Pintilie George-Mihai

Principii didactice în Evanghelia după Luca

Principiul universalității educației

“Toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu” (Luca 3,6)

Educația este universală, la fel ca mântuirea. Toți oamenii au dreptul să fie învățați și
instruiți. Arhanghelul Gavriil îi va vesti lui Zaharia ca Ioan Botezătorul “pe mulți din fiii lui
Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor” (1,16). Ioan va fi cel care va “umple orice
vale”, adică Îl va reprezenta lumii întregi pe Hristos.

Predica și învățătura lui Ioan vor fi marcante. Toți apelau la el, “mulțimile îl
întrebau”(3,10) și el le răspundea tuturor. Se adresa și vameșilor corupți care doreau să-și
schimbe viața păcătoasă, dar și soldaților forțați să comită nelegiuiri (3,12,14). Nu refuza pe
nimeni. Ioan avea puterea “să întoarcă inimile părinților spre copii și pe cei neascultători la
înțelepciunea drepților” (1,17).

În rugăciunea profetică “Acum slobozește”, Dreptul Simeon va afirma că mântuirea

este universală, pregătită de Dumnezeu “înaintea feței tuturor popoarelor” (2,31). Mântuirea
înseamnă întâi de toate învățătură, “lumină spre descoperirea meamurilor”(2,32) care trăiau de
generații întregi în întunericul neștiinței, dar Ioan avea să spună că “toată făptura va vedea
mântuirea lui Dumnezeu” (3,6). Lumina este simbolul cunoașterii, al științei și este produsă
de foc. Ioan învața și boteza cu apă, dar Îl vestește pe Cel Care va aduce învățătura supremă și
Care va boteza cu foc: “Eu vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai tare decât mine, Căruia
nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintelor. El va boteza cu Duh Sfânt și cu joc.”
(3,16).

Mântuitorul predica Evanghelia peste tot, în toate localitățile, fără deosebire, spunând:
“Trebuie sa binevestesc împărăția lui Dumnezeu și altor cetăți, fiindcă pentru aceasta am fost
trimis.” (4,43). El se adresa tuturor, căci toți aveau nevoie de învățătura cea bună și de
mântuire.

Întreaga predică de pe Munte-cuprinsă în caputolul 6-este o lecție exemplară transmisă

la nivel universal. Învățătura Mântuitorului este prezentată întregii lumi. Esența predicii de le
Munte, Fericirile, comstituie textul evanghelic cel mai cunoscut în afara lumii creștine.

Fericirile sunt necesare pentru fiecare om care se regăsește în ele, într-o formă sau alta
și sunt universal valabile. Cuvântarea de pe Munte la Luca “este mai fragmentară, dar mai
caldă și mai părintească. La Matei este mai sistematică, asemănătoare cu un cod de legi.
Evanghelistul expune cuvinte frumoase, înălțătoare, pline de înțelepciune divină, necesare,
pline de elan spiritual și de încredere: (6,27-31, 36-38)->cuvinte uimitor de simple, însă tot ce
este măreț este simplu.
 Mântuitorul predica oriunde, “umbla prin cetăți și prin sare, propovăduind și
binevestind împărăția lui Dumnezeu”(8,1). Cu El erau și cei 12 Apostoli care vor prelua
universalismul mesajului Său: “Adunându-se mulțime multă și venind de prin cetăți la El”
(8,4). Iisus se comporta ca un mare Învățător. La începutul capitolului 11 ne este prezentată
Rugăciunea Domnească ca model de rugăciune universală (11-2,4).

Principiul intuiției

“N-au trebuință de doctor cei sănătoși, ci cei bolnavi” (Luca 5,3).

Prin exemplul personal, prin vorbitea la figurat, prin parabole, dar și prin fapte,
Mântuitorul folosește principiul intuiției.

Dreptul Simeon, ținând Pruncul în brațe, îi spune Fecioarei Maria: “ Acesta este pus
spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va stârni împotriviri, și prin
sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi (2, 34-35).

“Acesta este pus spre căderea și ridicarea multora”, aceasta reprezintă o afirmație
profetică, plină de mister, o afirmație ce deja anticipează întreaga traiectorie a istoriei, a
neamului omenesc de la Hristos încoace. În contextul general al evenimentelor prezentate in
Evanghelia după Luca, din care reiese evident ca Hristos demolează împărțirea formală între
drepți și păcătoși. Sfântul Luca ne arată în Evanghelia Sa că disprețul, dezinteresul cu care
erau tratați cei păcătoși în lumea fariseilor și cărturarilor de atunci sunt înlocuite la
Mântuitorul de o simpatie evidentă. Profeția dreptului Simeon vizează tocmai aceasta: căderea
multor drepți se datorează suficienței de sine, care este prezentată de Evanghelia după Luca
drept cel mai mare obstacol în calea omului spre Dumnezeu.

“Semnul care va stârni împotriviri” reprezintă noutatea și imposibilitatea acceptării de

către unii a învățăturii Mântuitorului, întrucât prin dumnezeirea Sa neînțeleasă sau rău
înțeleasă, Iisus și adepții Săi vor deveni obiectul a numeroase dispute, contraziceri, contestări
și persecuții.

Ioan în predica sa îi îndeamnă pe iudei să facă “roade vrednice de pocăință”, adică

schimbarea lor interioară să fie sinceră, definitivă, nu temporară. Oricune poare deveni ales,
dacă faptele îl recomandă.