,,Enigma Otiliei”

Comparaţia dintrte carte şi film

Enigma Otiliei, este un roman realist de tip balzacian, cu elemente
moderniste, apartinând prozei interbelice. De asemenea, este un roman social si
citadin.

Opera literară Enigma Otiliei este un roman, având o actiune amplă, desfăsurată pe
mai multe planuri, un conflict complex, numeroase personaje si este realizată o
imagine amplă asupra vietii.

Romanul prezintă maturizarea unui tânăr care, înainte de a-si face o carieră,
trăieste experienta iubirii si a relatiilor de familie.

Romanul este alcătuit din 20 de capitole iar prin tehnica planurilor narative
paralele este urmărit destinul mai multor personaje: destinul Otiliei, destinul lui
Felix cât si destinul clanului Tulea. Secventele narative sunt prezentate prin
alternantă, iar succesiunea evenimentelor este redată prin înlăntuire.

Atunci când vine vorba despre o ecranizare a unei scrieri celebre, iubitorii de
cărti vor spune că nimic nu se compară cu mirosul de tuş emanat de cartea proaspăt
scoasă de sub tipar, că numai citind textul poti percepe şi înţelege cel mai bine
sentimentele, trăirile şi toate celelalte detalii care descriu caracterele personajelor,
că lectura îţi dezvoltă vocabularul, imaginaţia şi te ajută să creezi prin propriile
percepţii realitatea descrisă de autor, transformându-se astfel în propria ta realitate.

Împătimiţii filmelor vor argumenta că îţi ia mult mai putin timp să vezi un
film decât să citeşti o carte , că în filme vezi tot felul de efecte audio-vizuale care
îţi crează stări mult mai intense decât în cazul lecturii, ca interpretarea actorilor
(mai ales daca sunt actori de calibru), imaginea, coloana sonoră transmit infinit mai
mult.

In concluzie, personal mă pozitionez la mijloc pentru că nu pot alege între

carte si film tocmai pentru că nu se pot compara. Şi eu, ca multi altii, privesc
oarecum cu dezamagire sau cu adevarată surprindere o producţie cinematografică
după o carte pe care deja am citit-o, pentru ca ceea ce mi-am imaginat nu coincide
cu viziunea regizorului. Însă nu-mi mai încap în piele de încantare atunci când
filmul şi cartea se completează reciproc, punându-se una pe alta în valoare.