul medicamentelor administrate
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic
167
1671
Intervenţii delegate
- Reechilibrez pacienta, la indicaţia medicului, cu perfuzii intravenoase cu
ser fiziologic, glucoză 5%, bicarbonat de sodiu, după datele ionogramei;
- La indicaţia medicului administrez medicaţie sedativă
Evaluare
Pacienta desfăşoară o activitate fizică crescută, urmează un regim
alimentar hipocaloric şi răspunde bine la tratament (începe să slăbească).
4. Nevoia de a elimina
P: eliminare inadecvată
E: afectare biliară
S: greţuri, vărsături, frisoane, febră
Obiect ive:
- Pacienta să fie menajată fizic şi psihic în timpul vărsăturii
- Pacienta să fie echilibrată hidro-electrolitic şi acido-bazic
Intervenţii autonome
- Aşez bolnava în decubit dorsal, cu capul într-o parte cât mai aproape de
marginea patului;
- Liniştesc bolnava din punct de vedere psihic;
- Ajut bolnava în timpul vărsăturii şi păstrez produsul eliminat;
- Învăţ bolnava să inspire profund;
- Îi ofer bolnavei un pahar cu apă să îşi clătească gura după vărsătură;
- Încurajez pacienta;
- Rehidratarea orală o încep treptat şi încet cu cantităţi mici de lichide reci oferite
cu linguriţa;
- Fac bilanţul lichidelor intrate şi eliminate.
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic: antiemetice, dar nimic per oral
deoarece bolnava are vărsături: emetiral supozitoare, torecan (fiole), plegomazin
(fiole)
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta nu mai prezintă vărsături şi este echilibrată
fizic şi psihic.
170
1701
- Un rezultat anormal (culoarea devine albastra) arata faptul ca a fost găsit sânge
in materiile fecale in momentul efectuării testului. Rezultatele anormale ale
testului se numesc pozitive.
- Dacă în timpul efectuării testului se găseşte sânge in materiile fecale, asta nu
înseamnă obligatoriu ca pacientul are cancer, deoarece acest test prezintă o
incidenţă mare de rezultate fals-pozitive. Acestea din urmă pot apărea din
cauza unor altor afecţiuni cum ar fi hemoroizii, colita ulcerativă, ulcer,
administrarea de aspirină sau consumul de carne roşie.
Îngrijirea ulterioară a pacientului
- Se efectuează toaleta în regiunea anală;
- Se îmbracă pacientul şi se aşează comod;
- Se aeriseşte camera
Reorganizare
- Se îndepărtează materialele folosite;
- Se curăţă riguros şi se pregătesc pentru sterilizare
Testul se notează în foaia de observaţie a pacientului
171
1711
Tema nr. 34
Planul de îngrijire
171
1711
- Pacientul să-şi satisfacă nevoile în funcţie de starea lui de sănătate şi gradul
de dependenţă
Intervenţii autonome
- Iau măsuri sporite de evitare a transmiterii infecţiilor nosocomiale;
- Aplic măsurile de prevenire a complicaţiilor septice;
- Ajut şi suplinesc pacientul în satisfacerea nevoilor organismului;
- Determin pacientul să participe la luarea deciziilor privind îngrijirile;
- Asigur legătura pacientului cu familia prin vizite frecvente;
- Asigur un mediu de protecţie psihică adecvat stării de boală a pacientului,
prin înlăturarea excitanţilor fizici şi psihici (pacientul fiind alcoolic, deci
foarte
influenţabil la excitanţii fizici şi psihici referitori la alcool) – aplic tehnici
de psihoterapie adecvată;
- Asigur condiţii de mediu adecvate: cameră aerisită, temperatură adecvată;
- Institui împreună cu pacientul un program zilnic de exerciţii fizice şi respiratorii
uşoare pentru a înlătura starea de oboseală şi
astenie
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul nu mai prezintă risc de complicaţii şi
îşi satisface nevoile în funcţie de starea lui de sănătate şi gradul de dependenţă.
173
1731
3. Nevoia de a elimina
Obiect ive:
- Pacientul să fie menajat fizic şi psihic în timpul vărsăturii
Intervenţii autonome
- Aşez bolnavul în decubit dorsal, cu capul într-o parte cât mai aproape de
marginea patului;
- Liniştesc bolnavul din punct de vedere psihic;
- Ajut bolnavul în timpul vărsăturii şi păstrez produsul eliminat;
- Învăţ bolnavul să inspire profund;
- Îi ofer bolnavului un pahar cu apă să îşi clătească gura după vărsătură;
- Încurajez pacientul;
- Rehidratarea orală o încep treptat şi încet cu cantităţi mici de lichide reci oferite
cu linguriţa;
- Fac bilanţul lichidelor intrate şi eliminate.
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic: antiemetice, dar nimic per oral
deoarece bolnava are vărsături: emetiral supozitoare, torecan (fiole), plegomazin
(fiole);
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul nu mai prezintă vărsături şi este echilibrat
hidro- electrolitic şi acido-bazic..
4. Nevoia de a comunica
P: comunicare ineficientă la nivel afectiv
E: litiaza biliară
S: durere intensă, greaţă, vărsături
Obiect ive:
- Pacientul să se poată afirma, să aibă o percepţie pozitivă despre sine;
- Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavului;
- Dau posibilitatea pacientului să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi dorinţele
sale;
- Dau posibilitatea pacientului să ia singură deciziile;
- Învăţ bolnavul tehnici de relaxare, de comunicare şi de relaxare;
- Ajut pacientul să identifice posibilităţile sale de a asculta, de a schimba idei cu
alţii, de a crea legături semnificative;
- Antrenez bolnavul în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii.
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului îi administrez pacientului anxiolitice şi antidepresive
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o percepţie pozitivă despre sine şi este
ferit de pericole interne sau externe.
175
1751
- Fiind o boală ce afectează ficatul toate intervenţiile şi toată educaţia pentru
sănătate a pacientului vizează protejarea ficatului, sprijinirea regenerării celulelor
hepatice, corectarea reacţiilor inflamatorii şi a altor dezechilibre funcţionale
176
1761
Se aşează şorţul de cauciuc;
Se îndepărtează proteza dentară (dacă e cazul);
I se oferă tăviţa renală şi este rugat să şi-o ţină sub bărbie (pentru captarea
salivei şi pentru imobilizarea pacientului)
Execuţie
- Asistenta se spală pe mâini, îmbracă mănuşile sterile şi şorţul de cauciuc;
- Umezeşte sonda, se aşează în dreapta pacientului şi îi fixează capul între mână şi
torace;
- Cere pacientului să deschidă gură şi să respire adânc;
- Introduce capul sondei până la peretele posterior al faringelui, cât mai aproape
de rădăcina limbii invitând pacientul să înghită;
- Prin deglutiţie, sonda pătrunde în esofag şi prin mişcări blânde de împingere
ajunge în stomac (la marcajul 40 – 50 cm la arcada dentară);
- La capătul liber al sondei se adaptează pâlnia şi se aduce la nivelul toracelui
pacientului;
- Se verifică temperatura lichidului de spălătură şi se umple pâlnia;
- Se ridică pâlnia deasupra capului pacientului;
- Înainte ca pâlnia să se golească complet, se coboară cu 30 – 40 cm sub nivelul
epigastrului în poziţie verticală pentru a se aduna în ea lichidul din stomac;
- Se goleşte conţinutul pâlniei în vasul colector;
- Se repetă operaţia până ce lichidul este curat, limpede, fără resturi alimentare sau
substanţe străine;
- Se îndepărtează pâlnia şi se pensează capătul liber al sondei, după care se extrage
cu atenţie, pentru a se împiedica scurgerea conţinutului ei în faringe, de unde
ar putea fi aspirat de către pacient
Pregătirea produsului pentru examenul de laborator
- Dacă spălătura s-a efectuat pentru eliminarea unor substanţe toxice ingerate
accidental sau voluntar, tot ceea ce s-a evacuat se va păstra pentru examinarea de
către medic, iar un eşantion va fi trimis la laborator
Îngrijirea ulterioară a pacientului
- I se oferă un pahar cu apă să-şi clătească gura;
- I se şterg mucozităţile de pe faţă şi bărbie;
- Se îndepărtează tăviţa renală şi şorţul;
- Se aşează pacientul într-o poziţie comodă
Tehnica se notează în foaia de observaţie a pacientului
177
1771
Tema nr. 35
Planul de îngrijire
178
1781
2. Nevoia de a elimina
P: Eliminare inadecvata
E: Ciroza hepatică
S: greaţă, vomă, gust amar, gingivoragii, epistaxis
Obiect ive:
- Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic şi acido-bazic;
- Pacientul să fie echilibrat psihic;
- Pacientul să-şi satisfacă celelalte nevoi fundamentale
Intervenţii autonome
- Asigur pacientului repaus la pat;
- Îl liniştesc din punct de vedere psihic;
- Menţin constantă temperatura corporală (deoarece au loc pierderi de energie);
- Încălzesc pacientul cu termofoare, pături, perne electrice;
- Servesc bolnavul la pat cu bazinet;
- Protejez patul cu aleză şi muşama;
- Îl ajut în timpul vărsăturii şi păstrez produsul eliminat;
- Îi ofer pacientului un pahar cu apă ca să îşi clătească gura după fiecare vărsătură;
- Monitorizez funcţiile vitale şi vegetative;
- Corectez tulburările hidro-electrolitice şi rezerva alcalină;
- Supraveghez scaunul, urina (cantitatea şi culoarea), icterul tegumentar,
greutatea corporală şi le notez în foaia de temperatură;
- Hidratez pe cale orală pacientul;
- Alimentez bolnavul cu produse lactate, zarzavaturi şi fructe fierte coapte,
supe, piureuri de zarzavat. Alimentele sunt desodate;
- Ajut pacientul să îşi satisfacă celelalte nevoi ale organismului;
- Educ pacientul şi antrenez familia pentru a respecta alimentaţia şi normele de
viaţă impuse.
Intervenţii delegate
- Hidratez pe cale parenterală pacientul cu soluţii de glucoză tamponată cu insulină;
- Administrez medicaţia hepatoprotectoare, corticoterapia şi medicaţia calmantă
a pruritului.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul este echilibrat hidro-electrolitic şi acido-bazic.
Pacientul este echilibrat psihic. Bolnavul reuşeşte să îşi satisfacă celelalte nevoi
fundamentale.
3. Nevoia de a comunica
P: perturbarea imaginii de sine
E: Ciroza hepatică
S: astenie, oboseală, inapetenţă, gingivoragii, epistaxis
Obiect ive:
- Pacientul să aibă o percepţie pozitivă de sine;
179
1791
- Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii delegate
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavului;
- Dau posibilitatea pacientului să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi
dorinţele sale;
- Dau posibilitatea pacientului să ia singur decizii;
- Învăţ pacientul tehnici de afirmare de sine, de comunicare şi de relaxare;
- Antrenez pacientul în discuţii cu colegii de salon care au aceeaşi boală ca şi el;
- Antrenez bolnavul în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii;
- Supraveghez în permanenţă bolnavul.
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic: antidepresive, anxiolitice.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul prezintă o imagine pozitivă despre sine şi
este ferit de pericolele interne şi externe.
182
1821
- Injectarea insulinei se face după tehnicile cunoscute ale injecţiilor
subcutanate, respectând locurile de elecţie şi regulile de asepsie;
- Asistenta medicală supraveghează pacientul şi sesizează apariţia unor complicaţii
generale sau locale (hipoglicemia, alergia la insulină, distrofia atrofică
sau hipertrofică);
- Asistenta medicală recoltează sânge, urină, a jėune şi postprandial,
pentru monitorizarea glicemiei şi a glicozuriei;
- Asistenta medicală învaţă pacientul cu diabet zaharat, insulino-dependent, să-şi
administreze singur insulina prin injecţie subcutanată, respectând zonele de
elecţie,
doza şi măsurile de asepsie
Atenţie
Fiecare tip de insulină se administrează cu seringă separată;
Fiecare amestec insulinic se administrează cu seringă separată;
După dezinfecţia dopului de cauciuc, al flaconului de insulină, se aşteaptă
evaporarea alcoolului;
Rotaţia locurilor de elecţie ale injecţiilor subcutanate este obligatorie pentru a
preveni lipodistrofia;
La pacienţii normoponderali, pentru injectarea subcutanată a insulinei la nivel
abdominal, nu este necesar formarea pliului cutanat;
La pacienţii supraponderali, indiferent de locul de elecţie al injecţiei subcutanate cu
insulină, se va forma pliul şi se vor utiliza ace de 12,5 – 19,5 mm
b) Pentru administrarea antidiabeticelor orale:
- Asistenta medicală administrează antidiabeticele sulfonamide
(tolbutamid, glibenclamid) cu 30 minute înaintea meselor;
- Asistenta medicală supraveghează pacientul şi sesizează apariţia unor efecte
secundare;
- Asistenta medicală recoltează sânge şi urină pentru monitorizarea glicemiei
şi glicozuriei
180
1801
Tema nr. 36
0
Doamna B.N., în vârstă de 30 ani, se internează pentru febră (39 – 40 C), frisoane
repetate, cefalee, transpiraţii, vărsături, dureri lombare şi în flancuri, uneori cu
caracter colicativ, polakiurie, disurie, piurie. Pacienta este tahicardică, anxioasă. Diagnostic
medical: Pielocistita acută.
1. Întocmiţi planul de îngrijire
2. Tehnica: Recoltarea urinei pentru proba Addis.
Planul de îngrijire
181
1811
2. Nevoia de a elimina
P1: eliminare urinară inadecvată
E1: Pielocistita acută
S1: polakiurie, disurie, piurie
Obiect ive:
- Pacienta să fie echilibrată hidro-electrolitic şi acido-bazic;
- Pacienta să nu prezinte complicaţii cutanate, respiratorii sau urinare
Intervenţii autonome
- Fac zilnic bilanţul hidric, măsurând cu conştiinciozitate ingestia şi excreţia;
- Cântăresc zilnic pacienta;
- Administrez pacientei lichide în cantitate mare;
- Asigur pacientei igiena corporală riguroasă;
- Servesc pacienta la pat cu urinar şi bazinet (dacă este cazul);
- Schimb pacientei lenjeria de pat şi de corp ori de câte ori este nevoie;
- Asigur o atmosferă caldă, răspund prompt şi cu solicitudine la chemarea pacientei;
- Încurajez pacienta să-şi exprime gândurile şi sentimentele în legătură cu
problema de dependenţă.
Intervenţii delegate
- Corectez dezechilibrul hidric prin instituirea unei perfuzii cu glucoză, vitamine
şi electroliţi în funcţie de ionograma serică şi urinară;
- Corectez dezechilibrul acido-bazic, în funcţie de rezerva alcalină, la
indicaţia medicului;
- Administrez şi alte medicamente la indicaţia medicului
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta este echilibrată hidro-electrolitic şi acido-
bazic. Pacienta nu prezintă complicaţii cutanate, respiratorii sau urinare.
182
1821
În urma îngrijirilor acordate pacienta nu mai prezintă vărsături şi este echilibrată psihic
şi fizic.
4. Nevoia de a comunica
P: comunicare inadecvată la nivel afectiv
E: Pielocistita acută
S: cefalee, tahicardie, anxietate
Obiect ive:
- Pacienta să se poată afirma, să aibă o percepţie pozitivă despre sine;
- Pacienta să fie ferită de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavei;
- Dau posibilitatea pacientei să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi dorinţele
sale;
- Dau posibilitatea pacientei să ia singură deciziile;
- Învăţ bolnava tehnici de relaxare, de comunicare şi de relaxare;
- Ajut pacienta să identifice posibilităţile sale de a asculta, de a schimba idei cu alţii,
de a crea legături semnificative;
- Antrenez bolnava în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii.
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului îi administrez pacientei anxiolitice şi antidepresive
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta are o percepţie pozitivă despre sine şi este
ferită de pericole interne sau externe.
183
1831
Obiect ive:
- Pacienta să acumuleze noi cunoştinţe;
- Pacienta să dobândească atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi
Intervenţii autonome
- Explorez nivelul de cunoştinţe a bolnavei privind boala, modul de
manifestare, modul de participare la intervenţii şi la procesul de recuperare;
- Stimulez dorinţa de cunoaştere;
- Motivez importanţa acumulării de noi cunoştinţe;
- Conştientizez bolnava asupra propriei responsabilităţi privind sănătatea;
- Verific dacă bolnava a înţeles corect mesajul transmis şi dacă şi-a însuşit
cunoştinţele;
- Recomand pacientei băi de şezut calde;
- Educ pacienta pentru prevenirea recidivelor:
Tratamentul afecţiunilor ginecologice;
Purtarea lenjeriei curate;
Igiena organelor genitale externe;
Igiena regiunii perianale;
Hidratare corespunzătoare
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta a acumulat noi cunoştinţe despre boala sa şi
a dobândit atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi.
- Prima urină de dimineaţă se aruncă, apoi timp de trei ore pacientul nu va ingera
lichide;
- După aceste trei ore se colectează urina într-un recipient curat;
- Se notează cantitatea totală colectată şi se aduce la laborator într-un eşantion de
50 ml;
- Eşantionul va fi pus într-un recipient pentru sumar de urină pe eticheta căruia se
vor nota numele şi prenumele pacientului şi volumul urinar colectat în cele trei
ore.
Sediment de urină - proba Addis - este un test de laborator folosit pentru a
stabili, existenţa hematiilor în urină (hematuria), existenţa leucocitelor în urină (leucocituria),
în cazul
diagnosticării ţi monitorizării afecţiunilor renale şi ale tractului urinar. Leucocitele pot
fi prezente în urină, sub un anumit nivel, fără a exista o stare patologică. Rezultatele
examinării
sedimentului de urină (proba Addis) coroborate cu informaţiile examenului clinic vor
stabili cu precizie diagnosticul.
Testul sediment de urină - proba Addis - consta in stabilirea numărului de globule roşii
(eritrocite) si de globule albe (leucocite) eliminate în urina pe minut prin numărarea
elementelor celulare conţinute în sedimentul rezultat după centrifugarea unui eşantion
de urină.
Sediment urinar reprezintă un depozit de celule, resturi celulare si alte elemente
care se depun la fundul unei eprubete, după sedimentare sau centrifugarea probei de urină.
Numărul de elemente celulare găsite se exprima pe mililitru de urină şi pe
minut. Recomandări pentru sediment de urină - proba Addis :
- Se face toaleta zonei genitale cu apa şi săpun;
- Prima urina de dimineaţă se aruncă;
- Pacientul rămâne la pat, se recoltează următoarea urină la un interval de 3 ore fără
a se consuma lichide;
- Se recomanda utilizarea unui urocultor
- Se aduce la laborator, într-un interval cât mai scurt, toată cantitatea de
urină recoltată
Testul sediment de urină (proba Addis) poate stabili şi prezenţa în urină a celulelor
epiteliale, prezenţa cilindrilor urinari, prezenţa cristalelor, prezenţa florei microbiene, ce
pot avea o semnificaţie clinica.
Tema nr. 37
0
Doamna D.C., după expunere la frig şi umezeală, prezintă: febră – 39 C, tuse seacă,
chinuitoare, junghi toracic posterior drept, accentuat de inspir, herpes buza inferioară.
Radioscopia pulmonară a confirmat diagnosticul de Pneumonie acută lobară dreaptă.
1. Întocmiţi planul de îngrijire
2. Tehnica: Recoltarea sputei pentru examenul bacteriologic
Planul de îngrijire
Intervenţii delegate
- La recomandarea medicului institui perfuzii cu glucoză, hidrolizate de proteine
şi amestecuri de aminoacizi, vitamine şi electroliţi
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta este echilibrată hidro-electrolitic
190
1901
Tema nr. 38
191
1911
- Ajut şi suplinesc pacienta în satisfacerea nevoilor organismului;
192
1921
- Determin pacienta să participe la luarea deciziilor privind îngrijirile;
- Aplic măsurile de prevenire a complicaţiilor septice;
- Pregătesc pacienta fizic şi psihic pentru examenele clinice şi paraclinice;
- Monitorizez pacientei funcţiile vitale şi vegetative
Intervenţii delegate
- Recoltez sânge şi urină pentru examenele de laborator;
- Administrez tratamentul antialgic şi antiinflamator prescris de medic;
- Particip la efectuarea injecţiei intra- şi periarticulară
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta prezintă un mediu de siguranţă fără accidente
şi infecţii şi este echilibrată psihic.
193
1931
Intervenţii delegate
- Identific capacitatea şi limitele fizice ale pacientei;
- Îi acord un timp suficient pacientei pentru a e îmbrăca şi dezbrăca, îi recomand
pacientei, pentru a-i fi mai uşor sau dacă ameţeşte, să se îmbrace într-un fotoliu
şezând;
- Sugerez familiei sau aparţinătorilor pacientei să-i procure haine largi, uşor
de îmbrăcat, cu mod de încheiere simplu; încălţăminte fără şiret;
- Fac zilnic exerciţii de motricitate fină cu pacienta descriindu-i gestica
necesară îmbrăcării şi dezbrăcării; încălţării şi descălţării
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta se poate îmbrăca şi încălţa singură.
4. Nevoia de a comunica
P: comunicare ineficientă la nivel afectiv
E: impotenţa funcţională
S: anxietate, dureri
Obiect ive:
- Pacienta să se poată afirma, să aibă o percepţie pozitivă despre sine;
- Pacienta să fie ferită de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavei;
- Dau posibilitatea pacientei să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi dorinţele
sale;
- Dau posibilitatea pacientei să ia singură deciziile;
- Învăţ bolnava tehnici de relaxare, de comunicare şi de relaxare;
- Ajut pacienta să identifice posibilităţile sale de a asculta, de a schimba idei cu alţii,
de a crea legături semnificative;
- Antrenez bolnava în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii.
Intervenţii delegate
La indicaţia medicului îi administrez pacientei anxiolitice şi antidepresive
194
1941
- Observ şi notez orice schimbare în comportamentul pacientei (depresie, satisfacţie);
- Aplic tehnicile de îngrijire adaptate nevoilor pacientei;
- Identific împreună cu pacienta factorii care o împiedică să se realizeze: familia,
anturajul, limite economice, starea de sănătate;
- Încerc să îi cunosc, din discuţiile purtate cu bolnava, toate aspiraţiile, sentimentele,
interesele şi capacităţile lui;
- Ajut pacienta în reevaluarea capacităţilor şi aspiraţiilor sale;
- Susţin pacienta în stabilirea şi elaborarea unor proiecte;
- Ajut pacienta să se adapteze la noul rol pe care îl are la statusul său;
- Ajut pacienta să realizeze o percepere justă a realităţii, să se integreze în colectiv;
- Observ reacţiile de satisfacţie sau nemulţumire ale pacientei;
- Îi explic pacientei necesitatea cunoaşterii mediului în care trăieşte şi a celor din jur
Intervenţii delegate
- La recomandarea medicului îi administrez pacientei antidepresive şi anxiolitice
Evaluare
În urma îngrijirilor pacienta acordate este conştientă de propria sa valoare şi şi-
a recăpătat interesul faţă de sine şi faţă de alţii.
195
1951
Tehnica: Semne de probabilitate şi de certitudine ale unei fracturi
Domnul B.D. prezintă durere lombară intensă, apărută brusc, care iradiază spre
organele genitale şi faţa internă a coapsei, polakiurie cu disurie, agitaţie, nelinişte.
Examenul sumar de urină evidenţiază prezenţa hematiilor în urină. Diagnosticul medical:
Colică renală.
1. Întocmiţi planul de îngrijire
2. Tehnica perfuziei
Planul de îngrijire
P2: anxietate
E2: litiaza renală
S2: durerea
197
1971
Obiect ive:
198
1981
- Pacientul să îşi satisfacă nevoile în funcţie de starea sa de sănătate
- Pacientul să beneficieze de un mediu siguranţă pentru înlăturarea stării de anxietate
Intervenţii autonome
- Favorizez adaptarea persoanei la noul mediu;
- Creez un mediu optim pentru ca pacientul să îşi poată exprima nevoile, emoţiile;
- Învăţ pacientul tehnici de relaxare;
- Încurajez pacientul la lectură şi alte activităţi pentru a înlătura starea de anxietate;
- Încurajez pacientul să comunice cu cei din jur să îşi exprime emoţiile,
nevoile, frica, opiniile;
- Supraveghez durerea notând caracteristicile ei şi mijloacele nefarmacologice
(punga de gheaţă) folosite pentru diminuarea ei;
- Pregătesc pacientul pentru examene radiologice şi ecografice în vederea
stabilirii diagnosticului;
Intervenţii delegate
- Administrez la recomandarea medicului anxiolitice şi
antalgice
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul beneficiază de un mediu de siguranţă
pentru înlăturarea stării de anxietate şi îşi satisface nevoile în funcţie de starea sa de sănătate.
2. Nevoiadeaelimina P:
alterarea confortului
E: litiaza renală
S: polakiurie cu disurie, agitaţie,
nelinişte
Obiect ive:
- Pacientul să prezinte confort fizic şi
psihic;
- Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic şi acido-
bazic
Intervenţii autonome
- Fac zilnic bilanţul hidric, măsurând cu conştiinciozitate ingestia şi
excreţia;
- Cântăresc zilnic pacientul;
- Administrez pacientului lichide în cantitate
mare;
- Asigur pacientului igiena corporală
riguroasă;
- Servesc pacientul la pat cu urinar şi bazinet (dacă este
cazul);
- Schimb pacientului lenjeria de pat şi de corp ori de câte ori este
nevoie;
- Asigur o atmosferă caldă, răspund prompt şi cu solicitudine la
chemarea pacientului;
- Încurajez pacientul să-şi exprime gândurile şi sentimentele în legătură cu
problema de dependenţă.
Intervenţii delegate
- Corectez dezechilibrul hidric prin instituirea unei perfuzii cu glucoză, vitamine
şi electroliţi în funcţie de ionograma serică şi urinară;
- Corectez dezechilibrul acido-bazic, în funcţie de rezerva alcalină, la
indicaţia medicului;
- Administrez şi alte medicamente la indicaţia medicului
- Corectez dezechilibrul acido-bazic în funcţie de rezerva alcalină şi ionograma
serică.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are un confort fizic şi psihic bun şi
este echilibrat hidro-electrolitic şi acido-bazic.
3. Nevoia de a bea şi a mânca
P: risc de deshidratare
E: litiaza renală
S: polakiurie cu disurie
Obiect ive:
- Pacientul să aibă o stare de bine
- Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic şi nutriţional
Intervenţii autonome
- Cresc aportul de lichide şi alimente;
- Explorez gusturile şi obiceiurile alimentare ale pacientului;
- Explorez preferinţele pacientului asupra alimentelor permise şi interzise;
- Conştientizez pacientul asupra importanţei regimului alimentar în
menţinerea sănătăţii;
- Fac bilanţul ingesta/excreta;
- Asigur alimentaţia astfel:
În perioadele dureroase – regim hidric îmbogăţit cu făinoase, supe de
zarzavat, apoi brânză de vaci, carne fiartă de pui sau de vită;
În perioadele de linişte – sunt contraindicate alimentele grase: carnea, şunca,
mezelurile, prăjelile şi conservele;
- Învăţ pacientul categoriile de alimente din ghidul alimentar şi
echivalenţele cantitative şi calitative, în vederea înlocuirii unui aliment cu altul:
100 grame glucide sunt cuprinse în: 100 g zahăr; 120 g orez; 135 g tăiţei; 200
g pâine; 450 g fructe uscate; 200 g legume uscate; 500 g cartofi; 650 g
fructe
proaspete;
100 g proteine sunt cuprinse în: 3000 ml lapte, 450 g carne albă (pasăre, viţel);
650 g peşte; 400 g brânză;
100 g lipide sunt cuprinse în: 100 g ulei vegetal; 100 g unt; 100 g untură de
porc
- Las pacientul să aleagă alimentele după gusturile sale respectând contraindicaţiile
regimului.
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o stare de bine, nu mai prezintă risc
de deshidratare şi este echilibrat hidro-electrolitic şi nutriţional.
201
2012
Tema nr. 40
Domnul I.C., în vârstă de 60 ani, este adus în U.P.U. Pacientul declară că în urma
expunerii prelungite la frig, prezintă o durere cu caracter constrictiv, ca o gheară, cu
localizare retrosternală şi care cuprinde regiunea precordială. Durerea iradiază în umărul
stâng şi de-a lungul membrului superior stâng, pe marginea cubitală, până la ultimele două
degete. I se administrează nitroglicerină sublingual şi durerea cedează după 2 – 3 minute.
Diagnostic: Angina pectorală.
1. Întocmiţi planul de îngrijire
2. Tehnica: Incidentele şi accidentele transfuziei
Planul de îngrijire
1. Nevoia de a evita perico lele
P: risc de complicaţii
E. angina pectorală
S: durere retrosternală
Obiect ive:
- Pacientul să nu mai prezinte durere;
- Pacientul să nu prezinte complicaţii imediate sau tardive
Intervenţii autonome
- Ajut pacientul să descrie corect durerea şi să sesizeze momentele de remisie
sau exacerbare;
- Aşez bolnavul în decubit dorsal şi în repaus absolut;
- Îi interzic cu desăvârşire fumatul şi alcoolul
- Favorizez adaptarea pacientului la noul mediu;
- Creez un mediu optim pentru ca pacientul să îşi poată exprima temerile,
emoţiile, nevoile;
- Ajut pacientul să îşi recunoască anxietatea;
- Furnizez mijloace de comunicare adecvate stării pacientului (evitarea discuţiilor
cu voce tare, chemărilor la telefon);
- Furnizez explicaţii clare şi deschise asupra îngrijirilor programate;
- Învăţ pacientul tehnici de relaxare;
- Încurajez pacientul la lectură şi alte activităţi pentru a înlătura starea de anxietate;
- Asigur legătura pacientului cu familia prin vizite frecvente (dar evit
vizitarea bolnavului în grup sau vizitele lungi);
- Ajut şi suplinesc pacientul în satisfacerea nevoilor organismului;
- Monitorizez în permanenţă funcţiile vitale şi vegetative;
- Mesele zilei le fracţionez pentru a evita consumul de cantităţi mar la o masă;
- Institui bolnavului o alimentaţie pasivă la pat, în primele zile în decubit dorsal;
- Respect orele de administrare a medicamentelor, deoarece întârzierile pot
provoca bolnavului emoţii inutile
- Tratamentul medicamentos îl administrez numai la pat în poziţie orizontală;
202
2022
- Regimul alimentar pe care îl administrez va fi hiposodat şi hipocaloric. În
primele zile voi alcătui un regim alimentar compus din lichide şi pireuri date lent
cu lingura, ceaiuri, compoturi sucuri de fructe, ouă moi;
- Servesc bolnavul la pat cu urinar şi bazinet, fără să îl ridic din poziţie şezândă;
- Diureze şi scaunul le notez în foaia de observaţie;
- Monitorizez în permanenţă funcţiile vitale şi vegetative;
- Pregătesc psihic şi fizic pacientul pentru examenele radiologice şi de laborator
Intervenţii delegate
- Recoltez sânge (pentru dozările enzimatice, a fibrinogenului,
glicemiei, determinarea leucocitozei, a VSH, colesterolului, acidului uric,
timpul Quick) pentru examenele de laborator;
- Constipaţia trebuie combătută cu clisme uleioase sau laxative uşoare
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul nu mai prezintă durere şi complicaţii
imediate sau tardive.
3. Nevoia de a comunica
P: anxietate
E: angina pectorală
S: durere retrosternală
Obiect ive:
- Pacientul să se poată afirma şi să aibă o percepţie pozitivă de sine
- Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările bolnavului;
203
2032
- Dau posibilitatea pacientului să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi
dorinţele sale;
- Supraveghez în permanenţă bolnavul;
- Învăţ bolnavul tehnici de afirmare de sine, de comunicare, de relaxare;
- Ajut bolnavul de a schimba idei cu alţii, de a crea legături semnificative;
- Antrenez bolnavul în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii
Intervenţii delegate
- La recomandarea medicului administrez pacientului antidepresive, anxiolitice
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o percepţie pozitivă faţă de sine şi este
ferită de pericole interne sau externe.
204
2042
Intervenţii autonome
- Explorez nivelul de cunoştinţe a bolnavului privind boala, modul de
manifestare, modul de participare la intervenţii şi la procesul de recuperare;
- Stimulez dorinţa de cunoaştere;
- Motivez importanţa acumulării de noi cunoştinţe;
- Conştientizez bolnavul asupra propriei responsabilităţi privind sănătatea;
- Verific dacă bolnavul a înţeles corect mesajul transmis şi dacă şi-a însuşit
cunoştinţele;
- Instruiesc bolnavul asupra modului de viaţă la externare: modul cum trebuie luate
medicamentele, semnele supradozării digitale, prezentarea la control periodic.
o bună educaţie a bolnavului reduce şansele unei decompensări sau agravări;
- Încerc să restabilesc bolnavului încrederea în sine şi capacitatea de
muncă anterioară îmbolnăvirii;
- Insist asupra respectării regimului alimentar, nocivităţii fumatului, programului
raţional de viaţă şi de muncă
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul a acumulat noi cunoştinţe despre boala sa şi a
dobândit atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi.
Incidentele transfuziei
- Înfundarea aparatului cu cheag – se schimbă aparatul
- Sângele poate conţine cheaguri sau pelicule de fibrină ce se depun pe filtru – se
schimbă flaconul şi perfuzorul;
- Ieşirea acului din venă;
- Perforarea venei;
- Coagularea sângelui venos refulat în ac – se schimbă acul
Accidentele transfuziei
- Incompatibilitatea de grup în sistemul OAB, manifestată sub forma
şocului hemolitic
Se întrerupe transfuzia la apariţia semnelor precoce (frison, tahicardie, dispnee,
cianoză, stare generală alterată, dureri lombare şi/sau retrosternale);
- Transfuzarea unui sânge alterat
Sângele infectat cu germeni virulenţi provoacă frisoane puternice la 1 – 2
ore după transfuzie; se încălzeşte pacientul cu pături, buiote (termofoare)
şi se administrează băuturi calde, se începe antibioterapie masivă, în funcţie de
antibiograma sângelui infectat;
Dacă sângele este infectat cu: virusul hepatitei epidemice, cu plasmodiul
malariei, spirochete sau brucele – manifestările apar după trecerea
perioadei respective de incubaţie
- Prezenţa substanţelor piretogene – provoacă frison, cefalee, febră;
- Embolie pulmonară
Cu cheaguri – manifestată prin agitaţie, cianoză, dureri toracice, tuse
chinuitoare, hemoptizie, febră;
205
2052
Cu aer – manifestată prin alterarea bruscă a stării generale, cianoză, dispneee,
tensiune arterială scăzută, puls filiform – se iau măsuri antişoc de către
medicul anestezist - reanimator
- Transfuzia sângelui neîncălzit poate provoca hemoliza intravasculară cu blocaj
renal, şoc post-transfuzional, acidoză metabolică, stop cardiac prin hipotermie
206
2062
Tema nr. 41
Planul de îngrijire
207
2072
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul nu mai este sursă de infecţie şi este echilibrat
psihic.
208
2082
3. Nevoia de a bea şi a mânca
P: alimentaţie prin deficit
E: afectare pulmonară
S: tuse seacă, subfebrilitate şi astenie
Obiect ive:
- Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic;
- Pacientul să fie echilibrat nutriţional
Intervenţii autonome
- Explorez gusturile şi obiceiurile alimentare ale pacientului;
- Conştientizez pacientul asupra importanţei regimului alimentar în
menţinerea sănătăţii;
- Asigur un climat cald şi confortabil;
- Încurajez pacientul
- Servesc pacientul cu alimente la o temperatură moderată, la ore regulate
şi prezentate atrăgător;
- Calculez numărul de calorii în funcţie de boala sa şi adaug 13% pentru fiecare
0C;
grad de temperatură peste 37
- Las pacientul să aleagă alimentele după gusturile sale.
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului alimentez pacientul parenteral, instituind perfuzii
cu glucoză; hidrolizate de proteine şi amestecuri de aminoacizi, vitamine şi
electroliţi.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul este echilibrat hidro-electrolitic şi nutriţional.
4. Nevoia de a comunica
P: comunicare ineficientă la nivel afectiv
E: afectare pulmonară
S: tuse seacă, subfebrilitate şi astenie
Obiect ive:
- Pacientul să se poată afirma, să aibă o percepţie pozitivă despre sine;
- Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavului;
- Dau posibilitatea pacientului să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi
dorinţele sale;
- Dau posibilitatea pacientului să ia singur deciziile;
- Învăţ bolnavul tehnici de relaxare, de comunicare şi de relaxare;
- Ajut pacientul să identifice posibilităţile sale de a asculta, de a schimba idei cu
alţii, de a crea legături semnificative;
- Antrenez bolnavul în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii.
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului îi administrez pacientului anxiolitice şi antidepresive
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o percepţie pozitivă despre sine şi este
ferit de pericole interne sau externe.
5. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării
P: sentiment de devalorizare
E: afectare pulmonară
S: chinte de tuse cu expectoraţie mucoasă amestecată cu sânge, astenie
Obiect ive:
- Pacientul să fie conştient de propria sa valoare şi competenţă
- Pacientul să îşi recapete interesul faţă de sine şi de alţii
Intervenţii autonome
- Ascult activ pacientul pentru a-i permite să îşi exprime sentimentele
privind dificultatea de a se realiza;
- Ajut pacientul să identifice motivele comportamentului său, apreciez posibilităţile
fizice şi intelectuale;
- Sesizez orice formă de interes pentru o anumită activitate şi îl antrenez în
desfăşurarea ei;
- Îndrum pacientul spre acele activităţi care sunt atractive şi totodată utile pentru el;
- Observ şi notez orice schimbare în comportamentul pacientului
(depresie, satisfacţie);
- Aplic tehnicile de îngrijire adaptate nevoilor pacientului;
- Identific cu pacientul factorii care îl împiedică să se realizeze:familia, anturajul,
limitele economice, starea de sănătate;
- Explorez aspiraţiile, sentimentele, interesele şi capacităţile pacientului;
- Îl ajut în reevaluarea capacităţilor şi aspiraţiilor sale;
- Îl susţin în stabilirea sau elaborarea unor proiecte;
- Ajut pacientul să se adapteze la noul rol pe care îl are statutul său;
- Îl ajut să realizeze o percepere justă a realităţii, să se integreze în colectiv;
- Observ reacţiile de satisfacţie sau nemulţumire ale pacientului;
- Explic necesitatea cunoaşterii mediului în care trăieşte şi a celor din jur.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul este conştient de propria sa valoare
şi competenţă şi şi-a recăpătat interesul faţă de sine şi faţă de alţii.
210
2102
- Ţin lecţii de formare a deprinderilor igienice, alimentaţie raţională şi
administrarea diferitelor tratamente;
- Încurajez şi ajut la formarea noilor deprinderi.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul a acumulat noi cunoştinţe despre boala sa şi a
dobândit atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi.
211
2112
Tema nr. 42
Planul de îngrijire
213
2132
- Institui la recomandarea medicului o sondă de aspiraţie nazo-gastrică
pentru combaterea stazei;
- Tot la recomandarea medicului şi în caz de urgenţă institui şi oxigenoterapia 8 – 10
l/min;
- Institui pacientului tot la recomandarea medicului o clismă evacuatoare.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul beneficiază de un mediu de siguranţă,
fără riscuri, este echilibrat psihic şi are o bună pregătire preoperatorie.
3. Nevoia de a elimina
P1: eliminare inadecvată
E1: afectare intestinală
S1: dureri abdominale, vărsături alimentare
Obiect ive:
- Pacientul să fie menajat fizic şi psihic în timpul vărsăturii
- Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic şi acido-bazic
Intervenţii autonome
- Aşez bolnavul în decubit dorsal, cu capul într-o parte cât mai aproape de
marginea patului;
- Liniştesc bolnavul din punct de vedere psihic;
- Ajut bolnavul în timpul vărsăturii şi păstrez produsul eliminat;
- Învăţ bolnavul să inspire profund;
- Îi ofer bolnavului un pahar cu apă să îşi clătească gura după vărsătură;
- Încurajez pacientul;
- Rehidratarea orală o încep treptat şi încet cu cantităţi mici de lichide reci oferite
cu linguriţa;
- Fac bilanţul lichidelor intrate şi eliminate.
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic: antiemetice, dar nimic per oral
deoarece bolnavul are vărsături: emetiral supozitoare, torecan (fiole), plegomazin
214
2142
(fiole)
215
2152
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul nu mai prezintă vărsături şi este echilibrat
fizic şi psihic.
P2: constipaţia
E2: afectare intestinală
S2: dureri abdominale, întreruperea tranzitului intestinal
Obiect ive:
- Pacientul să prezinte un tranzit intestinal normal
Intervenţii autonome
- Asigur pacientului un aport crescut de lichide;
- Determin pacientul să facă exerciţii fizice moderate mai mult pasive;
- Fac bilanţul ingesta/excreta
Intervenţii delegate
- Hidratez pacientul prin perfuzii cu glucoză, ser fiziologic, amestecuri
de aminoacizi;
- Aplic medicaţia prescrisă de medic
217
2172
Tema nr. 43
Planul de îngrijire
219
2192
- Pregătesc sânge izogrup, izoRh şi instalez transfuzia de sânge
- Administrez medicaţia hemostatică (CaCl2, gluconat de calciu, vitaminele K,
C, venostat, trombină, adrenostazin);
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul este ferit de complicaţii, are un confort fizic
şi psihic bun.
2. Nevoia de a elimina
P1: Eliminare inadecvata pe cale bucală
E: hemoragie digestivă
S: hematemeză
Obiect ive:
- Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic şi acido-bazic;
- Pacientul să fie echilibrat psihic;
- Pacientul să-şi satisfacă celelalte nevoi fundamentale
Intervenţii autonome
- Asigur pacientului repaus la pat;
- Îl liniştesc din punct de vedere psihic;
- Menţin constantă temperatura corporală (deoarece au loc pierderi de energie);
- Încălzesc pacientul cu termofoare, pături, perne electrice;
- Servesc bolnavul la pat cu bazinet;
- Protejez patul cu aleză şi muşama;
- Îl ajut în timpul vărsăturii şi păstrez produsul eliminat;
- Îi ofer pacientului un pahar cu apă ca să îşi clătească gura după fiecare vărsătură;
- Monitorizez funcţiile vitale şi vegetative;
- Supraveghez scaunul, urina (cantitatea şi culoarea), icterul tegumentar,
greutatea corporală şi le notez în foaia de temperatură;
- Hidratez pe cale orală pacientul;
- Alimentez bolnavul cu produse lactate, zarzavaturi şi fructe fierte coapte,
supe, piureuri de zarzavat. Alimentele sunt desodate;
- Ajut pacientul să îşi satisfacă celelalte nevoi ale organismului;
- Educ pacientul şi antrenez familia pentru a respecta alimentaţia şi normele de
viaţă impuse.
Intervenţii delegate
- Institui perfuzie cu substituenţi de volum: dextran 70, dextran 40. În lipsă de
soluţie macromoleculară se poate perfuza ser fiziologic sau glucozat, dar acestea
au o acţiune mai slabă pentru refacerea volemiei;
- Administrez medicaţia prescrisă de medic (hepatoprotectoare, corticoterapie etc.).
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul este echilibrat hidro-electrolitic şi acido-bazic.
Pacientul este echilibrat psihic. Bolnavul reuşeşte să îşi satisfacă celelalte nevoi
fundamentale.
220
2202
P2: eliminare inadecvată la nivel intestinal
E: hemoragia digestivă
S: melenă
Obiect ive
- Pacientul să aibă un tranzit în limite fiziologice
Intervenţii autonome
- Asigur pacientului un aport crescut de lichide;
- Determin pacientul să facă exerciţii fizice active şi pasive;
- Fac bilanţul ingesta/excreta
Intervenţii delegate
- Hidratez pacientul prin perfuzii cu glucoză, ser fiziologic, amestecuri
de aminoacizi;
- Aplic medicaţia prescrisă de medic
Intervenţii delegate
- La recomandarea medicului institui perfuzii cu glucoză, hidrolizate de proteine
şi amestecuri de aminoacizi, vitamine şi electroliţi
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul este echilibrată hidro-electrolitic
221
2212
- Pacientul să prezinte căi respiratorii permeabile şi o bună respiraţie
Intervenţii autonome
- Asigur pacientului repaus la pat în poziţie semişezândă, în încăpere aerisită,
0
cu umiditate 65% (cu apă alcoolizată) şi temperatură de 20 – 22 C;
- La nivelul nasului: îndepărtez secreţiile nazale, umezesc aerul şi asigur un aport
suficient de lichide pe 24 ore;
- Învăţ pacientul să îşi sufle secreţiile nazale fără violenţă, pe rând fiecare nară;
- La nivelul plămânilor şi a bronhiilor învăţ pacientul să tuşească, să expectoreze
şi să colecteze sputa;
- Aspir secreţiile bronşice dacă este cazul;
- Învăţ pacientul să facă gimnastică respiratorie;
- Învăţ pacientul să renunţe la obiceiurile dăunătoare (fumat, consum de alcool);
- Învăţ pacientul să aibă o alimentaţie bogată în fructe, zarzavaturi, să
reducă grăsimile şi clorura de sodiu din alimentaţie;
- Urmăresc efectul medicamentelor;
- Pregătesc fizic şi psihic bolnavul pentru examenele de laborator şi radiologice
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul respiră liber pe nas, are mucoasele respiratorii
umede şi integre, căile respiratorii sunt permeabile, iar circulaţia sângelui este în
limite normale.
5. Nevoia de a comunica
P: perturbarea imaginii de sine
E: hemoragie digestivă
S: hematemeză, melenă, paloare intensă, anxietate, extremităţi reci, puls rapid
şi filiform, transpiraţii reci, sete intensă, hipotensiune arterială
Obiect ive:
- Pacientul să aibă o percepţie pozitivă de sine;
- Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii delegate
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavului;
- Dau posibilitatea pacientului să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi
dorinţele sale;
- Dau posibilitatea pacientului să ia singur decizii;
- Învăţ pacientul tehnici de afirmare de sine, de comunicare şi de relaxare;
- Antrenez pacientul în discuţii cu colegii de salon care au aceeaşi boală ca şi el;
- Antrenez bolnavul în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii;
- Supraveghez în permanenţă bolnavul.
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic: antidepresive, anxiolitice.
Evaluare
222
2222
În urma îngrijirilor acordate pacientul prezintă o imagine pozitivă despre sine şi
este ferit de pericolele interne şi externe.
5. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării
P: sentiment de devalorizare
E: hemoragia digestivă
S: hematemeză, melenă, paloare intensă, anxietate, extremităţi reci, puls rapid
şi filiform, transpiraţii reci, sete intensă, hipotensiune arterială
Obiect ive:
- Pacientul să fie conştient de propria sa valoare şi competenţă;
- Pacientul să-şi recapete interesul faţă de sine şi faţă de alţii
Intervenţii autonome
- Ascult activ pacientul pentru a-i permite să-şi exprime sentimentele
privind dificultatea de a se realiza;
- Ajut pacientul să identifice motivele comportamentului său, apreciez posibilităţile
fizice şi intelectuale;
- Sesizez orice formă de interes din partea pacientului pentru o anumită activitate şi
îl
antrenez în desfăşurarea ei;
- Îndrum bolnavul spre acele activităţi care sunt atractive pentru el şi totodată şi utile;
- Observ şi notez orice schimbare în comportamentul pacientului
(depresie, satisfacţie);
- Aplic tehnicile de îngrijire adaptate nevoilor pacientului;
- Identific împreună cu pacientul factorii care îl împiedică să se realizeze: familia,
anturajul, limite economice, starea de sănătate;
- Încerc să îi cunosc, din discuţiile purtate cu bolnavul, toate aspiraţiile, sentimentele,
interesele şi capacităţile lui;
- Ajut pacientul în reevaluarea capacităţilor şi aspiraţiilor sale;
- Susţin pacientul în stabilirea şi elaborarea unor proiecte;
- Ajut pacientul să se adapteze la noul rol pe care îl are la statusul său;
- Ajut pacientul să realizeze o percepere justă a realităţii, să se integreze în colectiv;
- Observ reacţiile de satisfacţie sau nemulţumire ale pacientului;
- Îi explic pacientului necesitatea cunoaşterii mediului în care trăieşte şi a celor
din jur
Intervenţii delegate
- La recomandarea medicului îi administrez pacientului antidepresive şi anxiolitice
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul este conştient de propria sa valoare şi şi-
a recăpătat interesul faţă de sine şi faţă de alţii.
220
2202
- Explorez nivelul de cunoştinţe a bolnavului privind boala, modul de
manifestare, modul de participare la intervenţii şi la procesul de recuperare;
- Stimulez dorinţa de cunoaştere;
- Motivez importanţa acumulării de noi cunoştinţe;
- Conştientizez bolnavul asupra propriei responsabilităţi privind sănătatea;
- Verific dacă bolnavul a înţeles corect mesajul transmis şi dacă şi-a
însuşit cunoştinţele;
- Ţin lecţii de formare a deprinderilor igienice, alimentaţie raţională, mod de
viaţă echilibrat, administrare a diferitelor tratamente;
- Încurajez şi ajut la dobândirea noilor deprinderi
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul a acumulat noi cunoştinţe despre boala sa şi a
dobândit atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi.
Definiţie: introducerea unei sonde din cauciuc sau plastic siliconat printr-una din nări
până în stomac (aspiraţie nazo-gastrică, cel mai frecvent utilizată, deşi este posibil de
efectuat şi aspiraţie oro-gastrică).
Obiective:
- Evacuarea lichidului de stază gastrică, în ocluziile digestive înalte sau joase,
funcţionale sau mecanice, cu calmare a distensiei abdominale;
- Menţinerea decompresiei gastrice în perioada ileusului dinamic postoperator, cu
evitarea vărsăturilor şi a apariţiei pneumoniei de aspiraţie (sindrom
Mendelson);
- Protejarea anastomozelor digestive în perioada postoperatorie la bolnavii cu
intervenţii pe tubul digestiv;
- Controlul sângerărilor digestive înalte, cu îndepărtare a sângelui din stomac şi
executare de gest ur i t er apeut ice: sp ă lar e c u lic h ide r ec i ( co o
ling) s au gheaţă ( fr e ez ing) , ad min ist r ar e lo ca lă de soluţii hemostatice
(adrenostazin);
- Punere în repaus a pancreasului în pancreatita acută;
- Realizare a spălăturii gastrice în intoxicaţii;
- Alimentare a bolnavului în caz de stenoze supra-gastrice (tumori
esofagiene inoperabile etc.), până la construirea unei gastrostome etc..
- Materiale necesare:
- Tub de aspiraţie nazo-gastrică tip Faucher (lungime ~ 100-150 cm,
grosime etalonată în French).
- Seringă de 50 ml (Guyon).
- Lubrefiant (glicerină, ulei de parafină etc.) pentru ungerea tubului, în scopul mai
uşoarei alunecări sub acţiunea forţei de împingere.
- Mănuşi chirurgicale, recipient de colectare, tub intermediar de conectare.
- Stetoscop.
Tehnică:
- P o ziţ ia o pt imă a bo lna vu lu i = po z iţ ia se mi- Fo w ler ( de cu bit do
r sa l c u capu l r id icat la 30 °) : p e r m i t e c o n t r o l v i z u a l o p t i m
al pacientuluipe timpul introducerii sondei, previne r
e f l u x u l conţinutului gastric, evită secţionarea mucoasei gastrice.
- Apr e c ier ea d ist a nţe i d int r e ar cada de nt ar ă ş i car d ie, pr in
însu ma r e a d ist anţe i gur ă – t r agus cu distanţa tragus – fornix.
221
2212
- Chestionare a pacientului cu privire la permeabilitatea foselor nazale,
eventuala prezenţă a unei deviaţii de sept, a patologiei inflamatorii, traumatice
sau tumorale cu localizare la acest nivel; de principiu se preferă alegerea pentru
introducere a fosei nazale cu flux ventilator mai mic.
- I nt r o ducer ea so nd e i lu br if iat e pr in nar ina a lea să pâ nă în r ino
far ing e,
pr in mişc ăr i blâ nde de progresie şi răsucire care să permită depăşirea şi să
evite lezarea cornetelor nazale.
- S e ind ică p ac ie nt u lu i să ind ice mo me nt u l c ând so nd a a d epă ş it
co ane le na za le ( so nda e st e percepută de pacient când ajunge în rinofaringe).
- Se continuă introducerea cu blândeţe a sondei, în timp ce pacientul este instruit
să înghită (se ajută deglutiţia prin injectare fracţionată de apă, cu seringa, în
gura
pacientului); se monitorizează eventualul eşec de introducere a sondei în esofag
(vizualizare a sondei în gură, depistare precoce a semnelor de sufocare).
- Obişnuit, depăşirea cardiei se produce la o distanţă de
4 5 c m d e l a a r c a d a d e n t a r ă ; e s t e momentul când pe sondă îşi face
apariţie lichidul de stază gastrică.
- E fect uar e de spă lar e- asp ir ar e pe so nd ă, ver if ic ar e cu st eto sco
pu l a
po z iţ ie i cap ăt u lu i d ist a l a l sondei nazo-gastrice.
- Adaptarea sondei la vasul de colectare (eventual cu folosirea unui tub intermediar).
Incidente şi accidente:
- Lipsă de cooperare din partea pacientului;
- Lezarea mucoasei nazale, cu posibilă declanşare de sângerări (epistaxis prin
lezare a petei vasculare Kesselbach);
- Imposibilitate de introducere a sondei în esofag, prin dispoziţie
anatomică particulară a oro-faringelui sau tulburări de deglutiţie ale
pacientului (sonda se
adună „ghem” în gură);- introducere accidentală a sondei în trahee, cu declanşare
a reflexului de tuse, asfixie. Alimentarea pe sonda nazo-gastrică = gavaj gastric
222
2222
Tema nr. 44
Planul de îngrijire
224
2242
- Recomand pacientului respiraţia pe nas lentă şi profundă;
- Îi dau pacientului să bea lichide reci în cantităţi mici şi repetate;
- Învăţ pacientul să facă gimnastică respiratorie;
- Învăţ pacientul să renunţe la obiceiurile dăunătoare (fumat, consum de alcool);
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului administrez antitusive, expectorante,
bronhodilatatoare, decongestionante ale mucoasei traheo-bronşice.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul prezintă o rezistenţă crescută faţă de infecţie
şi prezintă căi respiratorii permeabile şi o bună respiraţie.
3. Nevoia de a elimina
P: expectoraţie inadecvată
E: afectare pulmonară
S: tuse iritativă cu paloare
Obiect ive:
- Pacientul să nu devină sursă de infecţii nosocomiale
Intervenţii autonome
- Educ pacientul cum să expectoreze, să tuşească cu gura închisă,
- Învăţ pacientul să nu înghită sputa, să colecteze sputa în scuipătoare (care
în prealabil este dezinfectată cu soluţie de lizol, fenol 3%);
- Învăţ pacientul să nu stropească pe cei din jur;
- Învăţ pacientul să nu arunce corpuri străine în scuipătoare;
- Îi curăţ bolnavului mucoasa bucală şi dinţii cu tampoane;
- Golesc şi curăţ scuipătorile apoi le dezinfectez;
- Mânuiesc scuipătoarele cu prudenţă, apoi mă spăl şi mă dezinfectez
4. Nevoia de a comunica
P: comunicare ineficientă la nivel afectiv
E: afectare pulmonară
S: anxietate, paloare, transpiraţii, tahipnee, tahicardie
Obiect ive:
- Pacientul să se poată afirma, să aibă o percepţie pozitivă despre sine;
- Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavului;
- Dau posibilitatea pacientului să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi dorinţele
sale;
- Dau posibilitatea pacientului să ia singur deciziile;
- Învăţ bolnavul tehnici de relaxare, de comunicare şi de relaxare;
- Ajut pacientul să identifice posibilităţile sale de a asculta, de a schimba idei cu alţii,
de a crea legături semnificative;
- Antrenez bolnavul în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii.
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului îi administrez pacientului anxiolitice şi antidepresive
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o percepţie pozitivă despre sine şi este
ferit de pericole interne sau externe.
Tema nr. 45
Planul de îngrijire
230
2302
Intervenţii autonome
- Învăţ pacienta să respire profund;
- Asigur pacientei un climat cald şi confortabil;
- Cresc aportul de lichide şi alimente (deoarece pacienta prezintă risc de
deshidratare);
- Calculez numărul de calorii în funcţie de temperatura şi agitaţia sau
convulsiile pacientei astfel: adaug 13% pentru fiecare grad de temperatură peste
0
37 C şi 20 –
30% pentru agitaţie şi convulsii;
- Explorez gusturile şi obiceiurile alimentare ale pacientei;
- Conştientizez pacienta asupra importanţei regimului alimentar în
menţinerea sănătăţii;
- Explorez preferinţele pacientei asupra alimentelor permise şi interzise;
- Servesc pacienta cu alimente la o temperatură moderată, la ore regulate
şi prezentate atrăgător.
Intervenţii delegate
- Alimentez pacienta parenteral prin perfuzii cu glucoză hipertonă,
hidrolizate proteice, amestecuri de aminoacizi, vitamine şi electroliţi;
- Refac echilibrul acido-bazic şi hidro-electrolitic şi rezerva alcalină la
indicaţia medicului şi în funcţie de ionograma serică.
232
2322
- Asistenta se spală pe mâini, îmbracă mănuşile sterile şi şorţul de cauciuc;
- Umezeşte sonda, se aşează în dreapta pacientului şi îi fixează capul între mână
şi torace;
- Cere pacientului să deschidă gură şi să respire adânc;
- Introduce capul sondei până la peretele posterior al faringelui, cât mai aproape
de rădăcina limbii invitând pacientul să înghită;
- Prin deglutiţie, sonda pătrunde în esofag şi prin mişcări blânde de împingere
ajunge în stomac (la marcajul 40 – 50 cm la arcada dentară);
- La capătul liber al sondei se adaptează pâlnia şi se aduce la nivelul toracelui
pacientului;
- Se verifică temperatura lichidului de spălătură şi se umple pâlnia;
- Se ridică pâlnia deasupra capului pacientului;
- Înainte ca pâlnia să se golească complet, se coboară cu 30 – 40 cm sub nivelul
epigastrului în poziţie verticală pentru a se aduna în ea lichidul din stomac;
- Se goleşte conţinutul pâlniei în vasul colector;
- Se repetă operaţia până ce lichidul este curat, limpede, fără resturi alimentare
sau substanţe străine;
- Se îndepărtează pâlnia şi se pensează capătul liber al sondei, după care se
extrage cu atenţie, pentru a se împiedica scurgerea conţinutului ei în faringe,
de
unde ar putea fi aspirat de către pacient
Pregătirea produsului pentru examenul de laborator
- Dacă spălătura s-a efectuat pentru eliminarea unor substanţe toxice ingerate
accidental sau voluntar, tot ceea ce s-a evacuat se va păstra pentru examinarea
de către medic, iar un eşantion va fi trimis la laborator
Îngrijirea ulterioară a pacientului
- I se oferă un pahar cu apă să-şi clătească gura;
- I se şterg mucozităţile de pe faţă şi bărbie;
- Se îndepărtează tăviţa renală şi şorţul;
- Se aşează pacientul într-o poziţie comodă
Tehnica se notează în foaia de observaţie a pacientului
233
2332
Tema nr. 46
Planul de îngrijire
234
2342
- Institui alimentaţie pasivă la pat, în primele zile în decubit dorsal.
Regimul alimentar al bolnavului va fi hiposodat şi hipocaloric;
- Îi interzic fumatul;
- Asigur pacientului un maxim de confort fizic şi psihic;
- Încerc să grupez la maxim intervenţiile pentru a nu supune bolnavul la eforturi
inutile;
Intervenţii delegate
- Recoltez sânge şi urină pentru examenele de laborator;
- Administrez medicaţia prescrisă de medic: diuretice, beta-blocante, inhibitori
de enzimă de conversie etc.;
- Institui la recomandarea medicului mici transfuzii de sânge pentru a
combate pierderea de sânge din hemoragia nazală
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul beneficiază de un mediu de siguranţă şi
este echilibrat psihic.
235
2352
- Servesc pacientul cu alimente la o temperatură moderată, la ore regulate,
prezentate atrăgător;
- Institui o alimentaţie hiposodată, hipocalorică şi hipolipidică;
- Lichidele le administrez pacientului fracţionat pentru a evita creşterea bruscă
a tensiunii arteriale;
- Învăţ pacientul categoriile de alimente din ghidul alimentar şi
echivalenţele cantitative şi calitative, în vederea înlocuirii unui aliment cu altul:
100 grame glucide sunt cuprinse în: 100 g zahăr; 120 g orez; 135 g tăiţei; 200 g
pâine; 450 g fructe uscate; 200 g legume uscate; 500 g cartofi; 650 g fructe
proaspete;
100 g proteine sunt cuprinse în: 3000 ml lapte, 450 g carne albă (pasăre, viţel);
650 g peşte; 400 g brânză;
100 g lipide sunt cuprinse în: 100 g ulei vegetal; 100 g unt; 100 g untură de porc
- Las pacientul să aleagă alimentele după gusturile sale respectând
contraindicaţiile regimului;
- Zilnic fac pacientului bilanţul hidric.
Intervenţii delegate
- Alimentez pacientul parenteral, instituind perfuzii cu glucoză, hidrolizate
de proteine, amestecuri de aminoacizi, vitamine şi electroliţi la indicaţia
medicului;
- Corectez echilibrul acido-bazic în funcţie de ionograma serică şi la indicaţia
medicului.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul este echilibrat hidroelectrolitic şi acido-bazic.
4. Nevoia de a comunica
P: comunicare inadecvată la nivel afectiv
E: afecţiune cardiacă
S: anxietate, lipotimie
Obiect ive:
- Pacientul să se poată afirma;
- Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavului;
- Dau posibilitatea pacientului să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi
dorinţele sale;
- Dau posibilitatea pacientului să ia singur deciziile;
- Învăţ bolnavul tehnici de relaxare, de comunicare şi de relaxare;
- Ajut pacientul să identifice posibilităţile sale de a asculta, de a schimba idei cu
alţii, de a crea legături semnificative;
- Antrenez bolnavul în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii.
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului îi administrez pacientului anxiolitice şi antidepresive
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o percepţie pozitivă despre sine şi este
ferit de pericole interne sau externe.
5. Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea
P: lipsa cunoştinţelor
E: afecţiune cardiacă
S: hemoragie nazală, tensiune arterială prăbuşită, transpiraţii reci, anxietate, lipotimie
Obiect ive:
- Pacientul să acumuleze noi cunoştinţe;
- Pacientul să dobândească atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi
Intervenţii autonome
- Explorez nivelul de cunoştinţe al bolnavului privind boala, modul de
manifestare, modul de participare la intervenţii şi la procesul de recuperare;
- Stimulez dorinţa de cunoaştere;
- Motivez importanţa acumulării de noi cunoştinţe;
- Conştientizez bolnavul asupra propriei responsabilităţi privind sănătatea;
- Verific dacă bolnavul a înţeles corect mesajul transmis şi dacă şi-a
însuşit cunoştinţele;
- Educ pacientul astfel:
Să aibă un regim de viaţă echilibrat (să alterneze perioadele de activitate cu
perioadele de repaus);
Să evite stresul psihic (stări conflictuale, surmenaj intelectual);
Să facă zilnic exerciţii fizice şi plimbări;
Să aibă o alimentaţie echilibrată;
Să se prezinte la control periodic la medicul de familie
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul a acumulat noi cunoştinţe despre boala sa şi
a dobândit atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi.
Exista 3 metode prin care o hemoragie poate fi oprită provizoriu prin aplicarea
unei compresiuni în diferite zone ale regiunii implicate în accidente. Ele sunt:
I. Compresiunea digitala pe rana – primul gest este aplicarea imediată a mâinii sau a
degetelor pe locul respectiv; în aceste situaţii riscul infecţilor prezentat de apăsarea pe plagă
a unei mâini care nu este tocmai sterilă trece pe planul secund, problema esenţiala fiind
evitarea hemoragiei;
II. Compresiunea manuală în punctele de elecţie – constă în comprimarea digitală a
arterelor care iriga regiunea lezată pe un plan dur subiacent acestora; prin acest procedeu se
poate obţine o hemostază rapid si eficientă, dar are dezavantajul că nu poate fi ţinută pentru
mult timp, fiind obositoare pentru cel care acorda primul ajutor şi în unele cazuri poate face
dificilă manevrarea bolnavului; din aceste motive se înlocuieşte cu compresiunea circulară
în cazul hemoragiilor de la nivelul membrelor. Punctele de elecţie cele mai des utilizate sunt:
- Pentru plăgile din teritoriul arterei faciale se execută compresiunea la nivelul
ramurii inferioare a mandibulei, la aproximativ 1 – 2 cm de unghiul acesteia;
- Pentru plăgile din regiunea laterală a scalpului, se poate comprima artera temporală
superficială, deasupra arcadei zigomatice omolaterale;
- Artera carotida comuna se poate comprima la nivelul tuberculului lui
Chassaignac, pe marginea anterioară a muşchiului sternocleidomastoidian,
aproximativ la jumătatea acestuia;
- Artera subclaviculară se comprima în cazul hemoragiilor membrului superior
– regiunea proximală (umăr, braţ), prin apăsarea acesteia în depresiunea
subclaviculară, caz în care o comprimăm de prima coastă;
- Artera humerală se comprimă pe humerus la nivelul şanţului bicipital intern (între
reliefurile muşchilor biceps si triceps brahial); arterele radială şi ulnară se
comprimă pe radius respectiv pe ulna la nivelul articulaţiei radiocarpiene, pe faţa
anterioară a antebraţului în cazul hemoragiilor de la nivelul mâinii;
- Artera femurală se poate comprima la nivelul arcadei inghinale;
- Artera poplitee se comprima la nivelul fosei omonime;
- În partea posterioară a maleolei mediale se poate comprima artera tibială
posterioara iar artera pedioasă în primul spaţiu
intermetatarsian.
III. Hemostaza prin compresiune circulară este o metoda eficientă, care are însa o
serie de indicaţii clare, având şi o serie de dezavantaje care trebuie luate în considerare
atunci când recurgem la aceasta manevră. Elementele care trebuie respectate în cazul
compresiunii circulare sunt:
- Se aplica doar în cazul hemoragiilor de la nivelul membrelor;
- Se realizează cu ajutorul unui garou sau cu maneta unui tensiometru, iar garoul se
plasează deasupra sediului unei hemoragii arteriale sau mixte
- Garoul se aplică cat mai aproape de plagă pentru ca teritoriul ischemiat şi
deci, consecinţele negative ale aplicării garoului să fie cât mai reduse;
- Aplicarea corectă a garoului face ca sângerarea să se oprească, tegumentele
ischemiate devin alb-livide datorită excluderii circulaţiei din zona respectivă;
o
constricţie insuficientă în cazul hemoragiilor de origine mixtă arterio-
venoasă, poate să mărească debitul hemoragiei, deoarece prin colateralele
venoase turtite
circulaţia e suprimată iar prin arterele care sunt de obicei profunde sângele
mai trece şi irigă zona lezată;
- Pentru ca această compresiune să fie cât mai eficientă şi pentru ca apăsarea să
acţioneze ţintit, în special asupra vaselor implicate, se introduce între garou
şi
tegument o faşă sau ceva asemănător la nivelul traiectului arterei principale
care irigă regiunea lezată;
- La nivelul rădăcinilor membrelor, compresiunea circulară se poate realiza doar
dacă garoul şi faşa sunt ancorate folosind o contrapriză;
- Durata aplicării garoului ar trebui să nu depăşească 30 – 60 de minute; dacă durata
transportului se prelungeşte, la fiecare 20 de minute se slăbeşte garoul
pentru
aproximativ 5 – 10 minute după care aplică din nou, deasupra locului unde a fost
aplicat iniţial; pe durata degarotării hemostaza va fi efectuată prin
compresiune
digitală pe locul de elecţie
corespunzător;
- Prevenirea apariţiei şocului de garou se poate face prin scăderea temperaturii la
nivelul segmentului ischemiat (hipotermie segmentară) care se realizează prin
aplicarea unor pungi de gheaţă la nivelul membrului afectat, având ca scop
reducerea intensităţii metabolismului local;
- Îndepărtarea garoului se face doar de către persoane avizate, de preferinţă in unităţi
spitaliceşti;
- Cel care instituie o compresiune circulară şi nu însoţeşte persoana accidentată până
la unitatea de îngrijiri medicale este obligată să noteze pe un bilet
momentul accidentului şi al aplicării acestui mijloc de hemostază, eventualele
manevre terapeutice care au mai fost întreprinse.
Consecinţele negative ale aplicării garoului încep odată cu realizarea compresiunii
circulare, se agravează odată cu trecerea timpului, putând deveni ireversibile şi sistemice
dacă aceasta compresiune va fi menţinută mai mult timp; aceste consecinţe sunt:
a) Regionale – constau din afectarea terminaţilor nervoase (care sunt cele mai
sensibile la ischemie); se manifestă iniţial prin durere care poate fi foarte puternică
chiar la câteva minute de la aplicarea garoului; nervii comprimaţi si ischemiaţi
pot să se degradeze ireversibil (să apară paralizii) după o perioada de 60 – 120 de
minute; muşchii sunt ceva mai rezistenţi la ischemie (aproximativ 4 – 6 ore)
b) Sistemice – acestea apar începând cu ridicarea garoului; gravitatea lor este direct
proporţionala cu durata aplicării garoului, cu mărimea teritoriului
ischemiat, precum şi cu temperatura existentă la nivelul zonei ischemiate.
Ansamblul modificărilor stării generale a organismului care poate apare odată cu
desfacerea garoului sunt cunoscute sub denumirea de şoc de garou şi sunt reprezentate de
colaps vascular periferic (hipotensiune, dispariţia pulsului periferic).
Tema nr. 47
Doamna P.V. în vârstă de 53 ani cade pe stradă şi este adusă în U.P.U. Pacienta
prezintă durere intensă la nivelul articulaţiei tibio-tarsiene, impotenţă funcţională, echimoză,
tumefierea articulaţiei. Se precizează diagnosticul de: Entorsă tibio-tarsiană dreaptă. Se
internează la secţia Ortopedie.
1. Întocmiţi planul de îngrijire
2. Tehnica: Imobilizarea provizorie a membrelor inferioare
Planul de îngrijire
240
2402
Obiect ive:
- Pacienta să nu resimtă scăderea intensităţii durerii;
- Pacienta să declare ameliorarea confortului
Intervenţii autonome
- Ajut pacienta să descrie corect durerea şi să sesizeze momentele de remisie
sau exacerbare;
- Manifest înţelegere pentru suferinţa pacientei;
- Pentru localizarea durerii folosesc repere anatomice şi terminologia descriptivă;
- Pentru intensitatea durerii rog pacienta să utilizeze termeni ca: uşoară,
moderată, intensă, insuportabilă;
- Dacă pacienta nu-şi găseşte cuvinte pentru a descrie durerea o ajut dându-i
exemple, făcând analogii;
- Aplic pungă cu gheaţă pe regiunea afectată pentru ameliorarea durerii şi retragerea
tumefierii;
- Asigur pacientei confortul şi îndepărtez factorii agravanţi prin:
Aşez pacienta în poziţie corespunzătoare;
Întind cearşafurile;
Lărgesc bandajele prea strânse;
Îi distrag atenţia pacientei prin: meloterapie, cărţi, TV şi prin fixarea atenţiei
pe alte probleme decât ale durerii respective;
Învăţ pacienta tehnici de relaxare.
Intervenţii delegate
- Administrez analgezice pentru ameliorarea durerii cu 30 de minute înainte
de culcare la indicaţia medicului;
- Ajut medicul să efectueze acupunctura şi anestezia locală;
- Pregătesc feşele gipsate
- După retragerea tumefierii imobilizez cu feşele gipsate articulaţia tibio-tarsiană
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta declară ameliorarea durerii şi resimte starea
de confort.
3. Nevoia de a comunica
P: comunicare ineficientă la nivel intelectual
E: afectarea aparatului locomotor
S: durere intensă, impotenţă funcţională, echimoză, tumefierea articulaţiei
Obiect ive:
- Pacienta să se poată afirma;
- Pacienta să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavei;
- Dau posibilitatea pacientei să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi
dorinţele sale;
- Dau posibilitatea pacientei să ia singur deciziile;
- Învăţ bolnava tehnici de relaxare, de comunicare şi de relaxare;
- Ajut pacienta să identifice posibilităţile sale de a asculta, de a schimba idei cu
alţii, de a crea legături semnificative;
- Încurajez pacienta în orice progres obţinut;
- Antrenez bolnava în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii.
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului îi administrez pacientului anxiolitice şi antidepresive
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta are o percepţie pozitivă despre sine şi este
ferit de pericole interne sau externe.
Planul de îngrijire
3. Nevoia de a comunica
P: comunicare ineficientă la nivel intelectual
E: afectarea aparatului locomotor
S: durere intensă, impotenţă funcţională, echimoze, tumefierea articulaţiei
Obiect ive:
- Pacientul să se poată afirma;
- Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavului;
- Dau posibilitatea pacientului să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi dorinţele
sale;
- Dau posibilitatea pacientului să ia singur deciziile;
- Învăţ bolnavul tehnici de relaxare, de comunicare şi de relaxare;
- Ajut pacientul să identifice posibilităţile sale de a asculta, de a schimba idei cu alţii,
de a crea legături semnificative;
- Încurajez pacientul în orice progres obţinut;
- Antrenez bolnavul în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii;
- Rog ca aparţinătorul să îmi dea concursul în vederea realizării tehnicilor
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului îi administrez pacientului anxiolitice şi antidepresive
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o percepţie pozitivă despre sine şi este
ferit de pericole interne sau externe.
250
2502
- Observ reacţiile pacientului la luarea deciziilor;
- Conving pacientul de importanţa deciziilor şi de responsabilitatea care îi revine;
- Orientez pacientul spre alte activităţi decât cele anterioare în raport cu
capacităţile sale;
- Ajut pacientul în recuperarea fizică pentru reducerea handicapului şi
obţinerea independenţei;
- Ajut pacientul să cunoască şi să-şi însuşească criteriile de control care o ajută în
aprecierea activităţii sale zilnice, a obiectivelor realizate, a idealurilor ei;
- Observ obiectivitatea aprecierilor pacientului;
- Notez orice modificare în comportamentul sau starea pacientului;
- Rog ca aparţinătorul să îmi dea concursul în vederea realizării tehnicilor
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului îi administrez pacientului anxiolitice şi antidepresive
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul şi-a recăpătat încrederea şi stima de sine şi
poate realiza şi aprecia obiectiv activităţile sale.
251
2512
Tehnica: Reguli de administrare a medicamentelor
Prin respectarea unor reguli, se evită greşelile care pot avea efecte nedorite,
uneori efecte mortale, asupra pacientului.
Asistenta:
- Respectă medicamentul prescris de medic;
- Identifică medicamentul prescris după etichetă, formă de prezentare, culoare,
miros, consistenţă;
- Verifică calitatea medicamentelor, observă integritatea, culoarea,
medicamentelor solide; sedimentarea, tulburarea, opalescenţa medicamentelor sub
formă de soluţie;
- Respectă căile de administrare prescrise de medic;
- Respectă orarul şi ritmul de administrare a medicamentelor pentru a se
menţine concentraţia constantă în sânge, având în vedere timpul şi căile de
eliminare a medicamentelor;
- Respectă doza de medicament – doza unică şi doza pe 24 ore;
- Respectă somnul fiziologic al pacientului – organizează
administrarea medicamentelor în afara orelor de somn (excepţie face cazul
administrării antibioticelor, chimioterapicelor cu ore fixe de administrare);
- Evită incompatibilităţile medicamentoase datorate asocierilor unor
soluţii medicamentoase în aceeaşi seringă sau în acelaşi pahar;
- Serveşte pacientul cu doza unică de medicament pentru administrarea pe cale orală;
- Respectă următoarea succesiune în administrarea medicamentelor: pe cale orală –
solide, lichide, apoi injecţii, după care administrează ovule vaginale, supozitoare;
- Informează pacientul asupra medicamentelor prescrise în ceea ce priveşte
efectul urmărit şi efectele secundare;
- Anunţă imediat medicul privind greşelile produse în administrarea
medicamentelor legate de doză, calea şi tehnica de administrare;
- Administrează imediat soluţiile injectabile aspirate din fiole, flacoane;
- Respectă măsurile de asepsie, de igienă pentru a preveni infecţiile intraspitaliceşti.
252
2522
Tema nr. 49
Planul de îngrijire
254
2542
2. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele
P: alterarea perfuziei tisulare periferice
E: infectarea pereţilor venoşi
S: ulcere varicoase infectate, durere, impotenţă funcţională
Obiect ive:
- Pacientul să nu devină sursă de infecţii nosocomiale;
- Pacientul să fie echilibrat nutriţional pentru favorizarea cicatrizării
leziunilor cutanate;
Intervenţii autonome
- Iau măsuri de prevenire a infecţiilor nosocomiale;
- Debridez (curăţ) ulcerul cu pansamente umede cu soluţii antiseptice (rivanol
1%, acid boric 3%, borax 3%) enzime proteolitice – colagenaza, alfa-
chemotripsina produse absorbante-granule de dextran, pansament coloid
absorbant, spuma de poliuretrani;
- Pansamentul îl fac cu blândeţe pentru a nu distruge ţesuturile nou formate
prin procesul de vindecare;
- Desfacerea pansamentelor o voi face blând, umezindu-le la nevoie;
- Supraveghez ca pansamentele să nu fie prea strânse pentru a nu împiedica
circulaţia sanguină;
- Îndrum ca pacientul să nu consume alimente iritante sau excitante;
- Învăţ pacientul să consume legume, făinoase, fructe şi
zarzavaturi; Intervenţii delegate
- Ajut medicul în excizia ţesuturilor sfacelate sau în chiuretajul leziunilor ulceroase;
- Administrez medicaţia prescrisă de medic:
Tratament cicatrizant: local (pomezi, pulberi, creme, soluţii cicatrizante –
nitrat de argint, balsam Peru, oxid de zinc, granule de dextran, filme
semipermeabile, spume de poliuretan, pelicule hidrocoloide, pansamente cu
colagen) şi general: ultrasunete şi infraroşii
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul nu este sursă de infecţii nosocomiale şi
este echilibrat nutriţional.
255
2552
- Informez pacientul asupra stadiului bolii sale, asupra gradului de efort pe care
poate să îl depună, asupra importanţei continuării tratamentului medicamentos
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic: vasodilatatoare: papaverina,
xantinol nicotinat; fosfobion; pentoxifilin şi tratament antiagregant: aspirină 1 – 2
tablete pe zi.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul prezintă o circulaţie periferică ameliorată şi
este echilibrat psihic.
5. Nevoia de a comunica
P: comunicare inadecvată la nivel afectiv
E: tegumente deteriorate
S: ulcere varicoase infectate, durere, impotenţă funcţională
Obiect ive:
- Pacientul să se poată afirma;
- Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavului;
- Dau posibilitatea pacientului să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi dorinţele
sale;
- Dau posibilitatea pacientului să ia singur deciziile;
- Învăţ bolnavul tehnici de relaxare, de comunicare şi de relaxare;
- Ajut pacientul să identifice posibilităţile sale de a asculta, de a schimba idei cu alţii,
de a crea legături semnificative;
- Încurajez pacientul în orice progres obţinut;
- Antrenez bolnavul în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii;
256
2562
- Rog ca aparţinătorul să îmi dea concursul în vederea realizării tehnicilor
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului îi administrez pacientului anxiolitice şi antidepresive
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o percepţie pozitivă despre sine şi este
ferit de pericole interne sau externe.
257
2572
- Băi medicinale
Pregătirea administrării:
Materiale
- Materiale pentru protecţia patului: muşama şi aleză;
- Instrumentar şi materiale sterile: pense port-tampon, spatule,
comprese, tampoane, mănuşi de cauciuc;
- Pudriere cu capac perforat;
- Tăviţă renală;
- Prosop de baie
Pacientul
- Pregătirea psihică: pacientul se informează asupra necesităţii administrării
medicamentelor şi asupra efectelor acestora;
- Pregătirea fizică: pacientul se aşează într-o poziţie care să permită aplicarea
medicamentelor.
Aplicarea medicamentelor:
- Asistenta alege instrumentele în funcţie de forma de prezentare a medicamentelor;
- Badijonarea constă în întinderea unei soluţii medicamentoase cu ajutorul
unui tampon montat pe port-tampon (exemple: tinctură de iod, violet de
genţiană, albastru de metil);
- Compresa medicamentoasă constă în îmbibarea soluţiei medicamentoase într-
un strat textil mai gros, care apoi se aplică pe tegumentul bolnav (exemple: soluţie
Burow, Rivanol);
- Pudrajul reprezintă presărarea medicamentelor sub formă de pudră de piele
cu ajutorul tampoanelor sau cutiilor cu capac perforat. Acţiunea pudrelor poate fi
de combatere a pruritului, de absorbţie a grăsimilor, de uscare şi răcorire a pielii
(exemple: pudra de talc, talc mentolat, oxid de zinc);
- Unguentele şi pastele se aplică cu ajutorul spatulelor pe suprafaţa
tegumentelor într-un strat subţire (unguentele sunt preparate din substanţă
medicamentoasă înglobată în vaselină; pastele conţin grăsimi şi pudre);
- Mixturile se întind cu ajutorul tampoanelor montate pe port-tampon sau cu
mâna îmbrăcată în mănuşă, în funcţie de suprafaţa pielii. După aplicare pielea este
lăsată să se usuce;
- Săpunurile medicinale sunt utilizate atât pentru spălarea pielii cât şi pentru
obţinerea unui efect medicamentos. Săpunul este întins pe piele, lăsat să se usuce
şi îndepărtat după câteva ore sau 1 – 2 zile;
- Creioanele caustice sunt introduse în tuburi protectoare, ele au acţiune de
distrugere a ţesutului granular sau de favorizare a epitelizării unor
suprafeţe ulcerate (exemple: creioane cu nitrat de argint, cu sulfat de cupru);
- Băile medicinale se utilizează pentru efectul calmant, dezinfectant, decongestiv,
antipruriginos. Se pot face băi parţiale sau complete. Se folosesc substanţe
medicamentoase sau dezinfectante, infuzii de plante pregătite la temperatura
corpului.
Îngrijirea pacientului ulterior aplicării medicamentelor pe cale cutanată:
- Acoperirea regiunii cu comprese mari de tifon;
- Urmărirea efectului local;
- Sesizarea unor efecte secundare apărute: prurit, reacţie alergică;
- Schimbarea periodică a compreselor medicamentoase.
DE ŞTIUT:
- Compresele medicamentoase vor fi stoarse pentru a preveni macerarea pielii;
- Tampoanele se îmbibă cu turnarea soluţiei şi nu prin introducerea lor în borcanul
cu soluţie;
- Mixturile se agită înainte de utilizare
DE EVITAT
- Păstrarea unguentelor la temperaturi ridicate;
- Folosirea aceluiaşi tampon pentru badijonarea mai multor regiuni bolnave.
Tema nr. 50
Planul de îngrijire
P2: durere
E: afectare biliară
0
S: febră 39 C, pusee febrile, paloare, anorexie, jenă în hipocondrul drept
Obiect ive:
- Pacienta să resimtă scăderea intensităţii durerii;
- Pacient să declare ameliorarea confortului
Intervenţii autonome
- Ajut pacienta să descrie corect durerea şi să sesizeze momentele de remisie
sau exacerbare;
- Manifest înţelegere pentru suferinţa pacientei;
- Pentru localizarea durerii folosesc repere anatomice şi terminologia descriptivă;
- Pentru intensitatea durerii rog pacienta să utilizeze termeni ca: uşoară,
moderată, intensă, insuportabilă;
- Dacă pacienta nu-şi găseşte cuvinte pentru a descrie durerea o ajut dându-i
exemple, făcând analogii;
- Aplic pungă cu gheaţă pe regiunea afectată pentru ameliorarea durerii;
- Asigur pacientei confortul şi îndepărtez factorii agravanţi prin:
Aşez pacienta în poziţie corespunzătoare;
Întind cearşafurile;
Îi distrag atenţia pacientei prin: meloterapie, cărţi, TV şi prin fixarea atenţiei
pe alte probleme decât ale durerii respective;
Învăţ pacienta tehnici de relaxare;
Intervenţii delegate
- Administrez analgezice pentru ameliorarea durerii cu 30 de minute înainte de
culcare la indicaţia medicului;
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta declară ameliorarea durerii şi resimte starea
de confort.
555
- Calculez numărul de calorii în funcţie de diferite stări patologice; adaug 13%
0
pentru fiecare grad de temperatură peste 37 C şi 20 – 30% pentru agitaţie,
convulsii, distrucţii celulare;
- În perioadele dureroase asigur pacientei alimentaţia astfel: regim hidric
îmbogăţit cu făinoase, supe de zarzavat, apoi brânză de vaci, carne fiartă de pui sau
de vită;
- În perioadele de linişte sunt contraindicate alimentele grase: carnea de porc,
şunca, mezelurile;
- Învăţ pacienta categoriile de alimente din ghidul alimentar şi
echivalenţele cantitative şi calitative, în vederea înlocuirii unui aliment cu altul:
100 grame glucide sunt cuprinse în: 100 g zahăr; 120 g orez; 135 g tăiţei; 200 g
pâine; 450 g fructe uscate; 200 g legume uscate; 500 g cartofi; 650 g fructe
proaspete;
100 g proteine sunt cuprinse în: 3000 ml lapte, 450 g carne albă (pasăre, viţel);
650 g peşte; 400 g brânză;
100 g lipide sunt cuprinse în: 100 g ulei vegetal; 100 g unt; 100 g untură de porc
- Las pacienta să aleagă alimentele după gusturile sale, respectând
contraindicaţiile regimului;
- Alcătuiesc un regim alimentar hipocaloric;
- Urmăresc ca bolnava să consume numai alimente cuprinse în regim;
- Urmăresc orarul şi distribuţia meselor;
- Stabilesc un program de activităţi fizice, în funcţie de gusturi şi capacitate,
împreună cu bolnava.
Intervenţii delegate
- Reechilibrez pacienta, la indicaţia medicului, cu perfuzii intravenoase cu
ser fiziologic, glucoză 5%, bicarbonat de sodiu, după datele ionogramei;
- Refac pacientei echilibrul acido-bazic în funcţie de rezerva alcalină;
- La indicaţia medicului administrez medicaţie sedativă
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta este echilibrată hidro-electrolitic, acido-bazic
şi nutriţional.
3. Nevoia de a comunica
P: comunicare ineficientă la nivel afectiv
E: afectare biliară
S: anxietate, paloare, durere în hipocondrul drept
Obiect ive:
- Pacienta să se poată afirma, să aibă o percepţie pozitivă despre sine;
- Pacienta să fie ferită de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavei;
- Dau posibilitatea pacientei să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi dorinţele
sale;
- Dau posibilitatea pacientei să ia singură deciziile;
- Învăţ bolnava tehnici de relaxare, de comunicare şi de relaxare;
- Ajut pacienta să identifice posibilităţile sale de a asculta, de a schimba idei cu alţii,
de a crea legături semnificative;
- Antrenez bolnava în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii.
666
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului îi administrez pacientei anxiolitice şi antidepresive
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta are o percepţie pozitivă despre sine şi este
ferită de pericole interne sau externe.
777
Splina, care este un organ rotund, moale, care ajută la lupta împotriva infecţiilor
şi este filtru pentru celulele roşii îmbătrânite. Splina este situată în partea stângă a
stomacului, chiar în spatele inferior stâng a coastelor.
Pancreasul este o glandă situată în partea superioară a abdomenului şi produce
enzime care ajuta la digestia alimentelor; aceste enzime digestive sunt eliberate în intestine.
Pancreasul, de asemenea, produce şi eliberează insulină în sânge. Insulina ajută organismul
la reglarea şi utilizarea glucidelor pentru energie.
Rinichii sunt în forma de boabe de fasole, organe pereche situate în spate, în partea
superioară a cavităţii abdominale. Rinichii elimină substanţele toxice din sânge şi
produc
urina.
O ecografie pelvină evaluează structurile şi organele în zona abdominală inferioară
(pelvisul). Se examinează vezica urinară, organele genitale, uter, ovar, trompe uterine sau
prostata.
De ce se face ecografie abdominala?
Ecografia abdominală se face pentru a afla cauza durerii abdominale, a căuta, a
măsura, un anevrism sau a monitoriza aorta, a verifica dimensiunea, forma, densitatea şi
structura ficatului. O ecografie se poate face pentru a evalua icterul şi alte probleme de
ficat, inclusiv mase tumorale hepatice, ciroza hepatică, steatoza hepatică, care reprezintă
depozitare de grăsimi în ficat (numită şi ficat gras) sau de modificări ale testelor funcţiei
hepatice.
Ecografia abdominala detectează calculi biliari (litiaza biliară), inflamarea
colecistului (colecistita) sau conducte biliare blocate de o piatră sau dilatate de alte cauze
inclusiv pancreatice.
Detectează pietre la rinichi, chisturi sau alte formaţiuni tumorale renale, află
dimensiunea extinsă a splinei şi caută modificări în parenchim sau în hil. Detectează
afecţiuni ale pancreasului, cum ar fi pancreatita sau cancerul pancreatic. Afla cauza blocării
unui flux normal de urină. O ecografie de rinichi poate, de asemenea, să fie făcută pentru a
afla poziţia şi dimensiunea rinichilor, detectează mase tumorale în rinichi, detectează lichid
din jurul rinichilor, investighează cauzele pentru infecţii recurente ale tractului urinar
sau verifică starea de rinichi transplantat. Află daca o masă, în oricare dintre organele
abdominale (cum ar fi ficatul) este o tumoră solidă sau un simplu chist umplut cu lichid.
Află în ce stare sunt organele abdominale, după un accident sau traumatism abdominal, se
uită după leziuni sau sânge in cavitatea abdominală.
Ecografia abdominală este folosită pentru ghidajul de plasare a unui ac sau alt
instrument în timpul unei biopsii, caută lichid in cavitatea abdominală (ascita). O
ecografie, de asemenea, se poate face pentru a ghida acul în timpul unei proceduri pentru a
elimina lichidul din cavitatea abdominala (paracenteza).
Cum se pregăteşte pacientul pentru ecografie abdominală?
Pentru ecografia de ficat, colecist, splină şi pancreas pacientul nu mănâncă alimente
cu un conţinut de grăsimi, la masa de seară dinaintea testului. Pacientul nu mănâncă cu 4 – 6
ore înainte de ecografie, pentru a evita formarea de gaze in intestine. Gazele ar putea
interfera cu evaluarea organelor, care sunt în spatele stomacului şi intestinelor.
Pentru o ultrasonografie a rinichilor, este posibil să nu fie nevoie de nici o pregătire
specială. Pacientul trebuie să bea 4 – 6 pahare de lichid (de obicei, suc neacidulat sau apă),
888
cu o oră înaintea testului pentru a completa vezica urinară.
999
Pentru ecografie de aortă, pacientul trebuie să evite mâncarea cu 8 – 12 de ore
înaintea testului.
Cum se face ecografie abdominală?
Acest test se face de către un doctor care este specializat in executarea ecografiei şi
interpretarea imaginilor ecografice. Aceasta se face într-un cabinet de ecografie dintr-un
spital, centru medical sau cabinet medical privat. Pacientul trebuie să îndepărteze de
pe abdomen orice bijuterie care ar putea interfera cu ecografia. Pacientul trebuie să se
dezbrace de o parte din haine, în funcţie de zona care este examinată.
Pacientul trebuie să stea întins pe spate pe un pat capitonat de consult. Un gel va fi
răspândit pe abdomenul pacientului pentru a îmbunătăţi calitatea transmiterii undelor
ultrasonore. O mică sondă ecografică, numită şi transductor, este presată pe
abdomenul pacientului şi mutată înainte şi înapoi peste organele supuse
examenului ecografic. O imagine a organelor şi a vaselor de sânge poate fi văzută pe un
monitor video. Pacientul este nevoit să stea nemişcat în această poziţie în timp
ce se face ecografia. Pacientului i se poate cere să schimbe mai multe poziţii, în timp ce
se face scanarea. Pentru ecografie de rinichi pacientului i se poate cere să stea în decubit
lateral sau să se întindă pe
burtă.
Pacientului i se cere sa tragă aer în piept şi să-l ţină pentru câteva secunde în timpul
scanării. Acest lucru va permite medicului de a vedea organe şi structuri, cum ar fi ducte
biliare, mai clar, deoarece acestea nu sunt în mişcare. De asemenea inspiraţia profundă va
împinge temporar in jos ficatul, splina şi alte organe mai mici ascunse de coaste, ceea ce
face mai uşor pentru medic să le vadă în mod clar.
Ecografia abdominala durează, de obicei, între 20 şi 40 de minute. Pacientului i
se poate cere să aştepte până ce medicul a trecut în revistă informaţiile. Medicul va
dicta asistentului buletinul ecografic şi o copie va rămâne in cabinetul de ecografie.
Cum se simte pacientul?
Cu excepţia cazului în care gelul de ecografie nu este la temperatura corpului şi s-ar
putea simţi rece când este aplicat pe piele, pacientul va simţi o presiune de la traductor pe
care
îl trece medicul peste abdomen. Examenul de ecografie de obicei, nu este inconfortabil.
Dar, în cazul in care testul se face pentru a verifica daune de la un recent un traumatism, o
uşoară
presiune de traductor poate fi oarecum dureroasă. Pacientul nu va auzi sau simţi undele
ultrasonore.
Riscuri
Nu se cunosc riscurile unui test de ecografie abdominala.
Rezultate
O ecografie abdominală foloseşte undele acustice reflectate pentru a produce o
imagine de organe şi alte structuri din abdomen.
Ecografie abdominala normala:
Mărimea şi forma organelor abdominale ficat, splină, pancreas, rinichi, suprarenale,
apar de obicei în mărime şi textură normale. Nu este găsit lichid liber în abdomen.
Diametrul de aortă este normal şi nu este văzut anevrism. Grosimea de perete a colecistului
este normală. Calibrul ductelor biliare între colecist şi duoden este normal. Nu sunt găsiţi
calculi biliari. Rinichii scanaţi coronal apar în formă de boabe de fasole. Nu sunt consideraţi
cu pietre la rinichi. Nu exista blocaj la sistemul de excreţie. Rinichii sunt prezenţi bilateral.
101
010
Ecografie abdominala anormala:
Un organ anormal poate să apară din cauza unei inflamaţii, infecţii, sau a altor boli.
Un organ poate fi mai mic decât în mod normal, din cauza unei vechi răni sau inflamaţii
cronice. Un organ poate fi împins in afara locaţiei sale normale, datorita unei creşteri
anormale de vecinătate apăsând împotriva sa. O creştere anormală (cum ar fi o tumoră),
poate fi văzută într-un organ. Lichid în cavitatea abdominală (ascita), poate fi observat.
Aorta cu diametrul mărit sau un anevrism este văzut. Ficatul poate părea anormal, ceea ce
poate indica boli hepatice (cum ar fi steatoza, ciroza sau cancer). Colecistul cu pereţii
îngroşaţi poate indica o inflamaţie. Căile biliare principale pot fi dilatate din cauza unui
blocaj (de la o piatră sau o creştere anormală în pancreas). Piatra (calcul sau litiaza) poate fi
văzută în interiorul colecistului.
Rinichii sau tuburile de drenaj de urină de la rinichi la vezica urinară (uretere) pot fi
dilatate, pentru că nu drenează corect. Pietrele la rinichi sunt vizualizate în calice sau
în bazinet (nu toate pietrele pot fi văzute la ecografie). O zona de infecţie (abces) sau un
chist umplut cu fluid poate apărea la scanarea structurii organelor. Splina poate fi ruptă (in
cazul unui traumatism abdominal).
Ce poate afecta rezultatul ecografiei abdominale?
Gaze intestinale, material de contrast (cum ar fi bariu) în stomac sau intestine.
Incapacitatea pacientului de a sta nemişcat in timpul testului, de a inspira şi de a
ţine
câteva secunde aerul în piept, obezitatea extremă, lipsa de lichid în vezica urinară,
rana bandajată sau deschisă în zona de examinat.
111
111
Tema nr. 51
Planul de îngrijire
121
212
- Mobilizez pacienta precoce, pasiv şi apoi activ pentru a preveni tromboflebita
(se începe cu mobilizarea în pat, apoi în poziţie şezând, pacienta ajutându-se de
agăţătoarele fixate la pat);
- Schimb ori de câte ori este nevoie pansamentul şi anunţ medicul dacă observ vreo
schimbare (rana supurează, este roşie, nu se închide etc.)
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic: antibiotice, antiseptice, antiinflamatoare
şi antalgice.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta prezintă o stare de bine şi fără dureri.
Plaga operatorie se vindecă normal.
131
313
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta este echilibrată hidro-electrolitic, acido-bazic
şi nutriţional.
3. Nevoia de a comunica
P: comunicare inadecvată la nivel afectiv
E: operaţia chirurgicală
S: anxietate, nelinişte, durere
Obiect ive:
- Pacienta să se poată afirma, să aibă o percepţie pozitivă despre sine;
- Pacienta să fie ferită de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavei;
- Dau posibilitatea pacientei să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi dorinţele
sale;
- Dau posibilitatea pacientei să ia singură deciziile;
- Învăţ bolnava tehnici de relaxare, de comunicare şi de relaxare;
- Ajut pacienta să identifice posibilităţile sale de a asculta, de a schimba idei cu alţii,
de a crea legături semnificative;
- Antrenez bolnava în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii.
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului îi administrez pacientei anxiolitice şi antidepresive
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta are o percepţie pozitivă despre sine şi este
ferită de pericole interne sau externe.
141
414
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta a acumulat noi cunoştinţe despre boala sa şi
a dobândit atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi.
151
515
Tema nr. 52
Planul de îngrijire
171
717
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul beneficiază de un mediu de siguranţă fără
risc de infecţii, este echilibrat psihic şi îşi satisface nevoile în funcţie de starea lui de sănătate.
3. Nevoia de a elimina
P: eliminare inadecvată
E: afectare intestinală
S: diaree cu scaune numeroase
Obiect ive:
- Pacientul să aibă un tranzit intestinal în limite fiziologice
- Pacientul să aibă tegumentele şi mucoasele perianale curate şi integre
Intervenţii autonome
- Institui o alimentaţie hidrică în primele 24 – 48 ore;
- Servesc pacientul cu ceai neîndulcit (mentă, coarne, muşeţel), apoi cu supă de
morcov şi zeamă de orez;
- Treptat introduc pacientului mici cantităţi de carne slabă fiartă, brânză de vaci,
pâine albă prăjită, supe strecurate din legume;
181
818
- După 4 – 5 zile trec pacientul la o alimentaţie mai completă;
- Curăţ şi usuc pacientului regiunea anală după fiecare scaun;
- Aplic pacientului creme protectoare în regiunea perianală;
- Fac pacientului toaleta anusului de mai multe ori pe zi şi îl dezinfectez cu acid
boric
2 – 3%;
- Protejez patul cu muşama şi aleză;
- Servesc pacientul cu bazinet;
- Asigur intimitatea pacientului;
- Menţin constantă temperatura corporală (deoarece au loc pierderi de energie);
- Încălzesc pacientul cu termofoare, pături şi perne electrice
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic;
- Hidratez pacientul pe cale orală şi prin perfuzii, urmărind înlocuirea pierderilor
de apă şi electroliţi
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are un tranzit intestinal în limite fiziologice,
iar tegumentele şi mucoasele perianale sunt curate şi integre.
4. Nevoia de a comunica
P: comunicare ineficientă la nivel afectiv
E: afectare intestinală
S: diaree, dureri abdominale, scaune apoase, anxietate
Obiect ive:
- Pacientul să se poată afirma, să aibă o percepţie pozitivă despre sine;
- Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările bolnavului;
- Dau posibilitatea pacientului să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi
dorinţele sale;
- Învăţ bolnavul tehnici de comunicare şi relaxare;
- Ajut bolnavul să identifice posibilităţile sale de a asculta, de a schimba idei cu alţii,
de a crea legături semnificative;
- Antrenez pacientul în diferite activităţi care să îi dea sentimentul de
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o percepţie pozitivă despre sine şi este ferit
de pericolele interne sau externe.
202
020
- Sondă Nėlaton nr. 16 – 18, purgativ salin;
- Eprubete cu medii de cultură;
- Materiale pentru toaleta perineală;
- Muşama, aleză, lampă de spirt, chibrituri.
Pacient
Psihic
- Îl anunţ şi îi explic necesitatea examinării
Fizic
- În preziua examenului îi administrez un purgativ salin (sulfat de magneziu 20
– 30 g);
- Îi spun să îşi golească vezica urinară;
- Îi efectuez toaleta regiunii perineale;
- Instruiesc pacientul să folosească recipientul steril pentru defecare
Execuţie:
Recoltare din scaun spontan sau provocat
- Îmi spăl mâinile;
- Protejez patul cu muşama şi aleză;
- Aşez bazinetul sub pacient;
- Recoltez cu lingura recipientului câteva fragmente din diferite părţi ale scaunului
(mucus, puroi);
- Se introduce lingura în ciment
Recoltarea directă din rect
- Aşez pacientul în decubit lateral stâng cu membrul inferior drept întins, iar
cel stâng în flexie;
- Îndepărtez fesele şi introduc tamponul steril, prin mişcări de rotaţie prin anus
în rect;
- Şterg mucoasa rectală;
- Îndepărtez tamponul şi îl introduc în eprubeta sterilă, după ce îi flambez gâtul
Recoltarea la copil
- Folosesc sonda Nėlaton;
- Ataşez la capătul liber al sondei o seringă;
- Introduc sonda prin anus pe o distanţă de 10 – 15 cm;
- Aspir cu seringa;
- Îndepărtez sonda şi golesc conţinutul prin insuflare într-o eprubetă sterilă
Recoltarea pentru ouă de paraziţi
- O pot executa şi prin raclare cu o spatulă de os sau cu o baghetă de lemn plată şi
bine lustruită, înmuiată în glicerină cu apă în părţi egale;
- Metoda constă în raclarea pielii din vecinătatea orificiului anal, în special
pentru oxiuri, care se depun în această regiune
212
121
Tema nr. 53
Planul de îngrijire
222
222
2. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie
P: respiraţie inadecvată
E: afectare pulmonară
S: febră, dispnee cu polipnee, tuse cu expectoraţie
Obiect ive:
- Pacienta să respire liber pe nas;
- Pacienta să aibă mucoase respiratorii umede şi integre;
- Pacienta să prezinte căi respiratorii permeabile şi o bună respiraţie
Intervenţii autonome
- Asigur pacientei repaus la pat în poziţie semişezândă, în încăpere aerisită,
0
cu umiditate 65% (cu apă alcoolizată) şi temperatură de 20 – 22 C;
- La nivelul nasului: îndepărtez secreţiile nazale, umezesc aerul şi asigur un aport
suficient de lichide pe 24 ore;
- Învăţ pacienta să îşi sufle secreţiile nazale fără violenţă, pe rând fiecare nară;
- La nivelul plămânilor şi a bronhiilor învăţ pacienta să tuşească, să expectoreze şi
să colecteze sputa;
- Aspir secreţiile bronşice dacă este cazul;
- Învăţ pacienta să facă gimnastică respiratorie;
- Învăţ pacienta să renunţe la obiceiurile dăunătoare (fumat);
- Pregătesc fizic şi psihic bolnava pentru examenele de laborator şi radiologice
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic (terapia de bază a pneumoniei este
cea antimicrobiană, iar medicamentul de elecţie este Penicilina)
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta respiră liber pe nas, are mucoasele
respiratorii umede şi integre, iar căile respiratorii sunt permeabile.
252
525
prin scarificare cu diluţii 100 u/ml sau 1000 u/ml pentru antibioticele măsurate
în unităţi sau 0,001 g/ml pentru antibioticele măsurate în grame);
- Doza pe 24 ore şi doza unică se exprimă în unităţi (exemplu penicilina) sau în
grame (exemplu: ampicilina, oxacilina, tetraciclina);
- Dizolvarea corectă a pulberilor de antibiotice în ser fiziologic, injectarea făcându-
se imediat. Când nu sunt la dispoziţie flacoane monodoză, dizolvarea se face
pentru mai multe prize;
- Concentraţia soluţiei obţinută pentru penicilină poate fi 50.000 – 200.000 u/ml;
- Evitarea asocierii în aceeaşi seringă a mai multor antibiotice sau a antibioticelor
cu alte medicamente;
- Ritmul de administrare se respectă pentru a menţine concentraţia eficientă în
sânge a antibioticului poate fi de 3, 4, 6, 12, 24 ore;
- Calea de administrare se respectă, ea putând fi orală, intramusculară,
intravenoasă, intrarahidiană, perfuzie intravenoasă. Penicilina V se administrează
pe cale orală cu
30 minute înaintea meselor.
Asistenta medicală administrează sulfamidele cu o cantitate suficientă de apă
pentru a asigura o diureză de 1.500 ml/24 ore, evitând precipitarea renală.
Asistenta medicală evită sensibilizarea sa faţă de antibiotice, prin folosirea
mănuşilor de cauciuc în timpul dizolvării şi manipulării antibioticelor.
262
626
Tema nr. 54
Planul de îngrijire
282
828
Intervenţii autonome
- Instalez pacienta în pat, respectând poziţiile anatomice ale diferitelor segmente
ale corpului;
- Folosesc mijloace auxiliare şi de confort pentru menţinerea poziţiei anatomice;
- Schimb poziţia pacientului la interval de 2 ore;
- Verific pielea în regiunile cu proeminenţe osoase odată cu schimbarea poziţiei;
- Masez punctele de presiune la fiecare schimbare a poziţiei;
- Asigur igiena tegumentelor şi a lenjeriilor de pat şi de corp;
- Efectuez exerciţii active şi pasive;
- Învăţ pacienta care este poziţia adecvată
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic: antalgice şi anxiolitice. Se recomandă de
3 ori pe zi câte 1/3 din amestecul: 1 fiolă mialgin, 1 fiolă plegomazin, 1
fiolă hidergin i.m.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta prezintă o postură adecvată şi nu
prezintă complicaţii.
4. Nevoia de a elimina
P: eliminare inadecvată
E: afectare neurologică
S: vertij, greaţă, vărsătură
Obiect ive:
- Pacienta să fie menajată fizic şi psihic în timpul vărsăturii;
- Pacienta să fie echilibrată hidro-electrolitic şi acido-bazic
Intervenţii autonome
- Aşez pacienta în decubit dorsal cu capul într-o parte cât mai aproape de
marginea patului;
- O liniştesc din punct de vedere psihic;
- Ajut pacienta în timpul vărsăturii şi păstrez produsul eliminat;
- Ofer pacientei un pahar cu apă să-şi clătească gura după vărsătură;
- Rehidratarea orală o încep treptat cu cantităţi mici de lichide reci oferite
cu linguriţa;
- Fac bilanţul lichidelor intrate şi eliminate
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului suprim alimentaţia pe gură şi alimentez pacienta
parenteral prin perfuzii cu glucoză hipertonă, hidrolizate proteice, amestecuri de
aminoacizi, vitamine şi electroliţi;
- Corectez tulburările electrice şi rezerva alcalină în funcţie de ionograma serică;
- Administrez medicaţia prescrisă de medic.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta este echilibrată hidro-electrolitic şi acido-bazic.
5. Nevoia de a comunica
P: comunicare inadecvată la nivel afectiv
E: afectare neurologică
S: anxietate, agitaţie
Obiect ive:
- Pacienta să fie echilibrată psihic;
- Pacienta să folosească mijloace de comunicare adecvate stării sale;
- Pacienta să fie compensată senzorial
Intervenţii autonome
- Liniştesc bolnava cu privire la starea sa, explicându-i scopul şi natura intervenţiilor;
- Familiarizez bolnava cu mediul său ambiant;
- Asigur un mediu de securitate liniştit;
- Cercetez posibilităţile de comunicare ale bolnavei;
- Furnizez mijloacele de comunicare;
- Învăţ bolnava să utilizeze mijloacele de comunicare conform posibilităţilor sale;
- Ajut şi suplinesc pacienta în satisfacerea nevoilor organismului;
- Efectuez exerciţii active şi pasive pentru prevenirea complicaţiilor
musculare, articulare precum şi a escarelor;
- Pregătesc psihic şi fizic bolnava pentru diverse examinări ale organelor de simţ şi îl
îngrijesc după examinare
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic: antalgice şi anxiolitice
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta foloseşte mijloace de comunicare adecvate
stării sale, este echilibrată psihic şi compensată senzorial.
Planul de îngrijire
P2: durere
E: afectarea nervului sciatic
S: parestezii, tulburări de mers, agitaţie, transpiraţie
Obiect ive:
- Pacientul să nu mai prezinte durere
- Pacientul să fie echilibrat psihic şi fizic
Intervenţii autonome
- Aşez bolnavul într-o poziţie semişezândă, în decubit lateral;
- Ajut pacientul să descrie corect durerea şi să sesizeze momentele de remisie
sau exacerbare;
- Manifest înţelegere pentru suferinţa pacientului;
- Pentru localizarea durerii voi folosi repere anatomice şi terminologia descriptivă;
- Pentru intensitatea durerii rog pacientul să utilizeze termeni ca: uşoară,
moderată, intensă, insuportabilă;
- Dacă pacientul nu-şi găseşte cuvinte pentru a descrie durerea îl ajut dându-i
exemple, făcând analogii;
- Asigur confortul pacientului şi îndepărtez factorii agravanţi:
Asigur bolnavului repaus la pat în decubit dorsal cu perna sub genunchi pentru
a reduce lordoza lombară şi a atenua conflictul discoligamentar;
Întind cearşafurile;
Verific temperatura apei de baie;
Evit expunerea tegumentelor şi mucoaselor pacientului la agenţi iritanţi
(urină, secreţii, materiale fecale)
- Urmăresc funcţiile vitale şi vegetative;
- Învăţ pacientul tehnici de relaxare;
- Efectuez masaj al spatelui, mâinilor şi picioarelor;
- Asigur legătura pacientului cu familia prin vizite frecvente;
- Ajut şi suplinesc pacientul în satisfacerea nevoilor organismului;
- Pregătesc pacientul fizic şi psihic pentru examene radiologice şi de laborator
Intervenţii delegate
- Menţin şi corectez echilibrul hidro-electrolitic şi acido-bazic prin
perfuzii intravenoase de glucoză 10 – 20%, hidrolizate de proteine,
administrări de electroliţi în funcţie de ionogramă şi de rezerva alcalină;
- La indicaţia medicului administrez analgetice, antiinflamatoare si decontracturante
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul nu mai prezintă durere şi este echilibrat psihic şi
fizic.
343
434
- Folosesc mijloace auxiliare şi de confort pentru menţinerea poziţiei anatomice;
- Schimb poziţia pacientului la interval de 2 ore;
- Verific pielea în regiunile cu proeminenţe osoase odată cu schimbarea poziţiei;
- Masez punctele de presiune la fiecare schimbare a poziţiei;
- Asigur igiena tegumentelor şi a lenjeriilor de pat şi de corp;
- Efectuez exerciţii active şi pasive;
- Învăţ pacienta care este poziţia adecvată
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic: antalgice şi anxiolitice.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul prezintă o postură adecvată şi nu
prezintă complicaţii.
3. Nevoia de a comunica
P: comunicare inadecvată la nivel intelectual
E: afectarea nervului sciatic
S: durere lombară, parestezii, tulburări de mers
Obiect ive:
- Pacientul să fie echilibrat psihic;
- Pacientul să folosească mijloace de comunicare adecvate stării sale;
- Pacientul să fie compensat senzorial
Intervenţii autonome
- Liniştesc bolnavul cu privire la starea sa, explicându-i scopul şi natura
intervenţiilor;
- Familiarizez bolnavul cu mediul său ambiant;
- Asigur un mediu de securitate liniştit;
- Cercetez posibilităţile de comunicare ale bolnavului;
- Furnizez mijloacele de comunicare;
- Învăţ bolnavul să utilizeze mijloacele de comunicare conform posibilităţilor sale;
- Ajut şi suplinesc pacientul în satisfacerea nevoilor organismului;
- Efectuez exerciţii active şi pasive pentru prevenirea complicaţiilor
musculare, articulare precum şi a escarelor;
- Pregătesc psihic şi fizic bolnavul pentru diverse examinări ale organelor de simţ şi
îl îngrijesc după examinare
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic: antalgice şi anxiolitice
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul foloseşte mijloace de comunicare adecvate
stării sale, este echilibrat psihic şi compensat senzorial.
Domnul B.D. prezintă durere lombară intensă, apărută brusc, care iradiază spre
organele genitale şi faţa internă a coapsei, polakiurie cu disurie, agitaţie, nelinişte.
Examenul sumar de urină evidenţiază prezenţa hematiilor în sediment.
1. Întocmiţi planul de îngrijire
2. Tehnica: Injecţia intravenoasă
Planul de îngrijire
2. Nevoia de a elimina
P: eliminare inadecvată
E: prezenţa hematiilor în sediment
S: durere lombară, polakiurie cu disurie
Obiect ive:
- Pacientul să prezinte o eliminare urinară adecvată
- Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic şi acido-bazic
Intervenţii autonome
- Fac zilnic bilanţul hidric măsurând cu conştiinciozitate ingestia şi excreţia;
- Cântăresc zilnic pacientul;
- Corectez dezechilibrul hidric prin hidratarea; suplimentez aportul de lichide şi
electroliţi;
- Asigur pacientului igiena corporală riguroasă;
- Servesc pacientul la pat cu urinar şi bazinet;
- Schimb lenjeria de pat şi de corp ori de câte ori este nevoie;
- Asigur o atmosferă caldă, răspund prompt şi plin de solicitudine la
chemarea pacientului;
- Încurajez pacientul să-şi exprime gândurile şi sentimentele în legătură cu
problema de dependenţă.
444
444
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului alimentez şi hidratez pacientul parenteral instituind
perfuzii cu glucoză, hidrolizate de proteine şi amestecuri de aminoacizi,
vitamine şi electroliţi în funcţie de ionograma serică şi urinară;
- La indicaţia medicului corectez dezechilibrul acido-bazic, în funcţie de
rezerva alcalină.
3. Nevoia de a comunica
P: comunicare inadecvată la nivel afectiv
E: eliminare urinară inadecvată
S: agitaţie, nelinişte
Obiect ive:
- Pacientul să fie echilibrat psihic;
- Pacientul să folosească mijloace de comunicare adecvate stării sale
Intervenţii autonome
- Liniştesc bolnavul cu privire la starea sa, explicându-i scopul şi natura
intervenţiilor;
- Familiarizez bolnavul cu mediul său ambiant;
- Asigur un mediu de securitate liniştit;
- Cercetez posibilităţile de comunicare ale bolnavului;
- Furnizez mijloacele de comunicare;
- Învăţ bolnavul să utilizeze mijloacele de comunicare conform posibilităţilor sale;
- Ajut şi suplinesc pacientul în satisfacerea nevoilor organismului;
- Efectuez exerciţii active şi pasive pentru prevenirea complicaţiilor
musculare, articulare precum şi a escarelor;
- Pregătesc psihic şi fizic bolnavul pentru diverse examinări ale organelor de simţ şi
îl îngrijesc după examinare
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic: antalgice şi anxiolitice
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul foloseşte mijloace de comunicare adecvate
stării sale şi este echilibrat psihic
464
646
- Se verifică periodic dacă acul este în venă;
474
747
- Se retrage brusc acul, când injectarea s-a terminat;
- La locul puncţiei se aplică tamponul îmbibat cu alcool, compresiv timp de 1 –
3 minute.
Îngrijirea ulterioară a pacientului
- Se menţine compresiunea la locul injecţiei câteva minute;
- Se supraveghează în continuare starea generală
Incidente şi accidente Intervenţii
Injectarea soluţiei în ţesutul perivenos, Se încearcă pătrunderea acului în lumenul
manifestată prin tumefierea ţesuturilor, durere vasului, continuându-se injecţia sau se
încearcă alt loc
Flebalgia produsă prin injectarea rapidă a Injectare lentă
soluţiei sau a unor substanţe iritante
484
848
Tema nr. 58
Planul de îngrijire
1. Nevoia de a evita perico lele
P: risc de infecţii
E: afecţiune virală
S: dispnee, cefalee, hipertermie, catar oculo-nazal, tuse seacă, dureri musculare
Obiect ive:
- Pacientul să prezinte rezistenţă crescută faţă de infecţie;
- Pacientul să fie echilibrat fizic şi psihic
Intervenţii autonome
- Învăţ pacientul să evite schimbările bruşte de temperatură şi aglomeraţiile;
- Învăţ pacientul să utilizeze tehnici de relaxare;
- Pregătesc pacientul în vederea oricărei tehnici la care va fi supus: puncţii,
examene radiologice, endoscopice;
- Iau măsuri sporite de evitare a transmiterii infecţiilor nosocomiale prin
respectarea circuitelor, măsuri de igienă spitalicească (aerisirea salonului,
condiţii de cazare, microclimat, alimentaţie, aprovizionare cu apă,
îndepărtarea reziduurilor, sterilizare, curăţenie, dezinfecţie);
- Aleg procedurile de investigaţie şi tratament cu risc minim de infecţie;
- Monitorizez funcţiile vitale şi vegetative;
- Furnizez mijloace de comunicare adecvate stării pacientului;
- Furnizez explicaţii clare şi deschise asupra îngrijirilor programate;
- Fac igiena tegumentelor şi mucoaselor, în special a cavităţii bucale;
- Asigur legătura pacientului cu familia prin vizite frecvente;
- Ajut şi suplinesc pacientul în satisfacerea nevoilor organismului;
- Încurajez pacientul să efectueze mişcări active pentru menţinerea
tonusului muscular;
- Determin pacientul să participe la luarea deciziilor privind îngrijirile;
- Aplic măsurile de prevenire a complicaţiilor septice;
- Educ pacientul să evite factorii care favorizează apariţia infecţiilor:
fumatul, alcoolul, condimentele, vaporii iritanţi, consumul de băuturi reci
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia recomandată de medic: instilaţii nazale cu
dezinfectante nazale astringente; antibioticoterapie pe cale generală, inhalaţii cu
aerosoli
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul nu mai prezintă risc de infecţie şi este
494
949
echilibrat psihic şi fizic.
505
050
2. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie
P: respiraţie inadecvată
E: afecţiune virală
S: dispnee, catar oculo-nazal, tuse seacă
Obiect ive:
- Pacientul să respire liber pe nas
- Pacientul să prezinte mucoase libere şi integre
- Pacientul să prezinte căi respiratorii permeabile şi să aibă o bună respiraţie
Intervenţii autonome
- La nivelul nasului: îndepărtez secreţiile nazale, umezesc aerul din încăpere cu apă
alcoolizată, asigur un aport suficient de lichide pe 24 ore; învăţ pacientul să îşi
evacueze secreţiile nazale fără violenţă, pe rând fiecare nară;
- La nivelul faringelui şi laringelui: recomand pacientului repaus vocal absolut şi
favorizez modalităţi de comunicare nonverbală;
- La nivelul pulmonilor şi bronhiilor: învăţ pacientul să tuşească, să expectoreze şi
să colecteze sputa; dacă este cazul aspir secreţiile bronşice; învăţ pacientul să facă
gimnastică respiratorie şi să renunţe la obiceiurile dăunătoare (fumat);
- Ajut pacientul să adopte poziţii care facilitează
expectorarea; Intervenţii delegate
- Recoltez sânge, urină şi secreţiile muco-purulente pentru examenele de laborator;
- Administrez tratamentul prescris de medic: antitusive,
expectorante, bronhodilatatoare, decongestionante ale mucoasei traheo-bronşice;
- La nevoie administrez oxigen umidificat (2/3 apă; 1/3 alcool etilic)
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul respiră liber pe nas, are mucoasele libere
şi integre, are o bună respiraţie, iar căile respiratorii sunt permeabile.
515
151
- Asigur o cantitate suplimentară de lichide având în vedere pierderile prin febră
şi transpiraţie;
- Pregătesc psihic pacientul, înaintea tehnicilor de recoltare şi examinare;
- Schimb des lenjeria de pat şi de corp
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia recomandată de medic: antitermice, antibiotice
Evaluare
Pacientul are temperatura corpului în limite normale, este echilibrat hidro-
electrolitic şi prezintă o stare de bine fizic şi psihic.
4. Nevoia de a elimina
P: eliminare inadecvată
E: afecţiune virală
S: catar oculo-nazal, tuse seacă
Obiect ive:
- Pacientul să nu devină sursă de infecţii nosocomiale
Intervenţii autonome
- Educ pacientul cum să expectoreze, să tuşească cu gura închisă, îl învăţ să nu
înghită sputa şi să o colecteze în scuipătoare (care în prealabil a fost
dezinfectată cu soluţie de lizol, fenol 3%);
- Educ pacientul să nu stropească în jur, când tuşeşte;
- Educ pacientul să nu arunce corpuri străine în scuipătoare;
- Îi curăţ mucoasa bucală şi dinţii cu tampoane;
- Golesc şi curăţ scuipătorile, apoi le dezinfectez;
- Mânuiesc scuipătoarele cu prudenţă, apoi mă spăl şi mă dezinfectez
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic: antitusive, expectorante
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul nu mai prezintă sursă de infecţii.
5. Nevoia de a învăţa
P: P: lipsa cunoştinţelor
E: afecţiune virală
S: dispnee, cefalee, hipertermie, catar oculo-nazal, tuse seacă, dureri musculare
Obiect ive:
- Pacientul să acumuleze noi cunoştinţe;
- Pacientul să dobândească atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi
Intervenţii cu rol autonom
- Explorez nivelul de cunoştinţe a bolnavului privind boala, modul de
manifestare, modul de participare la intervenţii şi la procesul de recuperare;
- Stimulez dorinţa de cunoaştere;
- Motivez importanţa acumulării de noi cunoştinţe;
- Conştientizez bolnavul asupra propriei responsabilităţi privind sănătatea;
- Verific dacă bolnavul a înţeles corect mesajul transmis şi dacă şi-a însuşit
cunoştinţele;
525
252
- Ţin lecţii de formare a deprinderilor igienice, alimentaţie raţională, mod de
viaţă echilibrat, administrare a diferitelor tratamente;
- Încurajez şi ajut la dobândirea noilor deprinderi
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul a acumulat noi cunoştinţe despre boala sa şi a
dobândit atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi.
545
454
Tema nr. 59
Planul de îngrijire
555
555
- Administrez medicaţia prescrisă de medic;
565
656
- Menţin şi corectez echilibrul hidro-electrolitic şi acido-bazic prin
perfuzii intravenoase de glucoză 10 – 20%, hidrolizate de proteine,
administrări de electroliţi în funcţie de ionogramă şi de rezerva alcalină;
- Însoţesc bolnavul la examenele radiologice şi îngrijesc bolnavul după efectuarea lor
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul este echilibrat psihic şi beneficiază de un
mediu de siguranţă.
4. Nevoia de a elimina
P: eliminare inadecvată
E: afectare neurologică
S: cefalee intensă, vărsături, transpiraţii profuze
Obiect ive:
- Pacientul să fie menajat fizic şi psihic în timpul vărsăturii;
- Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic şi acido-bazic
Intervenţii autonome
- Aşez pacientul în decubit dorsal cu capul într-o parte cât mai aproape de marginea
patului;
- Îl liniştesc din punct de vedere psihic;
- Ajut pacientul în timpul vărsăturii şi păstrez produsul eliminat;
- Ofer pacientului un pahar cu apă să-şi clătească gura după vărsătură;
- Rehidratarea orală o încep treptat cu cantităţi mici de lichide reci oferite
cu linguriţa;
- Fac bilanţul lichidelor intrate şi eliminate
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului suprim alimentaţia pe gură şi alimentez pacientul
parenteral prin perfuzii cu glucoză hipertonă, hidrolizate proteice, amestecuri de
aminoacizi, vitamine şi electroliţi;
- Corectez tulburările electrice şi rezerva alcalină în funcţie de ionograma serică;
- Administrez medicaţia prescrisă de medic.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul este echilibrat hidro-electrolitic şi acido-bazic.
5. Nevoia de a comunica
Obiect ive:
- Pacientul să fie echilibrată psihic;
- Pacientul să folosească mijloace de comunicare adecvate stării sale;
- Pacientul să fie compensată senzorial
Intervenţii autonome
- Liniştesc bolnavul cu privire la starea sa, explicându-i scopul şi natura
intervenţiilor;
- Familiarizez bolnavul cu mediul său ambiant;
- Asigur un mediu de securitate liniştit;
- Cercetez posibilităţile de comunicare ale bolnavului;
- Furnizez mijloacele de comunicare;
- Învăţ bolnavul să utilizeze mijloacele de comunicare conform posibilităţilor sale;
- Ajut şi suplinesc pacientul în satisfacerea nevoilor organismului;
- Efectuez exerciţii active şi pasive pentru prevenirea complicaţiilor
musculare, articulare precum şi a escarelor;
- Pregătesc psihic şi fizic bolnavul pentru diverse examinări ale organelor de simţ şi
îl îngrijesc după examinare
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic: antalgice şi anxiolitice
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul foloseşte mijloace de comunicare adecvate
stării sale, este echilibrat psihic şi compensat senzorial.
Planul de îngrijire
4. Nevoia de a comunica
P: comunicare ineficientă la nivel afectiv
E: Astm bronşic
S: tuse seacă, dispnee cu bradipnee expiratorie, cianoză, transpiraţii profuze,
cefalee, anxietate
Obiect ive:
- Pacientul să se poată afirma, să aibă o percepţie pozitivă despre sine;
- Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavului;
- Dau posibilitatea pacientului să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi
dorinţele sale;
- Dau posibilitatea pacientului să ia singur deciziile;
- Învăţ bolnavul tehnici de relaxare, de comunicare şi de relaxare;
- Ajut pacientul să identifice posibilităţile sale de a asculta, de a schimba idei cu
alţii, de a crea legături semnificative;
- Antrenez bolnavul în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii.
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului îi administrez pacientului anxiolitice şi antidepresive
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o percepţie pozitivă despre sine şi este
ferit de pericole interne sau externe.
Scopul
- Explorator
Intradermoreacţii la tuberculină şi la diverşi alergeni
- Terapeutic
Anestezie locală
Desensibilizarea organismului în cazul alergiilor
Locul injecţiei – regiuni lipsite de foliculi piloşi:
- Faţa anterioară a antebraţului;
- Faţa externă a braţului şi a coapsei;
- Orice regiune în scop de anestezie
Soluţii administrate:
- Soluţii izotone, uşor resorbabile, cu densitate mică
Resorbţia:
- Foarte lentă
Definiţie: Injecţia constă în introducerea substanţelor medicamentoase lichide
în organism, prin intermediul unor ace care traversează ţesuturile, acul fiind adaptat la
seringă.
Pregătirea injecţiei (materiale):
- Seringi sterile, cu o capacitate în funcţie de cantitatea de soluţie medicamentoasă
(seringi cu amboul situat excentric);
- Se utilizează seringi de unică folosinţă, în ambalaj individual, sterilizate
deoarece prezintă următoarele avantaje: condiţii maxime de sterilitate, risc de
contaminare redus a pacientului, economie de timp şi personal (pentru pregătirea
în vederea refolosirii) şi manipulare uşoară;
- Acele se găsesc împreună cu seringa în acelaşi ambalaj sau în ambalaje separate;
se pregăteşte cu ac cu diametrul mai mare pentru aspirarea soluţiilor şi alt ac
cu diametrul mai mic pentru injectare
Pregătirea injecţiei (pacient):
- Se anunţă pacientul despre necesitatea şi utilitatea intervenţiei
Execuţia injecţiei:
- Asistenta îşi spală mâinile;
- Asistenta îmbracă mănuşile sterile şi se aşează vizavi de bolnav;
- Asistenta dezinfectează locul injecţiei;
- Asistenta întinde şi imobilizează pielea cu policele şi indexul mâinii stângi;
- Se prinde seringa în mâna dreaptă (între police şi mediul mâinii drepte) şi
se pătrunde cu bizoul acului îndreptat în sus în grosimea dermului;
- Se injectează lent soluţia prin apăsarea pistonului;
- Se observă, la locul de injectare, formarea unei papule cu aspectul cojii de
portocală, având un diametru de 5 – 6 mm şi înălţimea de 1 – 2 mm;
- Se retrage brusc acul, nu se tamponează locul injecţiei.
Îngrijirea ulterioară a pacientului
- Pacientul este informat să nu se spele pe antebraţ, să nu comprime locul injecţiei;
- Se citeşte reacţia în cazul intradermoreacţiilor la intervalul de timp stabilit
Incidente
- Revărsarea soluţiei la suprafaţa pielii, având drept cauză pătrunderea parţială
a bizoului acului în grosimea dermului;
- Lipsa aspectului caracteristic (papula cu aspect de coajă de portocală), cauza –
pătrunderea soluţiei sub derm;
- Lipotimie, stare de şoc cauzată de substanţa injectată;
- Necrozarea tegumentelor din jurul injecţiei
De ştiut:
- Injecţia intradermică se poate face pe orice suprafaţă a corpului în scop de
anestezic;
- Asistenta medicală pregăteşte adrenalină, efedrină, hemisuccinat de
hidrocortizon când injecţia are drept scop testarea sensibilităţii organismului la
diferite alergene
De evitat:
- Dezinfecţia pielii cu alcool în cazul intradermoreacţiei la tuberculină.
Tema nr. 61
Planul de îngrijire
646
464
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta este ferită de complicaţii, are un confort fizic
şi psihic bun şi este echilibrat hidro-electrolitic.
2. Nevoia de a elimina
P: Eliminare inadecvata
E: Ciroza hepatică
S: edeme la nivelul membrelor inferioare, oligurie
Obiect ive:
- Pacienta să fie echilibrată hidro-electrolitic şi acido-bazic;
- Pacienta să fie echilibrată psihic;
- Pacienta să-şi satisfacă celelalte nevoi fundamentale
Intervenţii autonome
- Asigur pacientei repaus la pat;
- O liniştesc din punct de vedere psihic;
- Menţin constantă temperatura corporală (deoarece au loc pierderi de energie);
- Încălzesc pacienta cu termofoare, pături, perne electrice;
- Servesc bolnava la pat cu bazinet;
- Protejez patul cu aleză şi muşama;
- Monitorizez funcţiile vitale şi vegetative;
- Corectez tulburările hidro-electrolitice şi rezerva alcalină;
- Supraveghez scaunul, urina (cantitatea şi culoarea), icterul tegumentar,
greutatea corporală şi le notez în foaia de temperatură;
- Hidratez pe cale orală pacienta;
- Alimentez bolnavul cu produse lactate, zarzavaturi şi fructe fierte coapte,
supe, piureuri de zarzavat. Alimentele sunt desodate;
- Ajut pacienta să îşi satisfacă celelalte nevoi ale organismului;
- Educ pacienta şi antrenez familia pentru a respecta alimentaţia şi normele de
viaţă impuse.
Intervenţii delegate
- Hidratez pe cale parenterală pacienta cu soluţii de glucoză tamponată cu insulină;
- Administrez medicaţia hepatoprotectoare, corticoterapia şi medicaţia calmantă
a pruritului.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta este echilibrat hidro-electrolitic şi acido-
bazic. Pacientul este echilibrat psihic. Bolnava reuşeşte să îşi satisfacă celelalte nevoi
fundamentale.
3. Nevoia de a comunica
P: perturbarea imaginii de sine
E: Ciroza hepatică
S: ascita
Obiect ive:
- Pacienta să aibă o percepţie pozitivă de sine;
656
565
- Pacienta să fie ferit de pericole interne sau externe
666
666
Intervenţii delegate
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavei;
- Dau posibilitatea pacientei să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi
dorinţele sale;
- Dau posibilitatea pacientei să ia singur decizii;
- Învăţ pacientul tehnici de afirmare de sine, de comunicare şi de relaxare;
- Antrenez pacienta în discuţii cu colegii de salon care au aceeaşi boală ca şi el;
- Antrenez bolnava în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii;
- Supraveghez în permanenţă bolnava.
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic: antidepresive, anxiolitice.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta prezintă o imagine pozitivă despre sine şi
este ferită de pericolele interne şi externe.
676
767
Scop:
- Explorator:
Pune în evidenţă prezenţa lichidului peritoneal;
Recoltarea lichidului şi examinarea sa în laborator pentru stabilirea naturii sale
- Terapeutic:
Evacuarea unei colecţii libere de lichid în ascitele masive;
Pentru efectuarea dializei peritoneale
Indicaţii:
- Ascitele masive care provoacă tulburări circulatorii şi respiratorii prin
presiunea asupra diafragmului, venei cave inferioare;
- Ascitele care nu se resorb prin metodele obişnuite de tratament;
- Traumatismele închise ale viscerelor abdominale, când se bănuieşte hemoperitoneu;
- Pentru diagnosticul citologic, bacteriologic şi enzimatic al ascitei
Contraindicaţii:
- Chisturi ovariene mari, hidronefroză, sarcină;
- Se execută cu prudenţă la pacienţii cu diateze hemoragice şi în precomă;
- Colecţiile de lichid închistate se evacuează numai chirurgical.
Locul puncţiei:
- Pe linia Monroe-Richter – în fosa iliacă stângă, la punctul de unire a treimii
medii cu treimea mijlocie a liniei ce uneşte ombilicul cu spina iliacă antero-
superioară stângă;
- Pe linia ombilico-pubiană, la mijlocul ei
Pregătirea puncţiei:
Materiale:
- De protecţie a patului pe care se execută puncţia;
- Pentru dezinfecţia tegumentului tip III;
- Instrumente şi materiale sterile: trocar gros cu diametrul de 3–4 mm, cu un
mandrin ascuţit şi unul bont de rezervă, seringi de 5 şi 20 ml, ace de 5–6 mm,
bisturiu, pense hemostatice, câmp chirurgical, mănuşi chirurgicale, comprese,
tampoane, tuburi prelungitoare;
- Pentru recoltarea şi colectarea lichidului: eprubete, cilindru gradat, găleată
gradată de 10 l;
- Pentru îngrijirea locului puncţiei: cearşaf împăturit pe lungime, romplast;
- Substanţe medicamentoase, anestezice locale, tonico-cardiace;
- Paravan, tăviţă renală
Pacientul:
- Pregătirea psihică: se informează pacientul asupra necesităţii puncţiei şi i se
asigură securitatea şi intimitatea
- Pregătirea fizică:
se invită bolnavul să urineze (dacă e cazul se va face sondaj vezical);
se dezbracă regiunea abdominală;
se aşează pacientul în poziţie de decubit dorsal în pat peste cearşaful
împăturit în lung, cu flancul stâng la marginea patului şi trunchiul uşor
ridicat;
686
868
se măsoară circumferinţa abdominală
696
969
Execuţia puncţiei:
- Se face de către medic ajutat de una sau două asistente;
- Se derulează în salon sau în sala de tratamente;
- Medicul şi asistentele se spală pe mâini şi se dezinfectează;
- Medicul alege locul puncţiei, una din asistente pregăteşte patul cu muşama, aleză
şi cearşaf; aşează pacientul în poziţia corespunzătoare locul ales de către
medic; cealaltă asistentă pregăteşte locul puncţiei, face dezinfecţie tip III;
- Medicul face anestezia locală; una din asistente menţine pacientul în poziţia
dată, iar cealaltă serveşte mănuşile chirurgicale medicului înainte de a face
anestezia locală;
- O asistentă serveşte medicului câmpul chirurgical, dezinfectează locul puncţiei
şi serveşte medicului bisturiul sau trocarul; medicul protejează locul puncţiei
cu câmpul steril;
- Medicul execută incizia sau direct puncţia cu trocarul, scoate mandrinul; una
din asistente supraveghează permanent faciesul, respiraţia şi starea bolnavului;
cealaltă asistentă recoltează în eprubete lichidul de ascită, serveşte medicului tubul
prelungitor al canulei trocarului (pentru evacuare);
- Medicul adaptează tubul prelungitor; una din asistente supraveghează scurgerea
lichidului în vasul colector; iar cealaltă pacientul;
- Medicul şi cele două asistente schimbă poziţia pacientului dacă se întrerupe
scurgerea lichidului;
- Medicul retrage trocarul;
- Medicul aplică agrafa Michel dacă a folosit bisturiul; una din
asistente dezinfectează locul puncţiei, face o cută a pielii şi aplică un
pansament uscat compresiv;
- Cele două asistente strâng cearşaful în jurul abdomenului, fixându-l cu ace
de siguranţă.
Îngrijirea ulterioară a pacientului:
- Se aşează comod în pat, astfel încât locul puncţiei să fie cât mai sus pentru a
evita presiunea asupra orificiului şi scurgerea lichidului în continuare;
- Se asigură în încăpere linişte şi o temperatură optimă;
- După 6 ore se îndepărtează cearşaful strâns în jurul abdomenului;
- Se măsoară circumferinţa abdominală şi se notează;
- Se suplineşte pacientul pentru satisfacerea nevoilor sale;
- Se monitorizează pulsul, tensiunea arterială, se notează valorile înregistrate
în primele 24 ore;
- Pansamentul se schimbă respectând măsurile de asepsie;
- Agrafele se scot după 48 – 72 ore.
Pregătirea produsului pentru examinare:
- Examenul macroscopic constă în măsurarea cantităţii de lichid evacuat,
aprecierea aspectului lui, determinarea densităţii;
- Reacţia Rivalta: într-un pahar conic se pun 50 ml de apă distilată şi o picătură din
acid acetic glacial; se adaugă 1-2 picături din lichidul de cercetat.
707
070
Reacţia este pozitivă când picătura de lichid se transformă într-un nor ca un
„fum de ţigară”, ceea ce înseamnă că lichidul de ascită este bogat în
albumine fiind de natură inflamatorie şi purtând denumirea de exsudat;
Reacţia este negativă când picătura de lichid cade în pahar fără să producă
modificări, ceea ce înseamnă că lichidul este sărac în albumine, având
drept cauză tulburările circulatorii şi purtând denumirea de transsudat.
- Examenul citologic, bacteriologic, biochimic – eprubetele cu lichid sunt
etichetate şi trimise la laborator;
Notarea puncţiei în foaia de observaţie:
- Se notează cantitatea de lichid evacuat, data, ora şi numele persoanei care a
executat puncţia;
- Se notează circumferinţa abdominală înainte şi după evacuarea lichidului.
Accidente:
- Colaps vascular prin decompensarea bruscă a cavităţii abdominale;
- Hemoragie digestivă manifestată prin hematemeză şi melenă;
- Persistenţa orificiului de puncţie prin care se scurge lichid
717
171
Tema nr. 62
Planul de îngrijire
727
272
- Mobilizez pacientul precoce, pasiv şi apoi activ pentru a preveni tromboflebita (se
începe cu mobilizarea în pat, apoi în poziţie şezând, pacientul ajutându-se de
agăţătoarele fixate la pat);
- Schimb ori de câte ori este nevoie pansamentul şi anunţ medicul dacă observ vreo
schimbare (rana supurează, este roşie, nu se închide etc.)
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic: antibiotice, antiseptice,
antiinflamatoare
şi antalgice.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul prezintă o stare de bine şi fără dureri.
Plaga operatorie se vindecă normal.
737
373
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul este echilibrată hidro-electrolitic, acido-bazic
şi nutriţional.
3. Nevoia de a comunica
P: comunicare inadecvată la nivel afectiv
E: operaţia chirurgicală
S: anxietate, nelinişte, durere
Obiect ive:
- Pacientul să se poată afirma, să aibă o percepţie pozitivă despre sine;
- Pacientul să fie ferită de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavului;
- Dau posibilitatea pacientului să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi dorinţele
sale;
- Dau posibilitatea pacientului să ia singură deciziile;
- Învăţ bolnava tehnici de relaxare, de comunicare şi de relaxare;
- Ajut pacienta să identifice posibilităţile sale de a asculta, de a schimba idei cu alţii,
de a crea legături semnificative;
- Antrenez bolnavul în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii.
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului îi administrez pacientului anxiolitice şi antidepresive
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o percepţie pozitivă despre sine şi este
ferit de pericole interne sau externe.
747
474
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul a acumulat noi cunoştinţe despre boala sa şi
a dobândit atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi.
757
575
Tema nr. 63
Planul de îngrijire
747
474
P2: durerea intensă
E: afectarea aparatului locomotor
S: plagă superficială, deformarea regiunii, impotenţă funcţională, agitaţie
Obiect ive:
- Pacientul să resimtă scăderea intensităţii durerii;
- Pacientul să declare ameliorarea confortului
Intervenţii autonome
- Ajut pacientul să descrie corect durerea şi să sesizeze momentele de remisie
sau exacerbare;
- Manifest înţelegere pentru suferinţa pacientului;
- Pentru localizarea durerii folosesc repere anatomice şi terminologia descriptivă;
- Pentru intensitatea durerii rog pacientul să utilizeze termeni ca: uşoară,
moderată, intensă, insuportabilă;
- Dacă pacientul nu-şi găseşte cuvinte pentru a descrie durerea îl ajut dându-i
exemple, făcând analogii;
- Aplic pungă cu gheaţă pe regiunea afectată pentru ameliorarea durerii şi retragerea
tumefierii;
- Asigur pacientului confortul şi îndepărtez factorii agravanţi prin:
Aşez pacientul în poziţie corespunzătoare;
Întind cearşafurile;
Lărgesc bandajele prea strânse;
Îi distrag atenţia pacientului prin: meloterapie, cărţi, TV şi prin fixarea
atenţiei pe alte probleme decât ale durerii respective;
Învăţ pacientul tehnici de relaxare;
Rog aparţinătorul să îmi dea concursul în toate tehnicile pe care le întreprind.
Intervenţii delegate
- Administrez analgezice pentru ameliorarea durerii cu 30 de minute înainte
de culcare la indicaţia medicului;
- Ajut medicul să efectueze acupunctura şi anestezia locală;
- Pregătesc feşele pentru pansarea plăgii superficiale
- După vindecarea plăgii superficiale imobilizez cu feşele gipsate femurul
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul declară ameliorarea durerii şi resimte starea
de confort.
757
575
- Învăţ pacientul care este postura adecvată şi cum să efectueze exerciţii
musculare active;
- Redau încrederea pacientului că imobilitatea sa este trecătoare şi că îşi va putea
relua activitatea;
- Suplinesc pacientul în satisfacerea nevoilor sale, îl servesc la pat cu cele necesare;
- Rog ca aparţinătorul să îmi dea concursul în vederea realizării tehnicilor.
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are tonusul muscular şi forţa musculară
păstrată, iar tegumentele sunt integre.
3. Nevoia de a comunica
P: comunicare ineficientă la nivel intelectual
E: afectarea aparatului locomotor
S: plagă superficială, deformarea regiunii, impotenţă funcţională, agitaţie
Obiect ive:
- Pacientul să se poată afirma;
- Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavului;
- Dau posibilitatea pacientului să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi dorinţele
sale;
- Dau posibilitatea pacientului să ia singur deciziile;
- Învăţ bolnavul tehnici de relaxare, de comunicare şi de relaxare;
- Ajut pacientul să identifice posibilităţile sale de a asculta, de a schimba idei cu alţii,
de a crea legături semnificative;
- Încurajez pacientul în orice progres obţinut;
- Antrenez bolnavul în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii;
- Rog ca aparţinătorul să îmi dea concursul în vederea realizării tehnicilor
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului îi administrez pacientului anxiolitice şi antidepresive
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o percepţie pozitivă despre sine şi este
ferit de pericole interne sau externe.
767
676
- Consult pacientul în planificarea activităţilor propuse;
- Informez pacientul asupra dreptului său de a lua decizii care îl privesc;
- Observ reacţiile pacientului la luarea deciziilor;
- Conving pacientul de importanţa deciziilor şi de responsabilitatea care îi revine;
- Orientez pacientul spre alte activităţi decât cele anterioare în raport cu
capacităţile sale;
- Ajut pacientul în recuperarea fizică pentru reducerea handicapului şi
obţinerea independenţei;
- Ajut pacientul să cunoască şi să-şi însuşească criteriile de control care o ajută în
aprecierea activităţii sale zilnice, a obiectivelor realizate, a idealurilor ei;
- Observ obiectivitatea aprecierilor pacientului;
- Notez orice modificare în comportamentul sau starea pacientului;
- Rog ca aparţinătorul să îmi dea concursul în vederea realizării tehnicilor
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului îi administrez pacientului anxiolitice şi antidepresive
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul şi-a recăpătat încrederea şi stima de sine şi
poate realiza şi aprecia obiectiv activităţile sale.
777
777
Tehnica: Principii de îngrijire a unei plăgi (toaletă şi pansament)
787
878
Ce nu se face?
- La locul accidentului nu se explorează plaga cu nici un fel de instrument;
- În cazul fracturilor deschise nu se scot fragmente osoase;
- Nu se scot ţesuturi care nu au fost eliminate cu apă oxigenată (pericol
de hemoragie)
797
979
Dacă plaga este descoperită, cu tamponul îmbibat cu benzină, se degresează
tegumentul din jurul plăgii;
Pentru dezinfecţia tegumentului se foloseşte un tampon steril. Servirea
tamponului se face ca mai sus cu precizarea că tamponul va fi îmbibat
cu tinctură de iod, apoi cu alt tampon îmbibat cu alcool se îndepărtează urmele
de iod;
Observaţie: În cazul în care există pansament pe plagă, acesta va fi îndepărtat
astfel:
Cu tamponul îmbibat în soluţia degresantă, se tamponează
marginile
compresei care acoperă vechiul pansament, în felul acesta se va dezlipi
mult mai uşor;
Când pansamentul este aderent, se îmbibă cu apă oxigenată sau cu
ser
fiziologic călduţ, apoi se îndepărtează cu ajutorul pensei de lucru
- Tratarea plăgii
Se schimbă pensa de lucru cu altă pensă sterilă din cutia de instrumente;
Se face toaleta plăgii cu apă oxigenată în jet. Se tamponează spuma cu ajutorul
unui tampon de tifon steril (luat din casoletă, respectând manevra deschisă).
Curăţarea se poate repeta turnând ser fiziologic şi tamponând din nou uscat, cu
tampoane de tifon. Plaga trebuie să fie în cele din urmă pe cât posibil curată,
fără secreţii şi fără sfaceluri. Pentru aceasta se face curăţarea repetată cu
tampoane uscate din tifon sau îmbibate cu soluţii de ser fiziologic (uneori cu
antiseptice), în funcţie de necesităţi şi indicaţii;
După toaleta plăgii se dezinfectează din nou tegumentul cu tinctură de iod şi
alcool. Se acoperă plaga cu pansament steril.
Observaţii: în cazul plăgilor mai vechi de 6 ore sau care au fost pansate
anterior, se pot aplica în plagă comprese umede îmbibate în soluţii
antiseptice: Rivanol
1‰, Cloramină 4‰, apă oxigenată 3% etc. Peste compresele umede se
aplică
comprese uscate şi la nevoie vată
sterilă.
- Fixarea pansamentului se face:
Fie cu galifix (mastisol), prin badijonarea tegumentului în jurul pansamentului
şi apoi acoperirea pansamentului cu o compresă;
Fie fixând compresa care acoperă pansamentul cu leucoplast;
Fie prin înfăşare, bandajare
- Profilaxia tetanosului
Local: Toate plăgile produse în mediu şi cu agenţi traumatici suspecţi trebuie
tratate în mod special. Atenţie deosebită se va acorda plăgilor înţepate cu aşchii,
spini, cuie, prin muşcătură de animale, fracturi deschise, avort, arsuri sau orice
plagă murdărită cu pământ, praf de stradă etc.
Măsuri de protecţie nespecifică
Curăţarea chirurgicală a plăgilor;
808
080
Tratarea cu antiseptic (apă oxigenată, hipermanganat de potasiu
1/40000, bromocet 1‰);
Antibioterapie
818
181
Măsuri de protecţie specifică – se aplică diferenţiat:
La persoane sigur vaccinate sau revaccinate se administrează A.T.P.A.
intramuscular 0,5 ml (o singură doză)
Nu se administrează ser antitetanic;
Excepţie fac politraumatizaţii gravi, cu stare de şoc şi hemoragie, la care
se administrează în doză unică, ser antitetanic 3.000 – 15.000 U.A.I.
La persoanele nevaccinate sau cu vaccinări incomplete se administrează:
Ser antitetanic 3.000 – 15.000 U.A.I. intramuscular în doză unică cu
desensibilizare prealabilă conform schemei minimale. Atenţie: la
persoanele alergice desensibilizarea se practică numai la spital.
Anatoxină tetanică (A.T.P.A.) intramuscular în altă zonă decât serul
antitetanic în doză de 0,5 ml
De reţinut
Serul antitetanic heterolog se poate înlocui cu imunoglobulină
umană antitetanică pe cale intramusculară în doză unică de 200 U.A.I. la
copil şi
400 – 500 U.A.I. la adult;
La persoanele amnanezic suspecte de sensibilitate se face testare
(conjunctivală, cutanată sau intradermică).
- Schema minimală de desensibilizare
Se injectează subcutanat 0,1 ml soluţie 1/10 ser antitetanic + ser fiziologic steril.
Se aşteaptă 30 minute;
Dacă nu apar reacţii locale şi generale se injectează subcutanat 0,25 ml ser
antitetanic. Se aşteaptă 30 minute;
Dacă nu apar reacţii locale şi generale se injectează subcutanat încă 1 ml ser
antitetanic. Se aşteaptă 30 minute;
Dacă nu apar reacţii locale şi generale se administrează restul cantităţii de ser
antitetanic
Atenţie: asistenta medicală va avea pregătită trusa de urgenţă pentru tratarea
accidentelor serice (şocul anafilactic) în caz de nevoie
- Precizări
Pansamentul va fi făcut de 2 persoane; în acest caz persoana a doua serveşte
pensele sterile, deschide casoleta, toarnă soluţiile;
Toaleta plăgii trebuie să ţină seama de timpul scurs de la producerea
accidentului; în primele 6 ore plaga se consideră neinfectată şi se poate sutura
la nevoie;
Pentru a putea sutura o plagă în orice cabinet medical trebuie să existe „o
trusă de mică chirurgie” sterilizată şi recipient închis cu aţă chirurgicală
sterilizată şi păstrată în alcool. Trusa de mică chirurgie trebuie să conţină
minimum: 2 pense chirurgicale, 2 pense Pean, 1 penso Kocher, 1 bisturiu, 1
foarfecă chirurgicală, 1 port-ac, 2 – 3 ace chirurgicale, 1 sondă canelată, 1 sondă
butonată.
Reguli de respectat
Dezinfectarea tegumentului în jurul plăgii se face prin mişcări circulare din
828
282
jurul plăgii spre exterior (altfel există riscul să se infecteze plaga cu
germeni de pe piele care sunt aduşi în plagă);
838
383
Pensa de servit se schimbă la fiecare pansament. Pensele sterile necesare se
scot pe loc din cutia de instrumente.
Este contraindicată metoda păstrării pensei de servit în flacoane deschise cu
alcool;
Casoleta şi cutia de instrumente nu rămân deschise în timpul efectuării
pansamentului;
Este bine ca recipientele în care se află soluţiile pansamentului să fie
de culoare închisă, să nu fie prea mari, pentru a putea fi cuprinse în
mână şi pentru a putea păstra în mână şi pensa de servit;
Soluţiile folosite la pansat se vor schimba zilnic (de aceea nu se vor pregăti
în cantitate mare);
Atenţie la bolnavii alergici la iod sau alte substanţe medicamentoase!!
Pentru aplicarea unei tehnici aseptice corecte este recomandat ca
dezinfectarea tegumentului din jurul plăgii să se facă respectând următorii
timpi:
Dezinfectare, degresare cu alcool;
Aseptizare cu tinctură de iod;
Îndepărtarea urmelor de iod cu alcool
848
484
Tema nr. 64
Planul de îngrijire
858
585
- Încerc să grupez la maxim intervenţiile pentru a nu supune bolnavul la
eforturi inutile;
Intervenţii delegate
- Recoltez sânge şi urină pentru examenele de laborator;
- Administrez medicaţia prescrisă de medic: diuretice, beta-blocante, inhibitori
de enzimă de conversie etc.;
- Institui la recomandarea medicului mici transfuzii de sânge pentru a
combate pierderea de sânge din hemoragia nazală
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul beneficiază de un mediu de siguranţă şi
este echilibrat psihic.
848
484
- Lichidele le administrez pacientului fracţionat pentru a evita creşterea bruscă
a tensiunii arteriale;
- Învăţ pacientul categoriile de alimente din ghidul alimentar şi
echivalenţele cantitative şi calitative, în vederea înlocuirii unui aliment cu altul:
100 grame glucide sunt cuprinse în: 100 g zahăr; 120 g orez; 135 g tăiţei; 200 g
pâine; 450 g fructe uscate; 200 g legume uscate; 500 g cartofi; 650 g fructe
proaspete;
100 g proteine sunt cuprinse în: 3000 ml lapte, 450 g carne albă (pasăre, viţel);
650 g peşte; 400 g brânză;
100 g lipide sunt cuprinse în: 100 g ulei vegetal; 100 g unt; 100 g untură de porc
- Las pacientul să aleagă alimentele după gusturile sale respectând
contraindicaţiile regimului;
- Zilnic fac pacientului bilanţul hidric.
Intervenţii delegate
- Alimentez pacientul parenteral, instituind perfuzii cu glucoză, hidrolizate
de proteine, amestecuri de aminoacizi, vitamine şi electroliţi la indicaţia
medicului;
- Corectez echilibrul acido-bazic în funcţie de ionograma serică şi la indicaţia
medicului.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul este echilibrat hidroelectrolitic şi acido-bazic.
4. Nevoia de a comunica
P: comunicare inadecvată la nivel afectiv
E: afecţiune cardiacă
S: anxietate, tremurături le extremităţilor, paloare, transpiraţii reci,
hipertensiune arterială 100/80 mm Hg
Obiect ive:
- Pacientul să se poată afirma;
- Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavului;
- Dau posibilitatea pacientului să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi dorinţele
sale;
- Dau posibilitatea pacientului să ia singur deciziile;
- Învăţ bolnavul tehnici de relaxare, de comunicare şi de relaxare;
- Ajut pacientul să identifice posibilităţile sale de a asculta, de a schimba idei cu alţii,
de a crea legături semnificative;
- Antrenez bolnavul în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii.
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului îi administrez pacientului anxiolitice şi antidepresive
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o percepţie pozitivă despre sine şi este
ferit de pericole interne sau externe.
5. Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea
P: lipsa cunoştinţelor
E: afecţiune cardiacă
S: agitaţie marcată, tremurături le extremităţilor, paloare, transpiraţii
reci, hipertensiune arterială 100/80 mm Hg.
Obiect ive:
- Pacientul să acumuleze noi cunoştinţe;
- Pacientul să dobândească atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi
Intervenţii autonome
- Explorez nivelul de cunoştinţe al bolnavului privind boala, modul de
manifestare, modul de participare la intervenţii şi la procesul de recuperare;
- Stimulez dorinţa de cunoaştere;
- Motivez importanţa acumulării de noi cunoştinţe;
- Conştientizez bolnavul asupra propriei responsabilităţi privind sănătatea;
- Verific dacă bolnavul a înţeles corect mesajul transmis şi dacă şi-a
însuşit cunoştinţele;
- Educ pacientul astfel:
Să aibă un regim de viaţă echilibrat (să alterneze perioadele de activitate cu
perioadele de repaus);
Să evite stresul psihic (stări conflictuale, surmenaj intelectual);
Să facă zilnic exerciţii fizice şi plimbări;
Să aibă o alimentaţie echilibrată;
Să se prezinte la control periodic la medicul de familie
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul a acumulat noi cunoştinţe despre boala sa şi
a dobândit atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi.
Exista 3 metode prin care o hemoragie poate fi oprită provizoriu prin aplicarea
unei compresiuni în diferite zone ale regiunii implicate în accidente. Ele sunt:
I. Compresiunea digitala pe rana – primul gest este aplicarea imediată a mâinii sau a
degetelor pe locul respectiv; în aceste situaţii riscul infecţilor prezentat de apăsarea pe plagă
a unei mâini care nu este tocmai sterilă trece pe planul secund, problema esenţiala fiind
evitarea hemoragiei;
II. Compresiunea manuală în punctele de elecţie – constă în comprimarea digitală a
arterelor care iriga regiunea lezată pe un plan dur subiacent acestora; prin acest procedeu se
poate obţine o hemostază rapid si eficientă, dar are dezavantajul că nu poate fi ţinută pentru
mult timp, fiind obositoare pentru cel care acorda primul ajutor şi în unele cazuri poate face
dificilă manevrarea bolnavului; din aceste motive se înlocuieşte cu compresiunea circulară
în cazul hemoragiilor de la nivelul membrelor. Punctele de elecţie cele mai des utilizate sunt:
- Pentru plăgile din teritoriul arterei faciale se execută compresiunea la nivelul
ramurii inferioare a mandibulei, la aproximativ 1 – 2 cm de unghiul acesteia;
- Pentru plăgile din regiunea laterală a scalpului, se poate comprima artera temporală
superficială, deasupra arcadei zigomatice omolaterale;
- Artera carotida comuna se poate comprima la nivelul tuberculului lui Chassaignac,
pe marginea anterioară a muşchiului sternocleidomastoidian, aproximativ
la jumătatea acestuia;
- Artera subclaviculară se comprima în cazul hemoragiilor membrului superior
– regiunea proximală (umăr, braţ), prin apăsarea acesteia în depresiunea
subclaviculară, caz în care o comprimăm de prima coastă;
- Artera humerală se comprimă pe humerus la nivelul şanţului bicipital intern
(între reliefurile muşchilor biceps si triceps brahial); arterele radială şi ulnară
se comprimă pe radius respectiv pe ulna la nivelul articulaţiei radiocarpiene, pe
faţa anterioară a antebraţului în cazul hemoragiilor de la nivelul mâinii;
- Artera femurală se poate comprima la nivelul arcadei inghinale;
- Artera poplitee se comprima la nivelul fosei omonime;
- În partea posterioară a maleolei mediale se poate comprima artera
tibială posterioara iar artera pedioasă în primul spaţiu intermetatarsian.
III. Hemostaza prin compresiune circulară este o metoda eficientă, care are însa
o serie de indicaţii clare, având şi o serie de dezavantaje care trebuie luate în considerare
atunci
când recurgem la aceasta manevră. Elementele care trebuie respectate în cazul
compresiunii circulare sunt:
- Se aplica doar în cazul hemoragiilor de la nivelul membrelor;
- Se realizează cu ajutorul unui garou sau cu maneta unui tensiometru, iar garoul se
plasează deasupra sediului unei hemoragii arteriale sau
mixte
- Garoul se aplică cat mai aproape de plagă pentru ca teritoriul ischemiat şi deci,
consecinţele negative ale aplicării garoului să fie cât mai
reduse;
- Aplicarea corectă a garoului face ca sângerarea să se oprească, tegumentele
ischemiate devin alb-livide datorită excluderii circulaţiei din zona respectivă; o
constricţie insuficientă în cazul hemoragiilor de origine mixtă arterio-
venoasă, poate să mărească debitul hemoragiei, deoarece prin colateralele venoase
turtite circulaţia e suprimată iar prin arterele care sunt de obicei profunde
sângele mai trece şi irigă zona lezată;
- Pentru ca această compresiune să fie cât mai eficientă şi pentru ca apăsarea să
acţioneze ţintit, în special asupra vaselor implicate, se introduce între garou
şi tegument o faşă sau ceva asemănător la nivelul traiectului arterei principale
care irigă regiunea lezată;
- La nivelul rădăcinilor membrelor, compresiunea circulară se poate realiza doar dacă
garoul şi faşa sunt ancorate folosind o
contrapriză;
- Durata aplicării garoului ar trebui să nu depăşească 30 – 60 de minute; dacă durata
transportului se prelungeşte, la fiecare 20 de minute se slăbeşte garoul
pentru aproximativ 5 – 10 minute după care aplică din nou, deasupra locului unde
a fost aplicat iniţial; pe durata degarotării hemostaza va fi efectuată prin
compresiune digitală pe locul de elecţie corespunzător;
- Prevenirea apariţiei şocului de garou se poate face prin scăderea temperaturii
la nivelul segmentului ischemiat (hipotermie segmentară) care se realizează prin
aplicarea unor pungi de gheaţă la nivelul membrului afectat, având ca scop
reducerea intensităţii metabolismului local;
- Îndepărtarea garoului se face doar de către persoane avizate, de preferinţă in
unităţi spitaliceşti;
- Cel care instituie o compresiune circulară şi nu însoţeşte persoana accidentată
până la unitatea de îngrijiri medicale este obligată să noteze pe un bilet
momentul
accidentului şi al aplicării acestui mijloc de hemostază, eventualele manevre
terapeutice care au mai fost întreprinse.
Consecinţele negative ale aplicării garoului încep odată cu realizarea
compresiunii circulare, se agravează odată cu trecerea timpului, putând deveni ireversibile şi
sistemice dacă
aceasta compresiune va fi menţinută mai mult timp; aceste consecinţe sunt:
c) Regionale – constau din afectarea terminaţilor nervoase (care sunt cele mai
sensibile la ischemie); se manifestă iniţial prin durere care poate fi foarte puternică
chiar la câteva minute de la aplicarea garoului; nervii comprimaţi si ischemiaţi
pot să se degradeze ireversibil (să apară paralizii) după o perioada de 60 – 120 de
minute; muşchii sunt ceva mai rezistenţi la ischemie (aproximativ 4 – 6 ore)
d) Sistemice – acestea apar începând cu ridicarea garoului; gravitatea lor este direct
proporţionala cu durata aplicării garoului, cu mărimea teritoriului ischemiat,
precum şi cu temperatura existentă la nivelul zonei ischemiate.
Ansamblul modificărilor stării generale a organismului care poate apare odată cu
desfacerea garoului sunt cunoscute sub denumirea de şoc de garou şi sunt reprezentate de
colaps vascular periferic (hipotensiune, dispariţia pulsului periferic).
Tema nr. 65
Pacientul H.I. în vârstă de 69 ani declară că în urma unei stări conflictuale familiale
a simţit o durere intensă precordială cu iradiere spre baza gâtului şi pe traseul brahiocubital
stâng. Prezintă transpiraţii reci, este panicat, agitat şi îi este teamă de moarte. Diagnostic
medical: Infarct miocardic acut.
1. Întocmiţi planul de îngrijire
2. Tehnica: Efectuarea EKG (electrocardiograma)
3. Nevoia de a comunica
P: anxietate
E: afecţiune cardiacă
S: transpiraţii reci, senzaţie de moarte iminentă
Obiect ive:
- Pacientul să se poată afirma şi să aibă o percepţie pozitivă de sine
- Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările bolnavului;
- Dau posibilitatea pacientului să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi
dorinţele sale;
- Supraveghez în permanenţă bolnavul;
- Învăţ bolnavul tehnici de afirmare de sine, de comunicare, de relaxare;
- Ajut bolnavul de a schimba idei cu alţii, de a crea legături semnificative;
- Antrenez bolnavul în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii
Intervenţii delegate
- La recomandarea medicului administrez pacientului antidepresive, anxiolitice
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o percepţie pozitivă faţă de sine şi este
ferită de pericole interne sau externe.
Rezultate
Electrocardiograma este o reprezentare grafică cu un tipar caracteristic a
impulsurilor electrice generate de inima.
Părţile componente ale EKG-ului sunt denumite unda P, complexul QRS, segmentul
ST si unda T:
- Unda P reprezintă înregistrarea activităţii electrice a camerelor superioare
(atriile) Complexul QRS reprezintă înregistrarea activităţii electrice a camerelor
inferioare (ventriculi)
- Segmentul ST apare ca o linie dreaptă între complexul QRS şi unda T; un segment
ST supra sau subdenivelat corespunde unui muşchi cardiac lezat sau care nu
primeşte suficient sânge
- Unda T corespunde perioadei in care ventriculii se relaxează din punct de vedere
electric şi se pregătesc pentru o noua contracţie.
Electrocardiograma
Normal Frecvenţa cardiacă (in mod normal este între 60 si 100 bătăi pe minut)
şi
ritmul
Unda P,sunt regulate.QRS
complexul Activitatea
si unda atriilor este normală.
T sunt normale.
Segmentul ST nu este supra sau subdenivelat.
Un EKG normal nu exclude posibilitatea existenţei unei
afecţiuni
cardiace. Din acest motiv electrocardiograma trebuie interpretată în
contextul simptomatologiei, istoricului medical, examenului clinic şi,
Anormal dacă
Cândeste
aparnecesar, a altor
modificări EKGinvestigaţii.
înseamnă existenţa unei afecţiuni cardiace.
În
unele cazuri EKG-ul decelează anomalii numai în timpul efortului
fizic sau atunci când apar simptomele. În aceste cazuri este necesară o
formă
Ritmulspecială a electrocardiogramei
cardiac. Există mai multe denumita
feluri EKG de efort.cardiace. O
de aritmii
frecvenţă
cardiacă sub 60 de bătăi pe minut este denumită bradicardie. O frecvenţă
cardiacă peste 100 de bătăi pe minut este denumita tahicardie.
Tahicardiile includ un ritm rapid, neregulat cu origine în ventriculi
(fibrilaţie ventriculară), sau un ritm rapid regulat cu pornire in atrii
(flutter atrial). Tot în categoria aritmiilor intra şi anomaliile de
conducere a impulsurilor electrice.
Boala coronariană şi infarctul miocardic. Dacă arterele coronare ce
furnizează sângele muşchiului cardiac sunt blocate, acesta primeşte mai
puţin oxigen decât are nevoie, determinând apariţia ischemiei sau chiar a
necrozei (moartea muşchiului cardiac). Această leziune apare pe
electrocardiogramă. Semnele precoce de ischemie cardiacă (scăderea
fluxului sanguin coronarian) sunt reprezentate de subdenivelarea
segmentului ST. Semnele precoce de infarct miocardic sunt
reprezentate de supradenivelarea segmentului ST. În timp, după
949
494
complexului QRS apare mai adâncă pe EKG.
Hipertrofia cardiacă (îngroşarea pereţilor camerelor). Unele
modificări ale EKG-ului sugerează îngroşarea muşchiului inimii la
nivelul
uneia sau a mai multor camere. Afecţiunile ce pot determina
apariţia hipertrofiei sunt hipertensiunea arterială, boala coronariană,
cardiomiopatia şi bolile valvulare.
Inflamarea inimii. Un segment ST supradenivelat apare şi în cazul
inflamării muşchiului inimii (miocardita) sau a sacului ce înconjoară
inima (pericardita).
Modificări chimice (dezechilibre electrolitice). Activitatea normală
a
inimii depinde de nivelurile sanguine normale, ale unor substanţe
chimice (denumite electroliţi), cum sunt calciul si potasiul. Niveluri
crescute sau scăzute ale acestor electroliţi, determina apariţia anumitor
aritmii, precum modificări ale undei P, ale complexului QRS sau a undei
T. Medicamentele. Anumite medicamente administrate pentru
afecţiuni cardiace sau de alta natură pot determina modificări ale EKG-
ului.
Factori care pot modifica EKG
Factorii ce pot interfera cu acurateţea testării si rezultatul acesteia sunt:
- Defecte ale electrocardiografului sau interferenţe electrice datorate
împământării necorespunzătoare sau datorate altor aparate electrice aflate
în vecinătate Ataşarea necorespunzătoare a electrozilor la piele
- Dacă pacientul vorbeşte în timpul testării
- Efort fizic important înaintea efectuării testării
- Anxietate sau apariţia dispneei
- Plasarea greşită a electrozilor.
Un segment ST supradenivelat sau o unda T negativa, ce dispar la efort, pot sa apara la
rasa neagra.
De reţinut!
Dacă se efectuează o electrocardiogramă în timpul unui infarct miocardic,
aceasta poate să apară iniţial normală sau nemodificată faţă de alte EKG-uri anterioare; de
aceea, electrocardiograma trebuie repetată (denumite EKG-uri seriate) la câteva ore sau zile;
aceasta trebuie coroborată cu analize sanguine specifice pentru leziunile muşchiului cardiac.
Exista câteva tipuri specifice de electrocardiograme precum telemetria, monitorizarea
ambulatorie a EKG-ului (Holter) si electrocardiograma de efort:
- Telemetria si monitorizarea Holter sunt folosite pentru urmărirea continuă a
EKG- ului în timpul spitalizării sau la domiciliu;
- Telemetria este folosită in timpul spitalizării; ea necesită ataşarea a cel puţin doi
electrozi conectaţi la un aparat de dimensiuni mici, ce poate fi plasat în buzunar;
acest aparat emite un semnal ce va fi captat şi afişat de un sistem central de
monitorizare; anomaliile de ritm cardiac sunt înregistrate şi pot declanşa o alarmă
la apariţia lor;
- Monitorizarea Holter înregistrează continuu activitatea inimii timp de 24 până la
48 deore, în timp ce pacientul îşi desfăşoară activităţile zilnice
Electrocardiograma de efort este folosita pentru decelarea modificărilor ce apar în
959
595
timpul efortului.
969
696
Înainte de a efectua o electrocardiogramă de efort se face una în repaus, deoarece
anumite anomalii ce apar în timpul efortului sunt mai greu de interpretat. De asemenea,
EKG- ul de repaus poate decela un flux sanguin coronarian scăzut, făcând astfel periculoasă
efectuarea unei electrocardiograme de efort.
O parte dintre medici recomandă efectuarea unei electrocardiograme martor tuturor
pacienţilor peste 35 de ani, pentru a putea compara modificările ulterioare. Această
electrocardiogramă martor este utilă, în special, persoanelor cu factori de risc pentru
afecţiuni cardiace. Uneori apar modificări EKG numai in timpul efortului sau a
simptomelor. Pentru a detecta aceste modificări se efectuează o electrocardiogramă de efort
sau Holter. Electrocardiograma Holter este o monitorizare continuă a activităţii cardiace
printr-un mic electrocardiograf portabil. Electrocardiograma de efort se realizează in timpul
exerciţiilor fizice. Este posibil ca după efectuarea unei electrocardiograme sa fie necesare şi
alte investigaţii pentru a pune un diagnostic cert.
979
797
Tema nr. 66
Planul de îngrijire
1. Nevoia de a evita perico lele
P: durerea retrosternală
E: afectare cardiacă
S: anxietate, palpitaţii, durere precordială
Obiect ive:
- Pacienta să nu mai prezinte durere
- Pacienta să fie echilibrată psihic
Intervenţii autonome
- Institui bolnavei repaus total obligatoriu;
- Favorizez adaptarea persoanei la noul mediu;
- Creez un mediu optim pentru ca pacienta să îşi poată exprima temerile,
emoţiile, nevoile;
- Ajut pacienta să îşi recunoască anxietatea;
- Furnizez mijloacele de comunicare adecvate stării pacientei;
- Furnizez explicaţii clare şi deschise asupra îngrijirilor programate;
- Învăţ pacienta tehnici de relaxare;
- Încurajez pacienta la lectură şi alte activităţi pentru a înlătura starea de anxietate;
- Asigur legătura pacientei cu familia prin vizite frecvente (dar, scurte pentru a
nu obosi bolnava);
- Suplinesc pacienta în satisfacerea nevoilor organismului în primele zile, apoi îl ajut;
- Servesc la pat pacienta cu urinar şi bazinet în primele zile;
- Determin pacienta la luarea deciziilor privind îngrijirile;
- Pregătesc pacienta fizic şi psihic pentru examenele de laborator şi cele radiologice;
- Institui un regim dietetic (reducerea aportului caloric), alimentaţie echilibrată
cu evitarea grăsimilor animale, evitarea alimentelor bogate în colesterol, reducerea
cantităţii de hidrocarbonate;
- Monitorizez în permanenţă funcţiile vitale şi vegetative
Intervenţii delegate
- Recoltez sânge şi urină pentru examenele de laborator;
- La recomandarea medicului administrez nitroglicerină 2 tablete a 0,5
mg sublingual, nitrit de amil: 2 – 5 picături pe batistă de inhalat (acţionează în
circa 10 secunde)
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta nu mai prezintă durere şi este echilibrată psihic.
989
898
2. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie
P: circulaţie inadecvată
E: afectare cardiacă
S: anxietate, nelinişte, durere precordială, dispnee paroxistică
Obiect ive:
- Pacienta să prezinte circulaţie adecvată;
- Pacienta să fie echilibrată psihic
Intervenţii autonome
- Învăţ pacienta să întrerupă consumul de tutun, alcool şi cafea;
- Învăţ pacienta să aibă o alimentaţie bogată în fructe şi zarzavaturi;
- Învăţ pacienta să reducă grăsimile şi clorura de sodiu din alimente;
- Urmăresc efectul medicamentelor;
- Aplic tehnici de favorizare a circulaţiei: exerciţii active, pasive şi masaje
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta prezintă o circulaţie adecvată şi este echilibrat
psihic
999
999
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului administrez medicaţie sedativă
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta începe să scadă din greutate şi
conştientizează rolul mişcării şi alimentaţiei în reducerea greutăţii corporale
4. Nevoia de a comunica
P: anxietate
E: afectare cardiacă
S: anxietate, nelinişte, durere precordială, dispnee paroxistică
Obiect ive:
- Pacienta să se poată afirma şi să aibă o percepţie pozitivă de sine
- Pacienta să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările bolnavei;
- Dau posibilitatea pacientei să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi
dorinţele sale;
- Supraveghez în permanenţă bolnava;
- Învăţ bolnava tehnici de afirmare de sine, de comunicare, de relaxare;
- Ajut bolnava de a schimba idei cu alţii, de a crea legături semnificative;
- Antrenez bolnava în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii
Intervenţii delegate
- La recomandarea medicului administrez pacientei antidepresive, anxiolitice
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta are o percepţie pozitivă faţă de sine şi este
ferită de pericole interne sau externe.
Tehnica perfuziei
Planul de îngrijire
104
1041
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta este echilibrată hidro-electrolitic, acido-bazic
şi nutriţional.
3. Nevoia de a comunica
P: comunicare inadecvată la nivel afectiv
E: operaţia chirurgicală
S: anxietate, nelinişte, durere
Obiect ive:
- Pacienta să se poată afirma, să aibă o percepţie pozitivă despre sine;
- Pacienta să fie ferită de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavei;
- Dau posibilitatea pacientei să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi dorinţele
sale;
- Dau posibilitatea pacientei să ia singură deciziile;
- Învăţ bolnava tehnici de relaxare, de comunicare şi de relaxare;
- Ajut pacienta să identifice posibilităţile sale de a asculta, de a schimba idei cu alţii,
de a crea legături semnificative;
- Antrenez bolnava în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii.
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului îi administrez pacientei anxiolitice şi antidepresive
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta are o percepţie pozitivă despre sine şi este
ferită de pericole interne sau externe.
105
1051
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta a acumulat noi cunoştinţe despre boala sa şi a
dobândit atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi.
Tehnica: Irigoscopia
107
1071
O a treia modalitate de efectuare a irigoscopiei este studiul radiologic al colonului în
stare de colaps, după evacuarea unei importante cantităţi de bariu. Se realizează sub control
radioscopic, repleţiunea totală a colonului pentru verificarea leziunilor mari ale intestinului
gros. Se evacuează ¾ din cantitatea de bariu introdusă, colonul îşi reia funcţionalitatea
proprie şi prezintă zone de plisaj grosolan. Executarea de rotaţii a bolnavului, imprimarea de
oblice pentru desfundarea anselor suprapuse şi aplicarea compresiunii dozate ajută la
depistarea celor mai mici accidente ale mucoasei.
Clisma baritată executată morfo-funcţio nal
Este cunoscut faptul că irigoscopia reprezintă o traumă mecanică pentru colon, care
atrage după sine tulburarea tonusului şi a peristaltismului intestinal odată cu declanşarea
senzaţiei de defecare, provocată de distensia anselor. Pentru a înlătura aceste inconveniente
şi în scopul de a permite colonului să-şi revină la un tonus, peristaltism şi autoplastică, s-au
folosit două procedee de administrare a clismei baritate:
O introducere modulată cu multă prudenţă a bariului pe segmente şi aşteptarea
apariţiei aspectelor radiologice funcţional motorii.
O evacuare treptată şi parţială a bariului după o umplere masivă cu substanţă de
contrast. Odată cu evacuarea treptată a bariului apar şi aspecte funcţionale de
tonus,
peristaltism şi autoplastică.
Aceste două modalităţi se pot combina în raport cu necesităţile diagnosticului, în
general preferându-se prima variantă care nu este aşa traumatizantă pentru
colon.
Prin înregistrarea tonusului, în cadrul clismei baritate, înţelegem posibilitatea
intestinului gros de a se mula pe conţinut. Urmărirea dinamică seriografică a
instalării tonusului colic ne furnizează informaţii asupra integrităţii sau infiltraţiei peretelui
intestinal.
Aspectul radiologic al reliefului colic
În evoluţia clismei baritate standard (stare de colaps după evacuarea bariului)
Relieful co lic grosolan
Este realizat de contracţia bandeletelor longitudinale şi a fibrelor musculare circulare
şi se observă, cu precădere, în stările de repliţie a colonului. S-au individualizat
diverse aspecte ale reliefului grosolan:
- Plisare inelară, plisare în acordeon asimetrică,
- Alternare de plisare inelară şi semilunară în “arc spiral”.
Imaginile realizate de plisajul grosolan prezintă anumite particularităţi
:
Variate forme de plisaj grosolan se succed unele după altele la întâmplare
Diferitele elemente ale plisajului se pot deforma
Diversele segmente ale colonului prezintă anumite caractere diferenţiale.
Relief fin mucos
Reprezintă jocul autoplasticii şi este sub comanda musculaturii proprii a colonului în
asociaţie cu musculatura mucoasei. Plisajul fin mucos prezintă anumite caracteristici
:
Fenomenul de sumaţie a plisajului fin mucos, complică aspectul radiologic
Formele plisajului fin mucos, sunt deosebit de schimbător de la un moment la
altul al examinării.
Clisma baritată în dublu contrast
Reprezintă o ultimă modalitate de executare a irigoscopiei. Irigoscopia prezintă
modalitatea ideală de efectuare a clismei baritate. Dublul contrast al intestinului gros se
poate realiza conform unor variante metodologice care diferă în raport cu ordinea
introducerii substanţelor de contrast (bariu, aer, apă), calitatea şi cantitatea substanţei
108
1081
baritate, etc. Aerul se poate introduce după evacuarea unei clisme baritate executată
standard, efectuată cu un bariu mai mult sau mai puţin consistent.
Tehnica dublului contrast colic în primă intenţie recunoaşte o procedură radiologică
specială :
109
1091
Se introduce substanţă de contrast până la nivelul unghiului splenic al colonului,
fără a-l depăşi şi să conţină ingrediente împotriva precipitării. Înaintarea substanţei de
contrast în restul colonului se face, pe de o parte cu ajutorul rotaţiilor bolnavului în sens
orar, iar pe de altă parte prin insuflaţii de aer sub control radioscopic, în final executându-se
o importantă insuflaţie de aer, după necesităţile diagnosticianului. Realizarea în
bune condiţii a irigoscopiei, în general, şi a clismei baritate în dublu contrast necesită
aparatură mai mult sau mai puţin specializată, în orice caz simplă şi comodă, cu scopul de a
introduce şi evacua cu uşurinţă diversele substanţe de contrast.
Pentru reuşita unei irigografii în dublu contrast de primă intenţie se recomandă
respectarea unor condiţii:
Realizarea uniformă a substanţei de contrast la nivelul întregului colon;
Constatarea de reziduuri (datorită unei insuficiente pregătiri) trebuie să-
l determinăm pe radiolog să renunţe la examinare;
Pelicula de substanţă de contrast trebuie să fie de o duritate potrivită;
Distensiile de aer ale colonului trebuie să fie progresive până în momentul ce
substanţa de contrast a ajuns la nivelul cecului. În fazele următoare, distensia
colonului trebuie să fie completă pentru a realiza aşa numita “perete de sticlă” a
colonului;
Degajarea diferitelor segmente ale colonului trebuie să fie corect executată, cu
ajutorul rotaţiilor, decubitelor, oblicelor sau incidenţelor
laterale;
Fiecare segment important al colonului trebuie să apară în dublu contrast pe cel
puţin unul dintre clişee.
Aspectul normal al colonului în dublu contrast depinde de gradul de umplere cu
substanţă baritată şi de cantitatea de aer insuflată în colon. Dublul contrast al colonului,
corect executat, realizează pe segmente un perete destins şi mulat cu un fin lizereu de
substanţă de contrast, fără apariţia plisajului grosolan sau fin mucos. Realizarea
“peretelui de sticlă” permite studiul celor mai mici imagini protruzive şi ulcerate. Studiul
pereţilor mulaţi cu pelicula de bariu permite şi descoperirea accidentelor conturului extern al
ansei colice. În practică fiecare atinge “idealul” în grade variate, în raport cu
posibilităţile şi condiţiile obiective pe care le oferă bolnavul. În acest sens dublul
contrast trebuie realizat de aşa manieră tehnică încât să permită studiul fiecărui centimetru
de mucoasă colică.
Clisma baritată a colonului sub toate variantele ei şi mai ales sub forma dublului
contrast nu este lipsită de accidente şi anume: perforaţiile. Autorii nu pot preciza cauze ale
perforaţiei, în afară de mânuirea brutală a canulei intrarectale, în unele cazuri fiind
vorba despre granuloame vindecate sau cicatrici minuscule. De fapt majoritatea bolnavilor
prezintă fisuri rectale sau mici discontinuităţi mucoase (relevate la intervenţiile
chirurgicale). În general este contraindicat pentru a evita perforaţiile, cât şi a nu repeta
irigoscopia în colon deja tranzitat pentru endoscopie. La bătrâni şi la bolnavii cu o stare
generală precară introducerea clismei baritate trebuie făcută cu atenţie, prudenţă şi blândeţe.
110
1101
Tema nr. 68
Planul de îngrijire
111
1111
P2: durerea
E: plaga tăiată
S: sângerare abundentă, agitaţie, paloare
Obiect ive:
- Pacientul să nu prezinte durere
- Pacientul să nu mai prezinte sângerare
Intervenţii autonome
- Ajut pacientul să descrie corect durerea şi să sesizeze momentele de remisie
sau exacerbare;
- Manifest înţelegere pentru suferinţa pacientului;
- Pentru localizarea durerii folosesc repere anatomice şi terminologia descriptivă;
- Pentru intensitatea durerii rog pacienta să utilizeze termeni ca: uşoară,
moderată, intensă, insuportabilă;
- Dacă pacientul nu-şi găseşte cuvinte pentru a descrie durerea o ajut dându-i
exemple, făcând analogii;
- Asigur pacientului confortul şi îndepărtez factorii agravanţi prin:
Aşez pacientul în poziţie corespunzătoare;
Întind cearşafurile;
Îi distrag atenţia pacientului prin: meloterapie, cărţi, TV şi prin fixarea
atenţiei pe alte probleme decât ale durerii respective;
Învăţ pacientul tehnici de relaxare;
- Monitorizez în permanenţă funcţiile vitale şi vegetative;
- Determin pacientul să participe la luarea deciziilor privind îngrijirile;
- Aplic măsurile de prevenire a complicaţiilor septice;
- Schimb ori de câte ori este nevoie pansamentul şi anunţ medicul dacă observ vreo
schimbare (rana supurează, este roşie, nu se închide etc.)
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic: antibiotice, antiseptice,
antiinflamatoare şi antalgice;
- Institui hemostaza provizorie.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul nu mai prezintă durere, iar plaga nu
mai sângerează.
112
1121
- Învăţ pacientul care este postura adecvată şi cum să efectueze exerciţii
musculare active;
- Asigur ori de câte ori este nevoie igiena plăgii şi a pacientului;
- Schimb lenjeria de pat şi de corp ori de câte ori este nevoie;
- Redau încrederea pacientului că imobilitatea sa este o stare trecătoare şi că îşi
va putea relua mersul;
- Suplinesc pacientul în satisfacerea nevoilor sale, îl servesc la pat cu cele necesare.
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul prezintă tonusul muscular şi forţa
musculară păstrată, iar tegumentele sunt integre.
3. Nevoia de a comunica
P: comunicare inadecvată la nivel afectiv
E: plagă tăiată
S: sângerare abundentă, agitaţie, paloare
Obiect ive:
- Pacientul să se poată afirma şi să aibă o percepţie pozitivă de sine
- Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările bolnavului;
- Dau posibilitatea pacientului să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi
dorinţele sale;
- Supraveghez în permanenţă bolnavul;
- Învăţ bolnavul tehnici de afirmare de sine, de comunicare, de relaxare;
- Ajut bolnavul de a schimba idei cu alţii, de a crea legături semnificative;
- Antrenez bolnavul în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii
Intervenţii delegate
- La recomandarea medicului administrez pacientului antidepresive, anxiolitice
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o percepţie pozitivă faţă de sine şi este
ferit de pericole interne sau externe.
113
1131
- Informez pacientul asupra dreptului său de a lua decizii care îl privesc;
- Observ reacţiile pacientului la luarea deciziilor;
- Conving pacientul de importanţa deciziilor şi de responsabilitatea care îi revine;
- Orientez pacientul spre alte activităţi decât cele anterioare în raport cu
capacităţile sale;
- Ajut pacientul în recuperarea fizică pentru reducerea handicapului şi
obţinerea independenţei;
- Ajut pacientul să cunoască şi să-şi însuşească criteriile de control care îl ajută în
aprecierea activităţii sale zilnice, a obiectivelor realizate, a idealurilor ei;
- Observ obiectivitatea aprecierilor pacientului;
- Notez orice modificare în comportamentul sau starea
pacientului; Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului îi administrez pacientului anxiolitice şi antidepresive
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul şi-a recăpătat încrederea şi stima de sine şi
poate realiza şi aprecia obiectiv activităţile sale.
114
1141
Hemoragia venoasă se deosebeşte de hemoragia arterială prin faptul că sângele
curge uniform, mult mai încet, culoarea lui este roşie-închisă. La compresiunea sectorului
central al vasului hemoragia nu se opreşte. În cazul leziunii vaselor venoase mari, mai ales
în regiunea gâtului moartea poate surveni în urma aspiraţiei aerului în vas, aer care astupă
jumătatea dreaptă a inimii sau arterele pulmonare, ceea ce provoacă dereglări mari ale
hemodinamicii. Moartea survine din cauza opririi reflexe a inimii şi a paraliziei centrului
respirator.
115
1151
Tema nr. 69
Pacientul P.V. de 61 ani, victimă a unui accident casnic – arsură cu ulei încins – se
internează dup 3 zile de la eveniment, prezentând arsura veche, flictene mari cu conţinut
sero- sanguinolent pe faţa anterioară a ambelor coapse, gambă şi antebraţ stâng, durere
locală, agitaţie, insomnie, cefalee, greaţă şi vărsături.
1. Întocmiţi planul de îngrijire
2. Tehnica: Clasificarea arsurilor
Planul de îngrijire
P2: durerea
E: arsură termică
S: flictene mari, insomnie, cefalee, greaţă şi vărsături
Obiect ive:
- Pacientul să prezinte ameliorarea durerii
- Pacientul să prezinte o stare de confort fizic şi psihic
114
1141
Intervenţii autonome
- Ajut pacientul să descrie corect durerea şi să sesizeze momentele de remisie
sau exacerbare;
- Manifest înţelegere faţă de suferinţa bolnavului;
- Pentru localizarea durerii voi folosi repere anatomice şi terminologia descriptivă;
- Pentru intensitatea durerii voi ruga pacientul să utilizeze termeni ca:
uşoară, moderată, intensă, insuportabilă;
- Dacă pacientul nu-şi găseşte cuvinte pentru a descrie durerea îl voi ajuta dându-
i exemple, făcând analogii;
- Îi asigur confortul pacientului şi îndepărtez factorii agravanţi:
Aşez pacientul în poziţie corespunzătoare;
Întind cearşafurile;
Lărgesc bandajele prea strânse;
Schimb pansamentele;
Verific temperatura apei de baie
- Îi distrag atenţia prin: meloterapie, cărţi, reviste, TV şi fixarea atenţiei pe
alte probleme decât ale durerii respective;
- Învăţ pacientul tehnici de relaxare;
- Asigur pacientului perioada de odihnă;
- Ajut şi suplinesc pacientul în satisfacerea celorlalte nevoi ale organismului
- Monitorizez în permanenţă funcţiile vitale şi vegetative;
- Pregătesc fizic şi psihic bolnavul pentru examinările clinice şi paraclinice
Intervenţii delegate
- Recoltez sânge, urină şi din conţinutul flictenelor pentru examenele de laborator;
- Administrez medicaţie prescrisă de medic: antibiotice, antalgice, antiinflamatoare
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul prezintă ameliorarea durerii şi are o stare
de confort fizic şi psihic foarte bună.
115
1151
- Îl învăţ să inspire profund;
- Calculez numărul de calorii în funcţie de diferite stări patologice: adaug
0
13% pentru fiecare grad de temperatură peste 37 C; 20 – 30% pentru agitaţie,
convulsii, distrucţii celulare;
- După încetarea vărsăturilor, rehidratez pacientul treptat, cu cantităţi mici de
lichide reci, oferite cu linguriţa;
- Explorez gusturile şi obiceiurile alimentare ale pacientului;
- Fac bilanţul lichidelor ingerate şi eliminate;
- Asigur pacientului un climat cald, confortabil
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului suprim pacientului alimentaţia pe gură şi îl
alimentez parenteral prin perfuzii cu glucoză hipertonă, hidrolizate proteice,
amestecuri de aminoacizi, vitamine şi electroliţi;
- Corectez tulburările electrolitice şi rezerva alcalină;
- Administrez medicaţia prescrisă de medic: antiemetice, de preferabil
parenteral deoarece pacientul prezintă greţuri şi vărsături.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul prezintă o stare de bine fără greţuri şi
vărsături şi este echilibrat hidro-electrolitic şi acido-bazic.
116
1161
şi mucoasele integre.
117
1171
4. Nevoia de co munica
P: comunicare inadecvată la nivel afectiv
E: arsură termică
S: agitaţie, insomnie, cefalee
Obiect ive:
- Pacientul să se poată afirma şi să aibă o percepţie pozitivă de sine
- Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările bolnavului;
- Dau posibilitatea pacientului să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi
dorinţele sale;
- Supraveghez în permanenţă bolnavul;
- Învăţ bolnavul tehnici de afirmare de sine, de comunicare, de relaxare;
- Ajut bolnavul de a schimba idei cu alţii, de a crea legături semnificative;
- Antrenez bolnavul în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii
Intervenţii delegate
- La recomandarea medicului administrez pacientului antidepresive, anxiolitice
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o percepţie pozitivă faţă de sine şi este
ferit de pericole interne sau externe.
118
1181
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul şi-a recăpătat încrederea şi stima de sine şi
poate realiza şi aprecia obiectiv activităţile sale.
119
1191
Gradul III – flictena „roşie” cu conţinut sanguinolent tulbure
Gradul IV – escară termică totală, cu epiderm şi derm distruse în totalitate,
carbonizând musculatura şi chiar vasele. Culoarea escarei variază de la alb la
negru, în raport cu gradul de temperatură
- Clasificarea arsurilor în funcţie de întinderea la suprafaţă. Pentru a putea face
calculul suprafeţei arse, există tabele de calcul, în care se specifică pentru fiecare
segment de corp procentul acestuia faţă de suprafaţa totală a corpului.
Cunoscând că suprafaţa unei palme reprezintă circa 1%, pot fi calculate din ochi,
cu aproximaţie, proporţiile leziunii. Un procedeu aproximativ, dar mai exact,
este
„regula lui 9” (schema de calcul a lui A.B. Walace), care se bazează pe faptul
că toate părţile corpului pot fi evaluate prin cifra 9 sau multipli ai acesteia. Astfel:
Capul şi gâtul însumează circa 9%
Fiecare membru toracic reprezintă circa 9%
Fiecare membru pelvin reprezintă circa 18% (multiplu de 9);
Trunchiul anterior reprezintă circa 18% (multiplu de 9);
Trunchiul posterior reprezintă circa 18% (multiplu de 9);
Evaluarea cât mai precisă a suprafeţei arse are o mare importanţă. Se consideră că
leziunile, începând de la o suprafaţă de 5%, antrenează toate celelalte organe (este deci
o boală generală), iar arsurile care depăşesc 15% sunt generatoare de şoc.
Prognosticul unei arsuri care depăşeşte 30% este rezervat.
În funcţie de mărimea suprafeţei şi de profunzimea arsurii se poate calcula
prognosticul vital, „indexul pronostic” (I.P.). Indexul pronostic se calculează înmulţind
suprafaţa arsă cu gradul de profunzime. De exemplu:
20% arsuri gradul II = 20, 2 = 40 I.P.
20% arsuri gradul III = 20, 3 = 60 I.P.
20% arsuri gradul IV = 20, 4 = 80 I.P.
180 valoarea globală I.P.
Se consideră că orice arsură de gradul II sau III care depăşeşte 15% din suprafaţa
corpului adultului şi 5% din cea a copilului, trebuie să beneficieze de o asistenţă medicală
imediată, pentru a preîntâmpina constituirea şocului.
Până la I.P. 40 cu tratament local corect, arsura evoluează fără determinări generale
şi fără complicaţii (arsuri obişnuite). Peste I.P. 60 arsurile au risc vital, necesită
tratament general energic, alături de un tratament local corect. La aceste categorii de arsuri
evoluţiile complicate sunt frecvente.
În aprecierea gravităţii arsurilor se ţine seama de vârstă, sex, tare organice (diabet,
arterită, insuficienţă cardiacă, hepatică, etc.), localizare (sunt frecvente arsurile
capului, gâtului, organelor genitale).
- Stadiile evolutive. În evoluţia unui ars se observă 4 etape, care diferă de la individ
la individ şi nu pot fi strict delimitate:
Stadiul I: primele 3 zile. Este perioada şocului postcombustional şi se
caracterizează prin mari dislocări hidro-electrolitice, poate să apară sindromul
de deshidratare (hipovolemie, edem, hipoxie, oligoanurie), se poate
adăuga
120
1201
sindromul digestiv (vărsături, hemoragii), care vor agrava hipoxia, anemia,
oligoanuria.
Stadiul II: primele 3 săptămâni (între zilele 4 şi 21). Evoluţia este diferită în
funcţie de întinderea şi profunzimea arsurii. Pentru arsurile severe există o
perioadă critică determinată de complicaţiile care pot surveni, în special invazia
microbiană şi toxemică, ce pot să ducă la septicemie sau şoc toxico-septic.
Această perioadă se mai numeşte şi perioada toxico-infecţioasă. Pot să apară
complicaţii grave hepatice, digestive (ileus şi hemoragie), tromboembolice,
insuficienţă renală acută, care poate fi ireversibilă. Pot să apară complicaţii prin
greşeli de tratament (edem pulmonar acut prin supraîncărcare lichidiană),
sindrom hemoragic. Starea bolnavului poate evolua favorabil, încât la sfârşitul
acestui stadiu bolnavul are vindecate leziunile de grad I şi II, iar arsurile de
grad III cu escarele total eliminate sau în curs de eliminare
Stadiul III: primele 2 luni (între zilele 22 şi 66). Este perioada în care şansele de
vindecare cresc; din punct de vedere chirurgical se pot aplica grefe (perioada
chirurgicală)
Stadiul IV. La bolnavii corect trataţi echivalează cu convalescenţa. În cazul
bolnavilor arşi, care nu au beneficiat de un tratament corect şi precoce,
persistenţa plăgilor granulare întinse spoliază organismul, epuizându-i rezervele
biologice. Se instalează astfel tabloul clinic al şocului cronic. Un organism
aflat în această situaţie biologică precară este decompensat ireversibil la
agresiuni minore, datorită absenţei rezervelor funcţionale în toate sistemele şi
organele.
121
1211
Tema nr. 70
Planul de îngrijire
122
1221
2. Nevoia de a elimina
P: alterarea eliminării urinare
E: infecţie urinară
S: dureri micţionale, urină tulbure, polakiurie
Obiect ive:
- Pacienta să prezinte eliminare urinară adecvată
- Pacienta să fie echilibrată hidro-electrolitic şi acido-bazic
Intervenţii autonome
- Fac zilnic pacientei bilanţul hidric, măsurând cu conştiinciozitate ingestia
şi excreţia;
- Cântăresc zilnic pacienta;
- Asigur pacientei un aport crescut de lichide;
- Asigur pacientei igiena corporală riguroasă;
- Servesc pacienta la pat cu urinar şi bazinet;
- Învăţ pacienta să facă băi de şezut calde;
- Încurajez pacienta să-şi exprime gândurile şi sentimentele în legătură cu
problema ei de dependenţă.
Intervenţii delegate
- Pentru corectarea dezechilibrului hidric şi la indicaţia medicului institui pacientei
o perfuzie cu glucoză hipertonă, hidrolizate proteice, amestecuri de aminoacizi,
vitamine şi electroliţi în funcţie de ionograma serică şi urinară;
- Corectez dezechilibrul acido-bazic, în funcţie de rezerva alcalină, la
indicaţia medicului.
- Administrez antiseptice urinare, sulfamide, antibiotice conform antibiogramei,
la
indicaţia medicului.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta prezintă o eliminare urinară adecvată şi
este echilibrată hidro-electrolitic şi acido-bazic.
123
1231
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta prezintă temperatura corpului în limite normale.
5. Nevoia de a comunica
P: comunicare ineficientă la nivel afectiv
E: infecţie urinară
S: dureri micţionale, urină tulbure, polakiurie, insomnie, anxietate
Obiect ive:
- Pacienta să se poată afirma şi să aibă o percepţie pozitivă de sine
- Pacienta să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările bolnavei;
- Dau posibilitatea pacientei să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi
dorinţele sale;
- Supraveghez în permanenţă bolnava;
- Învăţ bolnava tehnici de afirmare de sine, de comunicare, de relaxare;
- Ajut bolnava de a schimba idei cu alţii, de a crea legături semnificative;
- Antrenez bolnava în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii
Intervenţii delegate
- La recomandarea medicului administrez pacientei antidepresive, anxiolitice
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta are o percepţie pozitivă faţă de sine şi este
ferit de pericole interne sau externe.
124
1241
6. Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea
P: lipsa cunoştinţelor
E: infecţie urinară
S: dureri micţionale, urină tulbure, polakiurie, insomnie, anxietate
Obiect ive:
- Pacienta să acumuleze noi cunoştinţe;
- Pacienta să dobândească atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi
Intervenţii autonome
- Explorez nivelul de cunoştinţe al bolnavei privind boala, modul de participare
la intervenţii şi la procesul de recuperare;
- Stimulez dorinţa de cunoaştere;
- Motivez importanţa acumulării de noi cunoştinţe;
- Conştientizez bolnava asupra propriei responsabilităţi privind sănătatea;
- Verific dacă bolnava a înţeles corect mesajul transmis şi dacă şi-a
însuşit cunoştinţele;
- Asigur educaţia sanitară a pacientei pentru prevenirea recidivelor:
Tratamentul afecţiunilor ginecologice;
Lenjerie curată;
Igiena organelor genitale externe şi a regiunii
perianale;
Hidratare corespunzătoare
124
1241
Tema nr. 71
Planul de îngrijire
125
1251
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta nu mai prezintă risc de complicaţii şi
este echilibrată fizic şi psihic.
2. Nevoia de a elimina
P: alterarea eliminării urinare
E: afectare renală
S: durere intensă, anxietate, polakiurie, vărsături
Obiect ive:
- Pacienta să prezinte eliminare urinară adecvată;
- Pacienta să nu mai prezinte vărsături;
- Pacienta să fie echilibrată hidro-electrolitic şi acido-bazic
126
1261
Intervenţii autonome
- Fac zilnic pacientei bilanţul hidric, măsurând cu conştiinciozitate ingestia
şi excreţia;
- Cântăresc zilnic pacienta;
- Asigur pacientei un aport crescut de lichide;
- Asigur pacientei igiena corporală riguroasă;
- Servesc pacienta la pat cu urinar şi bazinet;
- Învăţ pacienta să facă băi de şezut calde;
- Aşez pacienta în decubit dorsal cu capul într-o parte cât mai aproape de
marginea patului;
- O liniştesc din punct de vedere psihic;
- O ajut în timpul vărsăturii şi păstrez produsul eliminat;
- Îi o fer un pahar cu apă să-şi clătească gura după vărsătură;
- Rehidratarea orală a pacientei o fac treptat, cu cantităţi mici de lichide reci
oferite cu linguriţa;
- Încurajez pacienta să-şi exprime gândurile şi sentimentele în legătură cu problema
ei de dependenţă.
Intervenţii delegate
- Pentru corectarea dezechilibrului hidric şi la indicaţia medicului institui pacientei
o perfuzie cu glucoză hipertonă, hidrolizate proteice, amestecuri de aminoacizi,
vitamine şi electroliţi în funcţie de ionograma serică şi urinară;
- Corectez dezechilibrul acido-bazic, în funcţie de rezerva alcalină, la
indicaţia medicului;
- Pentru suprimarea vărsăturilor la indicaţia medicului administrez
antiemetice;
- Administrez antiseptice urinare, sulfamide, antibiotice conform antibiogramei,
la indicaţia medicului.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta prezintă o eliminare urinară adecvată şi
este echilibrată hidro-electrolitic şi acido-bazic.
4. Nevoia de a comunica
P: comunicare ineficientă la nivel afectiv
E: afecţiune renală
S: durere intensă, anxietate, polakiurie, vărsături
Obiect ive:
- Pacienta să se poată afirma şi să aibă o percepţie pozitivă de sine
- Pacienta să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările bolnavei;
- Dau posibilitatea pacientei să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi
dorinţele sale;
- Supraveghez în permanenţă bolnava;
- Învăţ bolnava tehnici de afirmare de sine, de comunicare, de relaxare;
- Ajut bolnava de a schimba idei cu alţii, de a crea legături semnificative;
128
1281
- Antrenez bolnava în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii
Intervenţii delegate
- La recomandarea medicului administrez pacientei antidepresive, anxiolitice
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta are o percepţie pozitivă faţă de sine şi este
ferită de pericole interne sau externe.
UROGRAFIA INTRAVENOASĂ
Ce este urografia?
Urografia intravenoasă este metoda de vizualizare radiologică, cu ajutorul unei
substanţe de contrast iodate, a aparatului urinar. Substanţa de contrast se injectează într-
una din venele de la plica cotului, apoi se execută radiografii la diferite intervale de timp (în
mod obişnuit la 5, 15, 25 minute de la injectare), care vor surprinde secreţia şi
eliminarea produsului de contrast în sistemul reno-urinar.
Pregătirea bolnavului
Urmăreşte înlăturarea suprapunerii peste rinichi, uretere şi vezica urinară a
reziduurilor intestinale (gaze şi materii fecale), fapt ce îngreunează foarte mult
interpretarea
rezultatelor.
Pregătirea presupune:
129
1291
- Regim alimentar fără reziduuri, început cu 2 – 3 zile înaintea
efectuării investigaţiei. Ultima masă înaintea examinării este la ora 13.00. De la
această ora până după examinare nu se mai consuma alimente;
- Evacuarea completă a colonului. Acest lucru se realizează cu două
clisme evacuatorii: una în seara dinaintea examenului, cea de-a doua în dimineaţa
investigaţiei sau prin administrarea de soluţie Fortrans sau Endofalk în preziua
examinării, cu suprimarea ulterioară a meselor.
- În cazul unui teren alergic cunoscut este necesar un tratament antialergic stabilit
de medicul curant, efectuat anterior examenului urografic;
- Medicaţie sedativă în seara dinaintea examinării pentru pacienţii anxioşi.
Regimul alimentar nu este excesiv de restrictiv, fiind uşor de respectat şi extrem de
eficace:
Mic dejun:
- Cafea, ceai, ciocolată îndulcite cu zahăr;
- Lapte integral, semidegresat, degresat;
- Pâine, pesmet, biscuiţi, pişcoturi;
- Unt, margarină, miere, dulceaţă.
Dejun şi cină:
- Supă strecurată de legume fierte, carne de vită sau pasăre la grătar sau fiartă;
- Peşte la grătar;
- Ouă fierte, omletă, ochiuri;
- Paste, orez, cartofi natur, piure de cartofi;
- Lactate: brânză de vaci, iaurt;
- Pâine, pesmet, crutoane;
- Suc natural de fructe fără pulpă;
- Cafea, ceai.
Se elimină toate produsele integrale sau pe bază de
tărâţe. Evacuarea colonului cu soluţie de Fortrans sau
Endofalk. Prepararea soluţiei de Fortrans:
Sunt necesare 4 plicuri de Fortrans. Se va dizolva 1 plic de Fortrans intr-un litru de
apă.
Prepararea soluţiei de Endofalk:
Sunt necesare 8 plicuri de Endofalk. Cu 2 plicuri de Endofalk se prepara 1 litru de
soluţie de băut. Se dizolva 2 plicuri de Endofalk în 500 ml apă caldă. După dizolvare, se
adaugă 500 ml de apă rece. Se repetă operaţiunea până la dizolvarea tuturor plicurilor
prescrise. Se răceşte la frigider pentru 2 – 3 ore soluţia astfel obţinută.
Soluţia de Fortrans/Endofalk se va consuma într-un ritm cât mai constant. Ritmul lent,
constant, previne balonarea abdominală, greaţa şi voma. Dacă gustul soluţiei este greu
tolerabil, se poate adăuga zeamă de lămâie, zahăr, suc rafinat de grapefruit, portocale.
Pe măsură ce se bea soluţia de Fortrans, aceasta străbate tubul digestiv pe care îl
curăţă şi se elimină în scaun, fără a produce crampe sau deshidratare. În cazul senzaţiei de
sete, se
pot consuma lichide clare, slab îndulcite (apă, ceai, sucuri de fructe). În dimineaţa
examinării, pacientul nu mănâncă nimic.
Modul de administrare a soluţiei de Fortrans sau Endofalk in funcţie de ora
programării
Ora programării
Mod de administrare soluţie Fortrans/Endofalk
Până în ora 9:30. Între orele 16.00-20.00 din ziua precedenta examinării pacientul bea
4 litri de soluţie de
Fortrans/Endofalk.
130
1301
Orele 9:30-12:00. Între orele 16.00-19.00 din ziua precedenta examinării pacientul
bea 3 litri de soluţie de Fortrans/Endofalk, şi 1 litru de soluţie la ora 06.00 dimineaţa, în
ziua examinării.
Orele 12.00-17.00. Între orele 16.00-18.00 din ziua precedenta examinării pacientul
bea 2 litri de soluţie de Fortrans/Endofalk, şi 2 litri de soluţie intre orele 07.00-09.00 în
dimineaţa examinării.
După ora 17.00. Între orele 18.00-20.00 din ziua precedentă examinării pacientul bea
2 litri de soluţie de Fortrans/Endofalk, şi 2 litri de soluţie între orele 09.00-11.00 in
dimineaţa examinării.
În situaţia în care pacientul preferă clismele evacuatorii in locul soluţiei de Fortrans,
trebuie ştiut ca aceste clisme trebuiesc efectuate de personal calificat şi trebuie
acompaniate
de acelaşi regim alimentar amintit mai
sus.
Descrierea examinării
După o radiografie reno-vezicală simplă se trece la injectarea substanţei de contrast
intravenos. Radiografia reno-vezicală simplă este cea care evidenţiază prezenţa eventualilor
calculi radioopaci şi a altor imagini ce se pot suprapune peste segmentele aparatului reno-
urinar. Substanţa de contrast injectată intravenos trece din sânge în rinichi, umple sistemul
de colectare de la nivelul acestora şi apoi trece prin uretere către vezica urinară. Se vor
efectua radiografii seriate (la anumite perioade de timp) pentru a se urmări trecerea
substanţei de contrast prin sistemul urinar. Uneori, pentru o mai bună umplere a sistemului
de colectare se va efectua o manevra de compresiune a abdomenului; acest lucru nu este
dureros şi are ca scop o calitate mai bună a imaginilor rinichilor.
Examinarea durează între 45 şi 90 minute.
După examinare este recomandat ca pacientul să se hidrateze (aprox. 3l/24h) pentru
eliminarea rapidă a substanţei de contrast, fără a mai exista restricţii
alimentare.
Complicaţii
- Exista un risc minor ca pacienţii sa fie alergici la substanţa de contrast iodată. Daca
pacientul suferă de alergie, având rinită alergică sau astm bronşic, este la risc de a
face o reacţie alergică la substanţa administrată; în acest caz, fie i se va
recomanda o investigaţie alternativă, fie i se va administra în prealabil o medicaţie
antialergică.
- Riscul reacţiilor adverse datorate razelor X este foarte mic; aparatele radiologice
moderne sunt de foarte bună calitate şi folosesc doze foarte mici de
radiaţii.
- Pacienţii diabetici care fac tratament cu metformin (de ex. Meguane sau
Glucophage) trebuie să întrerupă administrarea acestui medicament cu 48 ore
înainte de efectuarea investigaţiei;
- Femeile gravide sunt sfătuite sa nu efectueze aceasta investigaţie radiologică
decât dacă potenţialul beneficiu depăşeşte riscul asupra fătului.
Contraindicaţii?
- Afecţiuni severe cardiace, renale sau hepatice;
- Anemia hemolitică, stările febrile, adenomul toxic tiroidian, mielomul
multiplu, etc.
- Hipersensibilitatea la iod.
Pacienţii care suferă de aceste condiţii vor primi instrucţiuni speciale de la medicul
specialist înainte de efectuarea acestei
investigaţii.
Pentru evaluarea funcţiei renale este foarte important ca pacientul să–i furnizeze
medicului radiolog analize recente (de maximum 3 luni) privind valorile creatininei şi ureei
sanguine.
Planul de îngrijire
P2: durerea
E: afectare reumatismală
S: deformări articulare, limitarea mişcărilor, cefalee, insomnii
Obiect ive:
- Pacienta să prezinte ameliorarea durerilor
- Pacienta să prezinte un confort fizic şi psihic
Intervenţii autonome
- Ajut pacienta să descrie corect durerea şi să sesizeze momentele de remisie
sau exacerbare;
- Manifest înţelegere faţă de suferinţa bolnavei;
- Pentru localizarea durerii voi folosi repere anatomice şi terminologia descriptivă;
- Pentru intensitatea durerii voi ruga pacienta să utilizeze termeni ca: uşoară,
moderată, intensă, insuportabilă;
- Dacă pacienta nu-şi găseşte cuvinte pentru a descrie durerea o voi ajuta dându-i
exemple, făcând analogii;
- Îi asigur confortul pacientei şi îndepărtez factorii agravanţi:
Aşez pacienta în poziţie corespunzătoare;
Întind cearşafurile;
Verific temperatura apei de baie
Recomand pacientei să folosească cârjele, cadrul pentru diminuarea durerilor
la mers
- Distragerea atenţiei prin meloterapie, cărţi, reviste, TV;
- Fixarea atenţiei pacientei pe alte probleme decât ale durerii respective;
- Învăţ pacienta tehnici de relaxare;
- Fac pacientei masaj al mâinilor, picioarelor, spatelui.
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta prezintă ameliorarea durerilor şi are confort
fizic şi psihic.
Obiect ive:
- Pacienta să prezinte ameliorarea mersului
Intervenţii autonome
- Informez şi stabilesc împreună cu pacienta şi kinoterapeutul planul de recuperare a
stării de sănătate şi creştere a rezistenţei organismului. Kinoterapeutul va stabili în
detaliu planul de recuperare:
La început, exerciţii generale pentru restabilirea tonusului muscular general;
Treptat, el va introduce exerciţii specifice pentru anumite grupe musculare
şi pentru recuperarea mobilităţii articulare;
- Masez regiunile predispuse la escare şi le pudrez cu talc;
- Efectuez împreună cu pacienta exerciţii pasive şi active;
- Învăţ pacienta care este postura adecvată şi cum să efectueze exerciţii musculare
active;
- Învăţ pacienta să facă exerciţii de respiraţie profunde; să tuşească şi să îndepărteze
secreţiile pentru a-şi menţine funcţia respiratorie;
- Învăţ pacienta cum să se folosească corect pentru a merge şi a avea o bună
postură de cadru sau cârje;
- Redau încrederea pacientei că imobilitatea sa este o stare trecătoare şi îşi va putea
relua mersul.
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta prezintă o ameliorare a mersului.
135
1351
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta prezintă un somn cantitativ şi
calitativ corespunzător.
5. Nevoia de a comunica
P: comunicare inadecvată la nivel afectiv
E: afectare reumatismală
S: limitarea mişcărilor, deformări articulare, cefalee, insomnii
Obiect ive:
- Pacienta să se poată afirma şi să aibă o percepţie pozitivă de sine
- Pacienta să fie ferită de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările bolnavei;
- Dau posibilitatea pacientei să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi
dorinţele sale;
- Supraveghez în permanenţă bolnava;
- Învăţ bolnava tehnici de afirmare de sine, de comunicare, de relaxare;
- Ajut bolnava de a schimba idei cu alţii, de a crea legături semnificative;
- Antrenez bolnava în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii
Intervenţii delegate
- La recomandarea medicului administrez pacientei antidepresive, anxiolitice
136
1361
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta are o percepţie pozitivă faţă de sine şi este
ferită de pericole interne sau externe.
137
1371
- Îi recomand activităţi precum cusutul, împletitul care antrenează articulaţiile
mici ale mâinii;
- Îi recomand noi profesii cum ar fi cartonar, legători de cărţi;
- Rog familia să îi fie suport psihic în cazul apariţiei infirmităţii;
- Pregătesc fizic şi psihic pacienta pentru o eventuală intervenţie chirurgicală
ortopedică recomandată pentru corectarea deformărilor şi a contracturilor în
cazul poziţiilor vicioase sau înlocuirea elementelor articulare distruse (proteze
articulare);
- Recomand pacientei continuarea exerciţiilor fizice şi după externare
sub supravegherea kinoterapeutului;
- Recomand pacientei şi medicina alternativă precum: acupunctura
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta a acumulat noi cunoştinţe despre boala sa şi
a dobândit atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi
141
1411
- Se detaşează capişonul
- Se introduce canula prin orificiul anal;
- Se comprimă uşor, ritmic, corpul flaconului;
- Se retrage canula
Îngrijirea pacientului – aceeaşi ca şi în celelalte cazuri.
142
1421
Tema nr. 73
143
1431
2. Nevoia de a elimina
P: eliminare inadecvată
E: afectare hepatică
S: abdomen mărit de volum, durere în hipocondrul drept, constipaţie
Obiect ive:
- Pacienta să prezinte o eliminare a scaunului adecvată;
- Pacienta să aibă tegumentele şi mucoasele perianale curate şi integre
Intervenţii autonome
- Asigur pacientei un aport crescut de lichide;
- Recomand pacientei o alimentaţie bogată în reziduuri;
- Stabilesc, împreună cu pacienta, un orar regulat de eliminare;
- Determin pacienta să facă exerciţii fizice cu regularitate;
- Supraveghez scaunul (consistenţa, frecvenţa), urina (cantitatea şi culoarea),
icterul tegumentar, greutatea corporală şi le notez în foaia de temperatură;
- Curăţ şi usuc regiunea anală, după fiecare scaun;
- Aplic creme protectoare;
- Fac zilnic toaleta anusului şi îl dezinfectez cu acid boric 2 –
3% Intervenţii delegate
- Efectuez la nevoie clismă evacuatoare simplă sau uleioasă;
- Administrez la indicaţia medicului laxative.
144
1441
100 grame glucide sunt cuprinse în: 100 g zahăr; 120 g orez; 135 g tăiţei; 200 g
pâine; 450 g fructe uscate; 200 g legume uscate; 500 g cartofi; 650 g fructe
proaspete;
100 g proteine sunt cuprinse în: 3000 ml lapte, 450 g carne albă (pasăre, viţel);
650 g peşte; 400 g brânză;
100 g lipide sunt cuprinse în: 100 g ulei vegetal; 100 g unt; 100 g untură de porc
- Las pacienta să aleagă alimentele după gusturile sale, respectând contraindicaţiile
regimului;
- Urmăresc ca bolnava să consume numai alimente cuprinse în regim;
- Urmăresc orarul şi distribuţia meselor;
- Stabilesc un program de activităţi fizice, în funcţie de gusturi şi capacitate,
împreună cu bolnava.
Intervenţii delegate
- Reechilibrez pacienta, la indicaţia medicului, cu perfuzii intravenoase cu
ser fiziologic, glucoză 5%, bicarbonat de sodiu, după datele ionogramei;
- Refac pacientei echilibrul acido-bazic în funcţie de rezerva alcalină;
- La indicaţia medicului administrez medicaţie sedativă
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta este echilibrată hidro-electrolitic, acido-bazic
şi nutriţional.
3. Nevoia de a comunica
P: perturbarea imaginii de sine
E: afectare hepatică
S: astenie, ameţeli, durere în hipocondrul drept
Obiect ive:
- Pacienta să se poată afirma, să aibă o percepţie pozitivă despre sine;
- Pacienta să fie ferită de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavei;
- Dau posibilitatea pacientei să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi dorinţele
sale;
- Dau posibilitatea pacientei să ia singură deciziile;
- Învăţ bolnava tehnici de relaxare, de comunicare şi de relaxare;
- Ajut pacienta să identifice posibilităţile sale de a asculta, de a schimba idei cu alţii,
de a crea legături semnificative;
- Antrenez bolnava în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii.
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului îi administrez pacientei anxiolitice şi antidepresive
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta are o percepţie pozitivă despre sine şi este
ferită de pericole interne sau externe.
144
1441
Obiect ive:
- Pacienta să fie conştientă de propria sa valoare şi competenţă
- Pacienta să-şi recapete interesul faţă de sine şi faţă de alţii
Intervenţii autonome
- Ascult activ pacienta pentru a-i permite să-şi exprime sentimentele
privind dificultatea de a se realiza;
- Ajut pacienta să identifice motivele comportamentului său, apreciez
posibilităţile fizice şi intelectuale ale pacientei;
- Sesizez orice formă de interes a pacientei pentru o anumită activitate şi o
antrenez în desfăşurarea ei;
- Îndrum pacienta spre acele activităţi care sunt atractive pentru pacientă şi
totodată utile;
- Observ şi notez orice schimbare în comportamentul pacientei (depresie, satisfacţie);
- Aplic tehnicile de îngrijire adaptate nevoilor pacientei;
- Identific cu pacienta factorii care o împiedică să se realizeze: familia,
limitele economice, starea de sănătate;
- Cunosc aspiraţiile, sentimentele şi capacităţile pacientei;
- O ajut în reevaluarea capacităţilor şi aspiraţiilor sale;
- O susţin în stabilirea unor proiecte;
- Ajut pacienta să se adapteze noului rol pe care îl are sau la statutul său;
- O ajut să realizeze o percepere justă a realităţii, să se integreze în colectiv;
- Observ reacţiile de satisfacţie sau de nemulţumire ale pacientei;
- Explic pacientei necesitatea cunoaşterii mediului în care trăieşte şi a celor din jur.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta este conştientă de propria sa valoare
şi competenţă şi şi-a recăpătat interesul faţă de sine şi faţă de alţii.
145
1451
- Insist asupra respectării regimului alimentar, programului raţional de viaţă şi de
muncă.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta a acumulat noi cunoştinţe despre boala sa şi a
dobândit atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi.
147
1471
Tema nr. 74
Planul de îngrijire
148
1481
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul prezintă o stare generală bună şi răspunde
la tratament.
2. Nevoia de a elimina
P: eliminare defectuoasă
E: afectare gastrică
S: durere epigastrică intensă, greaţă şi vărsătură cu sânge roşu-închis, cu cheaguri
şi două scaune negre, moi, foarte urât mirositoare
Obiect ive:
- Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic şi acido-bazic
Intervenţii autonome
- Aşez pacientul în decubit dorsal cu capul într-o parte, cât mai aproape de
marginea patului;
- Îl liniştesc din punct de vedere psihic;
- Îl ajut în timpul vărsăturii şi păstrez produsul eliminat;
- Colectez într-un vas sângele eliminat de bolnav şi îl prezint medicului;
- Îi ofer un pahar cu apă să îşi clătească gura după vărsătură;
- Curăţ gura bolnavului, cu capul aplecat într-o parte, fără să-l deplasez;
- Monitorizez funcţiile vitale şi vegetative;
- Fac bilanţul lichidelor intrate şi eliminate;
- Încep rehidratarea încet, cu cantităţi mici de lichide reci, oferite cu linguriţa
Intervenţii delegate
- Corectez tulburările electrolitice şi rezerva alcalină;
- Instalez perfuzie cu substituenţi de volum: macrodex (dextran 70),
rheomacrodex (dextran 40). În lipsă de soluţie macromoleculară se poate perfuza
ser fiziologic sau glucozat, dar acestea au acţiune mai slabă pentru refacerea
volemiei
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul răspunde la tratament şi este echilibrat
fizic, psihic, hidroelectrolitic şi acido-bazic.
149
1491
- Asigur pacientului un climat cald, confortabil;
150
1501
- Conştientizez pacientul asupra importanţei regimului alimentar în
menţinerea sănătăţii;
- Fac bilanţul lichidelor ingerate şi eliminate;
- Calculez numărul de calorii în funcţie de diferite stări patologice: adaug
0
13% pentru fiecare grad de temperatură peste 37 C; 20 – 30% pentru agitaţie,
convulsii, distrucţii celulare;
- Învăţ pacientul categoriile de alimente din ghidul alimentar şi
echivalenţele cantitative şi calitative, în vederea înlocuirii unui aliment cu altul:
100 grame glucide sunt cuprinse în: 100 g zahăr; 120 g orez; 135 g tăiţei; 200 g
pâine; 450 g fructe uscate; 200 g legume uscate; 500 g cartofi; 650 g fructe
proaspete;
100 g proteine sunt cuprinse în: 3000 ml lapte, 450 g carne albă (pasăre, viţel);
650 g peşte; 400 g brânză;
100 g lipide sunt cuprinse în: 100 g ulei vegetal; 100 g unt; 100 g untură de porc
- Las pacientul să aleagă alimentele după gusturile sale, respectând contraindicaţiile
regimului;
- Îi interzic să consume următoarele alimente şi băuturi: lapte bătut, iaurt, carne
grasă, legumele tari (varză, castraveţi, fasole), pâine neagră, cafeaua,
ciocolata, supele de carne, sosuri cu prăjeli, alimente sau băuturi reci sau fierbinţi.
- Urmăresc ca bolnavul să consume numai alimente cuprinse în regim;
- Urmăresc orarul şi distribuţia meselor;
- Stabilesc un program de activităţi fizice, în funcţie de gusturi şi capacitate,
împreună cu bolnavul.
Intervenţii delegate
- Reechilibrez pacientul, la indicaţia medicului, cu perfuzii intravenoase cu
ser fiziologic, glucoză 5%, bicarbonat de sodiu, după datele ionogramei;
- Refac pacientului echilibrul acido-bazic în funcţie de rezerva alcalină;
- La indicaţia medicului administrez medicaţie sedativă: fenobarbital, diazepam
pentru calmarea stării de agitaţie
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul este echilibrat acido-bazic şi nutriţional.
152
1521
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul prezintă o circulaţie adecvată.
5. Nevoia de a comunica
P: comunicare inadecvată la nivel afectiv
E: afectare gastrică
S: tegumente palide, puls tahicardic şi hipotensiune arterială
Obiect ive:
- Pacientul să se poată afirma, să aibă o percepţie pozitivă despre sine;
- Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavului;
- Dau posibilitatea pacientului să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi
dorinţele sale;
- Dau posibilitatea pacientului să ia singur deciziile;
- Învăţ bolnavul tehnici de relaxare, de comunicare şi de relaxare;
- Ajut pacientul să identifice posibilităţile sale de a asculta, de a schimba idei cu
alţii, de a crea legături semnificative;
- Antrenez bolnavul în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii.
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului îi administrez pacientului anxiolitice şi antidepresive
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o percepţie pozitivă despre sine şi este
ferit de pericole interne sau externe.
153
1531
- Ţin lecţii de formare a deprinderilor igienice, alimentaţie raţională şi
administrarea diferitelor tratamente;
- Încurajez şi ajut la formarea noilor deprinderi.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul a acumulat noi cunoştinţe despre boala sa şi a
dobândit atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi.
154
1541
Execuţie
Recoltarea se face din scaun spontan sau provocat
- Asistenta se spală pe mâini;
- Se protejează patul cu muşama şi aleză;
- Se aşează bazinetul sub pacient;
- Se recoltează cu lingura recipientului câteva fragmente din diferite părţi ale
scaunului
- Pentru acest test trebuie folosite trei probe de scaun din zile diferite.
- Medicul îl va instrui pe pacient cu privire la diferitele moduri de obţinere a
probei de materii fecale. Pacientul poate obţine proba cu ajutorul cardului de
guaiac, hârtiei sau şerveţelului.
Rezultate
- Un rezultat normal (nici o schimbare in culoare) al testului indică faptul că nu s-
a găsit sânge în materiile fecale în momentul efectuării testului. Rezultatele
normale
ale acestui test se numesc
negative.
- Dacă rezultatele testului sunt negative, asta nu înseamnă ca pacientul nu suferă de
cancer colo-rectal (rezultate fals-pozitive). Patru din 10 oameni care suferă de
cancer colo-rectal primesc un rezultat pozitiv în urma acestui test. De aceea, este
foarte important ca pacientul să se consulte cu medicul care va lua în considerare
factorii de risc ale acestuia pentru interpretarea rezultatelor.
- Un rezultat anormal (culoarea devine albastra) arata faptul ca a fost găsit sânge
in materiile fecale in momentul efectuării testului. Rezultatele anormale ale
testului se numesc pozitive.
- Dacă în timpul efectuării testului se găseşte sânge in materiile fecale, asta nu
înseamnă obligatoriu ca pacientul are cancer, deoarece acest test prezintă o
incidenţă mare de rezultate fals-pozitive. Acestea din urmă pot apărea din
cauza unor altor afecţiuni cum ar fi hemoroizii, colita ulcerativă, ulcer,
administrarea de aspirină sau consumul de carne roşie.
Îngrijirea ulterioară a pacientului
- Se efectuează toaleta în regiunea anală;
- Se îmbracă pacientul şi se aşează comod;
- Se aeriseşte camera
Reorganizare
- Se îndepărtează materialele folosite;
- Se curăţă riguros şi se pregătesc pentru sterilizare
Testul se notează în foaia de observaţie a pacientului
155
1551
Tema nr. 75
Planul de îngrijire
154
1541
- Preventiv, tot la indicaţia medicului, administrez şi tratament antibiotic
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta nu prezintă complicaţii şi este echilibrată fizic şi
psihic.
155
1551
- Stabilesc un program de activităţi fizice, în funcţie de gusturi şi capacitate,
împreună cu bolnava.
Intervenţii delegate
- Reechilibrez pacienta, la indicaţia medicului, cu perfuzii intravenoase cu
ser fiziologic, glucoză 5%, bicarbonat de sodiu, după datele ionogramei;
- Refac pacientei echilibrul acido-bazic în funcţie de rezerva alcalină;
- La indicaţia medicului administrez medicaţie sedativă
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta este echilibrată hidro-electrolitic, acido-bazic
şi nutriţional.
4. Nevoia de a comunica
P: comunicare inadecvată la nivel emoţional
E: muşcătură
S: paloare, slăbiciune, anxietate, puls accelerat
- Pacienta să se poată afirma, să aibă o percepţie pozitivă despre sine;
- Pacienta să fie ferită de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavei;
- Dau posibilitatea pacientei să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi dorinţele
sale;
- Dau posibilitatea pacientei să ia singură deciziile;
- Învăţ bolnava tehnici de relaxare, de comunicare şi de relaxare;
- Ajut pacienta să identifice posibilităţile sale de a asculta, de a schimba idei cu alţii,
de a crea legături semnificative;
- Antrenez bolnava în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii.
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului îi administrez pacientei anxiolitice şi antidepresive
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta are o percepţie pozitivă despre sine şi este
ferită de pericole interne sau externe.
Planul de îngrijire
2. Nevoiadeaelimina P:
alterarea confortului
E: afectare biliară
S: gust amar, greaţă, vărsătură bilioasă
Obiect ive:
- Pacienta să prezinte confort fizic şi
psihic;
- Pacienta să fie echilibrat hidro-electrolitic şi acido-
bazic
Intervenţii autonome
- Asigur pacientei repaus fizic, psihic şi alimentar în perioada acută a
bolii;
- Aşez pacienta în poziţie de decubit dorsal cu capul într-o parte cât mai aproape
de marginea patului;
- Liniştesc bolnava din punct de vedere
psihic;
- O ajut în timpul vărsăturii şi păstrez produsul
eliminat;
- Supraveghez vărsăturile cantitativ şi calitativ şi le notez în foaia de
temperatură;
- Îi ofer pacientei un pahar cu apă să îşi clătească gura după
vărsătură;
- Corectez tulburările hidro-electrolitice şi rezerva
alcalină;
- Reiau hidratarea orală încet, cu cantităţi mici de lichide reci pe care i le
ofer pacientei cu linguriţa;
- Monitorizez funcţiile vitale şi vegetative;
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia recomandată de medic: emetiral (supozitoare), torecan
(fiole), plegomazin, după ce nu mai varsă bolnava se poate administra şi
medicaţie peroral;
- Alimentez pacienta parenteral prin perfuzii cu glucoză 5%, bicarbonat de sodiu,
după datele ionogramei.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta are un confort fizic şi psihic bun şi
este echilibrată hidro-electrolitic şi acido-bazic.
Planul de îngrijire
2. Nevoia de a elimina
P: eliminare urinară inadecvată
E: afectarea vezicii urinare
S: imposibilitatea eliminării urinei, senzaţii repetate de micţiune nefinalizată
Obiect ive:
- Pacientul să prezinte eliminare urinară adecvată
Intervenţii autonome
- Fac zilnic bilanţul hidric, măsurând cu conştiinciozitate ingestia şi excreţia;
- Cântăresc zilnic pacientul;
- Asigur igiena corporală riguroasă;
- Asigur un aport crescut de lichide;
- Servesc pacientul la pat (când este cazul) cu urinar şi bazinet;
- Schimb pacientului lenjeria de pat şi de corp ori de câte ori este nevoie;
- Încurajez pacientul să-şi exprime gândurile şi sentimentele în legătură cu
problema de dependenţă;
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului administrez antiseptice urinare, sulfamide,
antibiotice conform antibiogramei
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul prezintă o eliminare urinară adecvată.
164
1641
- Conştientizez pacientul asupra importanţei regimului alimentar în
menţinerea sănătăţii;
- Fac bilanţul ingesta/excreta;
- Învăţ pacientul categoriile de alimente din ghidul alimentar şi
echivalenţele cantitative şi calitative, în vederea înlocuirii unui aliment cu altul:
100 grame glucide sunt cuprinse în: 100 g zahăr; 120 g orez; 135 g tăiţei; 200
g pâine; 450 g fructe uscate; 200 g legume uscate; 500 g cartofi; 650 g fructe
proaspete;
100 g proteine sunt cuprinse în: 3000 ml lapte, 450 g carne albă (pasăre,
viţel); 650 g peşte; 400 g brânză;
100 g lipide sunt cuprinse în: 100 g ulei vegetal; 100 g unt; 100 g untură de
porc
- Las pacientul să aleagă alimentele după gusturile sale respectând contraindicaţiile
regimului.
Intervenţii delegate
- Pentru corectarea dezechilibrului hidric şi la indicaţia medicului institui
pacientului o perfuzie cu glucoză hipertonă, hidrolizate proteice, amestecuri de
aminoacizi, vitamine şi electroliţi în funcţie de ionograma serică şi urinară;
- Corectez dezechilibrul acido-bazic, în funcţie de rezerva alcalină, la indicaţia
medicului.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul este echilibrat hidro-electrolitic, acido-bazic
şi nutriţional.
4. Nevoia de a comunica
P: comunicare ineficientă la nivel afectiv
E: afectarea vezicii urinare
S: imposibilitatea eliminării urinei, senzaţii repetate de micţiune nefinalizată,
dureri difuze abdominale, greaţă, cefalee, transpiraţii profuze, stări de slăbiciune, agitaţie
- Pacientul să se poată afirma, să aibă o percepţie pozitivă despre sine;
- Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavului;
- Dau posibilitatea pacientului să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi
dorinţele sale;
- Dau posibilitatea pacientului să ia singur deciziile;
- Învăţ bolnavul tehnici de relaxare, de comunicare şi de relaxare;
- Ajut pacientul să identifice posibilităţile sale de a asculta, de a schimba idei cu
alţii, de a crea legături semnificative;
- Antrenez bolnavul în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii.
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului îi administrez pacientului anxiolitice şi antidepresive
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o percepţie pozitivă despre sine şi este
ferit de pericole interne sau externe.
165
1651
5. Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea
P: lipsa cunoştinţelor
E: afectarea vezicii urinare
S: imposibilitatea eliminării urinei, senzaţii repetate de micţiune nefinalizată,
dureri difuze abdominale, greaţă, cefalee, transpiraţii profuze, stări de slăbiciune, agitaţie
Obiect ive:
- Pacientul să acumuleze noi cunoştinţe;
- Pacientul să dobândească atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi
Intervenţii cu rol autonom
- Explorez nivelul de cunoştinţe a bolnavului privind boala, modul de
manifestare, modul de participare la intervenţii şi la procesul de recuperare;
- Stimulez dorinţa de cunoaştere;
- Motivez importanţa acumulării de noi cunoştinţe;
- Conştientizez bolnavul asupra propriei responsabilităţi privind sănătatea;
- Verific dacă bolnavul a înţeles corect mesajul transmis şi dacă şi-a
însuşit cunoştinţele;
- Ţin lecţii de formare a deprinderilor igienice, alimentaţie raţională, mod de
viaţă echilibrat, administrare a diferitelor tratamente;
- Încurajez şi ajut la dobândirea noilor deprinderi
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul a acumulat noi cunoştinţe despre boala sa şi
a dobândit atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi.
sonde.
Sonda:
- Tub din cauciuc, metal sau material plastic,
- Prevăzut cu un vârf de forma cilindrica tronconică, în continuarea corpului
sondei sau uşor îndoit, cu unul sau mai multe orificii laterale,
- Pavilion în forma de pâlnie, mai gros decât corpul, având înscris pe el
numărul sondei (la sondele Foley este înscrisă şi capacitatea balonetului).
Obiective:
- Drenajul de urgenţă al urinei ce retenţionează în vezică;
- Ameliorarea funcţiei renale în cazul unei insuficienţe cronice generate de un
obstacol subvezical ce nu se poate îndepărta până la reechilibrarea biologică
a bolnavului;
- Prevenirea apariţiei de glob vezical postoperator, cu efecte negative locale
şi generale.
Indicaţii:
- Retenţii acute de urină;
- Intervenţii chirurgicale in micul bazin sau pe organele genitale feminine;
- Explorări endoscopice ale uretrei, vezicii şi ureterelor.
Contraindicaţii:
- Infecţii acute ale uretrei (risc de însămânţare a VU);
- Ruptura traumatica a uretrei (creare de căi false, agravare a hematomului perineal);
- Stricturi uretrale strânse (cateterizare cu bujii filiforme sau cistostomie temporară).
166
1661
Principii:
- Respectare a regulilor de asepsie şi antisepsie;
167
1671
- Selectare a tipului de sondă şi a grosimii ei în funcţie de uretra ce trebuie
cateterizată;
- Manevra blândă de introducere a sondei;
- Golirea lentă a vezicii, cu pensare a sondei pentru 1 – 2 minute după evacuarea a
150 – 200 ml urină (risc de hemoragie „ex
vaquo”);
- Fixarea sondei a dėmeure (umflarea balonaşului sondei Foley).
Materiale necesare:
- Sonde uretrale sterile de diverse tipuri şi dimensiuni (Nélaton, Foley, Thieman);
- Mănuşi sterile pentru cel care sondează;
- Comprese sterile, soluţii antiseptice slabe (apă oxigenată, cloramina,
permanganat de potasiu, etc.) pentru dezinfecţia glandului şi a vulvei;
- Ulei de parafina sau glicerina sterile (lubrefiere a sondei);
- Vase sterile pentru colectarea urinei (tăviţe renale, urinare, pungi din plastic);
- Seringă şi apă distilată pentru controlul permeabilităţii sondei,
aspirarea microcheagurilor din vezica şi pentru umplerea balonetului sondei Foley;
- Beniqué-uri (dilatare a uretrelor la stricturaţii vârstnici).
Tehnica sondajului vezical:
a) La bărbat (lungime mai mare a uretrei; prezenţa celor 2 curburi sagitale,
prima convexă anterior la nivelul uretrei peniene, cea de a doua convexă posterior la zona de
trecere
dintre uretra membranoasă şi uretra peniană – bulbul uretrei; prezenţa
prostatei):
- Bolnavul este aşezat în decubit dorsal; medicul la dreapta bolnavului;
- Se spală a glandului şi prepuţului cu apă şi săpun;
- Se decalotează glandul, cu prindere între police şi primele 2 degete; se
dezinfectează glandul şi meatul
uretral;
- Lubrefiere a sondei ţinute în mâna dreaptă;
- Se introduce sonda cu blândeţe până ce trece de valvula Guérin, apoi sub
acţiunea de uşoară tracţionare a penisului spre zenit, urmată de acţiunea de
basculare a penisului între coapse;
- Dacă sonda nu progresează, se retrage 2 – 3 cm şi se împinge din nou, cu mişcări
fine în sens axial şi circular;
- În caz de retenţie urinară repetată sau modificare a calităţii urinei (hematurie,
piurie, etc.) se impune lăsarea sondei pe loc (a démeure, indwelling catheter) →
umplerea balonaşului sau fixare cu benzi adezive trecute între sondă şi penis
(2 benzi longitudinale şi 2 benzi circulare), cu ataşare la un recipient de colectare
a urinei.
b) La femeie (uretra mai scurta: 5-7 cm; fără curburi):
- Bolnava este aşezată pe masa ginecologică sau în pat pe ploscă;
- Depărtarea labiilor cu degetele mâinii stângi, dezinfectare, uscare cu
compresa sterilă;
- Introducerea sondei cu blândeţe în uretră.
Incidente şi accidente:
- Lipsa de progresie a sondei (strictură uretrală, creare de cale falsă) → retragere
a sodei, reluare a manevrei cu alta sondă, cateterizare instrumentară
(beniqué),
puncţie suprapubiană;
- Absenţa scurgerii urinare după intrarea în vezica (cheaguri care au astupat orificiile
sondei) → spălare – aspirare cu seringa
168
1681
Guyon;
- Sângerare uretrală (creare de cale falsă), hemoragie ex vaquo;
- Frisoane şi ascensiune termică (bacteriemie produsă prin efracţii mucoase).
169
1691
Tema nr. 78
Planul de îngrijire
170
1701
2. Nevoia de a elimina
P: Întreruperea tranzitului intestinal
E: Ocluzia intestinală
S: durere intensă şi continuă, vărsături
Obiect ive:
- Pacientul să prezinte o stare de bine psihic şi fizic;
- Pacientul să nu mai prezinte vărsături;
- Pacientul să aibă o bună pregătire preoperatorie
Intervenţii autonome
- Recoltez produse pentru analize de laborator;
- Notez in foaia de observaţie bilanţul ingesta/excreta;
- Pregătesc fizic şi psihic pacientul pentru sondajul gastric şi pentru clisma
evacuatoare înaltă;
- Pregătesc pacientului un regim nefermentescibil şi înainte de operaţie un
regim hidric;
- Aşez pacientul în poziţie decubit dorsal cu capul într-o parte aproape de
marginea patului;
- Îl ajut în timpul vărsăturii şi păstrez produsul eliminat;
- Îi ofer un pahar cu apă să-şi clătească gura după vărsătură;
- Corectez tulburările electrolitice şi rezerva alcalină;
- Monitorizez în permanenţă funcţiile vitale şi vegetative.
Intervenţii cu rol delegat
- Suprim alimentaţia pe gură şi alimentez pacientul parenteral prin perfuzii cu
glucoză hipertonă, hidrolizate proteice, amestecuri de aminoacizi, vitamine şi
electroliţi;
- Administrez medicaţie simptomatică la indicaţia medicului;
- Ajut medicul la efectuarea sondajului gastric (sondajul gastric se efectuează
cu ajutorul sondei Faucher – care este un tub de cauciuc sau sonda Einhorn – care
este un tub de polieten şi are ca scop extragerea aerului şi a fluidelor pentru a
permite intestinelor să se decompreseze).
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o stare de bine, nu mai prezintă vărsături
şi este pregătit pentru intervenţia chirurgicală.
171
1711
- După încetarea vărsăturilor rehidratez pacientul treptat cu cantităţi mici de
lichide reci, oferite cu linguriţa;
- Fac bilanţul lichidelor ingerate şi eliminate;
- Conştientizez pacientul asupra importanţei regimului alimentar în
menţinerea sănătăţii;
Intervenţii cu rol delegat
- Alimentez pacientul parenteral instituind perfuzii cu glucoză, hidrolizate de
proteine şi amestecuri de aminoacizi (Marisang, Aminomel), vitamine şi electroliţi
după indicaţia medicului
- Aplic tratamentul medicamentos: antiemetice, vitamine, săruri minerale
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul este echilibrat hidroelectrolitic şi nutriţional,
şi nu mai prezintă greţuri şi vărsături.
Incidentele transfuziei
- Înfundarea aparatului cu cheag – se schimbă aparatul
- Sângele poate conţine cheaguri sau pelicule de fibrină ce se depun pe filtru – se
schimbă flaconul şi perfuzorul;
- Ieşirea acului din venă;
- Perforarea venei;
- Coagularea sângelui venos refulat în ac – se schimbă acul
Accidentele transfuziei
- Incompatibilitatea de grup în sistemul OAB, manifestată sub forma
şocului hemolitic
Se întrerupe transfuzia la apariţia semnelor precoce (frison, tahicardie, dispnee,
cianoză, stare generală alterată, dureri lombare şi/sau
retrosternale);
- Transfuzarea unui sânge alterat
Sângele infectat cu germeni virulenţi provoacă frisoane puternice la 1 – 2
ore după transfuzie; se încălzeşte pacientul cu pături, buiote (termofoare)
şi se administrează băuturi calde, se începe antibioterapie masivă, în funcţie de
antibiograma sângelui infectat;
Dacă sângele este infectat cu: virusul hepatitei epidemice, cu plasmodiul
malariei, spirochete sau brucele – manifestările apar după trecerea
perioadei respective de incubaţie
- Prezenţa substanţelor piretogene – provoacă frison, cefalee, febră;
- Embolie pulmonară
Cu cheaguri – manifestată prin agitaţie, cianoză, dureri toracice, tuse
chinuitoare, hemoptizie, febră;
Cu aer – manifestată prin alterarea bruscă a stării generale, cianoză, dispneee,
tensiune arterială scăzută, puls filiform – se iau măsuri antişoc de către
medicul anestezist - reanimator
172
1721
- Transfuzia sângelui neîncălzit poate provoca hemoliza intravasculară cu
blocaj renal, şoc post-transfuzional, acidoză metabolică, stop cardiac prin
hipotermie
173
1731
Tema nr. 79
Planul de îngrijire
175
1751
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul nu mai este sursă de infecţie şi este echilibrat
psihic.
176
1761
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului administrez antitusive, expectorante,
bronhodilatatoare, decongestionante ale mucoasei traheo-bronşice.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul prezintă o rezistenţă crescută faţă de infecţie
şi prezintă căi respiratorii permeabile şi o bună respiraţie.
4. Nevoia de a comunica
P: comunicare ineficientă la nivel afectiv
E: afecţiune pulmonară
S: tuse rebelă la tratament, expectoraţie mucoasă, uneori cu striuri de sânge,
alteori uşoară hemoptizie, astenie marcată, scăderea poftei de mâncare şi scădere în greutate
Obiect ive:
- Pacientul să se poată afirma, să aibă o percepţie pozitivă despre sine;
- Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavului;
- Dau posibilitatea pacientului să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi dorinţele
sale;
- Dau posibilitatea pacientului să ia singur deciziile;
- Învăţ bolnavul tehnici de relaxare, de comunicare şi de relaxare;
- Ajut pacientul să identifice posibilităţile sale de a asculta, de a schimba idei cu alţii,
de a crea legături semnificative;
174
1741
- Antrenez bolnavul în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii.
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului îi administrez pacientului anxiolitice şi antidepresive
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o percepţie pozitivă despre sine şi este
ferit de pericole interne sau externe.
175
1751
Intervenţii autonome
- Explorez nivelul de cunoştinţe al bolnavului privind boala, modul de
manifestare, modul de participare la intervenţii şi la procesul de recuperare;
- Stimulez dorinţa de cunoaştere;
- Motivez importanţa acumulării de noi cunoştinţe;
- Conştientizez bolnavul asupra propriei responsabilităţi privind sănătatea;
- Verific dacă bolnavul a înţeles corect mesajul transmis şi dacă şi-a însuşit
cunoştinţele;
- Îi recomand lăsarea fumatului şi al alcoolului;
- Educ pacientul să recunoască eventualele complicaţii;
- Ţin lecţii de formare a deprinderilor igienice, alimentaţie raţională şi
administrarea diferitelor tratamente;
- Pregătesc psihic pacientul pentru eventualitatea unei operaţii;
- Încurajez şi ajut la formarea noilor deprinderi.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul a acumulat noi cunoştinţe despre boala sa şi a
dobândit atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi.
Hemoptizie – definiţie
Hemoptzia reprezintă expectorarea (eliminarea prin tuse) a unei cantităţi variabile de
sânge provenit din laringe, trahee, bronhii sau plămâni. Hemoptizia apare după tuse, sângele
are culoarea roşu-viu şi este amestecat cu spută şi aer. Hemoptizia trebuie diferenţiată de
hematemeză care se produce prin vărsături.
Hematemeză – definiţie
Hematemeza reprezintă sângele eliminat prin vărsătură. Hematemeza este o
hemoragie digestivă produsă de un ulcer gastro-duodenal care sângerează, de un cancer
sau din cauza unei rupturi esofagiene (în cazul unei hipertensiuni portale). Hematemeza se
va diferenţia de hemoptizie şi de evacuarea prin vărsături a sângelui înghiţit (după
epistaxis, intervenţii stomatologice etc.).
176
1761
Tema nr. 80
Planul de îngrijire
177
1771
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul nu mai prezintă risc de infecţie şi este
echilibrat psihic şi fizic.
178
1781
- Administrez pacientului alimentaţie lichidă şi semilichidă în perioadele febrile,
cu aport caloric corespunzător necesităţilor; apoi treptat trec pacientul la o
alimentaţie normală;
- Asigur o cantitate suplimentară de lichide având în vedere pierderile prin febră şi
transpiraţie;
- Pregătesc psihic pacientul, înaintea tehnicilor de recoltare şi examinare;
- Schimb des lenjeria de pat şi de corp
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia recomandată de medic: antitermice, antibiotice
Evaluare
Pacientul are temperatura corpului în limite normale, este echilibrat hidro-
electrolitic şi prezintă o stare de bine fizic şi psihic.
5. Nevoia de a învăţa
P: lipsa cunoştinţelor
E: pneumonia pneumococică
S: junghi toracic submamelonar stâng, dispnee cu bradipnee, faţa vultoasă, buze
uşor cianotice
Obiect ive:
- Pacientul să acumuleze noi cunoştinţe;
- Pacientul să dobândească atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi
179
1791
Intervenţii cu rol autonom
- Explorez nivelul de cunoştinţe a bolnavului privind boala, modul de
manifestare, modul de participare la intervenţii şi la procesul de recuperare;
- Stimulez dorinţa de cunoaştere;
- Motivez importanţa acumulării de noi cunoştinţe;
- Conştientizez bolnavul asupra propriei responsabilităţi privind sănătatea;
- Verific dacă bolnavul a înţeles corect mesajul transmis şi dacă şi-a însuşit
cunoştinţele;
- Ţin lecţii de formare a deprinderilor igienice, alimentaţie raţională, mod de viaţă
echilibrat, administrare a diferitelor tratamente;
- Educ pacientul să recunoască eventualele complicaţii (febră după administrarea
antibioticelor, scăderea toleranţei la efort, intensificarea durerii toracice,
modificări ale sputei);
- Educ pacientul să consume multe lichide pentru fluidificarea secreţiilor;
- Educ pacientul să alterneze perioadele de activitate cu perioadele de repaus;
- Educ pacientul să facă exerciţii respiratorii;
- Educ pacientul să îşi facă toaleta cavităţii bucale după expectorare;
- Învăţ pacientul să folosească creme şi soluţii pentru vindecarea herpesului
şi prevenirea lui;
- Recomand pacientului terapii complementare care le poate folosi pacienta
în tratarea herpesului alături de medicaţia prescrisă de medic:
cura zilnică cu vitamina C, naturală (din legume şi fructe) sau artificială
(din suplimente alimentare);
balsamul de buze cu lămâie şi proprietăţi astringente;
terapia cu lumina Bioptron, care grăbeşte uscarea şi cicatrizarea herpesului;
crema / unguent cu oxid de zinc, sau o combinaţie de vitamina C şi muşeţel.
- Recomand pacientului să-şi schimbe locul de muncă, deoarece actualul loc de
muncă predispune la recidive;
- Încurajez şi ajut la dobândirea noilor deprinderi
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul a acumulat noi cunoştinţe despre boala sa şi a
dobândit atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi.
0
Hipotermie – valori ale temperaturii corpului sub limita normală de 36 C
0
Temperatură normală – valori normale ale temperaturii corpului 36 C –
0 0 0
36,7 C Subfebrilitate – menţinerea temperaturii corporale între 37 C – 38 C
0
Febră moderată – menţinerea temperaturii corporale între 38 C –
0 0
39 C Febră ridicată – menţinerea temperaturii corporale între 39 C –
0 0
40 C Hiperpirexie – menţinerea temperaturii corporale peste 40 C
180
1801
Tema nr. 81
181
1811
Obiect ive:
- Pacientul să resimtă scăderea intensităţii durerii;
- Pacientul să declare ameliorarea confortului
Intervenţii autonome
- Ajut pacientul să descrie corect durerea şi să sesizeze momentele de remisie
sau exacerbare;
- Manifest înţelegere pentru suferinţa pacientului;
- Pentru localizarea durerii folosesc repere anatomice şi terminologia descriptivă;
- Pentru intensitatea durerii rog pacientul să utilizeze termeni ca: uşoară,
moderată, intensă, insuportabilă;
- Dacă pacientul nu-şi găseşte cuvinte pentru a descrie durerea îl ajut dându-i
exemple, făcând analogii;
- Aplic pungă cu gheaţă pe regiunea afectată pentru ameliorarea durerii şi retragerea
tumefierii;
- Asigur pacientului confortul şi îndepărtez factorii agravanţi prin:
Aşez pacientul în poziţie corespunzătoare;
Întind cearşafurile;
Lărgesc bandajele prea strânse;
Îi distrag atenţia pacientului prin: meloterapie, cărţi, TV şi prin fixarea
atenţiei pe alte probleme decât ale durerii respective;
Învăţ pacientul tehnici de relaxare;
Rog aparţinătorul să îmi dea concursul în toate tehnicile pe care le întreprind.
Intervenţii delegate
- Administrez analgezice pentru ameliorarea durerii cu 30 de minute înainte
de culcare la indicaţia medicului;
- Ajut medicul să efectueze acupunctura şi anestezia locală;
- Pregătesc feşele gipsate
- După retragerea tumefierii imobilizez cu feşele gipsate zona afectată
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul declară ameliorarea durerii şi resimte starea
de confort.
182
1821
- Redau încrederea pacientului că imobilitatea sa este trecătoare şi că îşi va
putea relua activitatea;
- Suplinesc pacientul în satisfacerea nevoilor sale, îl servesc la pat cu cele necesare;
- Rog ca aparţinătorul să îmi dea concursul în vederea realizării tehnicilor.
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are tonusul muscular şi forţa musculară
păstrată, iar tegumentele sunt integre.
3. Nevoia de a comunica
P: comunicare ineficientă la nivel intelectual
E: afectarea aparatului locomotor
S: durere vie la nivelul antebraţului drept, deformarea regiunii, impotenţă funcţională
Obiect ive:
- Pacientul să se poată afirma;
- Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavului;
- Dau posibilitatea pacientului să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi dorinţele
sale;
- Dau posibilitatea pacientului să ia singur deciziile;
- Învăţ bolnavul tehnici de relaxare, de comunicare şi de relaxare;
- Ajut pacientul să identifice posibilităţile sale de a asculta, de a schimba idei cu alţii,
de a crea legături semnificative;
- Încurajez pacientul în orice progres obţinut;
- Antrenez bolnavul în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii;
- Rog ca aparţinătorul să îmi dea concursul în vederea realizării tehnicilor
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului îi administrez pacientului anxiolitice şi antidepresive
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o percepţie pozitivă despre sine şi este
ferit de pericole interne sau externe.
183
1831
- Observ reacţiile pacientului la luarea deciziilor;
- Conving pacientul de importanţa deciziilor şi de responsabilitatea care îi revine;
- Orientez pacientul spre alte activităţi decât cele anterioare în raport cu
capacităţile sale;
- Ajut pacientul în recuperarea fizică pentru reducerea handicapului şi
obţinerea independenţei;
- Ajut pacientul să cunoască şi să-şi însuşească criteriile de control care o ajută în
aprecierea activităţii sale zilnice, a obiectivelor realizate, a idealurilor ei;
- Observ obiectivitatea aprecierilor pacientului;
- Notez orice modificare în comportamentul sau starea pacientului;
- Rog ca aparţinătorul să îmi dea concursul în vederea realizării tehnicilor
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului îi administrez pacientului anxiolitice şi antidepresive
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul şi-a recăpătat încrederea şi stima de sine şi
poate realiza şi aprecia obiectiv activităţile sale.
184
1841
Intervenţii delegate
- Prelev produse specifice pentru investigaţii de laborator (cruste, puroi, fire de
păr, etc.);
- Administrez medicaţia prescrisă de medic
185
1851
Tema nr. 82
Copil de 12 ani cade la ora de sport şi este adus în serviciul UPU cu următoarea
simptomatologie: durere vie la nivelul humerusului stâng, deformarea regiunii, impotenţa
funcţională, lipsa de transmitere a mişcărilor, mobilitate anormală a braţului.
Diagnostic medical: Fractură cominutivă a humerusului stâng.
1. Întocmiţi planul de îngrijire
2. Tehnica: Complicaţiile imobilizării prelungite la pat
Planul de îngrijire
186
1861
S: durere vie la nivelul humerusului stâng, deformarea regiunii, impotenţa
funcţională, lipsa de transmitere a mişcărilor, mobilitate anormală a braţului
Obiect ive:
- Pacientul să resimtă scăderea intensităţii durerii;
- Pacientul să declare ameliorarea confortului
Intervenţii autonome
- Ajut pacientul să descrie corect durerea şi să sesizeze momentele de remisie
sau exacerbare;
- Manifest înţelegere pentru suferinţa pacientului;
- Pentru localizarea durerii folosesc repere anatomice şi terminologia descriptivă;
- Pentru intensitatea durerii rog pacientul să utilizeze termeni ca: uşoară,
moderată, intensă, insuportabilă;
- Dacă pacientul nu-şi găseşte cuvinte pentru a descrie durerea îl ajut dându-i
exemple, făcând analogii;
- Aplic pungă cu gheaţă pe regiunea afectată pentru ameliorarea durerii şi retragerea
tumefierii;
- Asigur pacientului confortul şi îndepărtez factorii agravanţi prin:
Aşez pacientul în poziţie corespunzătoare;
Întind cearşafurile;
Lărgesc bandajele prea strânse;
Îi distrag atenţia pacientului prin: meloterapie, cărţi, TV şi prin fixarea
atenţiei pe alte probleme decât ale durerii respective;
Învăţ pacientul tehnici de relaxare;
Rog aparţinătorul să îmi dea concursul în toate tehnicile pe care le întreprind.
Intervenţii delegate
- Administrez analgezice pentru ameliorarea durerii cu 30 de minute înainte
de culcare la indicaţia medicului;
- Ajut medicul să efectueze acupunctura şi anestezia locală;
- Pregătesc feşele gipsate
- După retragerea tumefierii imobilizez cu feşele gipsate zona afectată
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul declară ameliorarea durerii şi resimte starea
de confort.
187
1871
- Învăţ pacientul care este postura adecvată şi cum să efectueze exerciţii
musculare active;
- Redau încrederea pacientului că imobilitatea sa este trecătoare şi că îşi va putea
relua activitatea;
- Suplinesc pacientul în satisfacerea nevoilor sale, îl servesc la pat cu cele necesare;
- Rog ca aparţinătorul să îmi dea concursul în vederea realizării tehnicilor.
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are tonusul muscular şi forţa musculară
păstrată, iar tegumentele sunt integre.
3. Nevoia de a comunica
P: comunicare ineficientă la nivel intelectual
E: afectarea aparatului locomotor
S: impotenţa funcţională, lipsa de transmitere a mişcărilor, mobilitate anormală
a braţului
Obiect ive:
- Pacientul să se poată afirma;
- Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavului;
- Dau posibilitatea pacientului să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi dorinţele
sale;
- Dau posibilitatea pacientului să ia singur deciziile;
- Învăţ bolnavul tehnici de relaxare, de comunicare şi de relaxare;
- Ajut pacientul să identifice posibilităţile sale de a asculta, de a schimba idei cu alţii,
de a crea legături semnificative;
- Încurajez pacientul în orice progres obţinut;
- Antrenez bolnavul în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii;
- Rog ca aparţinătorul să îmi dea concursul în vederea realizării tehnicilor
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului îi administrez pacientului anxiolitice şi antidepresive
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o percepţie pozitivă despre sine şi este
ferit de pericole interne sau externe.
188
1881
Intervenţii autonome
- Ajut pacientul în cunoaşterea şi reevaluarea capacităţilor sale;
- Consult pacientul în planificarea activităţilor propuse;
- Informez pacientul asupra dreptului său de a lua decizii care îl privesc;
- Observ reacţiile pacientului la luarea deciziilor;
- Conving pacientul de importanţa deciziilor şi de responsabilitatea care îi revine;
- Orientez pacientul spre alte activităţi decât cele anterioare în raport cu
capacităţile sale;
- Ajut pacientul în recuperarea fizică pentru reducerea handicapului şi
obţinerea independenţei;
- Ajut pacientul să cunoască şi să-şi însuşească criteriile de control care o ajută în
aprecierea activităţii sale zilnice, a obiectivelor realizate, a idealurilor ei;
- Observ obiectivitatea aprecierilor pacientului;
- Notez orice modificare în comportamentul sau starea pacientului;
- Rog ca aparţinătorul să îmi dea concursul în vederea realizării tehnicilor
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului îi administrez pacientului anxiolitice şi antidepresive
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul şi-a recăpătat încrederea şi stima de sine şi
poate realiza şi aprecia obiectiv activităţile sale.
189
1891
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul a acumulat noi cunoştinţe despre boala sa şi
a dobândit atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi.
190
1901
Prin masaj
Obiective:
- Favorizează vascularizaţia profundă şi superficială;
- Îndepărtează celulele descuamate şi destupă glandele sebacee;
- Rehidratează pielea (masaj cu unguent hidratant sau cu apă şi săpun);
- Favorizează starea de bine şi confort, înlătură durerea, anxietatea, şi ajută
la regăsirea forţei şi energiei
Indicaţii
- Pentru toţi bolnavii imobilizaţi care prezintă factori de risc;
- În momentul schimbării poziţiei, pe toate regiunile expuse
Principii
- Se face întotdeauna pe pielea curată, după ce bolnavul a fost spălat şi i s-a
schimbat aşternutul;
- Se face cu un unguent pe mâna goală în direcţia circulaţiei de
întoarcere, de jos în sus, iar la ceafă şi umeri – invers, de sus în jos, şi
circular spre exterior;
- Se face pe o zonă mai mare decât suprafaţa interesată;
- Masajul nu trebuie să fie dureros, poziţia bolnavului trebuie să
fie confortabilă, iar durata masajului trebuie să fie de aproximativ 15
minute
Contraindicaţii
- Nu se face bolnavului cu febră, suferind de cancer, cu infecţii ale pielii
sau cu septicemie.
Materiale necesare
- Unguentul
Instalarea pacientului
- Se închid ferestrele, se aşează bolnavul într-o poziţie variabilă, în
funcţie de zonă şi, în acelaşi timp, confortabilă pentru asistenta medicală
Prin utilizare alternativă cald şi frig – se face în loc de masaj
Obiective:
- Favorizează revascularizaţia tisulară, provocând, alternativ, o
vasodilataţie şi vasoconstricţie locală (se face de mai multe ori);
Indicaţii:
- Escare stadiul II
Poziţia bolnavului:
- Ca la masaj
Materiale necesare:
- Cuburi de gheaţă şi apă caldă
Tehnică:
- Se aplică compresa cu gheaţă de mai multe ori pe locul escarei, pentru a
obţine o vasoconstricţie;
- Apoi se încălzeşte şi se usucă zona prin tamponare, până se obţine o
vasodilatare
- Se face de 3 – 4 ori.
191
1911
Tratament:
192
1921
e) Local, în funcţie de stadiu
- Pentru stadiul I – masaj, unguente, violet de genţiana;
- Pentru stadiul II – cald şi frig, pansament gras (cu zahăr), bioxiteracor;
- Pentru stadiul III - pansamente
f) General. Se referă la alimentaţie, tratamentul cu antibiotice şi al
stării generale.
Complicaţii
- Infecţii locale ale plăgii;
- Septicemie
193
1931
Tema nr. 83
Copil de 5 ani este adus de mamă în serviciul UPU după ce în urmă cu 2 ore a fost
victima unui accident casnic: arsură cu apă clocotită la nivelul abdomenului şi coapsei
stângi. Pacientul prezintă usturimi intense, zone de eritem accentuat acoperit de vezicule cu
conţinut clar, limpede şi dezepidermizate. Plânge, este agitat şi speriat de perspectiva
internării.
1. Întocmiţi planul de îngrijire
2. Tehnica: Clasificarea arsurilor după suprafaţa arsă şi prognostic
Planul de îngrijire
194
1941
P2: durerea
E: arsură termică
S: usturimi intense, zone de eritem accentuat acoperit de vezicule cu conţinut
clar, limpede şi dezepidermizate
Obiect ive:
- Pacientul să prezinte ameliorarea durerii
- Pacientul să prezinte o stare de confort fizic şi psihic
Intervenţii autonome
- Ajut pacientul să descrie corect durerea şi să sesizeze momentele de remisie
sau exacerbare;
- Manifest înţelegere faţă de suferinţa bolnavului;
- Pentru localizarea durerii voi folosi repere anatomice şi terminologia descriptivă;
- Pentru intensitatea durerii voi ruga pacientul să utilizeze termeni ca:
uşoară, moderată, intensă, insuportabilă;
- Dacă pacientul nu-şi găseşte cuvinte pentru a descrie durerea îl voi ajuta dându-
i exemple, făcând analogii;
- Îi asigur confortul pacientului şi îndepărtez factorii agravanţi:
Aşez pacientul în poziţie corespunzătoare;
Întind cearşafurile;
Lărgesc bandajele prea strânse;
Schimb pansamentele;
Verific temperatura apei de baie
- Îi distrag atenţia prin: meloterapie, cărţi, reviste, TV şi fixarea atenţiei pe
alte probleme decât ale durerii respective;
- Învăţ pacientul tehnici de relaxare;
- Asigur pacientului perioada de odihnă;
- Ajut şi suplinesc pacientul în satisfacerea celorlalte nevoi ale organismului
- Monitorizez în permanenţă funcţiile vitale şi vegetative;
- Pregătesc fizic şi psihic bolnavul pentru examinările clinice şi paraclinice;
- În efectuarea îngrijirilor rog ca aparţinătorii să îmi dea concursul
Intervenţii delegate
- Recoltez sânge, urină şi din conţinutul vezicule cu conţinut clar, limpede;
- Administrez medicaţie prescrisă de medic: antibiotice, antalgice, antiinflamatoare
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul prezintă ameliorarea durerii şi are o stare
de confort fizic şi psihic foarte bună.
194
1941
Intervenţii autonome
- Liniştesc pacientul din punct de vedere psihic;
- Îl învăţ să inspire profund;
- Calculez numărul de calorii în funcţie de diferite stări patologice: adaug
0
13% pentru fiecare grad de temperatură peste 37 C; 20 – 30% pentru agitaţie,
convulsii, distrucţii celulare;
- Explorez gusturile şi obiceiurile alimentare ale pacientului;
- Fac bilanţul lichidelor ingerate şi eliminate;
- Asigur pacientului un climat cald, confortabil;
- În intervenţiile mele rog ca aparţinătorii să dea concursul
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului suprim pacientului alimentaţia pe gură şi îl
alimentez parenteral prin perfuzii cu glucoză hipertonă, hidrolizate proteice,
amestecuri de aminoacizi, vitamine şi electroliţi;
- Corectez tulburările electrolitice şi rezerva alcalină;
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul prezintă o stare de bine şi este echilibrat
hidro- electrolitic şi acido-bazic.
195
1951
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul nu este sursă de infecţie, iar tegumentele
şi mucoasele integre.
4. Nevoia de co munica
P: comunicare inadecvată la nivel afectiv
E: arsură termică
S: usturimi intense, zone de eritem accentuat acoperit de vezicule cu conţinut clar
Obiect ive:
- Pacientul să se poată afirma şi să aibă o percepţie pozitivă de sine
- Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările bolnavului;
- Dau posibilitatea pacientului să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi
dorinţele sale;
- Supraveghez în permanenţă bolnavul;
- Învăţ bolnavul tehnici de afirmare de sine, de comunicare, de relaxare;
- Ajut bolnavul de a schimba idei cu alţii, de a crea legături semnificative;
- Antrenez bolnavul în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii;
- În intervenţiile mele rog ca aparţinătorii să dea concursul
Intervenţii delegate
- La recomandarea medicului administrez pacientului antidepresive, anxiolitice
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o percepţie pozitivă faţă de sine şi este
ferit de pericole interne sau externe.
196
1961
- Ajut pacientul să cunoască şi să-şi însuşească criteriile de control care îl ajută în
aprecierea activităţii sale zilnice, a obiectivelor realizate, a idealurilor ei;
- Observ obiectivitatea aprecierilor pacientului;
- Notez orice modificare în comportamentul sau starea pacientului;
- În intervenţiile mele rog ca aparţinătorii să dea concursul
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului îi administrez pacientului anxiolitice şi antidepresive
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul şi-a recăpătat încrederea şi stima de sine şi
poate realiza şi aprecia obiectiv activităţile sale.
197
1971
- Arsuri date de flama electrică
Arsuri termice
Atunci când se apreciază gravitatea unei arsuri, se ţine seama de doi parametri:
întinderea în suprafaţă şi gradul de profunzime al acesteia:
- Gradele arsurilor în funcţie de profunzimea arsurii. Din punct de vedere al
profunzimii, arsurile se clasifică în 4 grade, fiecare din aceste grade având semne
caracteristice:
Gradul I – eritem, edem, hipertermie, usturime
Gradul II – flictena „albă” cu conţinut serocitrin, limpede, transparent, eritem
accentuat, edem
Gradul III – flictena „roşie” cu conţinut sanguinolent tulbure
Gradul IV – escară termică totală, cu epiderm şi derm distruse în totalitate,
carbonizând musculatura şi chiar vasele. Culoarea escarei variază de la alb la
negru, în raport cu gradul de temperatură
- Clasificarea arsurilor în funcţie de întinderea la suprafaţă. Pentru a putea face
calculul suprafeţei arse, există tabele de calcul, în care se specifică pentru fiecare
segment de corp procentul acestuia faţă de suprafaţa totală a corpului.
Cunoscând că suprafaţa unei palme reprezintă circa 1%, pot fi calculate din ochi,
cu aproximaţie, proporţiile leziunii. Un procedeu aproximativ, dar mai exact,
este
„regula lui 9” (schema de calcul a lui A.B. Walace), care se bazează pe faptul
că toate părţile corpului pot fi evaluate prin cifra 9 sau multipli ai acesteia. Astfel:
Capul şi gâtul însumează circa 9%
Fiecare membru toracic reprezintă circa 9%
Fiecare membru pelvin reprezintă circa 18% (multiplu de 9);
Trunchiul anterior reprezintă circa 18% (multiplu de 9);
Trunchiul posterior reprezintă circa 18% (multiplu de 9);
Evaluarea cât mai precisă a suprafeţei arse are o mare importanţă. Se consideră că
leziunile, începând de la o suprafaţă de 5%, antrenează toate celelalte organe (este deci
o boală generală), iar arsurile care depăşesc 15% sunt generatoare de şoc.
Prognosticul unei arsuri care depăşeşte 30% este rezervat.
În funcţie de mărimea suprafeţei şi de profunzimea arsurii se poate calcula
prognosticul vital, „indexul pronostic” (I.P.). Indexul pronostic se calculează înmulţind
suprafaţa arsă cu gradul de profunzime. De exemplu:
20% arsuri gradul II = 20, 2 = 40 I.P.
20% arsuri gradul III = 20, 3 = 60 I.P.
20% arsuri gradul IV = 20, 4 = 80 I.P.
180 valoarea globală I.P.
Se consideră că orice arsură de gradul II sau III care depăşeşte 15% din suprafaţa
corpului adultului şi 5% din cea a copilului, trebuie să beneficieze de o asistenţă medicală
imediată, pentru a preîntâmpina constituirea şocului.
Până la I.P. 40 cu tratament local corect, arsura evoluează fără determinări generale
şi fără complicaţii (arsuri obişnuite). Peste I.P. 60 arsurile au risc vital, necesită
tratament
198
1981
general energic, alături de un tratament local corect. La aceste categorii de arsuri
evoluţiile complicate sunt frecvente.
În aprecierea gravităţii arsurilor se ţine seama de vârstă, sex, tare organice (diabet,
arterită, insuficienţă cardiacă, hepatică, etc.), localizare (sunt frecvente arsurile
capului, gâtului, organelor genitale).
- Stadiile evolutive. În evoluţia unui ars se observă 4 etape, care diferă de la individ
la individ şi nu pot fi strict delimitate:
Stadiul I: primele 3 zile. Este perioada şocului postcombustional şi se
caracterizează prin mari dislocări hidro-electrolitice, poate să apară sindromul
de deshidratare (hipovolemie, edem, hipoxie, oligoanurie), se poate adăuga
sindromul digestiv (vărsături, hemoragii), care vor agrava hipoxia, anemia,
oligoanuria.
Stadiul II: primele 3 săptămâni (între zilele 4 şi 21). Evoluţia este diferită în
funcţie de întinderea şi profunzimea arsurii. Pentru arsurile severe există o
perioadă critică determinată de complicaţiile care pot surveni, în special invazia
microbiană şi toxemică, ce pot să ducă la septicemie sau şoc toxico-septic.
Această perioadă se mai numeşte şi perioada toxico-infecţioasă. Pot să apară
complicaţii grave hepatice, digestive (ileus şi hemoragie), tromboembolice,
insuficienţă renală acută, care poate fi ireversibilă. Pot să apară complicaţii prin
greşeli de tratament (edem pulmonar acut prin supraîncărcare lichidiană),
sindrom hemoragic. Starea bolnavului poate evolua favorabil, încât la sfârşitul
acestui stadiu bolnavul are vindecate leziunile de grad I şi II, iar arsurile de
grad III cu escarele total eliminate sau în curs de eliminare
Stadiul III: primele 2 luni (între zilele 22 şi 66). Este perioada în care şansele de
vindecare cresc; din punct de vedere chirurgical se pot aplica grefe (perioada
chirurgicală)
Stadiul IV. La bolnavii corect trataţi echivalează cu convalescenţa. În cazul
bolnavilor arşi, care nu au beneficiat de un tratament corect şi precoce,
persistenţa plăgilor granulare întinse spoliază organismul, epuizându-i rezervele
biologice. Se instalează astfel tabloul clinic al şocului cronic. Un organism
aflat în această situaţie biologică precară este decompensat ireversibil la
agresiuni minore, datorită absenţei rezervelor funcţionale în toate sistemele şi
organele.
199
1991
Tema nr. 84
Copil de 6 ani se prezintă în UPU după ce a fost muşcat de picior (1/3 mijlocie gamba
dreaptă) de un câine comunitar. Prezintă sângerare abundentă, durere, este palid şi foarte
speriat.
1. Întocmiţi planul de îngrijire
2. Tehnica: Toaleta plăgii (etape şi pansament)
Planul de îngrijire
200
2002
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului administrez vaccinul antirabic;
- Recoltez sânge şi urină pentru examenele de laborator;
- Preventiv, tot la indicaţia medicului, administrez şi tratament antibiotic
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul nu prezintă complicaţii şi este echilibrată fizic şi
psihic.
201
2012
- Calculez numărul de calorii în funcţie de diferite stări patologice: adaug
0
13% pentru fiecare grad de temperatură peste 37 C; 20 – 30% pentru agitaţie,
convulsii, distrucţii celulare;
- Las pacientul să aleagă alimentele după gusturile sale;
- Urmăresc orarul şi distribuţia meselor;
- Stabilesc un program de activităţi fizice, în funcţie de gusturi şi capacitate,
împreună cu bolnavul;
- În intervenţiile mele rog ca aparţinătorii să dea concursul.
Intervenţii delegate
- Reechilibrez pacientul, la indicaţia medicului, cu perfuzii intravenoase cu
ser fiziologic, glucoză 5%, bicarbonat de sodiu, după datele ionogramei;
- Refac pacientului echilibrul acido-bazic în funcţie de rezerva alcalină;
- La indicaţia medicului administrez medicaţie sedativă
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul este echilibrat hidro-electrolitic, acido-bazic
şi nutriţional.
4. Nevoia de a comunica
P: comunicare inadecvată la nivel emoţional
E: muşcătură
S: sângerare abundentă, durere, paloare şi sperietură
- Pacientul să se poată afirma, să aibă o percepţie pozitivă despre sine;
- Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavului;
- Dau posibilitatea pacientului să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi
dorinţele sale;
- Dau posibilitatea pacientului să ia singură deciziile;
- Învăţ bolnavul tehnici de relaxare, de comunicare şi de relaxare;
- Ajut pacientul să identifice posibilităţile sale de a asculta, de a schimba idei cu
alţii, de a crea legături semnificative;
- Antrenez bolnavul în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii
- În intervenţiile mele rog ca aparţinătorii să dea concursul
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului îi administrez pacientului anxiolitice şi antidepresive
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o percepţie pozitivă despre sine şi este
ferită de pericole interne sau externe.
Ce nu se face?
- La locul accidentului nu se explorează plaga cu nici un fel de instrument;
- În cazul fracturilor deschise nu se scot fragmente osoase;
- Nu se scot ţesuturi care nu au fost eliminate cu apă oxigenată (pericol
de hemoragie)
204
2042
Aplicarea tehnicii de către o singură persoană – se deschide cu mâna stângă cutia de
instrumente:
- Cu mâna dreaptă se ia o pensă sterilă (fără să se atingă restul instrumentelor);
- Cu ajutorul acestei pense se mai ia o pensă sterilă şi apoi se închide cutia. O pensă
se ia în mâna stângă şi devine pensa de servit. Pensa din mâna dreaptă va fi
pensa de lucru.
- Servirea din casoletă – casoleta va fi aşezată în aşa fel încât să se poată deschide
cu mâna dreaptă, pentru ca braţul celui care deschide casoleta să nu ajungă
deasupra materialului steril din casoletă.
Se deschide capacul casoletei cu ultimele două degete ale mâinii drepte, având
grijă să nu se desterilizeze pensa de lucru care este păstrată în mână şi cu
ajutorul pensei din mâna stângă (pensa de servit) se scoate un tampon de vată.
Se închide casoleta.
Tamponul de vată este preluat cu pensa din mâna dreaptă;
Cu mâna stângă se cuprinde flaconul cu benzină (sau alt flacon cu altă
substanţă de care este nevoie) şi se toarnă peste tamponul din mâna dreaptă.
Această manevră se poate executa fără a lăsa pensa de servit din mâna stângă,
bineînţeles având grijă ca ea să nu se desterilizeze.
- Degresarea şi dezinfecţia tegumentului:
Dacă plaga este descoperită, cu tamponul îmbibat cu benzină, se degresează
tegumentul din jurul plăgii;
Pentru dezinfecţia tegumentului se foloseşte un tampon steril.
Servirea tamponului se face ca mai sus cu precizarea că tamponul va fi
îmbibat cu tinctură de iod, apoi cu alt tampon îmbibat cu alcool se îndepărtează
urmele de iod;
Observaţie: În cazul în care există pansament pe plagă, acesta va fi îndepărtat
astfel:
Cu tamponul îmbibat în soluţia degresantă, se tamponează marginile
compresei care acoperă vechiul pansament, în felul acesta se va dezlipi
mult mai uşor;
Când pansamentul este aderent, se îmbibă cu apă oxigenată sau cu
ser fiziologic călduţ, apoi se îndepărtează cu ajutorul pensei de lucru
- Tratarea plăgii
Se schimbă pensa de lucru cu altă pensă sterilă din cutia de instrumente;
Se face toaleta plăgii cu apă oxigenată în jet. Se tamponează spuma cu ajutorul
unui tampon de tifon steril (luat din casoletă, respectând manevra deschisă).
Curăţarea se poate repeta turnând ser fiziologic şi tamponând din nou uscat, cu
tampoane de tifon. Plaga trebuie să fie în cele din urmă pe cât posibil curată,
fără secreţii şi fără sfaceluri. Pentru aceasta se face curăţarea repetată cu
tampoane uscate din tifon sau îmbibate cu soluţii de ser fiziologic (uneori cu
antiseptice), în funcţie de necesităţi şi indicaţii;
După toaleta plăgii se dezinfectează din nou tegumentul cu tinctură de iod şi
alcool. Se acoperă plaga cu pansament steril.
205
2052
Observaţii: în cazul plăgilor mai vechi de 6 ore sau care au fost pansate
anterior, se pot aplica în plagă comprese umede îmbibate în soluţii
antiseptice: Rivanol
1‰, Cloramină 4‰, apă oxigenată 3% etc. Peste compresele umede se aplică
comprese uscate şi la nevoie vată sterilă.
- Fixarea pansamentului se face:
Fie cu galifix (mastisol), prin badijonarea tegumentului în jurul pansamentului
şi apoi acoperirea pansamentului cu o compresă;
Fie fixând compresa care acoperă pansamentul cu leucoplast;
Fie prin înfăşare, bandajare
- Profilaxia tetanosului
Local: Toate plăgile produse în mediu şi cu agenţi traumatici suspecţi trebuie
tratate în mod special. Atenţie deosebită se va acorda plăgilor înţepate cu aşchii,
spini, cuie, prin muşcătură de animale, fracturi deschise, avort, arsuri sau orice
plagă murdărită cu pământ, praf de stradă etc.
Măsuri de protecţie nespecifică
Curăţarea chirurgicală a plăgilor;
Tratarea cu antiseptic (apă oxigenată, hipermanganat de potasiu
1/40000, bromocet 1‰);
Antibioterapie
Măsuri de protecţie specifică – se aplică diferenţiat:
La persoane sigur vaccinate sau revaccinate se administrează A.T.P.A.
intramuscular 0,5 ml (o singură doză)
Nu se administrează ser antitetanic;
Excepţie fac politraumatizaţii gravi, cu stare de şoc şi hemoragie, la care
se administrează în doză unică, ser antitetanic 3.000 – 15.000 U.A.I.
La persoanele nevaccinate sau cu vaccinări incomplete se administrează:
Ser antitetanic 3.000 – 15.000 U.A.I. intramuscular în doză unică cu
desensibilizare prealabilă conform schemei minimale. Atenţie: la
persoanele alergice desensibilizarea se practică numai la spital.
Anatoxină tetanică (A.T.P.A.) intramuscular în altă zonă decât serul
antitetanic în doză de 0,5 ml
De reţinut
Serul antitetanic heterolog se poate înlocui cu imunoglobulină umană
antitetanică pe cale intramusculară în doză unică de 200 U.A.I. la copil
şi
400 – 500 U.A.I. la adult;
La persoanele amnanezic suspecte de sensibilitate se face testare
(conjunctivală, cutanată sau intradermică).
- Schema minimală de desensibilizare
Se injectează subcutanat 0,1 ml soluţie 1/10 ser antitetanic + ser fiziologic steril.
Se aşteaptă 30 minute;
Dacă nu apar reacţii locale şi generale se injectează subcutanat 0,25 ml ser
antitetanic. Se aşteaptă 30 minute;
206
2062
Dacă nu apar reacţii locale şi generale se injectează subcutanat încă 1 ml ser
antitetanic. Se aşteaptă 30 minute;
Dacă nu apar reacţii locale şi generale se administrează restul cantităţii de ser
antitetanic
Atenţie: asistenta medicală va avea pregătită trusa de urgenţă pentru tratarea
accidentelor serice (şocul anafilactic) în caz de nevoie
- Precizări
Pansamentul va fi făcut de 2 persoane; în acest caz persoana a doua serveşte
pensele sterile, deschide casoleta, toarnă soluţiile;
Toaleta plăgii trebuie să ţină seama de timpul scurs de la producerea
accidentului; în primele 6 ore plaga se consideră neinfectată şi se poate sutura
la nevoie;
Pentru a putea sutura o plagă în orice cabinet medical trebuie să existe „o trusă
de mică chirurgie” sterilizată şi recipient închis cu aţă chirurgicală sterilizată şi
păstrată în alcool. Trusa de mică chirurgie trebuie să conţină minimum: 2 pense
chirurgicale, 2 pense Pean, 1 penso Kocher, 1 bisturiu, 1 foarfecă chirurgicală, 1
port-ac, 2 – 3 ace chirurgicale, 1 sondă canelată, 1 sondă butonată.
Reguli de respectat
Dezinfectarea tegumentului în jurul plăgii se face prin mişcări circulare din
jurul plăgii spre exterior (altfel există riscul să se infecteze plaga cu
germeni de pe piele care sunt aduşi în plagă);
Pensa de servit se schimbă la fiecare pansament. Pensele sterile necesare se
scot pe loc din cutia de instrumente.
Este contraindicată metoda păstrării pensei de servit în flacoane deschise cu
alcool;
Casoleta şi cutia de instrumente nu rămân deschise în timpul efectuării
pansamentului;
Este bine ca recipientele în care se află soluţiile pansamentului să fie
de
culoare închisă, să nu fie prea mari, pentru a putea fi cuprinse în mână
şi pentru a putea păstra în mână şi pensa de servit;
Soluţiile folosite la pansat se vor schimba zilnic (de aceea nu se vor pregăti
în cantitate mare);
Atenţie la bolnavii alergici la iod sau alte substanţe
medicamentoase!!
Pentru aplicarea unei tehnici aseptice corecte este recomandat ca
dezinfectarea tegumentului din jurul plăgii să se facă respectând următorii
timpi:
Dezinfectare, degresare cu alcool;
Aseptizare cu tinctură de iod;
Îndepărtarea urmelor de iod cu alcool
207
2072
Tema nr. 85
Planul de îngrijire
208
2082
- Iau măsuri sporite de evitare a transmiterii infecţiilor (respectarea
circuitelor, măsuri de igienă spitalicească – condiţii de cazare, microclimat,
alimentaţie, aprovizionare cu apă, îndepărtarea reziduurilor, sterilizare, curăţenie,
dezinfecţie);
- Asigur legătura pacientului cu familia prin vizite
zilnice;
- Aplic măsurile de prevenire a complicaţiilor
septice
Intervenţii delegate
- Administrez tratamentul medicamentos prescris de
medic
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul s-a adaptat mediului spitalicesc şi
este cooperantă în vederea operaţiei
2. Nevoia de a elimina
P: anxietate
E: apendicita acută
S: greţuri, vărsături
Obiect ive:
- Pacientul să fie echilibrat fizic şi
psihic
- Pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic şi acido-
bazic
Intervenţii autonome
- Aşez pacientul în decubit dorsal cu capul într-o parte, cât mai aproape de
marginea patului;
- Îl liniştesc din punct de vedere psihic;
- Îl ajut în timpul vărsăturii şi păstrez produsul
eliminat;
- Îi ofer un pahar cu apă să îşi clătească gura după
vărsătură;
- Monitorizez funcţiile vitale şi
vegetative;
- Fac bilanţul lichidelor intrate şi
eliminate;
- Încep rehidratarea încet, cu cantităţi mici de lichide reci, oferite cu
linguriţa
Intervenţii delegate
- Corectez tulburările electrolitice şi rezerva
alcalină;
- La indicaţia medicului suprim alimentaţia pe gură şi alimentez pacientul
parenteral prin perfuzii cu glucoză hipertonă, hidrolizate proteice, amestecuri de
aminoacizi, vitamine şi electroliţi
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul răspunde la tratament şi este echilibrat
209
2092
fizic, psihic, hidroelectrolitic şi acido-bazic.
210
2102
Intervenţii autonome
- Aşez pacientul în decubit dorsal cu capul într-o parte cât mai aproape de marginea
patului;
- Protejez lenjeria cu muşama şi aleză;
- Ajut pacientul în timpul vărsăturilor sprijinind-o;
- Îl învăţ să respire profund;
- Îl încurajez;
- Opresc aportul de lichide şi alimente;
- După încetarea vărsăturilor rehidratez pacientul treptat cu cantităţi mici de
lichide reci oferite cu linguriţa;
- Fac bilanţul lichidelor ingesta/excreta;
- Îi explic pacientului rolul intervenţiilor.
Intervenţii delegate
- Alimentez pacientul parenteral, instituind perfuzii cu glucoză, hidrolizate
de proteine şi amestecuri de aminoacizi (Marisang, Aminomel), vitamine şi
electroliţi, după indicaţia medicului;
- Aplic tratamentul medicamentos: antiemetice, vitamine, săruri minerale
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o stare de bine fără greţuri şi vărsături şi
este echilibrat hidroelectrolitic.
211
2112
Tema nr. 86
Planul de îngrijire
212
2122
- Pacientul să îşi satisfacă nevoile în funcţie de starea sa de sănătate
- Pacientul să beneficieze de un mediu siguranţă pentru înlăturarea stării de anxietate
Intervenţii autonome
- Favorizez adaptarea persoanei la noul mediu;
- Creez un mediu optim pentru ca pacientul să îşi poată exprima nevoile, emoţiile;
- Învăţ pacientul tehnici de relaxare;
- Încurajez pacientul la lectură şi alte activităţi pentru a înlătura starea de anxietate;
- Încurajez pacientul să comunice cu cei din jur să îşi exprime emoţiile,
nevoile, frica, opiniile;
- Supraveghez durerea notând caracteristicile ei şi mijloacele nefarmacologice
(punga de gheaţă) folosite pentru diminuarea ei;
- Pregătesc pacientul pentru examene radiologice şi ecografice în vederea
stabilirii diagnosticului;
Intervenţii delegate
- Administrez la recomandarea medicului anxiolitice şi antalgice;
- Pregătesc pacientul fizic şi ajut medicul la efectuarea puncţiei evacuatoare a
vezicii urinare
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul beneficiază de un mediu de siguranţă
pentru înlăturarea stării de anxietate şi îşi satisface nevoile în funcţie de starea sa de sănătate.
2. Nevoia de a elimina
P: alterarea confortului
E: afectarea vezicii urinare
S: polakiurie, disurie, micţiuni întrerupte
Obiect ive:
- Pacientul să prezinte confort fizic şi psihic;
- Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic şi acido-bazic
Intervenţii autonome
- Fac zilnic bilanţul hidric, măsurând cu conştiinciozitate ingestia şi excreţia;
- Cântăresc zilnic pacientul;
- Administrez pacientului lichide restrictiv (500 ml /24 ore);
- Asigur pacientului igiena corporală riguroasă;
- Servesc pacientul la pat cu urinar şi bazinet (dacă este cazul);
- Schimb pacientului lenjeria de pat şi de corp ori de câte ori este nevoie;
- Asigur o atmosferă caldă, răspund prompt şi cu solicitudine la
chemarea pacientului;
- Încurajez pacientul să-şi exprime gândurile şi sentimentele în legătură cu
problema de dependenţă.
Intervenţii delegate
- Corectez dezechilibrul hidric prin instituirea unei perfuzii cu glucoză, vitamine
şi electroliţi în funcţie de ionograma serică şi urinară;
- Corectez dezechilibrul acido-bazic, în funcţie de rezerva alcalină, la
indicaţia medicului;
- Administrez şi alte medicamente la indicaţia medicului
- Corectez dezechilibrul acido-bazic în funcţie de rezerva alcalină şi ionograma
serică.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are un confort fizic şi psihic bun şi
este echilibrat hidro-electrolitic şi acido-bazic.
214
2142
- Comprese sterile, soluţii antiseptice slabe (apă oxigenată, cloramina,
permanganat de potasiu, etc.) pentru dezinfecţia glandului şi a vulvei;
- Ulei de parafina sau glicerina sterile (lubrefiere a sondei);
- Vase sterile pentru colectarea urinei (tăviţe renale, urinare, pungi din plastic);
- Seringă şi apă distilată pentru controlul permeabilităţii sondei, aspirarea
microcheagurilor din vezica şi pentru umplerea balonetului sondei Foley;
- Beniqué-uri (dilatare a uretrelor la stricturaţii vârstnici).
Tehnica sondajului vezical:
a) La bărbat (lungime mai mare a uretrei; prezenţa celor 2 curburi sagitale, prima
convexă anterior la nivelul uretrei peniene, cea de a doua convexă posterior la zona de
trecere dintre uretra membranoasă şi uretra peniană – bulbul uretrei; prezenţa prostatei):
- Bolnavul este aşezat în decubit dorsal; medicul la dreapta bolnavului;
- Se spală a glandului şi prepuţului cu apă şi săpun;
- Se decalotează glandul, cu prindere între police şi primele 2 degete; se
dezinfectează glandul şi meatul uretral;
- Lubrefiere a sondei ţinute în mâna dreaptă;
- Se introduce sonda cu blândeţe până ce trece de valvula Guérin, apoi sub acţiunea
de uşoară tracţionare a penisului spre zenit, urmată de acţiunea de basculare
a penisului între coapse;
- Dacă sonda nu progresează, se retrage 2 – 3 cm şi se împinge din nou, cu mişcări
fine în sens axial şi circular;
- În caz de retenţie urinară repetată sau modificare a calităţii urinei
(hematurie, piurie, etc.) se impune lăsarea sondei pe loc (a démeure, indwelling
catheter) →
umplerea balonaşului sau fixare cu benzi adezive trecute între sondă şi penis
(2 benzi longitudinale şi 2 benzi circulare), cu ataşare la un recipient de
colectare a
urinei.
215
2152
Tema nr. 87
216
2162
- Pacientul să beneficieze de un mediu siguranţă pentru înlăturarea stării de anxietate
Intervenţii autonome
- Favorizez adaptarea persoanei la noul mediu;
- Creez un mediu optim pentru ca pacientul să îşi poată exprima nevoile, emoţiile;
- Învăţ pacientul tehnici de relaxare;
- Încurajez pacientul la lectură şi alte activităţi pentru a înlătura starea de anxietate;
- Încurajez pacientul să comunice cu cei din jur să îşi exprime emoţiile,
nevoile, frica, opiniile;
- Supraveghez durerea notând caracteristicile ei şi mijloacele nefarmacologice
(punga de gheaţă) folosite pentru diminuarea ei;
- Pregătesc pacientul pentru examene radiologice şi ecografice în vederea
stabilirii diagnosticului;
Intervenţii delegate
- Administrez la recomandarea medicului anxiolitice şi antalgice;
- Pregătesc pacientul fizic şi ajut medicul la efectuarea puncţiei evacuatoare a
vezicii urinare
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul beneficiază de un mediu de siguranţă
pentru înlăturarea stării de anxietate şi îşi satisface nevoile în funcţie de starea sa de sănătate.
2. Nevoia de a elimina
P: alterarea confortului
E: afectarea vezicii urinare
S: durere suprapubiană, retenţie acută de urină, transpiraţie, senzaţie de greaţă
Obiect ive:
- Pacientul să prezinte confort fizic şi psihic;
- Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic şi acido-bazic
Intervenţii autonome
- Fac zilnic bilanţul hidric, măsurând cu conştiinciozitate ingestia şi excreţia;
- Cântăresc zilnic pacientul;
- Administrez pacientului lichide restrictiv (500 ml /24 ore);
- Asigur pacientului igiena corporală riguroasă;
- Servesc pacientul la pat cu urinar şi bazinet (dacă este cazul);
- Schimb pacientului lenjeria de pat şi de corp ori de câte ori este nevoie;
- Asigur o atmosferă caldă, răspund prompt şi cu solicitudine la
chemarea pacientului;
- Încurajez pacientul să-şi exprime gândurile şi sentimentele în legătură cu
problema de dependenţă.
Intervenţii delegate
- Corectez dezechilibrul hidric prin instituirea unei perfuzii cu glucoză, vitamine
şi electroliţi în funcţie de ionograma serică şi urinară;
- Corectez dezechilibrul acido-bazic, în funcţie de rezerva alcalină, la
indicaţia medicului;
- Administrez şi alte medicamente la indicaţia medicului
- Corectez dezechilibrul acido-bazic în funcţie de rezerva alcalină şi ionograma
serică.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are un confort fizic şi psihic bun şi
este echilibrat hidro-electrolitic şi acido-bazic.
Scopul
- Explorator
Intradermoreacţii la tuberculină şi la diverşi alergeni
- Terapeutic
Anestezie locală
Desensibilizarea organismului în cazul alergiilor
Locul injecţiei – regiuni lipsite de foliculi piloşi:
- Faţa anterioară a antebraţului;
- Faţa externă a braţului şi a coapsei;
- Orice regiune în scop de anestezie
Soluţii administrate:
- Soluţii izotone, uşor resorbabile, cu densitate mică
Resorbţia:
- Foarte lentă
Definiţie: Injecţia constă în introducerea substanţelor medicamentoase lichide
în organism, prin intermediul unor ace care traversează ţesuturile, acul fiind adaptat la
seringă.
Pregătirea injecţiei (materiale):
- Seringi sterile, cu o capacitate în funcţie de cantitatea de soluţie medicamentoasă
(seringi cu amboul situat excentric);
- Se utilizează seringi de unică folosinţă, în ambalaj individual, sterilizate
deoarece prezintă următoarele avantaje: condiţii maxime de sterilitate, risc de
contaminare redus a pacientului, economie de timp şi personal (pentru pregătirea
în vederea refolosirii) şi manipulare uşoară;
- Acele se găsesc împreună cu seringa în acelaşi ambalaj sau în ambalaje separate;
se pregăteşte cu ac cu diametrul mai mare pentru aspirarea soluţiilor şi alt ac
cu diametrul mai mic pentru injectare
Pregătirea injecţiei (pacient):
- Se anunţă pacientul despre necesitatea şi utilitatea intervenţiei
Execuţia injecţiei:
- Asistenta îşi spală mâinile;
- Asistenta îmbracă mănuşile sterile şi se aşează vizavi de bolnav;
- Asistenta dezinfectează locul injecţiei;
- Asistenta întinde şi imobilizează pielea cu policele şi indexul mâinii stângi;
- Se prinde seringa în mâna dreaptă (între police şi mediul mâinii drepte) şi
se pătrunde cu bizoul acului îndreptat în sus în grosimea dermului;
- Se injectează lent soluţia prin apăsarea pistonului;
- Se observă, la locul de injectare, formarea unei papule cu aspectul cojii de
portocală, având un diametru de 5 – 6 mm şi înălţimea de 1 – 2 mm;
- Se retrage brusc acul, nu se tamponează locul injecţiei.
Îngrijirea ulterioară a pacientului
- Pacientul este informat să nu se spele pe antebraţ, să nu comprime locul injecţiei;
- Se citeşte reacţia în cazul intradermoreacţiilor la intervalul de timp stabilit
Incidente
- Revărsarea soluţiei la suprafaţa pielii, având drept cauză pătrunderea parţială
a bizoului acului în grosimea dermului;
- Lipsa aspectului caracteristic (papula cu aspect de coajă de portocală), cauza –
pătrunderea soluţiei sub derm;
- Lipotimie, stare de şoc cauzată de substanţa injectată;
- Necrozarea tegumentelor din jurul injecţiei
De ştiut:
- Injecţia intradermică se poate face pe orice suprafaţă a corpului în scop de
anestezic;
- Asistenta medicală pregăteşte adrenalină, efedrină, hemisuccinat de
hidrocortizon când injecţia are drept scop testarea sensibilităţii organismului la
diferite alergene
De evitat:
- Dezinfecţia pielii cu alcool în cazul intradermoreacţiei la tuberculină.
Tema nr. 88
Planul de îngrijire
P2: durerea
E: afectare virală
S: erupţie herpetiformă, usturimi
Obiect ive:
- Pacientul să nu mai prezinte durere
- Pacientul să aibă o stare de confort fizic şi psihic
Intervenţii autonome
- Ajut pacientul să descrie corect durerea şi să sesizeze momentele de remisie
sau exacerbare;
- Manifest înţelegere pentru suferinţa pacientului;
- Pentru localizarea durerii folosesc repere anatomice şi terminologia descriptivă;
- Pentru intensitatea durerii rog pacientul să utilizeze termeni ca: uşoară,
moderată, intensă, insuportabilă;
- Dacă pacientul nu-şi găseşte cuvinte pentru a descrie durerea îl ajut dându-i
exemple, făcând analogii;
- Asigur pacientului confortul şi îndepărtez factorii agravanţi prin:
Aşez pacientul în poziţie corespunzătoare;
Întind cearşafurile;
Îi distrag atenţia pacientului prin: meloterapie, cărţi, TV şi prin fixarea
atenţiei pe alte probleme decât ale durerii respective;
Învăţ pacientul tehnici de relaxare.
Intervenţii delegate
- Administrez analgezice pentru ameliorarea durerii cu 30 de minute înainte
de culcare la indicaţia medicului. Medicaţia de elecţie este aspirina şi ibuprofenul
care scad durerea în timpul perioadei active a bolii.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul declară ameliorarea durerii şi resimte starea
de confort.
Obiect ive:
- Pacientul să beneficieze de un somn corespunzător cantitativ şi calitativ
Intervenţii autonome
- Învăţ pacientul să practice tehnici de relaxare, exerciţii respiratorii câteva
minute înainte de culcare;
- Ofer pacientului o cană de lapte cald înainte de culcare;
- Observ şi notez calitatea, orarul somnului şi gradul de satisfacere a celorlalte nevoi;
- Întocmesc un program de odihnă corespunzător nevoilor organismului
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic: antidepresive şi analgezice
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul beneficiază de un somn corespunzător
cantitativ şi calitativ.
224
2242
În urma îngrijirilor acordate pacientul şi-a recăpătat încrederea în sine şi stima de
sine şi poate realiza obiectiv activităţile sale.
225
2252
Definiţie – puncţia pleurală sau toracocenteza reprezintă stabilirea unei legături
între cavitatea pleurală şi mediul exterior prin intermediul unui ac.
Scop
Explorator
226
2262
- Punerea în evidenţă a prezenţei lichidului pleural;
- Recoltarea lichidului pentru examinarea lui cantitativă şi calitativă
Terapeutic
- Evacuarea lichidului;
- Administrarea medicamentelor în cavitatea pleurală (antibiotice, citostatice)
după spălarea cavităţii
Indicaţii – boli inflamatorii sau tumori pulmonare, insuficienţă cardiacă însoţită de
colecţii lichidiene în cavitatea pleurală. Se recurge la puncţie când cantitatea revărsatului
pleural depăşeşte 1,5 litri şi exercită o presiune asupra inimii şi plămânului, împiedicându-le
funcţiile.
Contraindicaţii
- Tulburări de coagulare a sângelui – hemofilie;
- Tratament cu anticoagulante
Locul puncţiei
Se alege după situaţia şi cantitatea de lichid pleural:
- Dacă lichidul este în stare liberă, puncţia se face în spaţiul VII – VIII intercostal
pe linia axilară posterioară;
- Dacă lichidul este închistat, puncţia se face în plină matitate, zonă stabilită
prin examen clinic;
- Colecţiile purulente şi tuberculoase se puncţionează cât mai aproape de
nivelul lor superior pentru a preîntâmpina fistulizarea lor.
Puncţia se face deasupra marginii superioare a coastei inferioare, indiferent de
locul puncţiei.
Pregătirea puncţiei
Materiale
- De protecţie a patului: muşama, aleză;
- Pentru dezinfecţia tegumentului tip III;
- Instrumente şi materiale sterile: 2 – 3 ace de 10 cm lungime cu diametrul de
1 mm; 2 – 3 seringi de 20 – 50 ml, seringă de 5 ml şi ace pentru anestezie,
pense, mănuşi, câmp chirurgical, tampoane, comprese;
- Alte materiale: romplast, eprubete, lampă de spirt, aparate aspiratoare
(Dieulafoy sau Potain), recipiente pentru colectarea lichidului, tăviţă renală;
- Medicamente: atropină, morfină, tonice cardiace, soluţii anestezice;
- Materiale pentru reacţia Rivalta: pahar conic de 200 ml, 50 ml de apă distilată,
soluţie de acid acetic glacial, pipete.
Pacient
- Pregătirea psihică: se informează pacientul cu privire la scopul puncţiei şi la
poziţia în care va sta în timpul puncţiei.
- Pregătirea fizică:
Pacientului i se administrează cu 30 minute înaintea puncţiei o fiolă de
atropină pentru a preveni accidentele (atropina scade excitabilitatea
generală şi a nervului pneumogastric);
Pacientul se aşează în poziţie şezând la marginea patului sau a mesei
de examinare cu picioarele sprijinite pe un scăunel, cu mâna de partea
bolnavă
ridicată peste cap până la urechea opusă sau cu trunchiul uşor aplecat în
faţă, cu antebraţele flectate pe braţe, cu mâinile la ceafă şi coatele înainte;
Pacienţii în stare bună se aşează călare pe un scaun cu spătar, antebraţele
fiind sprijinite pe spătarul scaunului;
227
2272
Pacienţii în stare gravă se aşează în decubit lateral pe partea sănătoasă,
la marginea patului
Execuţia puncţiei
- Se face de către medic ajutat de două asistente medicale;
- Se desfăşoară în salon sau în sala de tratamente
Medic Asistenta I Asistenta II
Pregăteşte radiografia
pacientului
Îşi spală mâinile, le dezinfectează
- Administrează o fiolă de
atropină cu 30 de minute
înaintea puncţiei;
- Aşează muşamaua şi aleza
pe masa de puncţie;
- Dezbracă toracele
pacientului
- Stabileşte locul puncţiei
- Aşează pacientul în poziţia
corespunzătoare locului ales
- Pregăteşte locul puncţiei,
dezinfecţie tip II;
- Serveşte seringa cu
anestezic medicului
- Efectuează anestezia
- Aşteaptă efectul anesteziei - Serveşte mănuşile - Menţine pacientul, îl
chirurgicale şi apoi câmpul supraveghează
chirurgical
- Aşează câmpul chirurgical
în jurul toracelui, sub locul
puncţiei
- Serveşte acul de puncţie
adaptat la seringă;
- Dezinfectează locul puncţiei
- Execută puncţia, aspiră - Preia seringa cu lichid şi - Menţine pacientul, îl
lichidul apoi îl introduce în eprubete; îndrumă să-şi reţină tusea,
- Serveşte pacientul cu observă culoarea feţei şi
aparatul respirator respiraţia pacientului
- Introduce soluţiile - Serveşte seringa soluţia - Idem
medicamentoase medicamentoasă în funcţie de
scopul puncţiei
- Retrage acul de puncţie - Dezinfectează locul puncţiei - Idem
şi îl comprimă cu un tampon
steril
- Aplică pansament uscat - Idem
fixat cu romplast
- Ajută pacientul, cu mişcări blânde, să se aşeze în pat, îi
ridică membrele inferioare, scoate aleza şi muşamaua,
înveleşte pacientul
228
2282
Îngrijirea ulterioară a pacientului
- Se asigură repausul la pat pe o perioadă prescrisă de medic;
- Se supraveghează pulsul, tensiunea arterială, respiraţia şi culoarea tegumentelor,
periodic;
- Se informează imediat medicul în cazul apariţiei cianozei, dispneei, tahicardiei,
secreţiilor bronşice
Pregătirea produsului pentru examinare
- Examinarea macroscopică se face imediat, apreciindu-se culoarea, aspectul şi
cantitatea lichidului extras. Lichidul poate fi:
Seros sau serocitrin: este limpede, galben deschis, având cauze
inflamatorii
(tuberculoză) sau având drept cauză o tulburare circulatorie (insuficienţă
cardiacă, cancer pulmonar);
Tulbure:este purulent sau chilos cu aspect albicios
lactescent;
Hemoragic sau serohemoragic: este roz sau roşu-intens în hemoragiile pleurale
şi pleurezia hemoragică
- Se măsoară cantitatea lichidului extras;
- Examinarea biochimică constă în reacţia Rivalta: În paharul conic se pun 50 ml de
apă distilată şi o picătură de acid acetic glacial, se adaugă 1 -2 picături din
lichidul de cercetat. Reacţia este pozitivă când picătura de lichid se transformă
într-un nor ca „un fum de ţigară”, ceea ce înseamnă că lichidul pleural este bogat
în albumine şi deci lichidul este de natură inflamatorie şi poartă denumirea de
exsudat. Reacţia este negativă când picătura de lichid cade în pahar fără să
producă modificări ceea ce înseamnă că lichidul pleural este sărac în albumine şi
deci lichidul are cauză tulburările circulatorii şi poartă denumirea de transsudat;
- Pentru dozarea cantităţii de albumină, pentru examenul citologic şi bacteriologic,
eprubetele etichetate se trimit la
laborator
Complicaţii – hemoragii intrapleurale, rupturi pleuropulmonare
Accidente Intervenţii
Accese de tuse determinate de iritaţia pleurei Se întrerupe puncţia
Lipotimie, colaps Se suspendă tehnica, se culcă pacientul, se
administrează analeptice cardiorespiratorii
Edem pulmonar acut, determinat de Se întrerupe puncţia se administrează tonice
evacuarea rapidă a lichidului cardiace şi diuretice
Pneumotorax prin rănirea plămânului cu acul
229
2292
Tema nr. 89
Planul de îngrijire
230
2302
Obiect ive:
- Pacientul să resimtă scăderea intensităţii durerii;
- Pacientul să declare ameliorarea confortului
Intervenţii autonome
- Ajut pacientul să descrie corect durerea şi să sesizeze momentele de remisie
sau exacerbare;
- Manifest înţelegere pentru suferinţa pacientului;
- Pentru localizarea durerii folosesc repere anatomice şi terminologia descriptivă;
- Pentru intensitatea durerii rog pacientul să utilizeze termeni ca: uşoară,
moderată, intensă, insuportabilă;
- Dacă pacientul nu-şi găseşte cuvinte pentru a descrie durerea îl ajut dându-i
exemple, făcând analogii;
- Aplic pungă cu gheaţă pe regiunea afectată pentru ameliorarea durerii şi retragerea
tumefierii;
- Asigur pacientului confortul şi îndepărtez factorii agravanţi prin:
Aşez pacientul în poziţie corespunzătoare;
Întind cearşafurile;
Lărgesc bandajele prea strânse;
Îi distrag atenţia pacientului prin: meloterapie, cărţi, TV şi prin fixarea
atenţiei pe alte probleme decât ale durerii respective;
Învăţ pacientul tehnici de relaxare;
Rog aparţinătorul să îmi dea concursul în toate tehnicile pe care le întreprind.
Intervenţii delegate
- Administrez analgezice pentru ameliorarea durerii cu 30 de minute înainte
de culcare la indicaţia medicului;
- Ajut medicul să efectueze acupunctura şi anestezia locală;
- După retragerea edemului imobilizez cu feşele gipsate radius-ul
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul declară ameliorarea durerii şi resimte starea
de confort.
231
2312
- Suplinesc pacientul în satisfacerea nevoilor sale, îl servesc la pat cu cele necesare;
- Rog ca aparţinătorul să îmi dea concursul în vederea realizării tehnicilor.
Intervenţii delegate
- Administrez medicaţia prescrisă de medic.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are tonusul muscular şi forţa musculară
păstrată, iar tegumentele sunt integre.
3. Nevoia de a comunica
P: comunicare ineficientă la nivel intelectual
E: afectarea aparatului locomotor
S: edem, deformări, impotenţă funcţională, agitaţie
Obiect ive:
- Pacientul să se poată afirma;
- Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe
Intervenţii autonome
- Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavului;
- Dau posibilitatea pacientului să îşi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi
dorinţele sale;
- Dau posibilitatea pacientului să ia singur deciziile;
- Învăţ bolnavul tehnici de relaxare, de comunicare şi de relaxare;
- Ajut pacientul să identifice posibilităţile sale de a asculta, de a schimba idei cu
alţii, de a crea legături semnificative;
- Încurajez pacientul în orice progres obţinut;
- Antrenez bolnavul în diferite activităţi care să îi dea sentimentul utilităţii;
- Rog ca aparţinătorul să îmi dea concursul în vederea realizării tehnicilor
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului îi administrez pacientului anxiolitice şi antidepresive
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o percepţie pozitivă despre sine şi este
ferit de pericole interne sau externe.
232
2322
- Orientez pacientul spre alte activităţi decât cele anterioare în raport cu
capacităţile sale;
- Ajut pacientul în recuperarea fizică pentru reducerea handicapului şi obţinerea
independenţei;
- Ajut pacientul să cunoască şi să-şi însuşească criteriile de control care o ajută în
aprecierea activităţii sale zilnice, a obiectivelor realizate, a idealurilor ei;
- Observ obiectivitatea aprecierilor pacientului;
- Notez orice modificare în comportamentul sau starea pacientului;
- Rog ca aparţinătorul să îmi dea concursul în vederea realizării tehnicilor
Intervenţii delegate
- La indicaţia medicului îi administrez pacientului anxiolitice şi antidepresive
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacientul şi-a recăpătat încrederea şi stima de sine şi
poate realiza şi aprecia obiectiv activităţile sale.
233
2332
Scop: terapeutic
- Îndepărtarea secreţiilor (puroi, cerumen);
- Îndepărtarea corpilor străini ajunşi în urechea externă accidental sau voluntar;
- Tratamentul otitetelor cronice
Pregătiri:
- Materiale
De protecţie
Două şorţuri de cauciuc;
Muşama, prosop, aleză
Sterile
Seringă Guyon, vată;
0
Lichidul de spălătură la 37 C;
Soluţia medicamentoasă prescrisă;
Soluţie de bicarbonat de sodiu 1‰
Nesterile
Masa de tratamente;
Tăviţa renală;
Scaun
- Pacient
Pregătirea psihică
Se anunţă pacientul
I se explică scopul tehnicii
Pregătirea fizică
În cazul dopului de cerumen, cu 24 ore înainte se instilează în conductul
auditiv extern de 3 ori pe zi soluţie de bicarbonat de sodiu în glicerină 1/20;
În cazul dopului epidermic se instilează soluţie de acid salicilic 1% în ulei
de vaselină;
În cazul corpilor străini hidrofili (boabe de legume şi cereale) se instilează
alcool;
În cazul insectelor vii se fac instilaţii cu ulei de vaselină, glicerină sau
se aplică tampon cu alcool cu efect narcotizant;
Pacientul se aşează în poziţie şezând pe scaun;
Pacientul se protejează cu prosopul şi aleza;
Se aşează tăviţa renală sub urechea pacientului care va ţine capul aplecat
spre tăviţă.
Execuţie:
- Asistenta se spală pe mâini şi îmbracă şorţul de cauciuc;
- Asistenta verifică lichidul de spălătură şi încarcă seringa Guyon;
- Asistenta solicită pacientului să deschidă gura (deoarece conductul se lărgeşte şi
conţinutul patologic se îndepărtează mai uşor);
- Asistenta trage pavilionul urechii în sus şi înapoi cu mâna stângă, iar cu
mâna dreaptă injectează lichidul de spălătură spre peretele postero-superior şi
aşteaptă evacuarea;
- Operaţia se repetă la nevoie;
234
2342
- Medicul controlează rezultatul spălăturii prin otoscopie;
- Asistenta introduce un tampon de vată în conduct;
- Asistenta aşează pacientul în decubit dorsal ½ - 1 oră;
- Se examinează lichidul de spălătură.
Notare în foaia de observaţie: se notează tehnica şi rezultatul spălăturii (corpii
străini extraşi, puroi, cerumen etc.) în foaia de observaţie.
De reţinut: pot apărea accidente ca: vărsături, ameţeli, lipotimie, dureri,
traumatizarea timpanului datorate presiunii prea mari ori temperaturii scăzute sau crescute a
lichidului de spălătură.
234
2342
Tema nr. 90
Planul de îngrijire
235
2352
P2: risc de complicaţii
E2: afecţiune gastrică
S2: scaun melenic
Obiect ive:
- Pacienta să nu fie sursă de infecţie
- Pacienta să fie echilibrat electrolitic şi acido-bazic
Intervenţii autonome
- Iau măsuri sporite de evitare a transmiterii infecţiilor: respectarea
circuitelor, măsuri de igienă spitalicească (condiţii de cazare, microclimat,
alimentaţie, aprovizionare cu apă, îndepărtarea reziduurilor, sterilizare, curăţenie,
dezinfecţie);
- Urmăresc şi apreciez corect potenţialul infecţios al pacientei, receptivitatea sa şi
aplic măsurile de izolare a surselor de infecţie;
- Aleg procedurile de investigaţie şi tratament cu risc minim de infecţie;
- Încurajez pacienta să comunice cu cei din jur, să îşi exprime emoţiile,
nevoile, frica, temerile, opiniile;
- Ajut şi suplinesc pacienta în satisfacerea nevoilor organismului;
- Aplic măsurile de prevenire a complicaţiilor septice.
Intervenţii delegate
- Administrez tratamentul antiinfecţios: antibiotice, sulfamide prescrise de medic.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta prezintă o stare generală bună şi răspunde
la tratament.
2. Nevoia de a elimina
P: eliminare inadecvată
E: afecţiune gastrică
S: scaun melenic
Obiect ive:
- Pacienta să prezinte un tranzit intestinal normal;
- Pacienta să fie echilibrat electrolitic şi acido-bazic
Intervenţii autonome
- Alimentaţia este hidrică în primele 24 – 48 ore;
- Pregătesc bolnava pentru examinări endoscopice;
- Curăţ şi usuc regiunea anală după fiecare scaun;
- Aplic creme protectoare;
- Fac toaleta anusului de mai multe ori pe zi şi dezinfectez cu acid boric 2 – 3%;
- Asigur repaus total la pat;
- Menţin constantă temperatura corpului (deoarece au loc pierderi de energie);
- Încălzesc pacienta cu termofoare, pături, perne electrice;
- Protejez patul cu aleză şi muşama;
- Dau dovadă de înţelegere şi răbdare menajând pudoarea pacientei;
- Servesc la pat pacienta la nevoie cu urinar şi bazinet;
236
2362
- O liniştesc şi încurajez să îşi exprime emoţiile şi sentimentele în legătură cu starea
sa.
Intervenţii delegate
- Suprim alimentaţia pe gură şi alimentez pacienta parenteral prin perfuzii cu
glucoză hipertonă, hidrolizate proteice, amestecuri de aminoacizi, vitamine şi
electroliţi;
- Administrez hemostatice (Vitamina K, Adrenostazin etc.);
- Administrez la indicaţia medicului simptomatice, spasmolitice,
antimicrobiene, fermenţi digestivi, sedative.
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta prezintă o stare generală bună şi răspunde
la tratament.
237
2372
- Verific dacă bolnava a înţeles corect mesajul transmis şi dacă şi-a
însuşit cunoştinţele;
- Identific obiceiurile şi deprinderile greşite ale bolnavei;
- Corectez deprinderile dăunătoare ale pacientei;
- Ţin lecţii de formare a deprinderilor igienice, alimentaţie raţională, mod de viaţă
echilibrat, administrare a diferitelor tratamente;
- Încurajez şi ajut la dobândirea noilor deprinderi
Evaluare
În urma îngrijirilor acordate pacienta a acumulat noi cunoştinţe despre boala sa şi a
dobândit atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi.
239
2392
Lista de abrevieri
P – problemă
E – etiologie
S – simptomatologie
i.v. – intravenos
i.m – intramuscular
s.c. – subcutanat
f. – fiolă
tb. – tabletă
TA – tensiune arterială
P – puls
b/min – bătăi/minut
HDS – hemoragie digestivă superioară
IMA – infarct miocardic acut
EKG – electrocardiogramă
AVC accident vascular cerebral
240
2402
Index
A
Adenom de prostată p.76
Angina pectorală p. 94, 353
Apendicita acută p. 13, 267, 326,464
Arsură cu apă clocotită p. 456
Arsură cu ulei p. 370
Astm bronşic p. 1, 132
Accident vascular cerebral p. 64, 282, 309
B
Bronşită p. 106
C
Cancer bronho-pulmonar p. 433
Ciroză hepatică p. 26, 176, 320
Colica biliară p. 33, 414
Colica renală p. 196, 381
Colecistita p. 260
Coxartroză p. 191
D
Diabet Zaharat p. 47
E
Enterocolită p. 22, 160, 272
Entorsă p. 240
F
Fracturi p. 63, 443, 449
G
Gastrită p. 18
H
Hematurie p. 299
Hemoptizie p. 223
Hemoragie digestivă superioară p. 5, 216, 404, 491
Hepatită p. 170
Hernie inghinală p. 359
Hipertensiune arterială p. 87, 147
I
Infarct miocardic acut p. 81, 140, 345
Infecţie urinară p. 377
Insuficienţă cardiacă globală p. 98
Intoxicaţie cu ciuperci p. 229
L
Laringită p. 102
Litiaza biliară p. 156, 165
Litiaza vezicală p. 467
241
2412
Lombosciatică p. 289
Luxaţie p. 248
O
Ocluzie intestinală p. 10, 424
P
Pielocistită p. 181
Plagă tăiată p. 365
Plagă muşcată p. 410
Pleurezie p. 125
Pneumonie p. 42, 186, 277, 294, 437
Poliartrită reumatoidă p. 389
R
Retenţie acută de urină p. 419, 472
Rino-sinuzită p. 38
S
Sarcină extrauterină p. 71
Sindrom de hipertensiune intracraniană p. 58
T
Tuberculoză pulmonară p. 120, 207
U
Ulcer gastroduodenal p. 136
Ulcer varicos p. 253
V
Viroză respiratorie p. 53
Z
Zona Zoster p. 477
242
2422
BIBLIOGRAFIE
1. Prof. Univ. Dr. Alexandru Teodor Ispas – Anatomia şi fiziologia omului, Editura
Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 2000
2. Dr. Mioara Mincu – Medicina Internă – specialităţi înrudite şi îngrijiri paliative,
Editura Carol Davila – 2004
3. As. Lucreţia Titircă – Explorări funcţionale şi îngrijiri speciale acordate
bolnavului, Editura Viaţa Medicală Românească – 2005
4. As. Lucreţia Titircă – Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de
asistenţii medicali, Editura Viaţa Medicală Românească – 2003
5. As. Lucreţia Titircă – Urgenţele medico–chirurgicale, Editura Viaţa Medicală
Românească – 2005
6. As. Lucreţia Titircă – Dicţionar de termeni pentru asistenţii medicali, Editura
Viaţa Medicală Românească – 2004
7. Dr. Corneliu Borundel – Manual de medicină internă pentru cadre medii, Editura
Big All – 2000
8. As. Lucreţia Titircă – Ghid de nursing, Editura Viaţa Medicală Românească –
2001
9. Florica Tibea – Atlas de anatomie umană, Editura Didactică şi Pedagogică –
2001
10. Carol Mozes – Tehnica îngrijirii bolnavului, Editura Medicală – 2000
11. Philip Tihogen – Clinica Maya. Ghid de autoîngrijire, Editura All Educaţional –
2001
12. As. Lucreţia Titircă – Manual de îngrijiri acordate pacienţilor de asistenţii
medicali, Editura Viaţa Medicală Românească – 2000
13. I. Teodorescu Exarcu, Silvia Gheorghescu, Ileana Ciuhat, Maria Soigan –
Biologie – Manual pentru clasa a XI-a, Editura Didactică şi Pedagogică R.A.
Bucureşti – 1995
14. As. Lucreţia Titircă – Ghid de nursing – Tehnici de evaluare şi îngrijiri
corespunzătoare nevoilor fundamentale, Editura Viaţa Medicală Românească
–
2005
15. Dr. Leonard Azamfirei – E bine să ştii – O carte pentru oameni sănătoşi şi
bolnavi, Editura Viaţă şi Sănătate
243
2432
CUPRINS
245
2452