Familia.

Coordonatele şi nevoile/cerintele ei
contemporane

prof. univ. dr. Ecaterina Vrasmas

Familia, coordonate şi elemente de analiză. Contextul schimbărilor în viaţa familiei

actuale: relaţii şi tendinţe. Cerintele/ nevoile familiei. Analiza nevoilor familiei în
cadrul modelului centrat pe familie. Politicile şi interventiile sociale în sprijinul
familiei şi copilului în problematica cresterii, ingrijirii şi educarii copiilor. Modelul
centrat pe familie: împuternicirea şi întărirea familiei.

Obiectivele capitolului
La finele acestui capitol cititorul va fi capa să:
- să definească familia modernă prin coordonate, relaţii şi
tendinţe;
- să identifice funcţiie familiei cu accent pe nevoile
acesteia şi prin evidenţierea funcţiei educative;
- sî precizeze direcţiile principale ale politicilor şi
practicilor de intervenţie socială în sprijinirea familiei;
- să definească relaţiile dintre familie şi societate, să
identifice răspunsurile familiei la cerinţele complexe şi
diverse ale lumii actuale şi a soluţiile şi sprijinul oferit de
societate;
- să identifice diferenţele dintre sprijin pentru familie şi
responsabilzarea acesteia;
- să definească modelul centrat pe familie în cadrul
intervenţiilor în favoarea familiei..

1.1. Familia, coordonate şi elemente de analiză

"Noi toti venim din anumite familii. Familiile sunt mici, mari, extinse, nucleare,
formate dintr-o generatie, multi-generaţii, cu un singur parinte, cu doi parinti, cu
bunici. Traim sub acelasi acoperis sau sub mai multe. O familie poate exista
temporal sau pentru cateva saptamani, poate permanenta sau pentru totdeauna.
Devenim parte a unei familii la nastere, prin adoptie, casatorie, sau prin dorinta de
sprijin reciproc. Ca membrii ai familiei, ne hranim, ne protejam, şi ne influentam
unii pe altii. O familie este o cultura prin ea insasi, cu valori diferite şi cai unice de
realizare a viselorş impreuna familiile noastre devin sursa bogatiei mostenirii
culturale şi diversitatii spirituale. Fiecare familie are puncte tari şi slabiciuni care
variaza în funcţie de membrii individuali şi de familie ca unitate. Familiile noastre
creaza vecinatatea, comunitatea, statele şi natiunile."

1
 Raportul House Memorial 5 Task Force on
Young Children and families, Washington, 1990

Familia contemporană este caracterizata de o constelaţie de probleme şi de situaţii care ne

provoacă să-i reanalizăm coordonatele, să căutăm soluţii şi să o sprijinim tot mai adecvat
pentru a le rezolva.
Ca instituţie iniţială de formare şi educatie a copilului, familia se gaseste de multe ori în
contradictie cu şcoală şi chiar cu comunitatea socio-culturală sau profesionala.
Ca unitate/cuplu de adulti ea traieste drama complexitatii situatiilor economice, culturale
şi de relationare din epoca noastra.
Ca grup divers de adulti, copii şi tineri care construiesc impreuna valori sociale, traditii şi
propria cultura, familia simte prima apasarea problemelor legate de recesiunea
economică, de criza culturii şi de dificultatile de comunicare interumana din ultimii ani.
Paradoxal, cu cat se perfectioneaza mai mult mijloacele de comunicare în masa, cu atat se
simte mai mult o lipsa de comunicare interumana, în special în sensul relatiilor socio-
afective. Prin toate aceste dimensiuni se extinde preocuparea de a optimiza şi eficientiza
relatiile dintre oamenii, comunicarea afectiva şi tehnicile de apropiere, negociere,
cooperare şi colaborare.
Familia reprezintă una din cele mai vechi forme de comunitate umana, o instituţie stabila
cu rosturi fundamentale pentru indivizi şi pentru societate (M. Voinea, 1996). Familia
trebuie inteleasa în special ca grup uman de baza şi ca realitate socio-umană determinata
de relatiile de cuplu, de cele parentale dar şi de legaturile implicate în succesiunea
generatiilor şi în viaţa domestica în comun. Ca şi concept, familia inseamna mai mult
decat grupul familial. Termenul de familie se refera şi la constelatia de roluri şi influente,
pe cand termenul de grup familial are în vedere numai caracterisicile determinate de
legaturile de rudenie.
J.S. Bruner considera că, admitand ca toţi oamenii sunt în esenţa lor umani, aceasta
umanitate este determinată de tipul de copilarie pe care au trăit-o. A. Berge consideră
familia un fel de cooperativî de sentimente, care indulceste pentru fiecare membru,
loviturile mai grele ale vietii, repartizand efectele pentru toti.
Atunci cand ne referim la formarea şi dezvoltarea copilului, familia este considerata ca
primul grup social din care acesta face parte.
Ca grup de persoane, familia este caracterizata prin:
 legaturi de rudenie ( prin casatorie, prin nastere, prin adoptie, etc);
 viaţa comuna;
 legaturi de sentimente;
 aspiraţii şi interese comune;
 istorie comuna.
Pe masura ce societatea umana s-a dezvoltat, familia a devenit tot mai mai mult
responsabila fata de urmatoarele aspecte care privesc cresterea şi educatia copiilor:
 mentinerea continuităţii biologice a individului şi societatii (prin procreerea,
formarea şi educarea copiilor);
 mentinerea continuităţii culturale prin transmiterea mostenirii culturale în
procesul socializarii;

2
  satisfacerea nevoilor emotionale, a trairilor intime, asigurand sentimentul
sigurantei şi mentinerii personalitatii;
 integrarea socială a membrilor ei prin procesele de orientare, educare şi
socializare.
Precizam şi diferenţiem urmatoarele funcţii jucate de familie în viaţa membrilor ei:
economică, biologică, de sprijin prin siguranta afectiva (dragoste şi camaraderie),
de comunicare interumana, culturală, educativă, de socializare.
Daca organizam aceste funcţii în raport cu cresterea şi educarea copiilor, putem
considera ca ele sunt:
▄ biologice (de procreere şi securitate biologică);
▄ economice, de creare a conditiilor necesare satisfacerii nevoilor de baza;
▄ de securitate afectiva;
▄ de integrare socială primara;
▄ de reglare a interactiunilor dintre copil şi mediul social.
Familia constituie mediul în care copilul se naste, traieste primii ani ani ai existenţei
personale, se dezvolta şi se formeaza pentru viaţa. Ea reprezinta un prim instrument de
reglare al interactiunilor dintre copil şi mediul social. Are rolul central în asigurarea
conditilor necesare trecerii prin stadiile de dezvoltare ale copilariei, conditii ce stau la
baza structurarii personalitatii individului.
În familie copii sunt crescuti, socializati, protejati şi isi apropie valorile culturii şi ale
moralei. Ei se dezvoltă fizic, psihic, moral şi spiritual prin amprenata mediului familial.
În familie se realizeaza integrarea socială primara a copilului. Odată cu intrarea în
şcoală se va incepe integrarea secundara.
Iata de ce modul de relationare din familie, climatul afectiv şi modelul socio-cultural
al acesteia sunt importane în construirea comportamentelor sociale şi integrarea socială.
Prin relatiile sale cu mama, cu tata şi cu fratii, copilul se integreaza în relatiile sociale, se
apropie de societate, isi cunoaste valoarea şi incepe sa-şi formeze imaginea de sine.
Procesele de descoperire a propriei persoane, a cunoasterii de sine, a identificarii
persoanei, construcţia imaginii de sine şi a încrederii în forţele proprii au loc în primii ani
de viaţa, ani care sunt petrecuti în familie.
Adaptarea la societate şi apoi integrarea în relatiile sociale au loc la nivelul relatiilor de
familie. Invatarea primelor comportamente sociale, prin imitatie şi prin interactiune se
produce în mica copilarie şi e dependenta de tipul relatiilor din familia de origine.
Din punct de vedere al dezvoltarii individuale familia ofera:
 primul grup social în care copilul exerseaza comportamente sociale şi se
descopera pe sine;
 climatul de siguranta afectiva necesar dezvoltarii componentelor
personalitatii atat la varstele mici, cand este determinant, cat şi mai tarziu,
cand constituie factor de echilibru şi compensare în rezolvarea
problemelor sociale;
 este primul mediu de crestere şi dezvoltare intelectual, motivational,
afectiv, estetic, moral;
 reprezinta modelul prim al comportamentelor sociale viitoare;
 legatura biologică de baza a individului;
 cadrul de dezvoltare a individualitatii şi posibilitatea valorizarii
individuale datorita incarcaturii afective care leaga pe membrii ei;

3
  leaga istoria între trecut şi viitor.
A.Adler considera ca sentimentul social incepe cu raporturile dintre copil şi familie şi
dintre frati şi surori, raporturi care se construiesc în familie. La şcoală, sentimentul social
este numai pus la incercare şi exersat.
Dupa un medic englez esenta familiei este în "CEI 4 C". Aceştia reprezintă:
 COMPROMIS;
 CONSIDERATIE;
 COMUNICARE;
 COOPERARE.
Exersarea acestor competenţe psiho- sociale de baza ofera copilului conditiile unei
socializari efective şi eficiente. Oricat de importante ar fi influentele procesului de
invatamant pentru devenirea copilului, în tot acest timp, el este membru al unei familii.
Este deja cunoscut faptul că valorile socio- morale ale familiei nu corespund perfect şi
intotdeauna cu valorile promovate de şcoală.
D. Goleman, (îPrefata la lucrarea Inteligenta emoţionala în educaţia copiilor, autori
Elias, M, Tobias S, Friedlander B,2002), specifică

“Viaţa de familie este este prima şcoală a emoţiilor. În acest creuzet intim, învăţăm să
recunoaştem emoţiile proprii, cât şi reacţiile celorlalţi la emoţiile noastre cum să gândim
aceste emoţii şi cum să le alegem reacţiile; cum să citim şi să ne exprimăm speranţele şi
temerile. Această şcolă emoţională nu însemnă doar ceea ce le spun parinţii copiilor lor
sau ceea ce fac pentru ei; ea presupune deasemenea modelele oferite de parinţi în ceea
ce priveşte felul de a-şi trata propriile emoţii şi pe cele care apar în relaţia soţ-
soţie”(p.3).

Putem sintetiza ca familia este unicul grup social caracterizat de determinarile

naturale şi biologice, singurul în care legaturile de dragoste şi consanguinitate
capata o importanta primordiala prin interacţiunile multiple şi determinante între
toţi membrii ei. Ăn acest creuzet de relaţii, valori şi sentimente copilul primeşte
forţa şi imbodul principal al dezvoltării sale.

1.2. Contextul schimbărilor în viaţa familiei actuale: relaţii şi tendinţe.

Familia are o istorie care se confundă cu dezvoltarea civilizaţiei umane. Familia de azi
este familia timpurilor actuale, se confruntă cu provocările ei şi cu căutările efervescente
ale modelelor şi practicilor sociale moderne. Cartea de faţă doreşte să afirme posibilitatea
de a sprijini funcţiile educative ale familiei, de a interveni socio-educaţional în
ajutorul creşterii şi educării tinerei generaţii. În acest prim capitol voi încerca să descriu
cum şi în ce manieră este percepută familia azi pentru a identifica dimensiunile şi valorile
necesare unui sprijin de calitate.
Desigur prima formulare necesară în construcţia noilor roluri ale familiei precum şi în
descrierea sprijinului socio-educaţional de care aceasta are nevoie este inventarierea
provocările actuale şi precizarea schimbărilor la care ea trebuie să facă faţă.

Familie-societate.

4
Primul element al analizei este tipul de relaţie stabilită între familie şi societate. Ioan
MIHAILESCU (1999) consideră familia modernă ca un barometru al schimbărilor
multiple şi complexe existente în lume. El caracterizeaza familiile moderne intr-o
maniera complexă şi integrativă  în raportul lor cu societatea :
»  Familiile din societatile contemporane, fie ele dezvoltate sau în curs de dezvoltare, au
suportat în ultimele decenii transformari profunde(……)Temenul de familie a devenit tot
mai ambiguu, el tinzand sa acopere astazi realitati diferite de cele caracteristice
generatiilor precedente…..Opinia curenta, preluata deseori şi în discursul politic şi
stiintific, afirma ca familia este cea mai fidela pastratoare a traditiilor, a valorilor
nationale, ca este unul dintre cele mai conservatoare (în sensul bun al termenului)
segmente sociale. Contrar acestor opinii, familia este mai putin depozitara şi mai curand
barometru al tuturor schimbarilor sociale. Ea a devenit tot mai sensibila la toate
principalele transformari petrecute în societate.( p7)

Autorul exprima faptul ca :familia de azi cauta sa se debaraseze de « gloria

conservatorismului  de « meritul » de a pastra valorile tradiţionale. Mai curand el
intrevede un proces vizibil de emancipare, de democratizare, laicizare şi liberalizare
a vietii de familie. El evidentiaza şi opozitia pe care o manifesta uneori familia modernă
fata de normele legale sau etice promovate de societate.
În aceeasi masura el identifica şi aparitia unor disfunctii familiale determinate de
schimbarile economice şi sociale ale lumii moderne. Schimbarile petrecute în modelele
familiale şi în comportamentul familial au un interes real pentru intreaga societate. Este
necesar să admitem ideea complexitatii relatiilor din interiorul şi exteriorul familiei
precum şi faptul ca situatia familiei este în interdependenta cu situatia economică,
socială, culturală şi politica a lumii moderne.
Fără această perspectivă realistă şi comprehensivă nu putem interveni adecvat în sprijinul
familei. Se cunoaşte din literatura de specialitate faptul că în esenţa, dinamica familiei
este interdependenta cu dinamica societatii. Realtiile dintre familie şi societate se
manifesta în mai multe directii (Ioan MIHAILESCU 1999 p.8-9):
- Familia este sursa proceselor demografice care, din punct de vedere cantitativ,
determina reproducerea şi dezvoltarea fortei de munca şi a masei de consumatori ;
- Prin intermediul socializarii interne, familia exercita, din punct de vedere
calitativ, o influenta puternica(dar nu autonoma)asupra nivelului de dezvoltare
fizica, intelectuala şi morala a copiilor şi tinerilor, din generatiile respective, ceea
ce le face mai bune, egale sau mai rele cu generatiile precedente. ( cresterea
calitativa a populatiei) ;
- Familia este unul din principalii factori care asigura mentinerea identitatii
culturale naţionale ;
- Inegalitatile în nivelul moral, educational şi cultural al familiilor au
repercursiuni directe asupra fixarii şi reproducerii, chiar asupra inegalitatiilor
sociale, asupra aparitiei de noi pături sociale. Familia .permanetizeaza
inegalitatile, ceea ce este contrar premiselor de justitie socială.

Relatiile dintre familie şi societate trebuie nuantate tinand cont de conditiile antinomice,
adica acelea care reunesc scopuri şi tendinte contradictorii. Aceste antinomii constituie un
element important al analizei familiei pentru că orientează eficient politicile sociale la

5
adresa familiei. Iată care sunt aceste antinomii după Ioan MIHAILESCU (1999, p.10-
11) :

- Exista o contradictie între obiectivul de progres social şi modelul de familie

pastratoare a traditiilor. Familia pastreaza şi acele valori care nu ar trebui pastrate
sau lupta impotriva unor valori noi.

- În multe societati exista o contradictie între cresterea cantitativa şi cea calitativa a

populatiei.

- Există o contradictie între tendinta de a ridica nivelul de educatie al familiei şi

cresterea fertilitatii. Cu cat creste nivelul de instructie numarul de copii este mai
mic.

- Se identifică o contradictie între politica de crestere a nivelului de trai şi cea de

cresterea a numarului de copii pe familie. Daca familia dispune de aceleaşi
venituri, numarul de copii afecteaza veniturile medii pe membru de familie şi
nivelul de trai al acesteia.

- Se cunoaşte o contradictie între incitarea angajarii femeilor în activitati economice

şi apelul la a educa copiii mai bine şi a indeplini mai bine sarcinile gospodaresti.

- În unele societati exista o contradicţie între principiile democratice care

încurajează divorţul şi insistenta pe stabilitatea familiei.

- O contradictie între democratizare şi laicizarea pe de o parte, şi promovarea unor

norme sociale ce nu pot fi explicate decat prin educatia religioasa (de exemplu
relatiile sexuale inaintea casatoriei)

- O contradictie între principiul egalizarii între sexe, varste, statute civile şi

persistenta unor atitudini negative fata de mame adolescente, persoane divortate,
casatoria la o varsta inaintata, etc.

- O atitudine contradictorie referitor la varsta la care trebuia sa aiba loc casatoria.

Pe e o parte e bine sa fie timpurie pentru a preveni relatiile în afara casatoriei şi pe
de alta, pentru stabilitatea menajului se recomanda mai tarziu.
- O contradictie între abolirea barierelor în alegerea partenerului şi promovarea
cuplurilor cu nivel asemantor de instructie. Apare un nou plan de conflicte
familiale determinat de şocurile culturale, alegerea partenerilor din alte medii
sociale, etc.
- Politica pronatalista gaseste ecou în special în paturile sociale cu un nivel de
instructie mai scăzut. Deci cresterea cantitativa duce la scaderea calităţii.
Aceste antinomii se completeaza cu altele în funcţie de realitatea socială a fiecarei ţări.
De rezolvarea lor depinde dezvoltarea familiilor iar politicile sociale care se adresează
familiei devin tot mai mult responsabile de acestea.

6
Se resimte nevoia de tot mai multe studii prin cercetări ştiinţifice asupra modelului
familiei actuale, studii care pot intra în contradictie cu modelul acceptat al familiei
perfecte, armonioase, impreganata de valorile nationale.

Societatea, dinamica ei şi multitudinea provocărilor evidenţiate influenteaza familia atât

direct cât şi indirect, adica contribuie la schimbarile din :
- Forma familiei ;
- Dimensiunile acesteia,
- Relatiile dintre parteneri;
- Relaţiile dintre generaţii.
Ioan MIHAILESCU (1999, p.9) enumeră elementele cele mai importante care pot
influenta predilect familia  :
- Schimbarea relatiilor de propietate şi a organizarii economice a societatii
modifica funcţiile familiei. Acţiunile din interiorul şi exteriorul familiei modifică
dimensiunile familiei şi relaţiile dintre parteneri ;
- Preluarea de catre societate a unor funcţii familiale tradiţionale favorizeaza
cresterea importantei relatiilor socio-afective dintre parteneri şi genereaza noi
modele familiale ;
- Mobilitatea socială şi profesionala dintr-o anumita societate este asociata şi cu
mobilitatea modelelor familiale şi a ideologiilor familiale
- Politicile familiei pot actiona direct sau indirect asupra dimensiunilor familiei şi
pot favoriza mentinerea sau expansiunea modelelor familiale dezirabile din
punctul de vedere al societatii globale.

«  Tuturor problemelor cu care se confrunta familiile trebuie sa li se gaseasca raspunsuri

şi soluţii în mod conştient şi la nivel societal, pentru a se armoniza interesele individuale
cu cele sociale  » (Ioan MIHAILESCU, 1999, p.12).

Familie-diversitate şi complexitate.
Al doilea element al analizei este reacţia familiei la diversitate şi complexitate ca şi
caracteristici ale lumii actuale.
Aşa cum am prezentat mai sus literatura de specialitate defineşte locul şi determinările
familei în raport cu societatea în dinamica şi complexitatea ei. În acelaşi timp e nevoie să
identificăm şi cum reacţionează familia la diversitatea şi complexitatea vieţii sociale
moderne.

„În aceste condiţii, este oare tatăl codamnat să nu mai reprezinte decât o funcţie
simbolică? Trebuie să se încăpăţâneze să îmbrace din nou strălucirea falsă a
patriarhului de odinioară, aşa cum ar dori conservatorii ? Sau trebuie, dimpotrivă, să
se transforme într-un educator binevoitor, aşa cum doresc moderniştii ? Dacă tatăl nu
mai este tată, dacă femeile controlează întru totul procreaţia şi dacă homosexualii au
puterea de-a ocupa un loc în procesul filiaţiei, dacă libertatea sexuală este deopotrivă
nelimitată şi legalizată, transgresivă şi normalizată, putem spune că existenţa familiei
este în consecinţă ameninţată ? Asistăm oare la naşterea unei atotputernicii a maternului
care va nimici definitiv fosta putere a masculinului şi a paternului în folosul unei

7
societăţi comunitariste ameninţate de două mari spectre: cultul sinelui şi
clonarea ?”( Elisabeth Roudinesco,2000, p.17)”

Toate mutaţiile actuale din mediul socio-economic au impact asupra familiei (Boutin G.
şi Durning P.1994 p. 20). Criza economică a anilor 70 din tarile occidentale este
recunoscuta ca avand o influenta deosebita asupra situatiei sociale. S-au manifestat şi
agravat fenomene ca: somajul, scolarizarea şi formarea profesionala a tinerei generaţii,
dificultatile de integrare a emigrantilor, probleme legate de aglomerarile urbane,
disproportiile între populatia bogata şi cea saraca. Ca urmare a crizei economice şi sociale
în campul scolar au loc procese şi schimbari negative cum ar fi : esecul scolar masiv,
analfabetismul, abandonul, violentele şi racketii, discriminarea şi marginalizarea tuturor
categoriilor defavorizate. În viaţa familiei s-au produs de asemenea o serie de mutatii
importante.
Situatia actuala a familiei poate fi prezentata (Boutin G.şi During P.1994) pornind de la
o tripla transformare petrecuta în următoarele sfere:
1. Formele vietii conjugale;
2 Modelele de gestiune a natalitatii;
3 Împartirea rolurilor parentale.
Formele vietii conjugale prezinta modificari semnificative putandu-se vorbi de o
dezinstitutionalizare a relatiilor conjugale.
Modelele de gestiune a natalitatii au în vedere educatia sexuala şi planningul familial. În
toate tarile occidentale este recunoscuta scaderea natalitatii. Se poate vorbi de stapanirea
natalitatii prin dezvoltarea generalizata a tehnicilor de contraceptie completata, în
majoritatea tarilor, de liberalizarea avorturilor.
Evolutia rolurilor parentale inregistreaza de asemenea mari schimbari. Se vorbeste
despre estomparea diferentelor dintre cei doi parinti şi de cresterea rolului tatalui în
familie. Desi numarul de copii a scazut se constata investitiile crescute în cresterea şi
pregatirea acestora pentru viaţa.
Dar, cel mai important aspect din punct de vedere educational este evolutia evidenta a
practicilor educative în familie.
Pentru surprinderea acestei situatiei autorii mentionati descriu doua aspecte
fundamentale:
a. Primul aspect este deschiderea către sprijin extern şi are în vedere faptul ca
familia nu mai are monopolul educatiei tinerei generaţii simtindu-se tot mai mult
nevoia, de la varstele foarte mici ale copilului, de sprijin extra-familial;
b. Al doilea aspect se refera la relaţia cu şcoala ca instituţie şi importanta
crescanda a scolaritatii intr-o societate extrem de competitionala. Drept urmare
tot mai multi parinti isi centreaza eforturile asupra pregatirii pentru viaţa scolara,
şi mai tarziu chiar se focalizează pe sprijinirea acesteia. Unii parintii se ocupa
direct de activităţile scolare, altii inscriu copiii la programe de stimulare timpurie
sau la cursuri de sprijin pentru copiii mai mari.
În raport cu indeplinirea sarcinilor educative, în familia modernă, se observa
anumite rasturnari de roluri. Daca pana mai ieri familia era considerata o unitate de
relatii marcate de autoritatea barbatului, azi vorbim de egalitatea de gen şi de nevoia de
valorizare a familiei în care femeia lucreaza şi se afirma profesional şi uman. În
ingrijirea, cresterea şi educarea copiilor, ambii parinti joaca roluri la fel de importante.

8
Pana şi la nasterea copilului, proces în care este certa paticiparea mamei, se cere tot mai
mult ca tatii sa asiste şi sa participe.
Referitor la importanţa şi sprijinul acordat copilului în familie, daca în familia
traditionala copilul era considerat ca valoarea centrala şi toate eforturile şi funcţiile
indeplinite de familie se subsumau cresterii, dezvoltarii şi educarii tinerei generaţii, azi se
petrece o "detronare a copilului" şi se pune tot mai mult accent pe parteneriatul din
interiorul familiei şi pe rolurile pe care le joaca interrelatiile dintre membrii ca şi
colaboratori şi parteneri de viaţa şi reusita socială.
Sprijin şi responsabilizare.
O alta tendinta ce caracterizeaza familia modernă se refera la raportul manifestat între
sprijinul necesar familiei şi autonomia şi responsabilizarea socială. Este identificat şi
analizat echilibrul între doua cerinte determinate de nevoile de baza ale familiei
 Nevoia de sprijin/suport
 Nevoia de autonomie şi de responsabilizare socială.

Sprijin, soluţii din partea societăţii şi responsabilizarea familiei.

Al treilea element este cel care se referă la răspunsul societăţii la transformările şi
nevoile identificate ale familiei.
În contextul descris celula familiala are o evolutie rapida în special de la sfarsitul anilor
60. Examinand politicile sociale cu precadere din tarile occidentale, se observa
transformari majore în relatiile dintre familie şi stat, ceea ce determina existenta şi
natura actiunilor conduse în directia membrilor grupului familial cu precadere asupra
parintilor. Mutatiile recunoscute în planul social evidentiaza familia ca un mediu în
dinamica şi transformare.
Societatea actuală nu mai poate lăsa la nivel individual răspunsul la toate aceste
provocări: politicile sociale se organizează tot mai clar în direcţia sprijinului legislativ,
economic, socioprofesional şi educaţional pentru familie, spre a –şi indeplini rolurile
privitoare la creşterea şi educarea copilor.
Se identifică valoarea familiei dar şi nevoia ca aceasta să fie recunoscută şi sprijinită în
rolurile sale cele mai importante: în primul rănd în modul în care îngrijeşte, creşte şi
educă tânăra generaţie. Se simte tot mai mult nevoia unor intervenţii interdisciplinare
cu rezonanţă în formarea şi dezvoltarea relaţilor din familie. Se evidenţiază tot mai
preganat însă că familia trebuie “ajutată pentru a învăţa să se ajute singură”. Este nevoie
de autonomizarea acestei, de crearea condiţiilor ca famila să îşi perceapă identitatea, să se
construiască şi să îşi rezolve cât mai eficient problemele. Responsabilizarea,
împuternicirea, ăntărirea familie constituie obectivele majore ale sprijinului social.
Referitor la funcţia educativă a familie, preocuparea este azi pentru crearea unor
mecanisme care să identifice resursele familiei, să le întărească şi să le dezvolte.
Autonomia funcţională a familie constiuie reperul de calitate a societăţii. Se elimină tot
mai mult ideea unui dependenţe totale de mecanismele de sprijin social şi se evidenţiază
autonomia şi libertatea de decizie în favoarea valorilor unanim acceptate la nivelul
societăţii. Altfel spus, familia este sprijinită dar, învaţă să sprijine pentru că este nevoie
de autodeterminare şi de model noi de practici sociale.
O sinteză a politicilor şi practicilor referitoare la familie.
O viziune concentrată a evoluţiei politicilor, practicilor şi teoriilor referitoare la rolul şi
locul familiei secolului XXI este precizată de Forumul European al Familiei, Atena,

9
1998. Acest Formum intitulat Familia în fata secolului XXI a conturat tendintele actuale
în reconsiderarea şi tratarea rolului familiei. La aceasta prestigioasa manifestare şi-au
spus punctul de vedere cei mai importanti specialisti şi cercetatori care se ocupa de
intelegerea rolului familiei în dezvoltara individuala şi în dezvoltarea socială.
Tema forumului s-a referit la Familia în Europa secolului XXI. Viziune şi instituţie-şi
a evidentiat atat tendintele concrete ale institutiei familiale cat şi evolutia cercetarii în
acest domeniu. Organizatorii au fost Foundation for the Child and Family, sub auspiciile
presedintelui Republicii Elene şi a Consiliului Europei, UNESCO şi Comisia Europeana
de Educaţie. Au participat atat oameni de stiinta cat şi decidenti politici. Au fost adusi
impreuna sub auspiciile forurilor de decizie europene practicieni, politicieni,
reprezentanti ai organizatiilor nonguvernamentale din aproape toate colturile Europei şi
observatori din intreaga lume, 300 de specialisti, profesori universitari din marile
universitati europene, cercetatori, oameni importanti pentru Europa şi pentru lume.
Scopul acestei reuniuni a fost sa atraga atentia tuturor factorilor responsabili asupra
situatiei actuale şi a perspectivelor familiei şi copilariei la inceputul secolului XXI.
Obiectivele urmarite de reuniunea amintita au avut în vedere
 redefinirea dimensiunilor şi caracteristicilor familiilor
diferite ale Europei de azi şi implicatiile lor în actualul context social, politic,
economic şi cultural
 precizarea dimensiunilor valoroase multiculturale legat de
diferitele modele de familie;
 identificarea solutiilor şi definirea problemelor cu care se
confrunta familiile de azi;
 identificarea solutilor specifice la problemele generale şi
particulare care definesc lumea de maine;
 oferirea unui cadru adecvat schimbului de experienta între
specialisti şi organizatii în favoarea familiei şi copiilor;
 formularea unor concluzii, ca recomandari generale, pornind de la factorii
implicati direct în analiza şi sprijinirea familiei şi copilului, care sa fie
transmise decidentilor politici în vederea aplicarii unor solutii cat mai
adecvate problemelor pe care le ridica prezentul şi în special viitorul.
În sinteza s-au exprimat urmatoarele idei şi tendinte:
Familia în Europa sfarsitului de mileniu XX este o instituţie complexa aflata intr-o
lume complexa.
Din perspectiva sociologica în Europa exista actual cel putin patru modele de familie.
Aceste modele caracterizeaza zone largi ale continentului legat de contextele socio-
economice şi culturale diferite. Se identifica diferenţele existente între modelul
occidental şi cel rasaritean, cel nordic şi cel meridional. În acelasi timp, în cadrul
fiecarei natiuni europene familia are propriile ei caracteristici şi trasaturi specifice, de
unde vine şi bogatia spirituala a bătrânului continent.
Analiza fenomenelor care se petrec la nivelul familiei de azi în Europa, prin intermediul
studiilor sociologiei familiei, are o influenta profunda supra deciziilor politice actuale atat
în sfera socială cat şi în cea educationala.
Se identifica doua fenomene generale contradictorii: convergenta şi divergenta. Exista
o miscare de convergenta a dimensiunilor şi caracteristicilor familiei care se manifesta
prin atentia tot mai crescuta care se acorda rolului familiei în viaţa individului şi în viaţa

10
socială, şi perceperea familiei drept refugiu din fata greutatilor existenţei sociale. În
acelasi timp se petrece un fenomen de divergenta marcat prin nevoia identificarii şi
personalizarii familiei ca instituţie socială şi ca grup social, atat în plan individual cat şi
în plan national şi european.
Provocarea centrala în Europa modernă este legată de gasirea echilibrului între
fenomenele relevate.
Familiile europene se confrunta azi cu o serie de probleme foarte grave: saracia şi
sensurile acesteia care influenteaza intreaga dezvoltare a familiilor, scaderea calitatii
vietii, copiii strazii, emigrantii, discriminarea pe criterii sexuale, etnice şi
intelectuale,etc. Aceste probleme se regăsesc în grade diferite în toate ţările.
Intrebarea centrală în Europa modernă este legată de gasirea echilibrului între fenomenele
relevate: divergenţă şi convergenţă.
Rolul statului în sprijinirea familiei: modelul statului protector/supraprotector tinde sa se
devalorizeze, vadind chiar "efecte perverse" ale protectiei substitutive (discriminare
pozitiva).
Cum familiile Europei se caracterizeaza toate prin fluiditate şi vulnerabilitate,
diferenţele existente intre modelele diferite sunt premiza bogatiei solutiilor la
problemele lumii de maine şi la reanalizarea funcţiilor familiei în general.
Funcţiile familiei sunt azi aceleaşi cu cele tradiţionale: asigurarea ordinii sociale între
generaţii; transmiterea morala, solidaritatea şi susţinerea între membrii.
Elementul central în analiza determinantelor familiei în Europa il constituie cunoasterea
şi analiza contextului socio-cultural şi abia dupa aceea a celui economic şi politic.
Diferenţele dintre familiile din Europa depind de contextul national dar şi de cel socio-
cultural, economic şi politic, fiind în general caracterizate în funcţie de:
 gradul de participare a statului la susţinerea familiei;
 fenomenul de singularizare/ individualizare a familiei;
 locul şi rolul copilului în viaţa familiei;
 modelele parentale determinate de traditie şi perceptii sociale.
Ca o tendinta comuna tuturor familiilor de azi este identificata nevoia de studiu/cercetare
asupra coordonatelor şi dimensiunilor actuale precum şi constructia identitatii individuale
caracterizata de autonomia persoanei şi de unitatea familiei. Vidul normativ actual de
care se vorbeste legat de familie, pune în prim plan nevoia de negociere cu toata
ambiguitatea pe care aceasta o naste.
Atitudinea abordata referitor la familia modernă, ca referinta în cadrul Forumului, a fost
extrem de pozitiva, usor idealista şi globalista.
Interesant de subliniat este şi faptul ca s-au facut trei referiri la Romania în cadrul
discutiilor purtate : una legată de copiii strazii, una de grupurile de tineri care migreaza şi
jefuiesc diferite localitati din occident şi una despre rezultatele pozitive obtinute în
reintegrarea copiilor orfani în familie de o asociatie nonguvernamentala. Problemele
legate de copiii strazii au fost semnalate de toate tarile europene ca o boala acuta a
societatii şi în special a familiei moderne.
Este de precizat şi faptul că s-au prezentat, analizat şi clarificat o serie de concepte socio-
pedagogice şi socio-psihologice considerate de referinta în intelegerea evolutiilor familiei
ca fenomen individual şi social: solidaritate între generaţii, armonia intrafamiliala,
negocierea în cadrul familiei, comunicarea între membrii, identificarea şi
autonomizarea persoanei şi familiei, responsabilitatea coeziunii familiale, tandretea

11
esentiala materna, statul supraprotector, calitatea rolurilor parentale, formare/
educare parentala, egalitatea sexelor, etc.
Se are în vedere de asemenea şi o “revalorizare a vietii domestice” dupa un model nou
de roluri parentale, care nu mai pune femeia sau copilul în centru ca regina/rege, ci
evidentiaza “parteneriatul de roluri” între femeie-barbat şi copil. Rolul mamei şi rolul
tatalui se redimensioneaza intr-o maniera de parteneriat.
Referitor la locul şi rolul copilului în familia europeana de azi, este avansata
imaginea unui " cosmopolit eficace" în defavoarea "competentului" de care are nevoie
societatea. Pozitia de "rege" a copilului în cadrul familiei este detronată şi se accentueaza
idei ca: responsabilitate, autonomie, participare, implicare şi valorizare.
Desi mama ramane polul afectiunii, tatal este perceput ca un partener numai în masura în
care educatia presupune inca de la inceputurile ei o alta viziune asupra rolurilor
masculine. Baiatul trebuie învăţat de mic ca este "viril" sa faca treburi gospodaresti"
casnice. Apar între membrii familiei o serie de conflictele de rol (nevoia de largire a
rolurilor tatalui, între copii şi parinti, etc). Devine obligatia statului de a oferi posibilitatea
medierii acestor conflicte şi de a construire a unor relatii armonice pozitive.
Se tinde spre o cooperare necesara a tuturor membrilor familiei; coordonarea intereselor
fiecaruia în folosul tuturor (identificare şi cooperare).
Drepturile copilului sunt inca o aspiratie pentru majoritatea statelor. Cel mai mult apare
nevoia de a se cerceta drepturile copilului la alegere libera şi la decizie personala în
cadrul familiei, cercetari care pot aduce solutii educative viabile şi necesare tuturor.
Europa de maine se caracterizeaza prin rapiditatea mutaţilor socio-culturale şi
individualizarea familiei în contextul sau socio-cultural.
Directiile unei orientari generale a politicilor familiale trebuie sa tina seama de:
diferenţele mari dintre societati diferite; solidaritatea dintre generaţii; comunicarea
dintre generaţii; importanta data voluntariatului impreuna cu reducerea servicilor
directe oferite de stat.
Ca o tendinţă generală a discutiilor din Forum imaginea familiei în Europa de azi este
mai mult în armonie decat în criza sau în conflict.
Discriminarea este inca o problema centrala în Europa şi prevenirea şi combaterea ei
constituie prioritate în programele educative.
Europa este un melanj de traditionalism şi modern. Familia a fost şi este bine sa
ramana un refugiu pentru indivizi în fata problemelor complexe ale societatii moderne.
Pe de alta parte, nu exista solutii miracol la problemele lumii moderne şi nici
organismele internationale nu pot da modele; ele dau recomandari generale, incurajeaza
schimbul de idei şi expertiza pentru ca solutiile sunt individualizate de contextul
sociocultural şi national.
Concluziile Forumului European al Familiei au evidentiat atat importanta familiei ca
instituţie cat şi nevoia de sprijin pentru intarierea rolului ei în viaţa individuala şi socială.
Enumeram în continuare principalele idei de sinteza care s-au desprins din documentel
Forumului:
 Realitatea familiei secolului XXI se prefigureaza extrem de
complexa şi variata.
 Preocuparea pentru revigorarea şi revalorizarea familiei ca instituţie
fundamentala a societatii este prioritara în politicile Europei.

12
  Solutiile de tipul "statului providential", " mama polarizator al activitatilor
"," mama regina", " copilul rege"," bunicii substitut al parintilor", sunt toate
depasite de nevoia de “parteneriat” şi “negociere între membrii familiei”.
Au fost concretizate ca puncte de reper în strategiile viitoare trei idei fundamentale;
1. În contextul complex şi variat contemporan familia este complexa şi variata.
Exista noi forme de familie şi caracteristica generala a familiei în Europa este
fragilitatea, fluiditatea şi vulnerabilitatea intregului.
2. Europa trage un semnal de alarma referitor la familia de maine. Familia este cel
mai productiv şi mai vulnerabil grup social. Excluderea socială tinde sa produca o
pierdere a identitatii Europei. Nu este vorba doar de supravietuirea unor persoane
sau a unor traditii ci de supravietuirea identitatii socioculturale a Europei. Este
clar ca parintii nu pot face fata sarcinilor educative şi de aceea familia
trebuie sprijinita educativ şi social.
3. Secolul XXI se precizeaza ca o redefinire şi o revalorizare a relatiei comunitate,
societate, familie, cultura. Pentru aceasta este necesara o cooperare şi o colaborare
continuua; sa lucram impreuna pentru o politica mai buna pentru copiii din toate
tarile noastre.
În Europa exista o prioritate pentru programele de educare şi responsabilizare a familiei
dar şi pentru cercetarea modelelor diferite şi a solutiilor variate existente.
Conceptele cele mai importante cu care se opereaza azi în sprijinirea şi educarea familiei
se refera la:
- armonia familiala,
- negocierea solutiilor la problemele individuale,
- eliminarea discriminarilor pozitive sau negative
- responsabilizare,
- participare şi parteneriat.
Se vorbeste şi se acţionează tot mai mult în organizarea unor programe tintite de educare
şi formare a atitudinilor şi competentelor parentale la nivelul familiei moderne.
Programele de educare a familiei constituie o prioritate în masura în care trebuie sa le
desfasuram sub forma unor cercetari-actiune a caror rezultate trebuie cunoscute de cat
mai multi parteneri.

1.3. Cerintele/ nevoile familiei

Dupa analiza realitatilor complexe contemporane, identificam în planul general uman
doua nevoi fundamentale ale familiei:

- Nevoia de autonomie şi responsabilizare socială .

- Nevoia de sprijin

Fiecare familie traieste intr-o continuua dependenta de societate, de relatiile cu celelalte

familii şi are nevoie de sprijin pentru a-şi gasi sensul şi locul în comunitatea din care face
parte. În acelasi timp este evidentiata nevoia de autonomie, de identitate şi independenta
manifestata de toate familiile. În planul social este esential sa legam independenta de
responsabilizare şi afirmare socială. Fiecare familie are locul şi rolul ei în mersul
societatii. Din dinamica relatiilor care se instituie între familii şi între familii şi societate

13
se contureaza cerintele sociale ale familiilor dar şi raspunsurile institutionale la aceste
nevoi.
Indiferent de identitatea sa, fiecare familie manifesta o serie de cerinte fundamentale pe
care le putem defini ca nevoi de baza. În plan particular cercetarile în domeniul sprijinirii
familiei identifica urmatoarele nevoi de baza ale familiei
* informationale,
* afective,
* educative.
* culturale
* economice,
*de sanatate şi medicale,
* de orientare (în sfera socială, individuala şi a
interrelatiilor).
Nevoile familiei se manifesta variat în momente diferite de constitutire şi dezvoltare.
Toate sunt la fel de importante. Putem sa evidentiem, nevoi intiale, nevoi permanente şi
nevoi în criza.
1. Nevoile initiale de formare a grupului familial apar chiar inainte de formarea
acestuia. Ele au în vedere cunoasterea reciproca a cuplului în planul socio-emotional,
manifestata ca o cerinta/nevoie de informare, pentru buna functionare a relatiilor. Între
aceste cerinte initiale apare şi responsabilizarea pentru cuplu/grup ca şi pentru fiecare
membru, ca o cerinta/nevoie de informare şi impartasire de informatii. Formarea pentru
viaţa în comun are şi ea cerintele ei. Putem considera ca aceasta este o forma de educatie
incidentala.
2. Nevoile permanente au ca obiect
- Susţinerea economică, culturală şi emoţională;
- Unitatea şi coeziunea grupului;
- Pastrarea şi funcţionarea sa;
- Cresterea şi educarea tinerei generaţii.
Aceste nevoi se manifesta în interrelatie cu funcţiile familiei (economică, educativă,
culturală şi de integrare şi realizare socio-umana ).
Fiecare determină nevoi specifice de sprijin, de la informare şi educatie a familiei sau
educatie parentală şi până la servicii medicale, de asistenta socială extra şi intrafamiliala.
Pe parcursul indeplinirii functiei sale educative familia necesita de foarte multe ori sprijin
în cresterea şi educarea copiilor precum şi în determinarea şi clarificarea rolurilor fiecarui
membru în viaţa copilului ca şi în viaţa familiei în general.
3. Nevoile în situatiile de criza. Familia are nevoie de sprijin în special în
momentele de criza, de disolutie sau ruptura cand se destrama cuplul initial sau se separa
membrii familiei din motive diferite.
În societate trebuie sa existe permanent un climat de respect al familiei şi de promovare a
valorilor morale şi culturale pe care aceasta le sustine. Copiii trebuie crescuti în spiritul
importantei grupului familial, al moralei şi al necesitatii interrelatiilor optime din familie.
Familia are nevoie sa fie sprijinita sa creasca copiii în spiritul respectarii şi sustinerii
permanente a legaturilor familiale care constituie o valoare suprema în cultura şi
civilizatia umana. Importanta familiei este dependenta de pastrarea valorilor de traditie,
unitate, comportamente comune şi sprijinul şi valorizarea reciproca a membrilor. Exista o

14
cultura a familiei pe care societatea trebuie sa o incurajeze în favoarea cresterii tinerei
generaţii intr-un climat cat mai relaxat şi potentator dezvoltarii personale.

1.4. Analiza nevoilor familiei în cadrul modelului centrat pe familie

Evaluarea şi interventia centrate pe familie din modelul prezentat de Dunst, Trivette şi
Deal (1988) consideră ca fiecare familie are rolul de jucator principal în deciziile
privitoare la interventie şi în focalizarea activitatilor necesare acesteia. Exista o diferenta
foarte mare în acest mod de a evidentia nevoile familiei şi modul traditional în care
acestea erau percepute şi analizate.
De aceea se presupune ca orice familie trebuie sa aiba necesarul de informatie pentru a
lua decizii bine informate, inteligente, sa aiba ocazii sa-şi foloseasca capacitatle existente
şi sa invete noi competente necesare pentru a-şi exercita alegerile.
Nevoile sunt definite în modelul centrat pe familie ca acele conditii determinate de
discrepanta dintre situatia reala a familiei şi dorintele legate de aceasta situatie.
Tipurile de nevoi în modelul centrat pe familie. Conform lui Weissbourd (1987, apud
Trivette şi Deal, 1988) toate nevoile familiilor pot fi acoperite prin programe de sprijin şi
cu ajutorul persoanelor din sistemul de retea socială dacă se identifică statusul
socioeconomic şi se recunosc caracteristicile de bază. Familiile au nevoie de resurse şi de
sprijin. Se poate spune ca exista doua seturi de conditii care determina sau influenteaza
nevoile unei familii (Trivette şi Deal, 1988, p.90).
1. Nevoi determinate de viaţa zilnica;
2. Nevoi care variaza în funcţie de schimbarile din viaţa familiei, fie ele anticipate sau
nu.
Exemple: nevoia de resurse financiare pentru asigurarea hranei (1) şi nevoia de informatii
pentru orientarea scolara a copiilor(2).
Categoriile de nevoi. Lista oferita de Dunst, Trivette şi Deal (1988) include 12 grupuri
de nevoi:
1. Nevoi economice
2. Nevoi fizice şi de mediu
3. Nevoi de hrana şi imbracaminte
4. Nevoi medicale şi de stomatologie
5. Nevoi vocationale şi de incadrare în munca
6. Nevoi de transport şi comunicare
7. Nevoi de imbogatire/dezvoltare şi de educatie
8. Nevoi de educatie a copiilor şi de interventie
9. Nevoi de ingrijire a copilului
10. Nevoi de recreere
11. Nevoi emotionale
12. Nevoi sociale şi culturale.

Determinantii nevoilor. Exista o serie de situatii diferite, factori, conditii care

influenteaza ceea ce se defineste ca « nevoi ale familiiei ». Dupa autorii mentionati
(1988, p.91) sunt identificate patru conditii/circumstante care influenteaza nevoile şi
modul lor de acoperire :
1. Schimbarile normative sau non-normative din ciclurile vietii. În fiecare familie
sunt identificate anumite schimbari normative cum ar fi : casatoria, nasterea unui

15
 copil, intrarea la şcoala, etc şi non-normative cum ar fi nasterea unui copil cu o
dizabilitate, un accident, schimbarea casei sau serviciului, etc.
2. Structura şi organizarea familiei. Acestea se leaga de modul în care sunt
identificate şi acoperite nevoile permanente ale familiei. Familii monoparentale,
aflate în divorţ, familiile cu mai multi copii, etc.
3. Credintele şi valorile culturale, etnice şi religioase. Acestea au un rol insemnat în
modul în care traieste şi se dezvolta fiecare familie şi sunt în acelasi timp foarte
diferite de la o familie la alta.
4. Contextul comunitatii. Caracteristicile comunitatii în care traieste familia,
influenteaza nevoile şi dorintele legate de indeplinirea acestora. Exemple:mândria de
a aparţine unei comunităţi, aranjamentel casei, siguranta cartierului, relatia scoală-
familie, etc.

Această analiză se materializează într-o taxonomie a nevoilor familei care se bazează pe

studiile efectuate şi pe modelul « centrat pe famile ».

TAXONOMIA NEVOILOR FAMILIEI

Categoriile de nevoi Resursele necesare

Economice Bani pentru necesitati
Bani pentru urgente
Bani pentru nevoi speciale/proiecte
Bani pentru viitor
Nivel stabil de viaţa
Fizice Mediu curat
Casa cat mai adecvata(spatiu, siguranta,
mobilier)
Vecinatate sigura (protectie)
Caldura, apa, instalatii adecvate
Casa accesibila şi pentru alte resurse
Resurse pentru reparatii şi mentinerea casei
Hrana/imbracaminte Hrana adecvata, cel putin doua feluri pe zi
Haine suficiente pentru fiecare sezon
Mijloace de curatare şi ingrijire a hainelor
Medical/dental Profesionisti de incredere în domeniu
Ingrijire medicala generala şi deurgenta, cat
mai adecvata
Mijloace de a folosi ingrijirea medicala şi
dentala
Vocational Ocazii pentru a munci
Satisfactii legate de munca
Siguranta unei slujbe
Munca accesibila şi la dispozitie
Transport/comunicare Mijloace de deplasare pentru membrii
familiei
Mijloace de a comunica cu rude, prieteni şi

16
 ale surse de sprijin
Educatia adultilor Ocazii adecvate de educatie pentru adulti
Resurse de educatie pentru adulti accesibile
Educatia copiilor Ocazii de educatie accesibile pentru copii
Ocazii/activitati care ajuta educatia/jocul cu
copiii
Jucarii adecvate şi materiale de educatie
Ingrijirea copilului Ajutor în ingrijirea zilnica
Sprijin de urgenta în ingrijirea copilului
Crese şi locuri de supraveghere a copiilor
în situatia în care parintii muncesc
Locuri de relaxare în ingrijirea copiilor
Recreationale Ocazii pentru recreerea membrilor familiei,
A cuplului, a familiei în intregime
Facilitati de recreere pentru membrii
individuali, cuplu, şi familia în intregime
Emotional Relatii pozitive intrafamiliale
Relatii pozitive în afara familiei
Prietenii şi colaborari
Simtul de apartenenta la familie sau grup
Ocazii de petrecerea timpului cu persoane
importante
Cultural/social Ocazii de impartasire a valorilor culturale,
etnice, şi legate de experienta altora
Ocazii sa fie implicati în problemele
comunitatii/culturii
Implicare accesibila în comunitate/cultura

Ni se pare de interes ca la acest moment al descrierii nevoilor familie să prezentăm şi un

model de instrument de identificare a acestora. C. Dunst şi A.Deal propun următoarele
întrebări pentru chestionarele care indentifică nevoile familei ( Dunst, C. Trivette C. şi
Deal, A, 2000, p.98)
 Care sunt nelinistile şi interesele familiei ?
 Ce caracteristici, factorii ori conditii contribuie la nelinistile şi interesele
familiei ?
 Care sunt nevoile şi aspiratiile care deriva din nelinistile şi interesele
familiei ?
 În cel mod-fel isi defineste familia nevoile (aspiratiile, scopurile)?
 Exista un consens sau o neintelegere cu privire la nevoile familie? Cum poate
fi rezolvata o eventuala neantelegere?
 Exista şi alte nelinisti şi interese pe care şi le exzprima mebrii individuali ai
familiei?
 Daca exista nevoi individuale în ce modalitati ceilalti mebrii ai familiei sunt
suportivi şi agreaza valorizarea nevoilor şi aspiratiilor personale?

17
  Exista motive rationale ca alte nevoi sa nu fie definite ca importante pentru
familie? Daca este asa, care sunt motivele? Daca nu, ce căi există pentru a
sprijini familia să le identifice şi să vadă situatia în mod diferit?
 Are familia timp şi energie sa-şi rezolve nevoile? Daca nu, de ce? Ce poate fi
facut sa se schimbe situatia?
 Familia vede ca benefic sa daruiasca timp şi energie pentru a-şi rezolva
nevoile? Daca nu, care sunt caile sa isi impartaseasca perspectivele diferite
asupra propiei lor situatii?

În esenţă putem considera că este orice formă de sprijinire a familie trebuie să pornească
de la cunoaşterea nevoilor acesteia. Pe de altă parte, familia trebuie sprijinita şi ca tot, ca
grup cu caracteristici proprii şi cu probleme unice, dar şi ca unitate formata din
individualitati care au roluri diferite, şi indeplinesc sarcini variate în cadrul grupului
initial.

1.5. Politicile si interventiile sociale in sprijinul familiei si copilului în problematica

cresterii, ingrijirii si educarii copiilor.
Amploarea politicilor familiale este variabila de la tara la tara. Exista preocupari in
sprijinirea cu precadere a persoanelor si familiilor aflate in dificultate. Pentru toate aceste
nevoi identificate de directiile de cercetare si de practicile familiale trebuie gasite forme
de interventie si sprijin eficient.
De foarte de mult timp este recunoscut si inteles faptul ca grupul familial creste copiii si
realizeaza cu acestia legaturi de filiatie, de alianta si de corezidenta. Istoric vorbind,
parintii au fost primii educatori ai copiilor, inainte de a impartasi aceasta responsabilitate
cu preotii si mai tarziu cu profesorii. Pe masura ce s-a identificat nevoia de educatie si
sprijin a unor categorii vulnerabile de copiii, societatea a retras din familie pe aceia care
prezentau dificultati grave si i-a incredintat unor familii de adoptie sau unor
institutii/internate care sa exercite responsabilitatile educative in locul parintilor.
Azi se constata o dezvoltare considerabila a actiunilor in sprijinul familiilor pentru a
determina limitarea plasarii copiilor in institutiile care inlocuiesc familia. Se vorbeste in
ultimii ani de deziinstitutionalizare ca de o actiune complexa care inseamna:
 retinerea copiilor in familiile de origine
 sprijinirea familiilor sa faca fata socio-educational si economic sarcinilor de
crestere si educare a copiilor
 transformarea institutiilor rezidentiale in centre de sprijin, deschise, flexibile
ca durata, acces si orientare.
 dezvoltarea serviciilor de sprijin a copiilor in diversitatea situatiilor de risc si
dificultate.
S-au dezvoltat servicii de sprijin pornind de la situatiile cele mai dificile cu care se
confrunta copiii si familiile. Esecul scolar, dificultatile de adaptare, riscurile unor
comportamente parentale violente, etc. Cand un copil are o deficienta si aceasta se
transforma intr-un handicap fizic sau mental grav, cresterea si educarea lui devine tot mai
mult o problema care trebuie rezolvata de profesionisti (impreuna cu parintii) si nu prin
plasarea intr-un internat specializat (camin spital, camin şcoală) cum era pana nu demult.
Se accentueaza azi ideea de a sprijini parintii si nu de a-i substitui.

18
Se identifica tot mai clar nevoia unor interventii in primul rand asupra parintilor,, în
cadrul familiei, atunci când ne referim la sarcinile educative, pentru a-i:
- Forma
- Sustine
- Sprijini.
Cele mai numeroase studii psihopatologice si despre inadaptarile sociale, au tendinta de a
gasi cauzele in disfunctile celulei familiale care primeste in acelasi timp si problematica
ivita din diversele si complexele transformari ale societatii. Domeniul esecului scolar, de
exemplu, care are o incidenta mare in adaptarea sociala a tinerei generatii este analizat
legat de fenomene ca somajul, delicventa, toxicomania, sarcini in adolescenta,etc.
Studiile dovedesc ca o mare parte a cauzelor esecului scolar se datoreaza ingrijirii si
educatiei oferite de familie.
Niciodata familia nu a fost mai solicitata, si rolul sau nu a fost niciodata atat de mare
ca azi. (Boutin si During, 1994).
O alta idee relevanta in campul preocuparilor socio-educative de azi este importanta care
se acorda calitatii mediului familial si nevoia de a adapta acest mediu pentru a face fata
problemelor de dezvoltare ale copiilor (educatia timpurie) pentru a mentine in sanul
familiei naturale cat mai multi copiii, chiar si in cazul deficientelor congenitale. In SUA
se vorbeste de "planificarea permanenta" ca de un sistem, ansamblu de dispozitii care
permit mentinerea, cu un sprijin acordat parintilor, a copiilor in dificultate majora sau
maltratati, in familia lor naturala.
Se remarca ca o necesitate a optimizarii politicilor de crestere si educatie a copiilor
participarea familiei la educatie si ingrijirea centrata pe familie. Aceasta se refera la
nevoia de a sprijini familia cu precadere in perioada copilariei mici a copilului.In
varsta de la 0 la 7 ani copilul primeste majoritatea influentelor care determina directia
dezvoltarii personalitatii sale. In aceasta perioada, principalul responsabil de dezavoltarea
si devenirea individului este familia. Sa ne gandim astfel ca o interventie timpurie asupra
unor deficiente sau a unor tulburari care pot fi congenitale, devine benefica si rezolva
adaptarea si integrarea copilului in mediul social din care face parte si mai apoi in mediul
largit. Cu cat se intevine mai repede cu atat problemele raman doar starturi cu obstacole
si nu deficiente sau incapacitati. In aceeasi masura un start intr-o familie cu probleme,
care nu asigura satisfacerea principalelor nevoi ale copilului mic, constituie adevarate
riscuri in dezvoltarea acestuia. Participarea familiei la "interventia timpurie" are in vedere
tocmai importanta acesteia in raport cu anumite riscuri ale dezvoltarii. Daca familia este
partenerul profesionistilor orice problema de dezvoltare poate fi redusa sau chiar
inlaturata. Conceptul care sintetizeaza participarea familie la interventia timpurie este
"ingrijirea centrata pe familie". El are in continut organizarea si planificarea serviciilor de
sprijin pentru copilul mic in asa fel incat familia sa fie un partener real. Aceste
consideratii fac sa se schimbe chiar modul de percepere si de realizare a serviciilor de
sprijin pentru copil si familie. Este vorba de serviciile medicale, sociale si educationale.
Toate aceste activitati sunt intelese azi ca un complex de servicii cu adresa educationala
caci nu numai copilul este educat ci si familia trebuie sa faca fata noilor roluri pe care i le
impune cresterea, ingrijirea si educarea copiilor in societatea moderna. Se pune problema
de a acomoda toate interventiile in favoarea copilului la cerintele si nevoile familiei si nu
de a gasi locul acesteia in cadrul lor. Pentru ca familia sa modeleze sistemul, creand cu
ajutorul persoanelor care realizeaza servicii acele modalitati de sprijin care ii satisfac

19
cerintele asa cum sunt ele exprimate prin membrii acesteia este nevoie de informare si
educare. Pe masura ce familiile incep sa inteleaga si sa fie parteneri in activitatile de
sprijinire a propriilor lor copii, parteneriatul acesta ii poate ajuta sa ramana implicati,
vizibil si activ in decursul intragului proces de scolarizare si mai apoi de integrare sociala
a copiilor.

1.6. Modelul centrat pe nevoile familiei: împuternicirea şi întărirea familiei.

Famila are nevoie de sprijin social pentru a creşte, şi educa şi integra social urmaşii.
Acest sprijin este subiectul intervenţiilor actuale în favoarea familiilor. Cât de mult
trebuie oferit sprijinul, cum, prin ce modalităţi, care este particiaprea părinţilor şi care
este contribuţia profesioniştilor ?. pentru a răspunde la toate aceste întrebări trebuie să
pornim de la o anumită viziune: să descriem modelul de lucru la care aderăm. Sprijinul
acordat familiei este un sprijin determinat de drepturi şi care implică responsabilizare.
Atât pentru cunoaşterea şi aplicarea drepturilor cât şi pentru responsabilizare este nevoie
de o intervenţie adecvată.
Vom vorbi de sprijin, de drepturi dar şi de responsabilizare (împuternicire)
Modelul prezentat de aceasta lucrare este cel centrat pe nevoile familiei. Acesta isi trage
seva din teoria sistemelor si din ecologia umana, unde fortele mediului inconjurator
sunt vazute ca factor determinant pentru conturarea nevoii si dorintei pentru diferite feluri
de sprijin si asistenta. Bronfenerenner (1975, 1979) la fel ca si altii (Dunst, 1985, Dunst si
Trivette 1988, Hobbs si col.1984,etc.) argumenteaza faptul ca practicile in serviciile
umane de succes sunt determinate de folosirea unui cadru ecologic si intervine in moduri
care pot produce modificari la nivelul sistemului familial. O premisa de baza o constituie
faptul ca in teoriile sociale sistemice, mediile sociale si membrii lor sunt interdependente
si evenimentele si schimbarile unei unitati reverbereaza si produc schimbari in alte unitati
sociale. Exista o interdependenta intre cresterea organismului uman si mediul sau
apropiat iar modalitatile in care aceste relatii sunt mediate de forte din mediul fizic si
social larg influenţează dezvoltarea. De aceea comportamentul copilului, covarstnicilor
lui, parintilor si altor membri ai familiei poate fi afectat de evenimentele care se petrec in
mediul social in care persoana poate sa nu fie prezenta.
Scopul interventiei centrate pe familie este sa identifice nevoile familiei, sa localizeze
resursele si formele de sprijin formale si informale pentru a acoperii aceste nevoi, si să
ajute familiile sa isi foloseasca capacitatile si să invete noi deprinderi pentru a-si mobilize
resursele dorite. Daca aceasta se poate realiza intr-o modalitate care face familia mai
competenta si mai abila sa mobilizeze resursele intra si extra familiale, aceasta
influenteaza in mod pozitiv copilul, parintii si functionarea familiei. Aceasta imbunatatire
se referă la o responsabilizare conştientă şi se denumeste imputernicirea prin
excelenta.
Imputernicirea implica existenta sau potentialitatea unor competente. Pentru insusirea
unor competente noi este nevoie mai curand de mediul de viaţa natural decat de un mediu
artificial.
Conditiile necesare pentru sprijinirea relatilor sociale si dezvoltarea practicilor de
imputernicire sunt următoarele:( Dunst si Trivette 1988 p.3).
1. Competeneţele. Oamenii sunt competenti sau au capacitatea sa devina
competenti. Aceasta este partea proactiva a relatiilor de intrajutorare.

20
 2. Abilitarea. Se stabileste ca existenta unor probleme nu se datoreaza deficitului
care tine de persoana ci ci mai curand sistemului social care trebuie sa creeze
oportunitati pentru ca aceste competente sa fie afirmate si invatate. Abilitarea sau
experienta de abilitare se refera tocmai la aceast continua crearea a ocaziilor de
afirmare si invatare de competente.
3. Împuternicirea.Se statueaza ca persoana care primeste sprijin (ca si client sau
persoana care invata) trebuie sa isi atribui macar in parte schimbarea de
comportament din propriile sale activitati si ca trebuie sa isi construiasca un
control necesar sa poata asigura problemele familiei. Prin aceasta o persoana
devine imputernicita-intarita.

Exerciţii şi teme de reflecţie

*** Fiecare avem o familie. Ce amintiri aveti din familia dumneavoastra? Ce ati învăţat
în primii ani de viaţa? Ce invatati acum de la familia dumneavoastra? Notaţi individual
şi apoi discutaţi pe grupe. Discutaţi cu colegii despre ce a învăţat fiecare în familie,
despre amintirile placute şi cele neplacute pe care le aveti din copilarie. Faceti o sinteza
asupra importantei familei pentru dezvoltarea fiecarui individ.

*** Ce probleme are familia modernă, în anul 2007 ? Faceti lista problemelor pe care le
are de rezolvat familia modernă şi grupati-le pe probleme social- economice, culturale,
morale şi educative.

*** Care este (dupa dumneavoastra) teza cea mai importanta sustinuta la Atena în
indeplinirea functţei educative a familiei?

*** Grupati-va cate 4-6 persoane şi faceti liste cu nevoile familiei în plan material, socio-
relational, formativ-educational, informational. Ce alte nevoi identificati în analiza
familiei?

*** Ce intelegeti prin sprijinul familiei? Care sunt barierele şi factorii care faciliteaza
sprijinirea socio-educationala a familiei în societatea romaneasca.

*** Cum înţelegeţi şi analizaţi diferenţa dintre dependenţa de sprijin şi independenţă de

decizie ?

Bibliografie

Boutin, C.During, F., Les Interventions aupres des parents, Edit.Privat, Paris, 1994
Dunst, Carl J. Trivette Carol M. and Deal, Angele G, Supporting and strenghening
families. Vol.1.Methods, Stategies and Practices, Brookline Books, Cambridge,
Massachusetts, 2000 p.3-6
Dunst, Carl J. Trivette Carol M. and Deal, Enabling and empowering families.
Principles and guidelines for practice, Cambridge, MA, Brookline Books, 1988

21
Elias, M, Tobias S, Friedlander B, Inteligenta emoţionala în educaţia copiilor, Curtea
veche, Bucuresti, 2002
Preteur Yves, de Leonardis Myriam, Education familiale, image de soi et competences
sociales, Ed. De Boeuck, Paris, 2002 (p.1-26)
Pugh, Gillia, De Ath Erica, Smith, Celia, Confident Parents, Confident Children, NBE,
London ,1999, p.17-20
Roudinesco Elisabeth, Familia în dezordine , Editura Trei, Bucureşti, 2000.
Zamfir Cătălin, coordonare, Diagnoza sărăciei şi a riscurilor în dezvoltarea copilului în
România, Institutul Naţional de Cercetări economice şi Institutul de Cercetări a Calităţii
Vieţii, 2006
Mihăilescu, Ioan, Familia în societatile europene, Ed.Universitatii Bucuresti, 1999
Voinea, M., Psihosociologia familiei, Universitatea din Bucureşti, Bucureşti, 1996

22