3 - Val - Culturala Si Val - de Utilizare

ESTE INTERZISA PUBLICAREA DE ORICE FEL (INCLUSIV PE SITE-URI
SI GRUPURI) FARA ACORDUL AUTORULUI
Valoare culturală
şi
Valoare de utilizare
Valoarea culturală
Rodica Crisan, Reabilitarea patrimoniului construit_2012-2013 1

Valoarea culturală
Orice produs arhitectural este purtătorul unui

mesaj cultural.
Un obiect de patrimoniu arhitectural - istoric

poate prezenta caracteristici semnificative în
plan cultural care să merite a fi conservate şi
valorizate.
Valoarea culturală
Semnificaţia culturală a unui obiect de

patrimoniu arhitectural-istoric poate fi
determinată în raport cu două mari categorii de
criterii – respectiv evaluând măsura în care
două mari categorii de valori sunt prezente la
nivelul obiectului respectiv:

Valoarea culturală
Valoarea culturală intrinsecă
Valoarea culturală asociată

(extrinsecă)
Valoarea culturală
intrinsecă

Are ca suport consistenţa fizică a obiectului în

contextul său: materialele; manopera;
concepţia; amplasamentul şi relaţia obiectului
cu amplasamentul.
Determină instituirea regimului legal de

protecţie.
Criteriile de evaluare corespund unor concepte

specifice:
● Valoare artistică intrinsecă
● Unitate potenţială
● Autenticitate


● Valoarea artistică intrinsecă
Se referă la calitatea resursei de patrimoniu de

a constitui o structură expresivă capabilă să
producă emoţia estetică – o emoţie specifică cu
caracter complex, incluzând senzorialitate,
afectivitate şi inteligenţă.

Valoarea artistică intrinsecă poate situa unele

obiecte de arhitectură în categoria operelor de
artă.


“Utilitatea, dacă există în cadrul operei de artă, ca de

pildă în arhitectură, nu va putea fi considerată în sine, ci
în funcţie de consistenţa fizică şi de celelalte instanţe
fundamentale (instanţa estetică şi cea istorică – n.n.)
care structurează opera de artă în receptarea operată
de conştiinţă.”
(Brandi, Cesare, Teoria restaurării. Ed. Meridiane, Bucureşti 1996, p.36)

Procedurile curente de inventariere şi clasare a

obiectelor de arhitectură ca monumente nu iau
în considerare criteriul valorii artistice intrinseci,
ci se raportează la valoarea artistică relativă.


● Unitatea potenţială
Constituie un atribut al resursei de patrimoniu

considerată un întreg – respectiv un ansamblu
de părţi componente unde fiecare parte poate fi
descrisă şi definită în raport cu intenţia
originară.

In timp originalul se degradează, poate fi

modificat în mod intenţionat sau chiar distrus –
ceea ce îi reduce sau chiar îi anulează unitatea
potenţială originară.
Unitatea potenţială pierdută poate fi refăcută

prin restaurare.


Prin transformările suferite în timp, o resursă de

patrimoniu poate dobândi o nouă unitate
potenţială; astfel de transformări sunt parte a
statificaţiei sale istorice.
In acest caz, intervenţia de restaurare se va

raporta la noua unitate potenţială.

O resursă de patrimoniu cultural este unică din

punct de vedere al relaţiei cu timpul istoric; ca
atare, este epuizabilă; substanţial reconstruită
astăzi, ea va deveni un produs al prezentului.


● Autenticitatea
Constituie atributul unei resurse de patrimoniu

care este din punct de vedere material
'originală' (ca antonim pentru copie) sau
'veritabilă' (ca antonim pentru 'contrafăcută').
Condiţionează strict valoarea culturală

intrinsecă – proprie doar 'originalului'.

● Autenticitatea
Implică simultan 4 aspecte ale resursei

culturale:
● materialul
● manopera (meşteşugul investit)
● concepţia (conţinutul ideatic)
● amplasamentul (inclusiv relaţia
obiectului cu contextul)


● Autenticitatea
Salvgardarea valorii culturale intrinseci

presupune conservarea substanţei materiale
care garantează autenticitatea informaţiei
transmise către generaţiile viitoare.
Ca atare, cea mai bună politică este cea bazată
pe principiul 'intervenţiei minime eficiente‘.
Conf. Management Guidelines for World Cultural Heritage Sites,

ICCROM 1993)
Valoarea culturală
asociată (extrinsecă)

Exprimă felul în care resursa de patrimoniu este

percepută de către observatorii contemporani
(gradul de interes); este de natură subiectivă.
Depinde de interpretări ce reflectă permanent

timpul prezent – deci se poate modifica în timp.
Influenţeză tratamentul şi politicile de intervenţie

asupra patrimoniului construit.
Pe de o parte, determină “interpretarea” valorii

intrinseci a resursei culturale – deci
recunoaşterea nivelului mai înalt sau mai scăzut
de semnificaţie a ei (internaţional, naţional,
local).

Pe de altă parte, chiar în lipsa unei valori

intrinseci deosebite, din această perspectivă
poate fi definită semnificaţia culturală locală a
resurselor de patrimoniu.
Ca atare, este de maxim interes în ceea ce

priveşte intervenţiile asupra “arhitecturii minore”
(fără regim de protecţie legal instituit).

Fiind de natură subiectivă (şi variabilă în timp)

– poate furniza motivaţii pentru conservarea
unei resurse de patrimoniu fără valoare
intrinsecă;
– poate conduce la pierderea unor resurse
culturale (neregenerabile!) a căror receptare
este la un moment dat negativă.

1936


Se constituie din:
● Valoarea artistică şi tehnică relativă
● Valoarea de raritate
● Valoarea de identitate culturală

Exprimă aprecierea importanţei şi relevanţei

resursei pentru calitatea rezolvărilor de ordin
estetic, constructiv, funcţional + calitatatea
manoperei investite la producerea obiectului
(măiestria meşteşugului).


Rezultă din cercetarea desfăşurată de

profesionişti şi se bazează pe evaluări istorico-
critice ştiinţifice, ce au ca scop evidenţierea
semnificaţiei relative a resursei în raport cu
timpul său istoric şi cu prezentul.

Constituie o bază importantă pentru

ierarhizarea componentelor patrimoniului
construit (criteriu de clasare!) – deci pentru
strategia de intervenţie.


Stabileşte relaţia între resursa de patrimoniu

analizată şi altele de acelaşi fel – din p.d.v. al
tipologiei arhitecturale sau constructive, al
stilului, autorului, perioadei, ariei geografice...
sau al unor combinaţii între acestea.

Defineşte gradul de reprezentativitate, raritatea

sau unicitatea resursei de patrimoniu în raport
cu criteriul (criteriile) considerate.
Este determinată prin cercetări statistice.


Influenţează nivelul de protecţie: o valoare de

raritate mare poate să potenţeze semnificaţia
altor calităţi identificate.

Reflectă legăturile emoţionale ale societăţii cu

anumite componente ale patrimoniului construit.
Se bazează pe recunoaştere.


Se poate raporta la diverse aspecte: vechime,

tradiţie, continuitate, caracter memorialistic sau
legendar, admiraţie, ataşament, caracter
simbolic, politic, patriotic, naţional, etnic etc.

Bazată preponderent pe percepţia emoţională,

este marcată puternic de labilitate.
Totodată are un impact considerabil asupra

atitudinii societăţii faţă de patrimoniul cultural-
istoric.


■ Exacerbarea poate conduce la o protecţie

excesivă.



■ Minimalizarea poate conduce la neglijare şi

distrugere.



Poate fi promovată prin educaţie şi instruire.
Valoarea de utilizare

“Proprietatea unui lucru de a satisface o

anumită necesitate a omului sau a societăţii.”
Academia română – DEX, Bucureşti 1996
Reprezintă măsura în care un obiect construit

existent poate să răspundă unor cerinţe actuale
– deci să fie integrat vieţii societăţii
contemporane.

Prin prisma teoriei performanţelor, valoarea de

utilizare a unei clădiri existente poate fi definită
ca măsură a congruenţei dintre:
performanţele oferite de clădire
exigenţele de utilizare contemporane
Exigenţe şi
performanţe

Performanţă
engl. performance, fr. performance, it.
prestazione
Inseamnă “serviciu prestat”, respectiv rezultatul

unei acţiuni desfăşurate în raport cu anumite
cerinţe, căruia i se asociază ideea de
randament (ex. performanţa unui atlet, a unui
automobil etc)
Exigenţe şi performanţe
Controlul calităţii produselor
Sistemul construit este un “produs” (rezultat din

procese umane) care oferă utilităţi de diverse
naturi (performanţe). Performanţele lui trebuie
să satisfacă exigenţele utilizatorului final.

OM
MEDIU NATURAL UTILIZATOR MEDIU SOCIO - CULTURAL
NECESITĂŢI OPŢIUNI
fiziologice, psihologice de valoare
EXIGENTE DE  explicitări de necesităţi

umane şi opţiuni de valoare
UTILIZARE = “CEREREA”
PROIECT
CERINTE DE  ansamblu de caracteristici
necesare, ce reprezintå
PERFORMANŢĂ exigenţele la nivelul produsului
PARAMETRI
CRITERII DE
PERFORMANTA
 set de proprietăţi funcţionale,
fizice, chimice etc, necesare
METODE DE EVALUARE
pentru satisfacerea cerinţelor
REGLEMENTATE
NIVELE DE  expresia valorică a
CERUTE DE UTILIZATOR
PERFORMANTA comportamentul prognozat
VERIFICARE (I) TEHNOLOGIE
OBIECT PRODUS
PERFORMANTE  comportamentul în exploatare

VERIFICARE (II)
= “OFERTA”
In timp se creează un decalaj între exigenţele

de utilizare şi performanţele oferite de sistemul
construit, care îi reduce valoarea de utilizare.
Acest decalaj între exigenţe şi performanţe este
perceput ca degradare.

Performanţele
semnificative
Performanţele semnificative
Clase de cerinţe de calitate
■ Siguranţă
■ Confort ambiental
■ Funcţionalitate / Locuibilitate
■ Eficienţă energetică
■ Protecţia mediului

Clasa de cerinţe “Siguranţă”
Se referă la ansamblul condiţiilor privind

integritatea utilizatorilor, protecţia lor şi
prevenirea daunelor legate de factori
accidentali.
Clasa de cerinţe “Siguranţă”
Cerinţe:
Rezistenţă şi stabilitate
Siguranţă în exploatare
Siguranţă la foc

Clasa de cerinţe “Confort ambiental”
Se referă la ansamblul condiţiilor ce definesc

raporturile între mediul ambiant şi senzaţiile
organismului uman, prin prisma unor exigenţe
fiziologice şi psihologice.
Clasa de cerinţe “Confort ambiental”
Cerinţe:
Confort higrotermic
Confort luminos
Confort acustic
Confort antropo-dinamic
Confort sano-genetic
Confort psihologic

Clasa de cerinţe “Funcţionalitate”
Se referă la ansamblul condiţiilor ce privesc

folosirea satisfăcătoare a sistemului construit de
către utilizatori în desfăşurarea activităţilor
specifice funcţiunii atribuite.
Cerinţe:
Caracteristici spaţiale
Grad de echipare
Mod de utilizare

Evaluarea are în vedere relaţia dintre:
activităţile grupurilor/indivizilor adăpostiţi

(exigenţele de utilizare)
configuraţiile spaţiale şi echiparea lor

(performanţele)
Utilizarea şi exigenţele ei
In cazul intervenţiilor unde utilizatorul este

prezent şi cointeresat, acesta formulează
nemijlocit exigenţele sale.
Pentru operaţiuni ce depăşesc scara unui imobil
unifamilial, informaţia directă poate fi obţinută
prin analize statistice bazate pe chestionare de
achetă sociologică.

Construcţia şi performanţele ei
Locuinţele istorice prezintă frecvent

caracteristici spaţiale diferite de standardele
locative actuale (ca morfologie, dimensiuni,
legături); totuşi pot satisface cerinţe complexe
de funcţionalitate – ex. prin adaptabilitate.
Construcţia şi performanţele ei
In cazul locuirii urbane tradiţionale, elementele

invariante care definesc continuitatea în timp a
unui tip caracteristic pentru o zonă sau un oraş
(determinate prin analiza istorico-tipologică)
trebuie reţinute şi valorificate prin intervenţia de
reabilitare.

Construcţia şi utilizarea ei
Tipologia clădirii este determinată de un anumit

'model cultural‘.
‘Modelul de locuire' este propriu diverşilor

utilizatori adăpostiţi în timp.
In timp modul de utilizare (corespunzător

modelului de locuire) poate ajunge incompatibil
cu tipologia clădirii (locuinţa incompatibilă cu
utilizatorii săi).

Astfel de situaţii sunt de regulă resimţite ca

'inconfortabile' de utilizatori şi devin potenţial
sau efectiv generatoare de agresiuni asupra
construcţiei existente (degradări cu cauze
antropice).
Pe baza evaluării, se evidenţiază:
elementele de disconfort – de ameliorat
elementele de confort – de conservat şi

valorificat în cadrul reabilitării

Evidenţierea condiţiilor de confort permite

evitarea situaţiilor în care, pentru a corecta
deficienţe, se elimină sau se reduc caracteristici
pozitive 'scăpate din vedere'.
In privinţa disconfortului trebuie făcută distincţia

între:
disconfortul determinat de clădire
disconfortul determinat de utilizare
Rezultă modalităţi diferite de intervenţie!

Clasa de cerinţe “Eficienţă energetică”

economia energetică de funcţionare a
sistemului construit.
Clasa de cerinţe “Eficienţă energetică”
Cerinţe:
Limitarea consumului de energie termică
Limitarea consumului de energie electrică

Clasa de cerinţe “Protecţia mediului”

impactul ambiental al sistemului construit -
determinat de caracteristicile sale intrinseci, de
transformările acumulate în timp şi de modul de
utilizare.
Clasa de cerinţe “Protecţia mediului”
Cerinţe:
Controlul calităţii aerului
Controlul calităţii mediului hidrologic
Controlul riscurilor sanitare induse
Controlul calităţii contextului

Nivele
de performanţă
Nivele de performanţă
Expresii valorice ale mărimilor caracteristice

(parametri) asociate criteriilor de performanţă.
Sunt de regulă stabilite de reglementările

tehnice în construcţii.

OM
MEDIU NATURAL UTILIZATOR MEDIU SOCIO - CULTURAL
NECESITĂŢI OPŢIUNI
fiziologice, psihologice de valoare
EXIGENTE DE  explicitări de necesităţi

umane şi opţiuni de valoare
UTILIZARE = “CEREREA”
PROIECT
CERINTE DE  ansamblu de caracteristici
necesare, ce reprezintå
PERFORMANŢĂ exigenţele la nivelul produsului
PARAMETRI
CRITERII DE
PERFORMANTA
 set de proprietăţi funcţionale,
fizice, chimice etc, necesare
METODE DE EVALUARE
pentru satisfacerea cerinţelor
REGLEMENTATE
NIVELE DE  expresia valorică a
CERUTE DE UTILIZATOR
PERFORMANTA comportamentul prognozat
VERIFICARE (I) TEHNOLOGIE
OBIECT PRODUS
PERFORMANTE  comportamentul în exploatare

VERIFICARE (II)
= “OFERTA”
In cazul evaluării clădirilor existente, au 2

semnificaţii distincte:
– nivelele de performanţă cerute (de utilizarea
contemporană)
– nivelele de performanţă efective (ale clădirii)

Din compararea celor 2 rezultă gradul de

insatisfacţie în raport cu cerinţele actuale
(amploarea degradării).
Alegerea modelului de referinţă (nivelele de

performanţă ‘cerute’) are un impact major in
ceea ce priveşte percepţia asupra degradării şi
deci conţinutul intervenţiei.
● Cerinţele supradimensionate vor conduce la

concluzii “dramatice” privind “degradarea” – şi
deci la intervenţii 'grele' (uneori mutilante).
● Simpla corectare a manifestărilor de uzură

fizică constatate defineşte o intervenţie mai mult
sau mai puţin 'uşoară‘, dar conservativă.

Performanţele oferite de o clădire existentă sunt

legate de o anumită concepţie tehnologică
(expresie a unei anumite culturi materiale) care
a făcut la un moment dat posibilă satisfacerea
unor exigenţe umane fundamentale (siguranţă,
funcţionalitate, confort).
Ameliorarea performanţelor prin reabilitare

trebuie obţinută respectând caracteristicile
tehnologice şi comportamentale ale construcţiei
– cu scopul de a-i proteja identitatea, dar şi cu
evidente avantaje în plan economic.

Valoare de utilizare
vs.
Valoare culturală
Valoare de utilizare vs Valoare culturală
Pentru formularea deciziilor de intervenţie este

necesară o strategie care să permită concilierea
celor două aspecte (aparent contradictorii) ale
intervenţiei:
– corectarea stării de inadecvare (degradare)

– conservarea calităţilor preexistente

O astfel de strategie presupune definirea

prealabilă a unor categorii de intervenţii precum
şi a unor categorii de valoare culturală ce admit
(sau nu) anumite categorii de intervenţii.

Categorii de intervenţii
a. Intreţinere curentă
a1. Intreţinere specială
b. Asanare conservativă
c. Restaurare
d. Restructurare parţială
d1. Restructurare globală


a. Intreţinere curentă
lucrări locale necesare menţinerii în eficienţă: reparaţii,

renovări şi înlocuiri de finisaje şi componente
nestructurale degradate (ex. zugrăveli, vopsitorii,
decoraţii, tâmplării, echipamente etc)

a1. Intreţinere specială
lucrări extinse necesare pentru repararea şi/sau

înlocuirea unor componente, inclusiv structurale, ca şi
pentru realizarea şi/sau completarea unor servicii
igienico-sanitare şi tehnologice (ex. refaceri de
învelitori, înlocuirea unor echipamente uzate, înlocuirea
unor instalaţii, deschideri/închideri de goluri etc)


b. Asanare conservativă
ansamblu complex de lucrări destinate conservării

clădirii şi asigurării funcţionalităţii sale, fără modificarea
caracteristicilor tipologice, formale şi structurale ale
clădirii: consolidarea structurii; tratamente contra
umidităţii; tratamente de ameliorare a protecţiei termice;
recuperarea unor spaţii neutilizate (poduri, demisoluri
etc)

c. Restaurare
lucrări de întreţinere şi/sau asanare conservativă,

integrate unei intervenţii complexe de refacere a unităţii
potenţiale a clădirii (eliminarea unor construcţii
parazitare, lucrări de reintegrare etc)


d. Restructurare parţială
lucrări ce conduc la transformarea parţială a clădirii prin

eliminarea, modificarea şi/sau introducerea de noi
componente (recompartimentări locale, comasări şi
redistribuiri de spaţii, introducere de supante şi circulaţii
verticale etc)

d1. Restructurare globală
lucrări ce conduc la transformarea de ansamblu a

clădirii prin demolare şi reconstrucţie extinsă:
recompartimentări la nivelul întregii clădiri, extinderi,
supraetajări; reproiectarea structurii portante (adaptarea
la norme actuale)


Categorii de valoare culturală
1. Valoare culturală deosebită

2. Valoare arhitectural-tipologică
3. Valoare istoric-ambientală

1. Valoare culturală deosebită

Se referă la caracteristicile cu valoare artistică şi
tehnică deosebită ale resursei, ca structură expresivă
unitară şi autentică; este condiţionată esenţial de
autenticitatea resursei.
Este cazul clădirilor (ansamblurilor, siturilor) clasate sau
clasabile în baza Legii monumentelor, prin aplicarea
procedurilor de specialitate.


2. Valoare arhitectural-tipologică
Se referă la substanţa arhitecturală a clădirii şi
caracteristicile ei ce evidenţiază un anumit tip de
construcţie istoric constituit şi configuraţiile asumate de
el în timp. Este determinată de semnificaţia artistică şi
tehnică atribuită resursei cu referire la caracteristicile
ce-i definesc tipologia şi reprezentativitatea în raport cu
alte obiecte de acelaşi fel; este întărită de valorile de
identitate culturală asociate (îndeosebi vechime,
continuitate, tradiţie).

3. Valoare istoric-ambientală
Se referă la caracteristicile prin care resursa de
patrimoniu contribuie la definirea calităţii şi semnificaţiei
culturale a unui context urban istoric. Este puternic
influenţată de grupul valorilor de identitate culturală
asociate resursei; poate avea în vedere caracteristici de
expresivitate artistică, dar şi caracteristici tipologice
(tipuri caracteristice pentru o zonă urbană).

Valoare de utilizare vs. Valoare culturală
Intervenţiile necesare pentru creşterea valorii de

utilizare trebuie să fie admise de categoria de
valoare culturală în care se încadrează sistemul
construit.
CATEGORIA DE VALOARE INTERVENŢII ADMISE
Valoare culturală deosebită a, a1, b, c
Val. arhitectural-tipologică a, a1, b, c, d
Val. istoric-ambientală a, a1, b, c, d, d1

In cazul incompatibilităţii între intervenţiile

necesare şi cele admise, schimbarea destinaţiei
de folosinţă poate permite reducerea agresivităţii
intervenţiei.
Noua funcţiune se alege dintre acele funcţiuni care

presupun un nivel mai redus al performanţelor
care au rezultat deficitare.
Cerinţele pentru care performanţele oferite tind

spre valori maxime ‘sugerează’ funcţiunea care ar
putea valorifica potenţialul clădirii cu transformări
minime (funcţiunea compatibilă).

3 - Val - Culturala Si Val - de Utilizare

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

3 - Val - Culturala Si Val - de Utilizare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ESTE INTERZISA PUBLICAREA DE ORICE FEL (INCLUSIV PE SITE-URI

SI GRUPURI) FARA ACORDUL AUTORULUI

Rodica Crisan, Reabilitarea patrimoniului construit_2012-2013 1

Orice produs arhitectural este purtătorul unui

Un obiect de patrimoniu arhitectural - istoric

Semnificaţia culturală a unui obiect de

Rodica Crisan, Reabilitarea patrimoniului construit_2012-2013 2

Valoarea culturală intrinsecă

Valoarea culturală asociată

Rodica Crisan, Reabilitarea patrimoniului construit_2012-2013 3

Valoarea culturală intrinsecă

Are ca suport consistenţa fizică a obiectului în

Determină instituirea regimului legal de

Valoarea culturală intrinsecă

Criteriile de evaluare corespund unor concepte

● Valoare artistică intrinsecă

Rodica Crisan, Reabilitarea patrimoniului construit_2012-2013 4

Valoarea culturală intrinsecă

Se referă la calitatea resursei de patrimoniu de

Valoarea culturală intrinsecă

Valoarea artistică intrinsecă poate situa unele

Rodica Crisan, Reabilitarea patrimoniului construit_2012-2013 5

Valoarea culturală intrinsecă

“Utilitatea, dacă există în cadrul operei de artă, ca de

(Brandi, Cesare, Teoria restaurării. Ed. Meridiane, Bucureşti 1996, p.36)

Valoarea culturală intrinsecă

Procedurile curente de inventariere şi clasare a

Rodica Crisan, Reabilitarea patrimoniului construit_2012-2013 6

Valoarea culturală intrinsecă

Constituie un atribut al resursei de patrimoniu

Valoarea culturală intrinsecă

In timp originalul se degradează, poate fi

Unitatea potenţială pierdută poate fi refăcută

Rodica Crisan, Reabilitarea patrimoniului construit_2012-2013 7

Valoarea culturală intrinsecă

Prin transformările suferite în timp, o resursă de

In acest caz, intervenţia de restaurare se va

Valoarea culturală intrinsecă

O resursă de patrimoniu cultural este unică din

Rodica Crisan, Reabilitarea patrimoniului construit_2012-2013 8

Valoarea culturală intrinsecă

Constituie atributul unei resurse de patrimoniu

Condiţionează strict valoarea culturală

Valoarea culturală intrinsecă

Implică simultan 4 aspecte ale resursei

Rodica Crisan, Reabilitarea patrimoniului construit_2012-2013 9

Valoarea culturală intrinsecă

Salvgardarea valorii culturale intrinseci

Conf. Management Guidelines for World Cultural Heritage Sites,

Rodica Crisan, Reabilitarea patrimoniului construit_2012-2013 10

Valoarea culturală asociată

Exprimă felul în care resursa de patrimoniu este

Depinde de interpretări ce reflectă permanent

Influenţeză tratamentul şi politicile de intervenţie

Valoarea culturală asociată

Pe de o parte, determină “interpretarea” valorii

Rodica Crisan, Reabilitarea patrimoniului construit_2012-2013 11

Valoarea culturală asociată

Pe de altă parte, chiar în lipsa unei valori

Ca atare, este de maxim interes în ceea ce

Valoarea culturală asociată

Rodica Crisan, Reabilitarea patrimoniului construit_2012-2013 12

Valoarea culturală asociată