BOSNEAGA BOGDAN

ANUL II AMR

ADMINISTRAREA SUBSTANTELOR DE CONTRAST

 Contrastul este diferenta de innegrire intre regiuni vecine. Gama de contrast este diferenta
intre regiunea cea mai inchisa (neagra) si regiunea cea mai deschisa existente pe filmul radiologic.
Substantele de contrast au drept scop cresterea sensibilitatii unei metodeimagistice, cu
vizualizarea unor structuri care nu sunt vizibile fara utilizareaacestor substante si caracterizarea
mai buna a leziunilor în vederea elaborariiunui diagnostic corect.

Substantele de contrast utilizate sunt :

- cu contrast negativ: - aerul sau alte gaze

- cu contrast pozitiv: - solubile pe baza de Iod- insolubile pe baza de Bariu

- cu dublu contrast se asociaza de fapt cele doua anterioare: Bariu si aerul in studiul mucoasei
tractului digestive. Sulfatul de bariu este destinat explorarii tractului digestiv - tranzit
esogastroduodenal, enteroclisma, irigografia. Nu este indicat în cazul suspicionarii unei fistule
digestive, perforatiilor - sulfatul de bariu fiind iritant pentru peritoneu - sau a ocluziei intestinale -
precipitarea cu formarea de conglomerate poate agrava o ocluzie. De regula în explorarile
mentionate se foloseste si tehnica dublului contrast, ceea ce presupune folosirea aerului drept
contrast negativ adaugat contrastului pozitiv (bariu), având drept rezultat aprecierea mai fidela a
morfologiei mucoasei digestive. Substantele de contrast iodate sunt destinate explorarii altor
lumene decât cele digestive sau pentru lumene digestive în cazul contraindicatiilor sulfatului de
bariu. Astfel, pot fi utilizate pentru opacifierea vaselor sanguine (arteriografie, flebografie), cailor
biliare (colangiografie anterograda sau retrograda), cailor excretorii urinare (urografie
intravenoasa, ureteropielografie retrograda sau percutana, uretrografie, cistografie), canalului
rahidian (mielografie),articulatiilor (artrografie), tub digestiv, explorari complexe (tomografie
computerizata),fistulelor. Injectarea intravasculara a substantelor de contrast iodate va produce
opacifierea vaselor mari (timp vascular-vizibil în functie de debitul de injectare si concentratia
produsului), urmata de opacifierea capilarelor parenchimatoase (timp parenchimatos) si în final
eliminarea din organism (timp excretor).
Substantele de contrast pentru imagistica prin rezonanta magnetica (IRM) îsi datoreaza efectul
modificarii timpului de relaxare spin-retea (T1) si spin-spin (T2). Sunt denumite substante de
contrast paramagnetice si contin ioni cu unul sau mai multi electroni liberi.
Efectele adverse apar aproape în exclusivitate la injectarea intravasculara, fiind relativ rare, cu o
frecventa a reactiilor severe sub 1% din totalul injectarilor. Sub aspectul mecanismului pot fi
clasificate în reactii idiosincrazice sau chemotoxice. Primele sunt reactii anafilactoide si apar
imprevizibil, independent de doza sau concentratia contrastului., fiind implicate mecanismele de
tip alergic. Reactiile de tip chemotoxic depind de doza si de caracteristicile fiziologice a
fiecarei substante (osmolaritate, viscozitate, încarcatura electrica, capacitatea de chelare a
calciului, continutul de sodiu). Acestea apar mai frecvent la pacienti cu insuficiente de organ,
manifestându-se cel mai frecvent sub forma nefrotoxicitatii. Mai practica si mai frecvent utilizata
este clasificarea reactiilor adverse în renale si non-renale (1,2), ultimele fiind subdivizate în
imediate si tardive.