30.01.

2018

Analiza fenomenului de enculturaţie/inculturaţie în

şcoală. Şcoala ca instanţă culturală

Conf.univ.dr. Cătălin Glava Student:

Mihuța Daniela-Viviana
Facultatea de Litere
Specializarea Română-Engleză
Argument

Scopul lucrării vizează modalitățile și factorii care asigură desfășurarea fenomenul de

enculturație în școli. Lucrarea accentuează, în special, formarea elevului (prin trasnsimterea
unui set de valori) în instituția de învățământ și pregătirea lui pentru societate.

Analiză
Educația reprezintă un mijloc esențial în implementarea conținutului valoric, cultural-
social în personalitatea individului. Mediul familial, ca factor primordial, și cel școlar, care
vine în prelungirea celui dintâi, favorizează fenomenul de enculturație. Concentrându-ne
atenția asupra spațiului școlar, observăm aportul pedagogiei în modelarea și formarea
caracterului elevului, „marcându-l cu pecetea culturii clasei sociale stăpânitoare”1
Misiunea școlii nu se îndreaptă doar spre dezvoltarea intelectuală a elevului, aceasta
are rolul civilizator, confirmând teoria lui Rousseau, potrivit căreia sociabilitatea este o
caracteristică umană dobândită. Cu alte cuvinte, instituția de învățământ contribuie la evoluția
și dezvoltarea persoanei prin raportare la alteritate, dar și prin raportare la sine, rezultatul fiind
dobândirea echilibrului, toleranței, cooperării, respectului, dreptății etc.
Încurajarea elevului în a-și exprima liber opinia conduce la formarea spiritului critic, la
dorința de colaborare, implicare și demonstrează respectul profesorului față de elev. Aceste
valori funcționează ca o etichetă identitară pentru învățământul modern, disociindu-l de
învățământul tradițional. Trebuie menționată, însă, problema diferențelor sociale, în urma
cărora indivizii pornesc în viață cu șanse inegale. Acest fapt este propriu orientării
sociocentrice, care „consideră ca valori de bază socializarea şi integrarea socială a elevului,
într-un cadru organizat şi structurat conform nevoilor sociale.” Acest efect este cauzat de
conservarea modelului clasic de predare în anumite școli din țară, unde elevul are un rol pasiv,
fiind un simplu executant. Una dintre soluțiile înlocuirii pedagogiei pasive cu cea activă este,
desigur, schimbarea rolurilor. Accentul trebuie deplasat pe elev, adică pe beneficiarul direct
al sistemului de învățământ. Acest lucru se realizează prin implicarea permanentă a acestora
în cadrul discuției, de asemenea, se recomandă o abordare dinamică a subiectului care crește
rata de motivației a elevului și dezvoltă o relație pozitivă între elev și profesor. A preda pe
întreg parcursul orei produce o distanțare vădită între cele două instanțe (profesor-elevi), mai

1
Cătălin Glava, Școala– cultura, climatul și identitatea instituției educaționale. Fenomenul de
enculturație/inculturație, suport de curs.

2
mult decât atât, dezvăluie un adevărat dezinteres – poate chiar din partea fiecărei părți – și
poate conduce chiar apariția absențelor în rândul elevilor.
Valorile după care ar trebui să se ghideze orice sistem de învățământ sunt: respectul,
egalitatea, acceptanța, excelența academică, creativitatea, cooperarea etc. În aplicarea acestora
e nevoie de permanentă actualizare a activităţii didactice, realizată prin înlăturarea modelului
clasic şi orientarea spre prezent, „a învăţa să faci faţă diverselor şi complexelor situaţii sociale
în care tinzi să te integrezi”, dezvoltarea sentimentului de solidaritate, empatia, „gestiona
eventualele conflicte în respectul valorilor pluralismului, al înţelegerii mutuale şi al păcii”,
încurajarea exprimării originalităţii, responsabilitatea, calmul, echilibrul etc.
Formarea elevului în interiorul şcolii este influenţată, deopotrivă, de valorile generale
menţionate anterior şi de valori specifice cum sunt anumite tradiţii păstrate într-o instituţie de
învăţământ, ca de exemplu organizarea unor concursuri bazate pe istoria instituţiei ce implică
toate clasele sau existenţa unor motto-uri ca: „democraţie, toleranţă, educaţie, bun-simţ”, dar
şi adoptarea unei vestimentaţii personalizate, aici menţionăm impunerea uniformelor ori
simpla utilizare a unui ecuson sau a unei eşarfe de o culoare anume.
Aşa cum am arătat mai sus, comportamentul profesorului poate fi interpretat ca un
model pentru elevii săi. De aceea, e necesar ca aceştia să stimuleze elevii, să-i încurajeze şi
să-i susţină, garantarea acestor factori fiind comunicarea. De asemenea, nivelul lor de
pregătire contribuie la formarea imaginii şcolii în care îşi desfăşoară identitatea. Acest fapt
este demonstrat prin rata absolvenţilor, rezultatele obţinute, numărul celor înscrişi,
participarea şi rezultatele obţinute la concursuri şi olimpiade etc.
Dezvoltarea relaţiilor sociale între elevi şi profesori se poate realiza şi în cadrul unor
activităţi extraşcolare. O astfel de activitate este TEEN FEST, care duce la dobândirea calităţii
de a lucra în echipă, la unitatea colectivului, la încurajare între colegi, la dezvoltarea spiritului
competitiv etc. O altă activitate poate fi concursul de karaoke, care îi implică şi pe profesori,
oferindu-le calitatea de juraţi. În cadrul unui astfel de concurs poate apărea ataşamentul şi
simpatia între cele două instanţe.
În urma fenomenului de enculturaţie din şcoală, mai exact în urma ,,asimilării unei
forme de cultură, prin instruire și educație”, se produce efectul de incluziune socială a
elevului. Enculturaţia se realizează, la început, în spaţiul familial, însă este continuat şi
prelucrat şi în instituţiile preşcolare, după care este dezvoltat în şcoli.

Concluzie

3
 În urma celor discutate anterior, fenomenul de enculturaţie în şcoală depinde de
comportamentul, valorile, principiile şi tipul de activităţi impuse de şcoală. Formarea şi
modelarea corectă a caracterului/personalităţii individului este identificată în principiile
învăţământului modern, care conduce la performanţă.

4
Bibliografie

Glava, Cătălin, Școala– cultura, climatul și identitatea instituției educaționale. Fenomenul de

enculturație/inculturație, suport de curs.