10 grile deschise - 1/2/3 raspunsuri corecte

Tratat de Dreptul mediului- Marinescu si Petre, 2014, editura Universitara

seminar: max 2p

Probleme generale privind protectia mediului

In contextul crizei economice, s-a constientizat importanta deosebita a protejarii mediului,

atat la nivel national, cat si regional si international. Incepand cu conferinta ONU privind mediul de
la Stockholm desfasurata in 1972, s-a recunoscut faptul ca problemele mediului sunt inseparabile
de cele ale bunastarii si de procesele economice in general.
In acest scop comisia generala asupra mediului si dezvoltarii a formulat o serie de
recomandari, una dintre acestea referindu-se la conceptul de dezvoltare durabila, care a fost
definita ca reprezentand acel tip de dezvoltare economica care asigura satisfacerea cerintelor
generatiilor prezente, fara a compromite posibilitatile generatiilor viitoare de a satisface propriile
cerinte.
Ordinea de zi a conferintei de la Stockholm a cuprins, intre altele, urmatoarele:
- mediul si dezvoltarea
- planificarea si gestionarea asezarilor umane in vederea asigurarii calitatii mediului inconjurator
- aspecte educative, sociale si culturale ale problemelor de mediu, inclusiv informarea opiniei
publice asupra acestora
- gestionarea resurselor naturale ale mediului etc.
A doua conferinta importanta a ONU pentru mediu si dezvoltare, desfasurata la Rio de
Janeiro in 1992 a avut ca scop elaborarea de strategii si masuri care sa contribuie la combaterea
degradarii mediului in toate statele in contextul dezvoltarii durabile. Ulterior, la Johannesburg
(Africa de Sud), in 2002, s-au desfasurat lucrarile ale celei de-a treia conferinte mondiale a ONU
privind mediul, fiind dedicata dezvoltarii durabile, insa nu s-a ridicat la nivelul celor anterioare.
In prezent, cerintele de protectie a mediului trebuie luate in considerare in toate domeniile
de activitate, indatorirea de a proteja mediul inconjurator revenind tuturor persoanelor fizice si
juridice.
Definitia dreptului mediului
Dreptul mediului este constituit din ansamblul complex al normelor juridice care
reglementeaza raporturile juridice ce se stabilesc intre oameni, privind atitudinea lor fata de
mediu, in procesul folosirii in scopuri economice, sociale si culturale a componentelor sale
naturale si artificiale, precum si relatiile legate de protectia, conservarea si dezvoltarea lor
durabila.
Din definitie => o ramura hibrida de drept in cadrul sistemului juridic, care cuprinde
norme ce reglementeaza o categorie complexa de relatii interumane, nascuta in procesul utilizarii,
conservarii si dezvoltarii mediului si componentelor sale, precum si relatiile legate de protectia lor.
Fiecare dintre aceste aspecte, respectiv utilizare, dezvoltare, conservare si protectie prezinta
dimensiuni si semnificatii proprii. Astfel, utilizarea priveste folosirea componentelor si resurselor
naturale ale mediului de catre om, care trebuie sa fie rationala si sa fie exercitata in limitele
capacitatii de suport ale mediului. Conservarea priveste indeosebi mentinerea si reproducerea
factorilor naturali si antropici prin instituirea unor masuri personale. Dezvoltarea are ca scop
asigurarea unor conditii cat mai bune pentru generatiile prezente si viitoare, prin ameliorarea
factorilor naturali si antropici. La randul sau, protectia exprima necesitatea prevenirii si combaterii
poluarii a efectelor daunatoare ale fenomenelor naturale, refacerea elementelor afectate.
Sa citim noi in tratat: resurse naturale, mediu, poluare si poluant.

!1
 Izvoarele dreptului mediului

Particularitatile izvoarelor formale ale dreptului mediului

- toate normele de dreptul mediului au caracter imperativ
- o parte insemnata a normelor dreptului mediului prezinta caracter tehnic, fiind sanctionate pe
cale juridica si constituind o adevarata ordine publica tehnologica

Categorii de izvoare:

1) Constitutia. Legea fundamentala a Romaniei a consfintit la momentul intrarii sale in

vigoare noua ordine politica ce a fost creata in Romania, in urma Revolutiei din decembrie 1989. In
urma revizuirii din 2003, Constitutia a capatat unele noi valente din necesitatea eliminarii unor
imperfectiuni anterioare ale textului observate in practica, dar mai ales pentru a permite Romaniei
integrarea in structurile Euro-Atlantice.
Constitutia Romaniei revizuita consacra pentru prima data la acest nivel recunoasterea de
catre stat a dreptului oricarei persoane la un mediu inconjurator sanatos si echilibrat, drept cu un
continut complex pentru a carui exercitare statul asigura cadrul legislativ necesar. Corelativ,
persoanele fizice si juridice au indatorirea de a proteja si ameliora dreptul inconjurator. Consfintirea
si garantarea altor drepturi fundamentale, cum sunt dreptul la viata si la integritate fizica si psihica,
dreptul la ocrotirea sanatatii, dreptul de petitionare, dreptul de asociere, dreptul la informatie si
accesul la justitie completeaza si imbogatesc dreptul fundamental al omului la un mediu sanatos.
Sub aspect juridic, Constitutia stabileste in sarcina statului 3 categorii de obligatii de mediu
si anume:
1. exploatarea rationala in concordanta cu interesul national a resurselor naturale
2. refacerea si ocrotirea mediului inconjurator, precum si mentinerea echilibrului ecologic
3. crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii, art 44 alin 7 din Constitutie stipuland
ca dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea
bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini, care potrivit legii sau obiceiului
revin proprietarului, creeaza o adevarata servitute legala de mediu.

2) Tratatele si Conventiile internationale. Conform art 10, alin 2 din Constitutie, tratatele
ratificate de Parlament potrivit legii fac parte din dreptul intern. Ca urmare, tratatele si conventiile
internationale relative la mediu, pe care Romania le-a ratificat sau la care a aderat, fac parte din
dreptul intern si constituie izvoare ale dreptului mediului. Dintre acestea mentionam
- Conventia privind accesul la informatie, participarea publicului la luarea deciziei si accesul la
justitie in probleme de mediu, semnata la Aarhus (Danemarca) in 1998, ratificata de Romania
prin legea nr 86/2000;
- Conventia privind evaluarea impactului asupra mediului in context transfrotier, adoptata la Espoo
(Finlanda) in 1991 si ratificata de Romania prin legea nr 22/2001;
- Conventia privind efectele transfrontiere ale accidentelor industriale adoptata la Helsinki in 1992,
la care Romania a aderat prin Legea nr 92/2003;
- Conventia privind controlul transportului peste frontiere al deseurilor periculoase si al eliminarii
acestora, adoptata la Basel (Elvetia) in 1989 si la care Romania a aderat prin legea nr 6/1991 etc.
* transfrontier e denumirea din actele oficiale, nu transfrontalier 😬

3) Reglementari ale UE cu caracter obligatoriu si aplicabilitate directa, spre exemplu

Regulamentul 66/2010 privind eticheta ecologica, Regulamentul 1907/2006 privind inregistrarea,
!2
evaluarea, autorizarea si restrictionarea substantelor chimice, Regulamentul 1013/2006, privind
transferurile de deseuri etc. De asemenea, tot in categoria izvoarelor dreptului mediului: TFUE,
TUE, Carta drepturilor fundamentale a UE, tratatul de aderare a Romaniei la UE.
TFUE stabileste ca cerintele de protectie a mediului trebuie integrate in definirea si punerea
in aplicare a politicilor si actiunilor Uniunii, in special pentru promovarea dezvoltarii durabile.
Astfel, politica de mediu reprezinta astazi in UE o politica ce trebuie luata in considerare in
elaborarea si aplicarea tuturor celorlalte politici ale UE si ale statelor membre.
Carta drepturilor fundamentale a UE stabileste ca politicile Uniunii trebuie sa prevada un
nivel ridicat de protecte a mediului si de imbunatatire a calitatii acestuia, care sa fie asigurat in
conformitate cu principiul dezvoltarii durabile. Asigurarea unui nivel inalt de protectie a mediului si
de imbunatatire a calitatii acestuia este expres mentionata si in TUE.
In tratatul de aderarae a Romaniei la UE, ratificat prin legea 157/2005, aspectele legate de
protectia mediului ocupa o pondere insemnata.

4) Legea propriu-zisa. Este un izvor frecvent al dreptului mediului, astfel de reglementari

cu titlu de exemplu mentionam:
- Legea 107/1996 a apelor
- Legea 111/1996 privind desfasurarea in siguranta, reglementarea, autorizarea si controlul
activitatilor nucleare
- Legea 407/2006 a vanatorii si a protectiei fondului cinegetic
- Legea 104/2011 privind calitatea aerului inconjurator
- Legea 101/2011 pentru prevenirea si sanctionarea unor fapte privind degradarea mediului
- Legea 211/2011 privind regimul deseurilor etc.

5) Ordonante si Hotarari ale Guvernului, ordine ale ministrilor, acte ale autoritatilor
publice locale. In privinta actelor autoritatilor publice locale facem mentiunea ca este vorba, in
principal, de hotarari adoptate de consiliile locale in exercitarea atributiilor ce le revin pentru
asigurarea cadrului necesar furnizarii serviciilor publice de interes local privind protectia si
refacerea mediului.
In acest scop, autoritatile administratiei publice judetene adopta strategii, prognoze si
programe de dezvoltare economica, sociala si de mediu pe baza propunerilor primite de la consiliile
locale si dispun, aproba si urmaresc in cooperare cu autoritatile administratiei publice locale
comunale si orasenesti interesate masurile necesare, inclusiv cele de ordin financiar pentru
realizarea acestora.

Caracterele dreptului mediului

1. caracter preponderent preventiv - majoritatea normelor de protectie a mediului urmaresc

prevenirea degradarii mediului deoarece odata deteriorat, acesta este aproape imposibil de readus in
starea initiala
2. caracter dinamic, pentru ca trebuie sa dea raspunsuri rapide problemelor legate de protectia
mediului, fiind un domeniu marcat de schimbari legislative frecvente
3. caracter mixt de drept public si de drept privat
4. are o dimensiune nationala, una regionala si alta internationala- exista unele elemente de
mediu care, dpdv juridic, se afla sub jurisdictia unui singur stat si au astfel un caracter national local
si altele care depasesc granitele unui stat avand astfel caracter regional sau international, cu atat mai
mult cu cat poluarea nu cunoaste frontiere
5. caracter orizontal intrucat trebuie luat in considerare in toate domeniile de activitate
!3
6. este in acelasi timp un drept de sinteza cuprinzand institutii, principii, tehnici si metode si din
alte ramuri de drept adaptate specificului obiectului sau de reglementare. Mediul nu poate fi
gestionat eficace fara contributia conjugata a unui ansamblu de reglementari.

Functiile dreptului mediului

1) functia de organizare si institutionalizare a actiunii sociale in scopul protectiei si ameliorarii

mediului
2) functia de promovare a obiectivelor dezvoltarii durabile
3) functia de promovare a protectiei, conservarii si ameliorarii mediului
4) functia de promovare a cooperarii internationale in domeniul protectiei mediului

Raportul juridic de dreptul mediului

Raportul juridic de dreptul mediului consta in relatia sociala care ia nastere intre
persoane in legatura cu prevenirea si combaterea poluarii, protectia, conservarea, utilizarea si
dezvoltarea durabila a elementelor mediului, relatii reglementate de normele dreptului mediului. Ca
orice raport juridic, raportul de drept al mediului are o serie de trasaturi comune cu celelalte
raporturi juridice din sistemul nostru de drept dar si o serie de trasaturi proprii, dintre care amintim:
- ia nastere intre persoane in legatura cu protectia, conservarea si dezvoltarea mediului
- complexitatea protectiei mediului determina si complexitatea si varietatea acestor raporturi in
functie de felul activitatii in legatura cu care a luat nastere. In principiu, in raportul juridic de
dreptul mediului participa atat ca subiect pasiv cat si ca subiect activ orice persoana, statul prin
organele sale, alte persoane juridice si persoanele fizice.
- subiectele raportului juridic sunt de regula pe pozitie juridica de subordonare; aceste raporturi
juridice se nasc in general prin vointa statului exprimata in lege.

Categorii de raporturi de drept al mediului

- in functie de natura activitatii in legatura cu care iau nastere, se modifica sau se sting, intalnim
a) raporturi in legatura cu prevenirea poluarii mediului cum sunt cele nascute in cadrul procedurii
de reglementare a realizarii obligatiilor ce revin persoanelor fizice si juridice de a nu crea poluare
prin activitatile desfasurate
b) raporturi in legatura cu diminuarea sau eliminarea efectelor pagubitoare al poluarii mediului care
intervin intre cel ce polueaza si organul competent sau detinatorul elementului de mediu supus
refacerii
c) raporturi de sanctionare a agentului poluator in virtutea principiului "poluatorul plateste" care iau
nastere intre cel ce polueaza si organul de stat competent sau victima poluarii
d) raporturi nascute in procesul de imbunatatire si refacere a conditiilor de mediu intre organul de
stat competent si persoana care participa la aceste actiuni
e) raporturi de drept international al mediului atunci cand apare un element de extraneitate
Continutul raportului juridic de drept al mediului este dat de drepturile si obligatiile ce
apartin subiectelor de drept in legatura cu protectia, conservarea, utilizarea si dezvoltarea diferitelor
componente ale mediului sau mediului in ansamblul sau, drepturi si obligatii prevazute in legea
cadru si in reglementarile sectoriale.
Obiectul raportului juridic de drept al mediului consta in conduita subiectelor raportului
juridic, adica in actiunile sau inactiunile pe care aceste subiecte sunt obligate sau indreptatite sa le
savarseasca. Obiectul raportului juridic de drept al mediului este deosebit de complex si variat

!4
totodata datorita faptului ca atat poluarea in sine cat si activitatile pentru prevenirea si combaterea ei
sunt complexe si diversificate
Mijloacele de protectie a mediului. In aceasta categorie includem in primul rand
mijloacele juridice apoi mijloacele termice de control si stopare la sursa a emisiilor poluante, masuri
economice si financiare cum sunt subventiile, impozitele, taxele, amenzile, penalizarile, constituirea
de fonduri speciale, educatia si informarea.

Principiile dreptului mediului

= sunt reguli esentiale, de maxima generalitate si aplicabilitate care stau la baza acestei
ramuri de drept; ele prezinta o importanta deosebita in aceasta materie deoarece:
• normele de dreptul mediului se regasesc in general in izvoare foarte diverse, principiile fiind
acelea care asigura coeziunea interna a ramurii de drept
• dreptul mediului fiind o ramura de drept relativ noua, dinamica si evolutiva trebuie sa gaseasca
rapid raspuns la problema degradarii si, in acest scop, atunci cand inca nu au fost adoptate norme
juridice intr-o anumita materie, se aplica principiile
• principiile au si un rol important in interpretarea normelor tehnice care uneori ridica probleme
ptentru practicienii de drept
• au caracter complex juridic, economic si decizional, caracter perfect adaptat naturii complexe a
acestei ramuri de drept
• sunt specifice dreptului mediului, reprezentand argumente pentru autonomia acestei ramuri de
drept.

Clasificarea principiilor
1) principii interne si principii internationale
2) principii traditionale (considerate deja clasice in materie - p. "poluatorul plateste") si
principii noi (afirmate in general dupa 1980 si consolidate in Declaratia de la Rio de Janeiro - p.
integrarii cerintelor de mediu in celelalte politici sectoriale, p.conservarii biodiversitatii si a
ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural, p. precautiei in luarea deciziei, p. retinerii
poluantilor la sursa, p.informarii si participarea publicului la luarea deciziilor precum si al accesului
la justitie in probleme de mediu)
3) principii expres afirmate in lege si principii doctrinare
4) principii de maxima generalitate in dreptul mediului si principii speciale care se aplica
numai intr-un anumit domeniu - ex p. proximitatii care e specific regimului juridic al deseului
Intre diferitele categorii de principii nu exista o departajare absoluta, existand principii care
se pot regasi in acelasi timp clasificate dupa mai multe criterii.
Principii interne:

1. Principiul potrivit caruia protectia mediului constituie un obiectiv de interes public

major

OUG 195/2005 privind protectia mediului cu modificarile si completarile ulterioare

statueaza expres ca ocrotirea mediului reprezinta un obiectiv de interes public major. Actul normativ
mentionat consacra caracterul de interes public major nu numai pentru valorile generale ale
mediului, ci si pentru ceea ce constituie obiect al reglementarilor cuprinse in legi speciale.
Constitutia din 1991 revizuita in 2003, desi nu consacra expres acest principiu prevede in art. 135
!5
alin. 2 lit. d obligatia statului de a asigura eploatarea resurselor naturale ale tarii in concordanta cu
interesul national .
Acest principiu are o serie de consecinte juridice precum: in materia asociatiilor si
fundatiilor una dintre conditiile prevazute de lege pentru ca o asociatie sau fundatie sa fie
recunoscuta ca fiind de utilitate publica este ca activitatea acesteia sa se desfasoare in interes
general sau al unei comunitati. Asociatiile de protectie a mediului indeplinesc aceasta conditie.
In domeniul expropierii pentru cauza de utilitate publica, L 33/94 stabileste ca fiind de
utilitate publica, intre altele, instalatiile pentru protectia mediului, sistemele de avertizare si
prevenire a fenomenelor naturale periculoase, lucrarile de combatere a eroziunii in adancime. In
privinta limitarii dreptului de proprietate, rezultata din folosirea subsolului unei proprietati private
imobiliare, art. 44 alin. 5 din Constitutie prevede ca pentru lucrari de interes general, autoritatea
publica poate folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare cu respectarea anumitor conditii.
Activitatile de inlaturare a consecintelor grave ale poluarii sunt activitati de interes general.

2. Principiul integrarii cerintelor de mediu in celelalte politici sectoriale

Acest principiu este expres mentionat in art. 3 litera a in OUG 195/2005. Necesitatea acestui
principiu rezulta din aceea ca nu se poate realiza o protectie reala a mediului numai prin masuri
speciale in acest domeniu fiind necesara integrarea cerintelor de mediu in toate celelalte actiuni
specifice politicilor sectoriale. Integrarea politicilor de mediu in cele sectoriale (agricultura,
transportul, industria, sanatatea) are ca scop imbunatatirea calitatii mediului si realizarea dezvoltarii
durabile.
Conceptul de dezvoltare durabila impune canonizarea protectiei mediului cu dezvoltarea
economica si sociala astfel incat sa se asigure satisfacerea cerintelor generatiilor prezente, fara a
compromite posibilitatile generatiilor viitoare de a satisface propriile cerinte.
Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului coordoneaza activitatea de integrare a
cerintelor privind protectia mediului in celelalte politici sectoriale in concordanta cu cerintele si
standardele europene si internationale. In cadrul autoritatii publice centrale pentru protectia
mediului functioneaza Comitetul Interministerial pentru coordonarea integrarii domeniului
protectiei mediului in politicile si strategiile sectoriale la nivel national, organism consultativ fara
personalitate juridica.

3. Principiul actiunii preventive/ principiul prevenirii

OUG 195/2005 privind protectia mediului cu modificarile si completarile ulterioare prevede

acest principiu in art. 3 lit. c. Acest principiu e prevazut si in TFUE in art. 191 alin. 2. Acest
principiu serveste protectiei mediului prin anticiparea consecintelor negative ale unui proiect sau
plan asupra mediului. Acest principiu e fundamentat pe ideea ca activitatea de prevenire a riscurilor
ecologice este cu mult mai putin costisitoare decat repararea daunelor ecologice, care de cele mai
multe ori au caracter ireversibil.
Aplicarea acestui principiu reclama pe de o parte reglementarea unor obligatii cu caracter
preventiv, iar pe de alta parte promovarea unor activitati care sa conduca la evitarea producerii unor
modificari negative asupra calitatii mediului. S-a afirmat necesitatea de a se tine seama cat mai
devreme posibil de posibilele incidente asupra mediului in toate procesele tehnice de planificare si
de decizie, iar in acest scop au fost prevazute proceduri pentru evaluarea potentialelor riscuri pentru
mediu. Un rol deosebit de important revine evaluarii impactului asupra mediului prin care se
asigura identificarea, descrierea si stabilirea in functie de fiecare caz in parte si in conformitate cu

!6
legislatia in vigoare a efectelor directe si indirecte, sinergice, cumulative, principale si secundare ale
unui proiect asupra sanatatii oamenilor si mediului.
Evaluarea impactului se realizeaza atat in context national, cat si regional sau international,
daca activitatea propusa are potentiale consecinte transfrontaliere.

4. Principiul precautiei in luarea deciziilor

Acest principiu este unul nou, desprins din principiul actiunii preventive, fiind expres
prevazut in OUG 195/2005 privind protectia mediului cu modificarile si completarile ulterioare in
articolul 3 lit. b. Totodata, principiul in discutie e prevazut in TFUE in art. 191 alin. 2. Principiul
acesta justifica luarea unor masuri chiar si atunci cand din datele stiintifice existente nu rezulta cu
exactitate daca o activitate este periculoasa pentru mediu. Cu alte cuvinte, cand datele stiintifice
sunt neconcludente in privinta efectelor unor activitati, decizia de mediu trebuie sa fie in sensul
neinceperii respectivei activitati, deoarece pericolul degradarii mediului, inclusiv asupra vietii si
sanatatii oamenilor este prea mare pentru a risca o decizie care se poate dovedi ulterior gresita.
Daca principiul prevenirii presupune o evaluare a riscului in raport cu cunostintele existente
la un moment dat, ceea ce inseamna ca riscurile exista cu certitudine si ca se pot produce daune
ecologice daca nu se intreprind masuri corespunzatoare, principiul precautiei presupune necesitatea
de a se actiona chiar in lipsa unei certitudini stiintifice vizand existenta vreunui risc.
Fundamentul acestui principiu consta in aceea ca absenta certitudinii stiintifice nu constituie
o piedica pentru a intreprinde masurile necesare in scopul evitarii atentatelor grave asupra mediului.
In consecinta, spre deosebire de principiul prevenirii, in cazul principiului precautiei riscul in sine
nu este demonstrat. Principiul precautiei poate fi considerat un principiu al incertitudinii, deoarece
se iau decizii pe baza unor descoperiri stiintifice incomplete. Solutiile adoptate in baza acestui
principiu trebuie sa fie revizuibile, in functie de evolutia cunostintelor stiintifice.
Noutatile stiintifice si descoperirile tehnologice pot pune capat incertitudinilor, iar pe baza
acestora masurile luate in aplicarea principiului precautiei se mentin, se modifica sau se inlatura.

5. Principiul poluatorul plateste

Acest principiu e prevazut expres in art. 3 lit. e din OUG 195/2005 privind protectia
mediului cu modificarile si completarile ulterioare. De asemenea, e prevazut in art. 191 alin. 2 din
TFUE. Acest principiu a fost afirmat pentru prima data in declaratia Consiliului Europei din 1968
privind lupta impotriva poluarii aerului, fiind prevazut expres ulterior si in Declaratia de la Rio de
Janeiro adoptata in cadrul conferintei pentru mediu si dezvoltare din 1992, precum si in numeroare
conventii internationale. In mod generic. obiectul platii il constituie suportarea cheltuielilor legate
de poluare de catre autorul acesteia, iar in mod particular executarea si suportarea de catre
intreprinzatorul poluator a obligatiilor ce converg spre evitarea, limitarea si eliminarea poluarii.
Principiul poluatorul plateste are la baza elemente din teoria economica potrivit careia costurile
sociale externe care insotesc productia trebuie sa fie internalizate, adica sa fie luate in calcul de
agentii economici in costurile lor de productie. Fundamentul principiului rezulta si din dreptul la un
mediu sanatos, cetateanul neputand fi obligat sa plateasca accesul la mediu nici direct, nici indirect
prin subventionarea din fonduri publice a cheltuielilor legate de poluare.
Continutul regulii poluatorul plateste e deosebit de larg, fiind uneori inteles in mod diferit.
In sens larg, continutul acestui principiu presupune ca orice cheltuieli legate de poluare, respectiv
repararea prejudiciului ecologic, cheltuielile legate de diminuarea efectelor poluarii si cheltuielile de
prevenire a poluarii trebuie sa fie suportate de cel care cauzeaza poluarea, si nu de societate. In plan
juridic, acest continut larg influenteaza materia raspunderii pentru mediu si determina definirea
!7
notiunii de prejudiciu intr-un sens specific dreptului ecologic. Astfel, notiunea de prejudiciu
ecologic are un sens mai larg decat notiunea de prejudiciu din dreptul comun, autorul acestuia
trebuind sa suporte si cheltuielile legate de prevenirea poluarii, precum si pe cele legate de limitarea
sau de eliminarea efectelor poluarii.
In sens restrans, principiul poluatorul plateste presupune eliminarea subventiilor destinate
protectiei mediului. Aceasta nu inseamna ca statul nu trebuie sa isi indeplineasca obligatia de a
asigura cetatenilor un mediu sanatos, deoarece autoritatile au indatorirea de a inlatura efectele
poluarii, ci inseamna ca trebuie gasite mijloacele legale care sa permita identificarea poluatorului si
obligarea acestuia sa plateasca.
Identificarea autorului poluarii reprezinta una din problemele centrale ale aplicarii acestui
principiu, greu de realizat cand este vorba de o poluare difuza provenind de la mai multe surse.
Uneori aceasta problema devine imposibil de rezolvat, cum ar fi, spre exemplu, cazul deversarii in
mare de catre nave a unor substante interezise. Pentru depasirea unor astfel de situatii se procedeaza
la instituirea unor fonduri din anumite taxe, fonduri destinate acoperirii cheltuielilor specifice in
situatia in care autorul poluarii nu poate fi identificat.

6. Principiul informarii si participarii publicului la luarea deciziilor, precum si al accesului la

justitie in probleme de mediu

Acest principiu e prevazut expres in art. 3 lit. h din OUG 195/2005 privind protectia
mediului cu modificarile si completarile ulterioare. Totodata, principiul a fost prevazut in declaratia
de la Rio de Janeiro si Agenda 21, documente adoptate in cadrul conferintei ONU pentru mediu si
dezvoltare din 1992, precum si in majoritatea conventiilor si tratatelor internationale cu incidenta in
domeniul protectiei mediului. In cadrul conferintei de la Aarhus din 1998, intitulata “Un mediu
pentru Europa” a fost adoptata conventia privind accesul la informatie, participarea publicului la
luarea deciziei si accesul la justitie in probleme de mediu, ratificata de Romania prin legea nr.
86/2000.
Conventia garanteaza dreptul de a avea acces la informatie fara ca solicitantul sa declare un
anumit interes. Totodata, conventia prevede situatiile in care poate fi refuzata o informatie de mediu
si anume:
- autoritatea publica nu detine informatia solicitata
- cererea este vizibil nerezonabila sau este formulata intr-o maniera prea generala
- cererea se refera la documente in curs de elaborare sau priveste sistemul comunicarii intern al
autoritatii publice in cazul in care o astfel de exceptie este prevazuta de legislatia nationala sau de
practica obisnuita, luandu-se in considerare interesul public in cazul unei asemenea dezvaluiri
- cererea mai poate fi refuzata daca dezvaluirea ar afecta: confidentialitatea procedurilor
autoritatilor publice, relatiile internationale, siguranta nationala, securitatea publica, cursul
justitiei confidentialitatea informatiilor comericiale si industriale, dreptul de proprietate
intelectuala, confidentialitatea unor date personale, mediul la care se refera informatia in
conditiile legii.
Conventia prevede ca refuzul unei solicitari se va face in scris daca solicitarea a fost facuta
in scris sau daca solicitantul cere acest lucru. Refuzul trebuie sa fie motivat si sa ofere informatii
privind accesul la justitie. Raspunsul cuprinzand refuzul solicitarii trebuie dat cat mai curand
posibil, fara a se depasi o luna, in afara cazului cand complexitatea informatiei justifica o prelungire
a acestei perioade pana la 2 luni de la data inaintarii cererii. In cadrul legislatiei nationale, fiecare
parte la conventie se obliga sa asigure posibilitatea pentru orice persoana care considera ca
solicitarea informatiei a fost ignorata, gresit refuzata sau care considera ca a primit un raspuns
inadecvat de a avea acces la o procedura de recurs in fata unei instante de judecata sau a altui
!8
organism independent si impartial prevazut de lege. Statul va lua masuri ca respectiva persoana sa
aiba acces si la o procedura de fond, nefiind exclusa nici posibilitatea unei proceduri prealabile in
fata unei autoritati administrative.
In privinta pilonului referitor la participarea la luarea deciziei, facem precizarea ca publicul
interesat trebuie sa fie informat prin anunt public ori in mod individual cand este cazul despre
demararea unei proceduri de luarea deciziei de mediu si intr-o maniera adecvata in timp util, printre
altele, despre urmatoarele aspecte:
• activitatea propusa
• natura deciziei posibile
• autoritatea publica responsabila de luarea deciziei
• procedura initiata incluzand modul si momentul in care o asemenea informatie poate fi furnizata
• autoritatea publica la care pot fi adresate intrebari sau comentarii si perioada in care pot fi primite
aceste comentarii sau intrebari
• faptul ca activitatea propusa face obiectul unei proceduri nationale sau transfrontaliere de
evaluare a impactului asupra mediului etc.
Procedurile pentru participarea publica trebuie sa permita publicului sa inainteze in scris
sau, cand este cazul, la o audiere publica un sondaj cu solicitantul, orice informatii, comentarii,
analize si opinii considerate relevante pentru activitatea propusa.

!9