Sunteți pe pagina 1din 10

Universitatea Tehnică din Cluj - Napoca

Facultatea de Arhitectură și Urbanism

ARHITECTURĂ, PERCEPȚIE ȘI FOBII


E X P E R I M E N T Â N D R E L A Ț I A D I N T R E S PA Ț I U L
A R H I T E C T U R A L Ș I F O B I I L E S PA Ț I A L E M A J O R E

REZUMAT

cuvinte cheie: arhitectură, percepția spațiului, fobii spațiale, spațiu, loc

conf. dr. habil. arh. Dana VAIS - conducător științific


arh. Dana POP - doctorand

comisia de evaluare a tezei de doctorat:

prorector prof. dr. ing. Daniela MANEA (Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca) - președinte
conf. dr. habil. arh. Dana VAIS (Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca) - conducător științific
prof. em. dr. arh. Adriana MATEI (Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca) - referent
prof. dr. psih. Aurora SZENTÁGOTAI-TĂTAR (Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca) - referent
conf. dr. arh. Françoise PAMFIL (Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București) - referent iunie 2014
ARHITECTURĂ, PERCEPȚIE ȘI FOBII - EXPERIMENTÂND RELAȚIA DINTRE SPAȚIUL ARHITECTURAL ȘI FOBIILE SPAȚIALE MAJORE

CUPRINS

• Mulțumesc.......................................................................................07

1. ARGUMENT..............................................................................................09
• Premisele studiului.........................................................................10
• Structura lucrării.............................................................................11
• Metodologia cercetării....................................................................16

A. PERCEPȚIA SPAȚIULUI ȘI REPREZENTAREA SPAȚIALĂ

2. DEFINIREA CONCEPTULUI DE PERCEPȚIE.........................................23


• Percepția spațiului în arhitectură..................................................26

3. DEZVOLTAREA PERCEPȚIEI • JEAN PIAGET.......................................29


• Patru etape de dezvoltare a organizării spațiale..........................32
• Trei tipuri de relații spațiale...........................................................34
• Reprezentări fizice ale spațiului....................................................36
• Experimentând dezvoltarea percepției în arhitectură.................37

4. STRUCTURAREA REPREZENTĂRII MINTALE A SPAȚIULUI...............40


• Diferența dintre imaginea fizică și reprezentarea mintală a spațiului.....41
• Formarea structurilor mintale ale spațiului..................................42
• Principiile psihologiei gestaltiste..................................................45
• Spațiul ca relație între obiecte • Rudolf Arnheim.........................48
• Descompunerea obiectelor în geoni • Irving Biederman............51
• Hărți mintale • Kevin Lynch............................................................52
• Wayfinding • navigarea în spațiu...................................................55
• Rolul memoriei în reprezentarea spațială.....................................58

5. SEMNIFICAȚII ATRIBUITE SPAȚIULUI...................................................61


• Niveluri ale semnificației................................................................61
• Dimensiunea culturală a sistemului de codare............................62
• Reflectarea sistemul de codare în limbaj.....................................64
• Transferabilitatea semnificației.....................................................65

6. NOȚIUNEA DE SPAȚIU PERSONAL.......................................................68


• Niveluri ale spațiului personal.......................................................68
• Determinarea limitelor spațiului personal....................................72
• Factori care influențează distanța spațiului personal.................73
• Manifestări ale teritorialității..........................................................75
• Limita spațiului • spațiul limitei.....................................................79

Facultatea de Arhitectură și Urbanism - Universitatea Tehnică din Cluj - Napoca arh. Dana POP 2
ARHITECTURĂ, PERCEPȚIE ȘI FOBII - EXPERIMENTÂND RELAȚIA DINTRE SPAȚIUL ARHITECTURAL ȘI FOBIILE SPAȚIALE MAJORE

B. SPAȚIU VERSUS LOC

7. ÎNTRE SPAȚIU ȘI LOC...........................................................................85


• Spațiul subiectiv - spațiul obiectiv • Henri Lefebvre...................85
• Spațiul este mișcare - locul este repaus • Yi-Fu Tuan................87
• Thirdspace • Edward Soja.............................................................89
• Spațiul ca proces • Doreen Massey..............................................91
• Placelessness - lipsa de loc • Edward Relph..............................93
• Non-loc • Marc Augé.....................................................................96
• Experiența cotidianului • Michel de Certeau..............................97

8. ARHITECTURI ALE PERCEPȚIEI • PAVILIOANELE GALERIEI SERPENTINE..100


• Pavilionul obiect...............................................................................101
• Pavilionul loc...............................................................................103
• Daniel Libeskind • Pavilionul 2001............................................103
• Toyo Ito • Pavilionul 2002...........................................................105
• Olafur Elíasson și Kjetil Thorsen • Pavilionul 2007.................107
• Frank Gehry • Pavilionul 2008...................................................109
• Kazuyo Sejima și Ryue Nishizawa • Pavilionul 2009.................111
• Jean Nouvel • Pavilionul 2010....................................................113
• Peter Zumthor • Pavilionul 2011................................................116
• Herzog & de Meuron și Ai Weiwei • Pavilionul 2012................118
• Sou Fujimoto • Pavilionul 2013..................................................120
• Experimentând între spațiu și loc.............................................124

9. (DE)LIMITĂRILE CONCEPTULUI DE LOC • LOCUL INCLUSIVIST.....126


• Locul • o practică inclusivistă......................................................126
• Locul • un construct cultural • B. F. Skinner...............................127
• Locul • o matrice spațială • Bill Hillier • Christopher Alexander..131
• Locul • un dispozitiv mnemonic • Amos Rapoport....................136
• Un loc special • monumentul.......................................................141

10. (DE)LIMITĂRILE CONCEPTULUI DE LOC • LOCUL EXCLUSIVIST...147


• Locul • o practică exclusivistă......................................................147
• Între loc și ne-loc...........................................................................148
• Locuri ne la loc..............................................................................150
• Un loc pentru dizabilități perceptuale.........................................152

C. SPAȚIUL ARHITECTURAL ȘI FOBIILE SPAȚIALE

11. DE LA FRICĂ LA FOBII.........................................................................157


• Frica • mecanism de supraviețuire..............................................158
• Un mecanism special • basmul...................................................163
• Frica • mecanism de inadaptare.................................................166
• Fobiile spațiale în cotidian...........................................................174
• Claustrofobia • frica de spații închise și strâmte......................175
• Acrofobia • frica de înălțimi.........................................................178
• Agorafobia • frica de spații deschise și aglomerare..................182
• (Re)adaptându-ne mediul • arhitectura și frica..........................187
• Spațiul defensiv • Oscar Newman..............................................189
• Spațiul supraaglomerării • Russell Murray................................193

Facultatea de Arhitectură și Urbanism - Universitatea Tehnică din Cluj - Napoca arh. Dana POP 3
ARHITECTURĂ, PERCEPȚIE ȘI FOBII - EXPERIMENTÂND RELAȚIA DINTRE SPAȚIUL ARHITECTURAL ȘI FOBIILE SPAȚIALE MAJORE

12. STUDIUL RELAȚIEI DINTRE SPAȚIUL ARHITECTURAL ȘI FOBII ÎN


MEDIUL VIRTUAL........................................................................................197
• Experimentul 1 • Acrofobia..........................................................199
• Obiectiv...........................................................................................200
• Metodologie • participanți...............................................................200
• Metodologie • designul studiului.....................................................201
• Metodologie • instrumente.............................................................201
• Metodologie • procedură.................................................................204
• Rezultate (posibile).........................................................................206
• Experimentul 2 • Claustrofobie...................................................207
• Obiectiv...........................................................................................208
• Metodologie • participanți...............................................................209
• Metodologie • designul studiului.....................................................209
• Metodologie • instrumente.............................................................210
• Metodologie • procedură.................................................................213
• Rezultate.........................................................................................215
• Discuții............................................................................................225

D. CONCLUZII

13. ARHITECTURĂ, PERCEPȚIE ȘI FOBII................................................231


• Arhitectură • percepție arhitecturală...........................................232
• Spațiu și loc • o problemă perceptuală.......................................233
• Fobia • o distorsiune perceptuală...............................................234
• Înspre noi direcții metodologice și de cercetare.......................235

14. BIBLIOGRAFIE......................................................................................239
• Cărți................................................................................................239
• Capitole din cărți..........................................................................243
• Articole științifice........................................................................248
• Articole în alt tip de publicații periodice....................................250
• Articole site-uri, blog-uri, platforme și baze de date.................255
• Webografie...................................................................................258
• Legi, normative, STAS-uri...........................................................260
• Prezentări la conferințe................................................................260
• Filmografie....................................................................................260

Facultatea de Arhitectură și Urbanism - Universitatea Tehnică din Cluj - Napoca arh. Dana POP 4
ARHITECTURĂ, PERCEPȚIE ȘI FOBII - EXPERIMENTÂND RELAȚIA DINTRE SPAȚIUL ARHITECTURAL ȘI FOBIILE SPAȚIALE MAJORE

REZUMAT

Scopul declarat al site-ului ArchDaily este următorul:

„Misiunea noastră este să îmbunătățim calitatea vieții viitorilor 3 miliarde de


locuitori care se vor muta la oraș în următorii 40 de ani, furnizând inspirație,
cunoștințe și instrumente arhitecților cărora le va reveni provocarea de a
proiecta pentru aceștia.” 1

În acest mod, cei de la ArchDaily, punctează într-o manieră condensată, dar


deosebit de tranșantă, contextul social în care se înscrie, sau ar trebui să se
înscrie, arhitectura ca disciplină în acest moment. Astfel, „misiunea” arhitecturii
constă în a identifica caracteristicile unei locuiri urbane - dependentă cultural,
geografic, istoric, sociologic de grupul sau comunitatea căreia i se adresează - și
de a genera tipologii spațiale ca oglindire sau ca răspuns dat acestor
caracteristici. Cu alte cuvinte, arhitectura este cea care are misiunea de a (re)
inventa sau (re)defini conceptul de locuire în concordanță cu transformările,
mutațiile și coliziunile culturale, sociale și ideologice contemporane.

De fapt, privit în acest context, orice demers teoretic sau practic de arhitectură
trebuie să aibă în vedere ce se va întâmpla și cum poate îmbunătăți, chiar și dacă
doar într-o măsură redusă, viața celor 3 miliarde de viitori locuitori (urbani) ai
planetei. Acest număr, mereu în creștere, al locuitorilor urbani ridică probleme din ce
în ce mai complexe (q.v. cap. 11 - spațiul supraaglomerării • Russell Murray) care
depășesc procedura și produsul comun de arhitectură. În acest moment se simte
nevoia unei schimbări de paradigmă care să declanșeze, pe de o parte, noi ipoteze
teoretice, noi instrumente metodologice, iar, pe de alta, tipologii spațiale, programe
de arhitectură inteligente și forme arhitecturale care să corespundă noilor ritualuri
de locuitate2. Întrebările la care ar trebui să răspundă noile direcții de cercetare -
atât cele teoretice cât și cele practice - sunt: cum facem să disipăm o arhitectură
inteligentă și de o cât mai bună calitate? cum facem ca spațiul în sine să devină
răspunsul unor principii sociale, culturale și ideologice contemporane? cum putem
măsura și îmbunătăți calitatea locuirii și nu doar estetica arhitecturală?

Habitudinile, cotidianul ar trebui privite ca o resursă, ca fiind punctul de plecare,


datul temei astfel încât cercetarea să jongleze într-un mod veridic între
abstracțiunea teoretică și dimensiunea palpabilă a realității imediate. În acest sens,
prezentul construct teoretic formulează câteva concluzii în urma traseului
interdisciplinar parcurs - traseu care a încercat să se plaseze în arealul comun al
unor discipline precum teoria de arhitectură, psihologia, sociologia și teoria culturală.

1 citat original: „Our mission is to improve the quality of life of the next 3 billion people that will move into cities in the next 40 years,
by providing inspiration, knowledge and tools to the architects who will have the challenge to design for them.”, „About” (Despre),
ArchDaily, accesat 1 aprilie, 2014, http://www.archdaily.com/about/
2 Augustin IOAN, Khora (București: Paideia, 1999), p. 71

Facultatea de Arhitectură și Urbanism - Universitatea Tehnică din Cluj - Napoca arh. Dana POP 5
ARHITECTURĂ, PERCEPȚIE ȘI FOBII - EXPERIMENTÂND RELAȚIA DINTRE SPAȚIUL ARHITECTURAL ȘI FOBIILE SPAȚIALE MAJORE

• Arhitectură • percepție
arhitecturală

Prima concluzie, care este de altfel elementară, este că atunci când judecăm
arhitectura vorbim, de fapt, despre percepția arhitecturii și nu despre arhitectură
în sine. În urma detalierii și analizării complexului proces perceptual, devine
destul de evident faptul că, înainte de o evaluare sau chiar și doar de o discuție
legată de principiile estetice ale arhitecturii, reușita sau eșecul arhitecturii
depinde de percepție. Iar discuția despre percepție, dintr-o perspectivă
arhitecturală, este relevantă din mai multe punct de vedere.

Unul dintre acestea este pur și simplu percepția pe care o avem asupra
obiectului de arhitectură aflat în fața noastră. Este vorba despre ceea ce
percepem atunci când încercăm, ca utilizator, să identificăm modul în care
trebuie parcurs un spațiu, atitudinea pe care trebuie să o avem față de cadrul
fizic, dacă identificăm sau nu semnificația spațiului (q.v. cap. 4 și cap. 5). Este
vorba despre o relație intimă, personală și imediată cu arhitectura - în care,
bineînțeles, factorul estetic joacă un rol foarte important -, dar care depinde, în
cea mai mare măsură, de bagajul de informații, sisteme de citire și interpretare a
semnificațiilor, premoniții, preconcepții și ritualuri pe care le are fiecare dintre noi.

Un alt punct de vedere, la o scara mai mare, este reprezentat de percepția


pe care o are comunitatea asupra spațiului - fie acesta obiect de arhitectură sau
spațiu urban. La această scară reușita sau eșecul nu sunt doar mult mai
evidente, ci au și un impact profund asupra grupului, asupra comunității. La
nivel urban echilibrul este fragil și atacabil din două direcții: percepem mediul
fizic ca fiind o reflexie a comunității pe care o găzduiește, și invers, modificări
sau transformări asupra spațiului rezonează în structura socială,
comportamentul, atitudinea și mentalitatea comunității.

„Înțelegem arhitectura ca fiind rezultatul unor dinamici urbane majore, care


devin astfel scopul cercetării noastre. Explorând o gamă variată de puncte de
vedere - e.g. localnici, arhitecți, urbaniști, investitori și artiști - sperăm să găsim
un răspuns întrebărilor puse. Acest lucru ne va oferi oportunitatea unei mai
bune înțelegeri a modului în care relațiile dintre proiectare, politică, economie,
cultură și comportamentul uman ne pot (re)modela într-o manieră semnificativă
mediul construit.” 3

Arhitectura este mult mai mult decât compoziție spațială sau volumetrică,
arhitectura proiectează percepții spațiale și, în același timp, este judecată ca fiind
o reușită sau un eșec în momentul în care obiectul, produsul de arhitectură este
perceput în context. Cu alte cuvinte, ajungem la cel de-al treilea punct de vedere
al relevanței percepției dintr-o perspectivă arhitecturală, și anume la această
relație fragilă între a proiecta și a trăi un spațiu, între a imagina sau crea un mod
de percepție asupra spațiului și a practica percepția în spațiul real, imediat.

Complexitatea analizei teoretice arhitecturale constă în această relație cu dublu


sens: teoria este, pe de o parte, critică - analizând și interogând realitatea fizică,
spațiul imediat sau produsul de arhitectură - iar pe de alta, încearcă să propună soluții

3 citat original: „We understand architecture as the outcome of larger urban dynamics, which are therefore at the core of our
research. By exploring a wide range of viewpoints – e.g. residents, architects, planners, developers and artists – we aim to provide
some possible answers to the aforementioned questions. This will provide us with broad insights into how the relationships between
design, politics, economics, culture and human behavior can literally and representatively (re)shape our built environment.”,
„About” (Despre), Failed Architecture, accesat 2 aprilie, 2014, http://failedarchitecture.com/about/
Facultatea de Arhitectură și Urbanism - Universitatea Tehnică din Cluj - Napoca arh. Dana POP 6
ARHITECTURĂ, PERCEPȚIE ȘI FOBII - EXPERIMENTÂND RELAȚIA DINTRE SPAȚIUL ARHITECTURAL ȘI FOBIILE SPAȚIALE MAJORE

- metodologii care stau la baza procesului de proiectare pentru a face o diferență în


ceea ce privește produsul final de arhitectură. Practic, regăsim demersuri teoretice
care se ocupă atât de procesul de creație - premergător construcției - cât și de
efectele produse de implementarea obiectului de arhitectură - post producție.

De aceste fațete ale percepției spațiului depinde, de fapt, reușita sau eșecul
arhitectural. Numeroasele exemple pe care le-am analizat pot fi reduse la o
simplă ecuație: există sau nu o concordanță perceptuală între obiectul, spațiul
propus și identitatea culturală, socială, geografică, istorică și/sau ideologică a
individului sau a comunității pentru care a fost gândit? Astfel, „Grande Hotel
Beira”, „Centro Financiero Confinanzas”, „Ponte City Apartments” sau „Vele di
Scampia” au eșuat (q.v. cap. 9 - locul • matrice spațială • Bill Hillier • Christopher
Alexander), în vreme ce inițiative precum „Casa deschisă”, „Centrul de îngrijire
Gjøvik” sau proiectele de coabitare „Vinderhoute” și „Meerhem” au fost o reușită
(q.v. cap. 5, cap. 9 și cap. 11).

• Spațiu și loc • o problemă


perceptuală

O a doua concluzie, pe care o conturează studiul, este că la baza oricărei


teorii legate de spațiu și loc, de însușire și transformare a spațiului în loc, se
găsește, din nou, o percepție. Fie că este vorba despre o atitudine
fenomenologică, despre binomul lui Lefebvre (q.v. cap. 7 - spațiul subiectiv -
spațiul obiectiv • Henri Lefebvre) - spațiu subiectiv-spațiu obiectiv - sau de spațiu
văzut ca proces - după cum îl definește Massey (q.v. cap. 7 - spațiul ca proces •
Doreen Massey) - argumentele aduse pentru a clădi sau a demonta un concept
pornesc întotdeauna de la un mod unic sau aparte de a percepe spațiul, mediul
fizic. Definirea locului în sine, care oscilează de la o delimitare clară și precisă a
spațiului meu - spațiul care îmi aparține - la conceptul abstract de heterotopie -
stratificarea mai multor locuri, mai multor semnificații într-un unic spațiu fizic -,
este o problemă de percepție. Spațiul este omogen și lipsit de structură dacă
individul îl percepe ca fiind așa, similar, spațiul devine loc prin cunoaștere, prin
însușirea spațiului, adică prin modificarea percepției.

Dacă lucrurile sunt ușor difuze sau ambigue în plan teoretic, exemplele de
arhitectură discutate în cea de-a doua parte susțin această concluzie. Cel mai
elocvent este cazul Serpentine (q.v. cap. 8) unde, cu fiecare pavilion, s-a obținut (sau
nu) un loc. Fiecare exercițiu spațial întreprins pe peluza galeriei prezintă un alt fel de
relații spațiale, o atitudine diferită față de context și o altă definire sau întrupare a
conceptului de loc. Cu toate acestea, contribuțiile ultimilor 13 ani pot fi interpretate, pur
și simplu, ca fiind percepții diferite ale spațiului din spatele clădirii galeriei.

De fapt, întreaga pleiadă de pavilioane poate fi citită în această cheie dublă a


percepției: ceea ce a perceput arhitectul ca fiind cel mai important aspect al
contextului, totodată punct de plecare pentru proiectul său și, pe de altă parte,
percepția pe care o propune prin inserarea obiectului de arhitectură în spațiu,
reușind să recreeze sau să reorganizeze anumite aspecte sau relații spațiale ale
cadrului fizic existent - peluza Galeriei Serpentine.

Exemplele de arhitectură temporară, ușoară, mobilă, gonflabilă, pliabilă sau


itinerantă sunt o metodă excelentă de a testa și de a face această distincție, de a
testa impactul perceptual pe care îl poate avea obiectul de arhitectură. În termeni
simpli, pot fi comparate starea de dinainte, modificările aduse de obiect și starea
de după dezmembrarea sau dezasamblarea obiectului. Astfel, într-un mod
Facultatea de Arhitectură și Urbanism - Universitatea Tehnică din Cluj - Napoca arh. Dana POP 7
ARHITECTURĂ, PERCEPȚIE ȘI FOBII - EXPERIMENTÂND RELAȚIA DINTRE SPAȚIUL ARHITECTURAL ȘI FOBIILE SPAȚIALE MAJORE

asumat, majoritatea exemplelor prezentate în această lucrare nu sunt obiecte de


arhitectură în adevăratul sens al cuvântului - cel mai adesea nefiind vorba despre
un spațiu care să devină suport al unei funcțiuni, al unei activități specifice - ci
sunt, mai degrabă, experimente spațiale, încercări de relaționări diferite cu spațiul
- atât fizic cât și conceptual - situate undeva la limita dintre artă și arhitectură.
Acest tip de experiment spațial, lipsit de o funcțiune clară, oferă o mai mare
libertate, o flexibilitate neîngrădită, care facilitează căutările, cercetarea atât în
plan teoretic cât și în planul practic al proiectării. Astfel, arhitectul, artistul sau pur
și simplu vizitatorul au posibilitatea de a încerca, experimenta, trăi ipostaze diferite
ale percepției spațiale, ale percepției arhitecturale.

• Fobia • o distorsiune perceptuală

O a treia și ultimă concluzie este legată de raportul care poate fi stabilit între
percepția spațiului, fobii - referindu-ne strict la fobiile spațiale, relevante
prezentului studiu - și relația acestora cu produsul de arhitectură. Dacă
extrapolăm cercurile concentrice care delimiteză diferitele niveluri ale spațiului
personal - identificate și teoretizate de Hall (q.v. cap. 6 - niveluri ale spațiului
personal) - la nivelul grupului sau la cel al colectivității, am identifica o succesiune
asemănătoare de sfere concentrice de intensități sau calități precise. Străbătând
orașul, identificăm cu ușurință spațiile în care suntem bineveniți, percepând acel
sentiment de „acasă” - atunci când aparținem sau interacționăm cu un anumit
grup - și spațiile în care simțim un sentiment de anxietate, în care ne simțim
străini, intruși sau care, pur și simplu, ne expulzează. Este vorba de perimetre,
bule spațiale care ne includ sau altele care ne exclud. Aceste calități sunt, din
punct de vedere perceptual, mai mult sau mai puțin lizibile, în funcție de abilitatea
noastră de a descifra semnificațiile spațiului și în funcție de familiaritatea cu care
suntem obișnuiți să interacționăm în și cu spațiul.

În acest context al spațiilor concentrice, al intensităților diferite, al


percepțiilor individuale, apar uneori erori de citire sau de interpretare a
mesajului, erori mai mult sau mai puțin motivate evolutiv. Unele dintre acestea
sunt celei trei tipuri de fobii discutate - claustrofobia, acrofobia și agorafobia.
Frica, anxietatea manifestate nejustificat în anumite situații, sunt rezultatul unor
procesări eronate ale sistemului perceptual. Ca mecanism, fobia este
declanșată de anumite caracteristici, de anumite evenimente sau de anumite
relații (spațiale) care, în mod obișnuit, nu sunt considerate - sau percepute - ca
fiind periculoase, dar, cu toate acestea, anumiți indivizi manifestă o frică aparent
inexplicabilă față de un astfel de context. Structura care stă în spatele
declanșării unei fobii este destul de complexă și diferă în funcție de tipul de frică
- frica înnăscută, frica neutră sau frică dobândită.

Din punct de vedere arhitectural, existența fobiilor ridică anumite probleme. În


primul rând este vorba despre spontaneitatea apariției acestei frici incontrolabile.
Nu putem pronostica cu precizie când, unde sau în ce context anumite
caracteristici ale spațiului vor declanșa fobii în cazul anumitor persoane, deoarece
fobia este o chestiune de percepție, o problemă intrinsecă individului, fără a
depinde de caracteristicile fizice ale spațiului. Pe de altă parte, nu putem totuși
ignora numărul relativ mare de persoane care experimentează astfel de frici sau
anxietăți. Din punctul de vedere al proiectării, putem totuși jongla cu anumiți
parametri astfel încât să asigurăm un anumit grad de confort nu doar obiectiv - din
punct de vedere al siguranței - ci și subiectiv - din punct de vedere psihic. Încă
există destul de puține inițiative, proiecte sau studii, proiecte de cercetare în acest
domeniu, singurele exemple de experimente spațiale fiind cele care, mai degrabă,
Facultatea de Arhitectură și Urbanism - Universitatea Tehnică din Cluj - Napoca arh. Dana POP 8
ARHITECTURĂ, PERCEPȚIE ȘI FOBII - EXPERIMENTÂND RELAȚIA DINTRE SPAȚIUL ARHITECTURAL ȘI FOBIILE SPAȚIALE MAJORE

încearcă să inducă o stare de frică, de anxietate, pentru a accentua impactul pe


care îl are spațiul, pentru a accentua mesajul transmis.

Așadar, din punct de vedere arhitectural, există oarecum două direcții care se
deschid atunci când vorbim despre anxietate și arhitectură. Prima - cum am văzut în
cercetarea intreprinsă de Zeisel (q.v. cap. 10 - un loc pentru dizabilități perceptuale)
în cazul proiectului „Hearthstone Alzheimer Care” - este de a atenua sau disimula
acele caracteristici ale spațiului care sunt susceptibile de a cauza confuzie, panică și
anxietate. Pe de altă parte, există experimente spațiale care, dimpotrivă, încearcă să
testeze limitele confortabilului, limita până la care spațiul este suportabil - de
exemplu experimentul spațial întreprins de Atelierul FCJZ cu proiectul „Casa
verticală din sticlă” sau Szczesny cu „Casa Keret” (q.v. cap. 11). Acest ultim tip de
experimente nu creează un tip de spațiu multiplicabil, o spațialitate care să devină
suport a cotidianului, ci, prin senzațiile și trăirile puternice pe care le generează,
doresc să testeze arealul alternativei, domeniul unei spațialități nemotivate de o
funcțiune diurnă, doar de dragul experienței, de dragul generării unei percepții.

• Înspre noi direcții metodologice


și de cercetare

Experimentele spațiale prezentate de-a lungul acestui studiu au în comun dorința


de a testa ideologic limitele arhitecturii, de a pune în discuție spațiul, spațialitatea
obiectului de arhitectură dintr-un nou punct de vedere, și anume unul alternativ, unul
interdisciplinar, un punct de vedere care aplică și (re)definește teoriile legate de relația
spațiu → percepție → individ. Ca și concluzie a acestor exerciții punctuale de lucru
cu spațiul - fie arhitecturale sau artistice -, se poate remarca un interes manifestat de
autorii acestora înspre discuții sau idei generate de un context pluridisciplinar. Acest
context are avantajul de a produce răspunsuri diferite - atât fizic cât și ideologic - care,
după cum se observă din utilizarea acestor tipuri de spații, au un impact - social,
cultural sau individual - mult mai evident decât arhitectura de tip gadget.

Astfel, aceste exemple atestă nevoia unor noi instrumente teoretice, unor noi
metodologii aplicabile încă din faza de documentare și proiectare. După cum am
văzut, majoritatea proiectelor au împrumutat sau adaptat nu doar informația, ci și
maniera de operare cu aceasta, adică parcursul metodologic specific domeniilor
conexe arhitecturii. Totuși, dincolo de observațiile legate de modul de utilizare a
spațiului și a comportamentului indivizilor, dincolo de analizarea informațiilor
adunate pe baza chestionarelor premergătoare fazei de proiectare și după darea în
folosință a spațiilor, metodologia de cercetare a spațiului și a relațiilor în și cu spațiul,
atinge acum o nouă fază, folosindu-se de aplicabilitățile domeniului realității virtuale.

Din punct de vedere metodologic, realitatea virtuală oferă o serie de avantaje.


În primul rând pot fi testați un număr aproape infinit de parametri, cu costuri
minime, folosindu-se această oportunitate pentru a optimiza, cu cel mai înalt grad
de precizie, parametrii spațiului proiectat. Spre deosebire de instrumentele
tradiționale de modelare tridimensională a spațiului, noile echipamente oferă
posibilitatea imersării propriu-zise în modelul creat. Acest aspect, după cum s-a
constatat, oferă trăiri, răspunsuri emoționale sau generează reacții
comportamentale foarte apropiate de cele obținute în cadrul fizic, real. Prin
urmare, spațiul virtual poate deveni un instrument fezabil în cercetările întreprinse
în domeniul psihologiei spațiului. Astfel de platforme virtuale sunt deja folosite cu
succes în domeniul psihologiei pentru identificarea, analizarea și supravegherea
mecanismului și factorilor declanșatori ai fobiilor (q.v. cap. 12). Așadar, a varia
acest domeniu de aplicabilitate înseamnă doar a face un pas mai departe.
Facultatea de Arhitectură și Urbanism - Universitatea Tehnică din Cluj - Napoca arh. Dana POP 9
ARHITECTURĂ, PERCEPȚIE ȘI FOBII - EXPERIMENTÂND RELAȚIA DINTRE SPAȚIUL ARHITECTURAL ȘI FOBIILE SPAȚIALE MAJORE

Domeniile de studiu, care se deschid datorită integrării în faza de


cercetare a unui astfel de instrument, sunt multiple.4 Pot fi testate aspecte
legate de siguranță, adică ajustarea anumitor parametri astfel încât fluxurile
de circulație să se desfășoare cursiv, exploatarea clădirilor multi-etajate să nu
provoace accidente, pot fi verificate diferite scenarii de evacuare în caz de
incendiu sau alte asemenea aspecte. O altă serie de aplicații ține de
dimensionarea și amenajarea spațiului interior. Posibilitatea imersării în spațiul
proiectat poate oferi un grad mult mai mare de realism soluției propuse încă
din faza de concepție, astfel încât sentimentul generat de spațiul real să poată
fi apreciat cu o mai mare precizie. Acest mediu imersiv își poate găsi
aplicabilități și la nivelul spațiului urban, oferind posibilitatea simulării politicilor
și strategiilor urbane. Astfel, se pot simula diferite scenarii ale evoluției sau
transformării spațiului urban, putându-se, de asemenea, documenta impactul
pe care l-ar avea modificările asupra utilizatorilor spațiului. Un ultim posibil
domeniu de cercetare l-ar reprezenta reconstituirile sau transpunerea în
realitate virtuală a unor spații istorice sau clădiri emblematice. Dincolo de
componenta educativă - de a vizita virtual aceste spații - astfel de proiecte de
cercetare pot descoperi aspecte noi legate de concepțiile utilizării și creări de
spațiu în diferite epoci sau perioade.

Nu în ultimul rând, dincolo de aspectele cantitative ale producerii sau


reproducerii spațiului în virtual, cea mai importantă aplicabilitate a realității
virtuale rămâne cuantificarea aspectelor calitative ale spațiului. Diversitatea
covârșitoare de teorii enunțate în ultimele decenii legate de spațiu, de
spațialitate și de binomul spațiu-loc, pot să își găsească, în sfârșit,
aplicabilitatea practică. Astfel de instrumente oferă șansă testării, analizării și
interpretării rezultatelor obținute prin modificarea alternativă a unui unic
parametru, astfel încât resortul din spatele concluziilor trase să poată fi foarte
precis legat de cauza generatoare. Stabilirea unor pași foarte clari pot genera,
în urma unor ample studii, rezultate uimitoare legate de calitatea spațiului și,
mai ales, de calitatea relației utilizator-spațiu - atât din punct de vedere spațial,
cât și din punct de vedere psihologic.

Astfel, tatonările teoretice întreprinse de-a lungul acestui studiu, par să fi găsit
o soluție tehnică de aplicare a unei metodologii care dorește să dezvolte o nișă a
unui domeniu deosebit de interesant - psihologia spațiului. Prezentul construct
teoretic și-a propus să studieze modul în care poate fi descompusă în părți
componente relația individ-spațiu și astfel a descoperit că la mijlocul acesteia se
găsește un filtru numit percepție, care exercită influențe puternice în ambele
sensuri - atât asupra modului în care răspunde individul la spațiu ca rezultat al
percepției, dar și asupra modului în care spațiul este proiectat astfel încât să
devină suport al unui cotidian identificabil cultural, social, istoric și/sau geografic.
O extremă a acestei relații - asupra căreia s-a și focalizat prezentul studiu - o
reprezintă situațiile în care, ca urmare a unei erori perceptuale, se declanșează
fobiile - în acest caz, spațiale. Prin urmare, această lucrare dorește să aștearnă
prima „cărămidă” teoretică a unui proiect de cercetare interdisciplinar, situat la
intersecția arhitecturii cu psihologia, sociologia și tehnologia realității virtuale.

4 EON Reality, „EON Icube Key Features” (EON Icube caracteristici esențiale), accesat 5 aprilie, 2014, http://www.eonreality.com/eon-icube/
Facultatea de Arhitectură și Urbanism - Universitatea Tehnică din Cluj - Napoca arh. Dana POP 10