Dubla impunere juridică

internațională (DIJI)
• Dubla impunere juridică internațională
(DIJI) reprezintă supunerea la impozit a
aceleiași materii impozabile, in aceeași
perioadă de timp (de regula un an
calendaristic), de către două autorități
fiscale, din țări diferite.

• DIJI poate să apară în cazul realizării de

către rezidenții unui stat a unor venituri
sau a unor elemente de avere pe teritoriul
unui alt stat, daca cele doua state
utilizeaza criterii diferite de impozitare.
• În cadrul unui stat, supunerea unui venit sau
element de avere la două impozite, reprezintă
o dublă impunere economică.

• DIJI nu poate să apară în cazul impozitelor

indirecte, ci doar în cazul celor directe, pe
venit sau/și pe avere.

• Pot conduce la apariția dublei impuneri

juridice internaționale și interesele unor state
de a utiliza impozitele pentru stimularea sau
frânarea anumitor activități.
 În practica fiscală internațională există mai
multe criterii care stau la baza impunerii
veniturilor sau elementelor de avere:

 Criteriul rezidenței: presupune impunerea

veniturilor sau elementelor de avere de către
autoritatea fiscală al cărui rezident este
contribuabilul, indiferent de locul unde sunt
realizate veniturile sau este deţinută averea.
 Criteriul naționalității: presupune impunerea
veniturilor sau elementelor de avere de către
autoritatea fiscală a cărei naţionalitate este
contribuabilul, indiferent de locul de realizare
a venitului sau de deţinere a averii (statul
impune contribuabilii cu naţionalitatea sa,
indiferent dacă locuiesc sau nu în țara
respectiva).

 Criteriul originii veniturilor (teritorialității):

presupune impunerea veniturilor sau averii de
către autoritatea fiscală pe al cărui teritoriu
se realizează venitul sau este deţinută averea,
indiferent de rezidența sau naționalitatea
contribuabilului.
• Modul în care sunt aplicate criteriile de
impunere poate conduce la apariția DIJI.

• Consecințele negative pe care le are DIJI

asupra dezvoltării relațiilor economico-
financiare dintre diferite state ale lumii au
dus la găsirea unor metode de evitare a
acestei practici.

• DIJI poate fi evitată prin măsuri legislative

unilaterale sau prin încheierea unor acorduri
bilaterale/multilaterale între state.
• Evitarea DIJI prin măsuri legislative unilaterale
(acordare de reduceri, scutiri de impozit
pentru veniturile obținute de rezidenții unui
stat în străinătate, etc.) este dificil de
realizat, ca urmare a interesului fiecărui stat
de a atrage venituri fiscale cât mai mari.

• Convenţiile pentru evitarea DIJI sunt înţelegeri

între state, bi sau multilaterale, pe baza
cărora se încearcă evitarea impozitării
aceleiaşi materii impozabile de către autorităţi
fiscale din state diferite.
 Sub incidenţa convenţiilor pentru evitarea
DIJI intră persoanele fizice şi juridice,
rezidente ale unui stat contractant sau a
ambelor state contractante, care realizează
venituri sau elemente de avere supuse
impozitelor pe venit şi/sau pe avere.
 În aplicarea prevederilor unei convenţii de
evitare a DIJI un element determinant este
domiciliul fiscal al contribuabilului.
 Domiciliul fiscal al unui contribuabil,
persoană fizică, este situat în statul al cărui
rezident este, cu unele excepții.
 Excepții:
1. în situaţia în care un contribuabil este rezident
al ambelor state semnatare ale unei convenţii
pentru evitarea DIJI, domiciliul fiscal este
considerat statul în care are o locuinţă
permanentă;

2. în situaţia în care un contribuabil este rezident

al ambelor state semnatare ale unei convenţii
pentru evitarea DIJI şi are şi locuinţă permanentă
în ambele state, domiciliul fiscal este considerat
statul unde are cele mai strânse legături
personale şi economice (relaţii familiale, sociale,
activitate politică, economică etc.);
3. în situaţia în care un contribuabil este
rezident al ambelor state semnatare ale unei
convenţii pentru evitarea DIJI şi nu locuieşte în
mod permanent în nici unul dintre ele,
domiciliul fiscal este stabilit în statul al cărui
cetăţean este;

4. în situaţia în care un contribuabil este

rezident al ambelor state semnatare ale unei
convenţii pentru evitarea DIJI, nu locuieşte în
mod permanent în nici unul dintre ele şi, de
asemenea, este cetăţean al ambelor state sau al
nici unuia dintre ele, domiciliul fiscal este
stabilit prin înţelegere între statele semnatare.
• Domiciliul fiscal al unei persoane juridice
este dat de locul unde se află sediul
conducerii sale efective.

• Veniturile realizate din bunuri imobile

(exploatații agricole și forestiere) sunt
impuse în statul contractant în care sunt
situate bunurile respective.

• Beneficiile obținute de întreprinderile unui

stat contractant sunt impuse, în principiu,
de autoritatea fiscală a acelui stat. Dacă își
desfășoară activitatea și în celălat stat,
printr-un sediu permanent, atunci
beneficiile activității din acest sediu se
impun în statul în care se află acesta.
• Beneficiile rezultate din exploatarea
navelor sau aeronavelor în trafic
internațional se impun în statul în care se
află conducerea efectivă a întreprinderii.

• Veniturile realizate de acționari de la

societățile de capital sub formă de
dividende se impun parțial în statul de
origine și parțial în cel de destinație.
Conventiile fiscale pentru evitarea DIJI reprezintă
procedee tehnice prin intermediul cărora are loc
evitarea/diminuarea DIJI. Aceste conventii fiscale, bi sau
multilaterale, sunt stabilite de catre modelele OCDE si ONU.

Metode de evitare a DIJI, prevazute in cadrul conventiilor:

1. Scutirea (exonerarea) totală: venitul realizat de
rezidentul unei ţări, în cealaltă ţară contractantă, în
care acesta a fost impus, se deduce în întregime din
venitul total impozabil al acestuia în statul de rezidenţă.

2. Scutirea (exonerarea) progresivă: venitul obţinut de

rezidentul unui stat în străinătate se adaugă la veniturile
realizate de acesta în statul de rezidenţă, urmând apoi
ca la venitul total astfel rezultat să se stabilească o cotă
progresivă aferentă. Pentru calcularea impozitului,
această cotă se va aplica numai asupra venitului obţinut
în statul de rezidenţă.
3. Creditarea (imputarea) totală: impozitul plătit în
străinătate pentru venitul realizat acolo se deduce
integral din impozitele datorate în statul de rezidenţă.

4. Creditarea (imputarea) ordinară: impozitul plătit

statului străin pentru venitul realizat pe teritoriul
acestuia, de rezidentul unui alt stat, se deduce direct din
impozitul datorat în statul de rezidenţă însă numai până
la limita impozitului intern ce revine la un venit egal cu
venitul obţinut în străinătate.

Creditul fiscal reprezintă o diminuare a impozitului de

plată, datorat de catre contribuabil, cu o parte sau cu
întreaga sumă a impozitului achitat în străinătate, conform
convenţiilor fiscale de evitare a DIJI. Creditul fiscal mai este
cunoscut sub denumirea de degrevare fiscală.
• Formulele de calcul a degrevării fiscale sunt:

• Degrevarea fiscală = impozitul total datorat de contribuabil în

cazul inexistenţei unei convenţii pentru evitarea DIJI – impozitul
total datorat de contribuabil în situaţia în care există convenţii
pentru evitarea DIJI;

• Degrevarea fiscală = impozitul datorat de contribuabil în statul de

rezidenţă atunci cand nu exista convenţie pentru evitarea DIJI –
impozitul datorat de contribuabil în statul de rezidenţă, atunci
cand exista convenţii pentru evitarea DIJI;

• Degrevarea fiscală = venitul net al contribuabilului în cazul

existenţei unei convenţii pentru evitarea DIJI – venitul net al
contribuabilului în situaţia inexistenţei convenţiilor pentru evitarea
DIJI;
 Pentru România, pot fi consultate prevederile
convențiilor pentru evitarea DIJI, pe site-ul
Ministerului Finanțelor Publice – Agenția
Națională de Administrare Fiscale (ANAF).

 Lista convențiilor de evitare a DIJI:

https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Asistenta
Contribuabili_r/Conventii/Conventii.htm