12.

Metode de explorare a esofagului

Tratat Sarafoleanu – pag 529

Manual European – pag 444, 642

a. Examen radiologic:

- Prin metode statice/dinamic se evidențiază modificările funcționale

- Și morfologice ale esofagului
- Examenul cel mai des folosit
- Examnul radiologic pe gol – chiar dacă E nu este vizbil direct, se pun în
evidență CS radioopaci, leziunile extraesofagiene (coloană, mediastin),
perforații esofagiene cu umbre de aer, periesofagiene, etc
- Examenul radiologic cu SC (sulfat de bariu, lipiodol, gastrografin)
- Radioscopia și radiocinematografia: studiază esofagul în dinamică,
evidențiind tulburări funcționale, perturbări ale peristaltismului, diskinezii,
unde secundare, spasme, paralizii
- Examen radiologic cu dublu contrast

Examenele radiologice se efectuează în diverse incidențe (transversală, antero-

posterioară, oblică anterioară dreaptă și posterioară stângă).

Se cercetează modul de umplere, de tranzit și de evacuare, datele asupra calibrului,

formei și stării mucoasei.

Manual European: Examinarea radiologica cu contrast (sulfat de bariu) este de

electie – cand se suspicioneaza o perforatie esofagiana se rec adm unei SC solubile
in apa = GASTROGRAFIN; la pacientii cu risc de aspiratie – se rec sulfat de bariu
(mai putin irritant pe trahee decat gastrografin)

b. Scintigrafia
- Utilizează izotopi radioactivi, ce permit studiul tranzitului esofagian (în
special refluxul esofagian) și în depistarea tumorilor

c. Tomografia computerizată/RMN
- Permite aprecierea mediastinului și extensia leziunilor în spațiul
periesofagian

1
d. Esofagoscopia
- Metodă vizuală directă a interiorului esofagului
- Se poate efectua cu tub rigid sau cu tub flexibil (fibroscop)
- Abordul: cavitatea bucală sau retrograd, prin gastrostomă, excepțional prin
orificiul de esofagotomie
- Este mai greu de tolerat de către pacienți, dar oferă informații de
certitudine și permite efectuarea unor manevre
- Dpdv diagnostic, esofagoscopia flexibila este superioara, dar
esofagoscopia rigida se poate folosi si in scop therapeutic (in speciali in
cazul CS)
 Esofagoscopia cu tub rigid:
- Poate fi folosită în scop diagnostic (ultrasonografie esofagiană
intraluminară, prelevare pentru ex HP, citologic, bacteriologic) și terapeutic
(extracția CS, rezecția endoscopică a tumorilor benigne, a coletului unor
diverticuli hipofaringieni, dilatația stenozelor, injectarea varicelor
esofagiene sau hemostază, “intubația” unei tumori maligne)
- În AL sau AG
- Este contraindicată în diverse situații, când intervine examinarea
fibroscopică:
o Anevrism de aortă, insuficiență cardiacă, hematemeză, hemoptizie,
boli ale organelor de vecinătate – coloană vertebrală, paralizie
recurențială bilaterală, esofagita corozivă acută, anchiloza ATM,
trismus
- Pacientul este in decubit dorsal, cu capul usor ridicat si inclinat
- Dupa introducerea spatului de laringoscopie, esofagoscopul este introdus
din coltul drept al gurii si indreptat spre zona posterioara a protuberantei
aritenoizilor. Esofagoscopul rigid este avansat pana se vizualizeaza gura
esofagului (ca o fisura ovala). Odata introdus in esofag, spatula se retrage
si examinarea continua pe esofagoscop.

 Esofagoscopia cu tub flexibil: în cadrul panendoscopiei

- Tehnică mai confortabilă pentru pacient
- Poate fi folosită pentru screening, dar are indicații mai limitate, în special
diagnostice
- Se recomandă ori de câte ori este contraindicată examinarea cu tub rigid,
pentru examinarea funcțională ce nu e posibilă în AG și pentru
examinarea în continuare a stomacului și duodenului
- Examinarea intempestivă poate produce fistule, perforații
- Se poate efectua sub analgosedare (Dormicum) + anestezie locala a
faringelui cu Lidocaina spray
- Endoscopul flexibil este introdus din lateral, cu mana dreapta a
examinatorului

2
 - Pcientul este asezat in decubit lateral stang

e. Manometria intraluminală
- Informații asupra motricității esofagului (activitatea peristaltica) în bolile
funcționale
- Se măsoară presiunea la nivel sfincterului gastro-esofagian, sfincterului
esofagian superior și a hipofaringelui
- Se foloseste in diagnosticul acalaziei si in spasmul esofagian difuz
- Radiomanometria asociază manometria cu explorarea radiologică

f. Electromanometria, electromiografia, kimografia esofagului

- Pentru studiul peristalticii

g. Teste farmacodinamice
- În diferențierea stenozelor funcționale de cele organize și în special în
stabilirea diagnosticului de achalazie
- Testul cu nitrat de amil (efect miorelaxant și vasodilatator), testul cu
mecolil și testul cu carbacol

h. Ultrasonografia endoscopică și citometria de reflux

- Măsoară modificările AND-ului celular

i. Metodele de explorare biologică:

- Examen histopatologic, citologic (din secreția aspirată)
- Examenul chimic al lichidului de aspirație
- Examen bacteriologic (pe frotiu sau cultură)

j. Colorarea cu albastru de toluidină

- Evidențiază metastazele mucoase sau localizările multicentrice

k. Masurarea pH-ului intraluminal

- Este gold standard in diagnosticarea clinica a refluxului gastroesofagian
- Pacientii tb sa intrerupa tratamentul cu IPP cu cel putin 72 h inainte, sic el
cu antagonisti de receptori H2 cu 24 h
- Se masoara Ph-ul timp de 24 h