Cheia dicotomică pentru determinarea încrengăturilor

1a. Plante fără flori şi fără seminţe, posedând frunze sau tulpini cu frunze.
Înmulţirea se face prin spori conţinuţi în sporangi reuniţi în sinangii, spice sau în sori,
pe faţa inferioară a frunzelor …………………………………….Polypodiophyta (p. 45)
1b. Plante cu flori şi seminţe, uneori fără flori aparente ……………………... 2
2a. Arbori, arbuşti sau subarbuşti, cu frunze aciculare sau solziforme. Când
frunzele sunt foliacee nervaţiunea acestora este dicotomică. Florile reunite în conuri,
sunt lipsite de înveliş floral. Carpela este solziformă şi poartă ovule descoperite, iar
după fecundare, seminţe golaşe………………………………………..Pinophyta (p. 55)
2b. Plante lemnoase şi erbacee cu flori veritabile. Teoretic o floare este
compusă dintr-un peduncul (receptacul), un înveliş simplu sau dublu (caliciul şi corola),
stamine şi gineceu. Uneori florile sunt foarte mici, puţin vizibile sau incomplete.
Carpela (carpelele) este închisă (sunt închise) şi formează ovarul care adăposteşte
ovulele. După fecundare, ovarul se transformă în fruct care închide seminţele
……………………………………………………………………Magnoliophyta (p. 64)

ÎNCRENGĂTURA POLYPODIOPHYTA (Pteridophyta)

Cheia dicotomică pentru determinarea claselor

1a. Plante fără rădăcină şi frunze. Sporangii reuniţi câte 2-3 în sinangii
…………...……………………………………………………...….Cl. Psilotatae (p. 46)
1b. Plante cu rădăcini şi frunze. Sporangii reuniţi în spice sau în sori ………...2
2a. Plante cu tulpini articulate (formate din noduri
şi internoduri) simple sau ramificate, cu ramuri dispuse
verticilat. La noduri se află frunze reduse, scvamiforme,
reunite într-o teacă dinţată (vagina). Sporangii, câte 5-12, se
află pe sporofile peltate (în formă de disc), grupate în spice
terminale…………………………….Cl. Equisetatae (p. 46)
2b. Plante cu alte caractere: tulpina fără noduri
evidente, frunzele nu sunt reduse şi concrescute în teci,
sporofilele de altă formă ………………………………………..3
3a. Plante cu frunze mici, până la 1 cm lungime, ±
întregi. Sporangii se află câte unul la subţioara sporofilelor, care
uneori sunt grupate în spice terminale …Cl. Lycopodiatae (p. 48)

45
 3b. Plante cu frunze mari, adesea divizate. Atunci când frunzele sunt mici,
plantele sunt acvatice sau de mlaştină.
Sporangii sunt grupaţi în sori pe
marginea sau pe faţa inferioară a
frunzelor, mai rar în spice terminale, sau
închişi în sporocarpi situaţi la baza
peţiolului……..Cl. Polypodiatae (p. 51)

CL. PSILOTATAE
Ord. Psilotales
Arbuşti fără rădăcini şi frunze, răspândiţi pe sol sau pe scoarţa arborilor în
pădurile tropicale şi subtropicale umede.

Psilotum triquetrum Sw. – Are forma unei tufe de 50 cm până la un metru, cu

un rizomoid ramificat, prevăzut cu rizoizi şi cu tulpini aeriene rigide, verzi, în secţiune
triunghiulare, ramificate dicotomic, afile în tinereţe, iar la maturitate cu mici solzi bifizi,
nevascularizaţi, cei superiori purtând la subsuoara lor pediceli scurţi cu câte un sinangiu
de 3 sporangi uniţi (proveniţi din trei ramuri rezultate din două dicotomii succesive).
(Fig. 1)

CL. EQUISETATAE
Ord. Equisetales
Cuprinde o singură familie - Equisetaceae cu un singur gen Equisetum L.
(coada calului) cu specii de plante erbacee, perene prin rizom. Plantele au tulpini
articulate (unele specii au tulpini sterile şi fertile), cu frunzele reduse la scvame şi
reunite într-o teacă (vagină), dinţată. Sporofilele au formă peltată, poartă câte 5 - 12
sporangi şi sunt grupate în spice sporifere terminale. Plantele sunt izosporee, izosporii la
germinare formează protale dioice.

1a. Tulpini de două feluri, una fertilă care poartă terminal un spic sporifer şi
alta sterilă, verde, asimilatoare, la noduri cu ramuri dispuse în verticil…………………2
1b. Tulpini asemănătoare, asimilatoare şi putătoare de spice sporifere ……….4
2a. Tulpina sterilă este de culoare brună, apare înaintea celei fertile şi piere
după răspândirea sporilor ………………………………………………………………..3
2b. Tulpinile fertile şi sterile apar în acelaşi timp. Tulpina fertilă după
răspândirea sporilor formează ramuri scurte, verzi, devenind asemănătoare cu tulpina
46
sterilă. Tulpina sterilă este mai lungă, cu ramuri verticilate, subţiri, arcuite în jos.
Ramurile încă o dată ramificate. Tecile cu dinţi uniţi în 3 - 6 lobi.

Fig. 1: 1- Psilotum triquetrum, aspect general,; a- sinangiu. 2- Equisetum sylvaticum: a- tulpină sterilă, b-
tulpină fertilă. 3- Equisetum arvense: a- tulpină sterilă, b- tulpină fertilă, c- spic sporifer, d- sporofilă peltată,
cu sporangi. 4- Equisetum telmateia: a- tulpină sterilă, b- tulpină fertilă. 5- Equisetum fluviatile: a- tulpini
fertile, b- tulpină sterilă. 6- Equisetum hyemale (după W. ROTHMALER, 1987, T. CHIFU et al., 2001)

Equisetum sylvaticum L. – Plantă perenă prin păduri, zăvoaie, pajişti

înmlăştinite. G, Cp. (Fig. 1)
3a. Tecile tulpinii fertile îndepărtate unele de altele, sunt în număr de 4 - 6 şi
câte 6 - 12 (16) dinţi. Spicul sporifer lung de 1 - 4 cm
Equisetum arvense L. (Coada calului) – Sporofitul are în sol un rizom
orizontal, peren, articulat, adesea tuberculat, purtând la noduri mici solzi sudaţi într-o
teacă şi emiţând rădăcini adventive. Tulpinile aeriene cresc de pe rizom şi sunt net
articulate, cu internoduri costate. Acestea sunt de două feluri: fertile şi sterile. Tulpinile

47
fertile apar primăvara, au 5 – 15 cm înălţime, sunt neramificate, brune, neasimilatoare,
purtând la noduri frunze verticilate unite într-o teacă cu margine dinţată. Spicul sporifer,
situat în vârful tulpinii, este alcătuit dintr-un ax pe care se dispun în verticile sporofilele
hexagonale peltate, purtând pe dos 5 – 8 sporangi sesili, producători de homospori.
Tulpinile sterile apar mai târziu, cam la mijlocul primăverii, înalte de 20 – 50 cm, sunt
verzi, asimilatoare, cu internoduri cu 6 – 19 coaste pronunţate. La noduri se găsesc
frunze uninerve, verticilate, unite într-o teacă, precum şi ramuri verticilate, având
aceeaşi morfologie ca şi tulpinile, dând aspectul de coadă de cal. Perenă, frecventă din
zona stepei până în etajul molidului, în locuri nisipoase, ogoare. Med., G, Cosm. (Fig.
1)
3b. Tecile tulpinii fertile numeroase, apropiate, cu câte 20 - 30 (35) dinţi.
Spicul sporifer lung de 4 - 8 cm
Equisetum telmateia Ehrh. (syn.: E. maximum auct.) – Plantă perenă de 30 -
100 cm, creşte prin păduri, zăvoaie, pajişti, malul apelor. G., Cp. (Fig. 1)
4a. Tulpinile netede sau cel mult fin striate, moi, de 4 - 10 mm grosime. Tecile
cu (10) 15 - 20 (30) dinţi, spice sporifere obtuze, fără mucron la vârf
Equisetum fluviatile L. (syn.: E. limosum L.) (Pipirig) – Plantă perenă de 30 -
150 cm, frecventă în pajişti înmlăştinite, malul apelor din zona colinară până în cea
montană. HH, Cp. (Fig. 1)
4b. Tulpină ± aspră, rigidă, robustă, de 50 - 100 cm înălţime şi 5 - 6 mm
grosime, cu (7) 8 - 20 (30) coaste. Dinţii tecilor cad de timpuriu. Spice sporifere
mucronate la vârf
Equisetum hyemale L. (Pipirig) – Plantă perenă, frecventă pe malul apelor şi
tufişuri din zona colinară până în cea montană. G., Cp. (Fig. 1)

CL. LYCOPODIATAE
Cheia dicotomică pentru determinarea familiilor
1a. Plante erbacee homosporee (sporangi şi spori asemănători). Frunze mici,
lipsite de ligulă. Sporofilele dispuse în spice sporifere. Tulpini erecte sau
plagiotrope………………………………………………….Fam. Lycopodiaceae (p. 48)
1b. Plante erbacee heterosporee (microsporangi cu numeroşi microspori şi
macrosporangi cu 4 macrospori). Tulpini ramificate, adesea plagiotrope. Frunzele moi,
de 1-3 mm, cu ligulă……………………………………….Fam. Selaginellaceae (p. 49)

Ord. Lycopodiales
Fam. Lycopodiaceae
Plante erbacee, perene, cu frunze mici, rigide, lipsite de ligulă. Frunzele sunt
diferenţiate în trofofile (verzi, asimilatoare) şi sporofile (brune, purtătoare de sporangi).

48
Sporangii şi sporii sunt asemănători, plantele sunt, deci, homosporee. Sporii dau naştere
la homoprotale pe care se află anteridii şi arhegoane.

1a. Tulpini ascendente ramificate dicotomic. Trofofilele şi sporofilele sunt ±

asemănătoare. Sporangii sunt în axila sporofilelor.
Huperzia selago (L.) Bernh. (syn. Lycopodium selago L.) – Plantă perenă, de
locuri înierbate, ± umede, prin păduri, tufişuri şi turbării. Ch., Cosm. (Fig. 2)
1b. Tulpini târâtoare cu ramuri laterale, scurte. Frunzele diferenţiate în trofofile
şi sporofile. Sporofilele sunt grupate în spice sporifere terminale………………………2
2a. Spice sporifere lung pedunculate, câte 1-3, frecvent câte 2. Trofofilele şi
sporofilele sunt prevăzute la vârf cu câte un păr lung, alb.
Lycopodium clavatum L. (Pedicuţă) – Specie perenă, cu sporofilele grupate în
spice sporifere pedicelate. Sporofitul erbaceu este constituit dintr-o tulpină târâtoare
atingând până la 1 metru lungime, ramificată, uneori subterană asemănătoare unui
rizom. De pe această tulpină pleacă ramuri erecte ramificate dicotomic. Tulpina
târâtoare emite rădăcini adventive care se bifurcă dicotomic. Tulpinile poartă microfile
spiralate sau opuse, lungi de câţiva milimetri, mucronate, liniare. Sporadică în etajul
gorunului şi al molidului, prin tufişuri, pajişti, margini de pădure. Ch., Cosm. (Fig. 2)
2b. Spice sporifere sesile şi solitare. Trofofilele şi sporofilele fără peri
terminali.
Lycopodium annotinum L. (Cornişor) – Plantă perenă, cu tulpini târâtoare
lungi de până la 1m, cu ramuri erecte. Prin locuri umede, mlaştini, păduri, tufişuri şi
turbării. Ch, Cp. (Fig. 2)

Ord. Selaginellales
Fam. Selaginellaceae
În flora României familia este reprezentată printr-un singur gen, Selaginella
Beauv., cu două specii de plante mici, erbacee, perene. Frunzele sunt solziforme,
ligulate, diferenţiate în trofofile şi sporofile. Sporofilele sunt heterofile: microsporofilele
ce poartă microsporangi care închid numeroşi microspori şi macrosporofilele care
poartă macrosporangi cu câte 4 macrospori. Heterosporii prin germinare dau
heteroprotale.

1a. Tulpini târâtoare radial simetrice, cu ramuri ascendente. Trofofilele şi

sporofilele asemănătoare ca formă, dar diferite ca mărime (sporofilele sunt de cca 2 ori
mai lungi decât trofofilele) cu marginea dinţată, sunt dispuse în spirală. Sporofilele în
spice sporifere singulare indistinct separate de ramuri.
Selaginella selaginelloides (L.) Link. – Plante perene, din pajişti şi tufişuri
alpine. Ch, Cp. (Fig. 2)
1b. Tulpini târâtoare turtite dorso-ventral. Trofofilele şi sporofilele au
marginea ± întreagă şi sunt dispuse pe patru şiruri, cu trofofilele mai mari şi situate pe

49
muchii. Sporofilele formează spice sporifere distincte de restul ramurii, grupate câte 1-
2.
Selaginella helvetica (L.) Link. (Struţişor) – Este o plantă mică, erbacee, de
câţiva centimetri lungime, cu tulpini repente ramificate dicotomic. Pe tulpini se
formează rizofori terminaţi cu rădăcini adventive. Frunzele microfile, anizofile, dispuse
pe 4 rânduri, dintre care două laterale mai mari şi două dorsale mai mici (ligule). În
vârfurile ramurilor ascendente se află spice sporifere cu microsporofile la vârf şi
macrosporofilele la bază. Planta trăieşte şi în ţara noastră pe stânci umede, mai ales
calcaroase, în regiunile montane. Perenă în pajişti. Ch, Euras. (Fig. 2)

Fig. 2: 1- Huperzia selago: 1a- trofofilă, 1b- sporofilă. 2- Lycopodium clavatum: 2a- trofofilă, 2b- sporofilă. 3-
Lycopodium annotinum: 3a- trofofilă, 3b- sporofilă. 4- Selaginella selaginelloides: 4a- fragment de ramură cu
trofofile, 4b- megasporofilă. 5- Selaginella helvetica: 5a- dispoziţia alternă a microfilelor anizofile pe tulpină,
5b- megasporofilă, 5c- microsporofilă, rzf- rizofori (după W. ROTHMALER, 1987, T. CHIFU et al., 2001)

50
 CL. POLYPODIATAE
Cheia dicotomică pentru determinarea familiilor
1a. Sporangi închişi în sporocarpi situaţi la baza pedicelului
frunzei. Plante acvatice, fără rizomi, natante, heterosporee, cu câte 2
frunze ovat-eliptice, opuse, de cca 1 cm lungime şi o a treia frunză
transformată în rădăcini…………………...Fam. Salviniaceae (p. 55)
1b. Sporangii sunt grupaţi pe marginea sau pe faţa inferioară a frunzelor. Plante
izosporee, de uscat, mai rar de mlaştini …………………………………………………2
2a. Frunzele sunt formate din două segmente diferite:
un segment steril, verde, asimilator (trofofilă) şi un segment
fertil (sporofilă), care poartă sporangi. Frunzele tinere nu au
vârful răsucit în spirală. Sporangii se deschid printr-o crăpătură
transversală ………………………………………………Fam. Ophioglossaceae (p. 51)
2b. Frunzele în mod excepţional sunt separate în trofofile şi sporofile,
majoritatea au trofosporofile. Frunzele tinere au vârful răsucit în spirală. Sporangii sunt
grupaţi în sori pe faţa inferioară a frunzelor şi prezintă inel mecanic .………………….3
3a. Sorii sunt confluenţi şi protejaţi de marginea
răsfrântă a frunzei ………………….Fam. Pteridaceae (p. 53)
3b. Sorii sunt hipofili, uneori acoperiţi de induzie….4
4a. Frunze dimorfe şi diferenţiate în trofofile
şi sporofile………………..Fam. Blechnaceae (p. 53)
4b. Frunzele nu sunt diferenţiate,
trofosporofile………………………………………………………...5
5a. Frunze ± întregi sau penat-sectate, cu sori hipofili
neinduziaţi ………………………………...Fam. Polypodiaceae (p. 53)
5b. Frunze frecvent divizate, cu sori hipofili induziaţi……….6
6a. Frunze penat-divizate sau ± întregi. Sorii alungiţi până la
liniari, uneori falcaţi …………………………………………………...7
6b. Frunze divers penate, sorii hipofili rotunzi,
acoperiţi cu induzii reniforme sau peltate …Fam. Aspidiaceae
(p. 53)
7a. Sorii alungiţi liniari. Plante mici, cu frunze late de
până la 12 cm …………………..…Fam. Aspleniaceae (p. 54)
7b. Sorii alungiţi sau falcaţi (uneori în formă de potcoavă). Plante robuste cu
frunze mari, mai late de 12 cm ………………………………..Fam. Athyriaceae (p. 54)

Subcl. Ophioglossidae
Ord. Ophioglossales
Fam. Ophioglossaceae
Plante cu câte o frunză compusă din două segmente: steril, verde, autotrof
(trofofilă) şi fertil, care poartă sporangi (sporofilă). Sporangii sunt fără inel mecanic şi
51
se deschid printr-o crăpătură transversală. Sporii sunt izospori, iar protalele sunt
izoprotale.

1a. Segmentul fertil al frunzei este redus la o nervură care poartă 12-40 perechi
de sporangi concrescuţi, grupate pe două rânduri sub formă de spic liniar. Segmentul
steril este ovat eliptic, întreg.
Ophioglossum vulgatum L. (Limba şarpelui) – Este o plantă mică, de până la
20 cm înălţime, întâlnită prin pajişti umede, având în sol un rizom scurt, dictiostelic şi
cu endoderm intern. Segmentul steril al frunzei este foliaceu, ca o limbă întreagă, iar
segmentul fertil este alungit liniar, cu numeroşi sporangi grupaţi într-un spic sporifer.
Protalul (izoprotal) este tuberculiform, de 1 – 2 cm lungime, hipogeu, incolor,
saprofitic, peren. Sporadică în pajişti umede din zona silvostepei până în cea montană.
G, Cp. (Fig. 3)
1b. Ambele segmente sunt divizate, ramificate, iar sporangii sunt liberi.
Segmentul steril al frunzei este alungit-oblong, simplu penat sectat, cu 3-9 perechi de
lobi.
Botrychium lunaria (L.) Sw. (Limba cucului) – Sporadică în pajişti colinare
până în cele subalpine. G., Cosm. (Fig. 3)

Fig. 3: 1- Ophioglossum vulgatum: 1a- segment fertil, 1b- segment steril. 2- Botrichium lunaria. 3- Dryopteris
filix-mas: 3a- pinulă cu sori, 3b- secţiune prin sor. 4- Pteridium aquilinum: 4a, b- dispoziţia sorilor pe frunză.
5- Blechnum spicant: 5a- trofofilă, 5b- sporofilă. 6- Asplenium trichomanes: 6a- pinulă cu sporangi, 6b- rahis
aripat (i- induzie, sp- sporangi, mfz- marginea frunzei) (după W. ROTHMALER, 1987, T. CHIFU et al, 2001)
52
 Subcl. Polypodiidae
Ord. Polypodiales
Fam. Aspidiaceae
Plante perene prin rizom târâtor sau ascendent. Frunze divers penat-sectate, cu
sori hipofili, de obicei rotunzi dispuşi în lungul nervurilor sau acoperind întreaga
suprafaţă a frunzelor. Induzia este peltată, reniformă sau sferică.

1a. Induziul reniform, persistent, fixat lateral printr-o margine. Limbul de 2-3
ori penat-sectat, segmentele primare de 1-2 ori penat-sectate.
Dryopteris filix-mas (L.) Schott (Ferigă) – Specie cu frunze bipenat-sectate,
putând atinge 1 m lungime, în primul an cu o dezvoltare circinată. Sporangii sunt lung
peţiolaţi, grupaţi în sori, dispuşi pe două rânduri pe faţa inferioară a pinulelor, pe mici
ridicături (receptacule) protejaţi de o induzie reniformă. Perenă, din zona pădurilor de
stejar până în etajul molidului, prin păduri, tufişuri. H, Cosm. (Fig. 3)
1b. Induziul peltat acoperind sorii ca o umbrelă. Frunze de 2-3 ori penat-
divizate. Segmentele secundare bazale şi superioare mai mari şi auriculate unilateral.
Polystichum aculeatum (L.) Roth. (Creasta cocoşului) – Frecventă prin păduri
şi tufişuri. H, Euras.

Fam. Pteridiaceae
Ferigi mari, de până la 2 m, cu frunze ± întregi sau 2-4 ori penat-sectate. Sorii
formează o linie continuă pe marginea segmentelor, protejaţi de marginea răsfrântă a
acestora.
Pteridium aquilinum (L.) Kuhn (Ferigă de câmp) – Frecventă pe margini şi
tăieturi de pădure şi în pajişti din zona colinară până în cea montană. G, Cosm. (Fig. 3)

Fam. Blechnaceae
Ferigi terestre cu frunze coriacee, adesea dimorfe, penat-sectate, diferenţiate în
trofofile cu lacinii late şi sporofile brunii, mai lungi, cu lacinii înguste, purtând sori
liniari, hipofili, induziaţi.
Blechnum spicant (L.) Roth (Scăriţa muntelui) – Sporadică în pajişti şi
tufişuri din zona colinară până în cea montană. H, Cp. (Fig. 3)

Fam. Polypodiaceae
Cuprinde un număr mare de specii erbacee răspândite pe tot globul. Frunze
întregi sau simplu penat-sectate, purtând sori hipofili, rotunzi, neinduziaţi, pe două
rânduri paralele.

53
 Polypodium vulgare L. (Feriguţa, iarbă dulce) – Este o ferigă mică, cu frunze
simplu penat sectate, purtând pe dosul laciniilor sori mari, rotunzi, neinduziaţi, pe două
rânduri paralele. Frecventă în păduri şi stâncării umbroase din zona colinară până în cea
montană. G, Cp. (Fig. 4)

Fam. Aspleniaceae
Cuprinde ferigi erbacee terestre, cu frunze întregi sau penate, purtând sori
hipofili, uneori fuzionaţi, alungiţi, liniari cu induzie simplă sau dublă.

1a. Sorii alungiţi până la liniari. Plante mici cu frunze simplu penat-sectate
având peţiolul şi rachisul de culoare brun-negricioasă pe toată lungimea şi aripat.
Asplenium trichomanes L. (Straşnic) – Frecventă în păduri pe stâncării. H,
Cosm. (Fig. 3)
1b. Sorii liniari, paraleli între ei, acoperiţi cu induzii care se se deschid
longitudinal şi median. Frunze întregi cu limbul ± lanceolat şi cu baza cordată. Peţiolul
mai scurt decât limbul.
Phyllitis scolopendrium (L.) Newm. (Năvalnic) – Sporadic pe stâncării. G,
Cp.

Fam. Athyriaceae
Ferigi erbacee cu frunze uneori mari, penat-sectate, purtând sori hipofili
alungiţi, falcaţi sau în formă de potcoavă, induziaţi.
Athyrium filix-femina (L.) Roth. (Spinarea lupului) – Frecventă în păduri. H,
Cosm. (Fig. 4)

Fig. 4: 1- Polypodium vulgare: 1a- pinulă cu sori neinduziaţi. 2- Athyrium filix-femina: 2a- pinulă cu sori
induziaţi şi forme de induzii. 3- Salvinia natans: spc- sporocarpi, fzm- frunze metamorfozate (după W.
ROTHMALER, 1987)

54
 Subcl. Hydropterididae
Ord. Salviniales
Fam. Salviniaceae
Reuneşte plante acvatice, natante. Sporangii sunt diferenţiaţi în micro- şi
macrosporangi care conţin micro- şi macrospori. Sunt deci heterosporee şi
heteroprotaliene. Sporangii sunt închişi separat în sporocarpi la baza peţiolului frunzei.
Salvinia natans (L.) All. (Peştişoară) – Ferigă mică, cu o tulpină filiformă,
lungă de până la 20 cm, pe care se află trei feluri de frunze în verticil. Două dintre
frunze au o formă ovală, sunt verzi, păroase, plutind la suprafaţa apei; unele
metamorfozate, reduse la nervuri, albe-gălbui, dispuse vertical şi cu peri absorbanţi,
îndeplinind rolul rădăcinilor, iar altele formează peretele sporocarpilor, care sunt dispuşi
câte 3-8 printre filamentele verticale. Frecventă la câmpie în ape puţin adânci, stagnante
sau slab curgătoare şi în Delta Dunării. Th (HH), Euras. (Fig. 4)

ÎNCRENGĂTURA PINOPHYTA
Cheia dicotomică pentru determinarea claselor
1a. Plante lemnoase dioice, asemănătoare la port cu
palmierii, cu trunchi scurt, terminat cu un buchet de frunze penate,
pteridoide, de cca 1m lungime……………….Cl. Cycadatae (p. 56)
1b. Plante cu frunze aciculare, solziforme sau în formă de
evantai, mult mai mici……………………..2
2a. Arbori cu frunze semicirculare
sau în formă de evantai, bilobate şi
căzătoare…………………………………Cl. Ginkgoatae (p. 56)
2b. Arbori sau arbuşti cu frunze
aciculare sau solziforme……………………..3
3a. Arbuşti scunzi, puternic ramificaţi, ramurile cu
internoduri lungi de 3-4 cm şi cu noduri evidente. Frunze opuse,
reduse la teci mici, concrescute, membranoase, la început verzi, apoi
alburii-brune……………………………………..Cl. Gnetatae (p. 63)
3b. Arbori şi arbuşti cu internodurile lăstarilor
foarte scurte şi frunze aciculare sau solziforme,
verzi………………………………..….Cl. Pinatae (p. 57)

55