Motivatia

Motivația este un „concept fundamental în psihologie și, în genere în științele despre om,

exprimând faptul că la baza conduitei umane se află întotdeauna un ansamblu de mobiluri –
trebuințe, tendințe, afecte, interese, intenții, idealuri – care susțin realizarea anumitor acțiuni,
fapte, atitudini”.
Motivatia poate fi definita ca procesul de selectie, orientare si mentinere a
comportamentului uman, in functie de anumite nevoi si satisfactii. Alte definitii ne prezinta
motivatia ca ansamblu de mobiluri interne (trebuinte, atractii, emotii, interese, idealuri) devenite
constiente sub forma scopurilor si nazunintelor indivizilor sau ca ansamblul starilor de necesitate
ale individului, care se cer a fi satisfacute si care il “instiga” si il determina sa efectueze o serie
de actiuni cu scopul de a si le satisface.
Motivatia in munca reprezinta disponibilitatea unui individ de a depune un efort intens si
sustinut, pentru a realiza obiectivele organizationale, cu speranta ca efortul depus va conduce la
realizarea unor obiective individuale
Prin efectele sale, motivatia dinamizeaza individul ,ii faciliteaza adaptarea, ii orienteaza
conduita si da o anumita culoare activitatii depuse. Daca unui individ i se impune o anumita
activitate de care nu este atras si care nu ii face placere, acesta va avea un comportament pasiv si,
intrucat activitatea nu ii starneste interesul, va obosi foarte repede. Daca, in schimb, motivatia
este puternica, rezistenta la efort creste si senzatia de oboseala, care corespunde unor fenomene
fiziologice reale, apare mult mai tarziu, deoarece motivatia stimuleaza actiunea, iar placerea
actiunii constituie ea insasi un avantaj.
Se poate spune ca motivatia difera de la o persoana la alta; ba mai mult, se poate
manifesta diferit chiar si la aceeasi persoana, in perioade diferite ale existentei sale.
Anumite motivatii sunt innascute, in timp ce altele sunt dobandite sau impuse de situatia
imediata. Motivatiile legate de foame, sete, somn, de exemplu, sunt innascute, in timp ce
motivatiile profesionale sunt dobandite.
Tipuri de motivare

In functie de elementul care genereaza motivatia, s-au conturat mai multe tipuri de motivatie care
pot fi grupate in perechi opuse, doua cate doua:
- Motivatia intrinseca si extrinseca
- Motivatia pozitiva si negativa
- Motivatia cognitiva si afectiva

Motivatia intrinseca si extrinseca

Motivatia intrinseca este generata, pe de o parte de surse interne subiectului (de nevoi si

trebuinte), iar pe de alta parte, de surse provenite din activitatea desfasurata. Acest tip de
motivatie are o puternica forta de declansare si mentinere a activitatii si este strans legata de
procesul muncii. Principalele surse ale motivatiei intrinseci sunt:
- natura muncii (omul se realizeaza si se dezvolta prin activitateadesfasurata , munca insasi
fiind scopul angajarii sale);
- finalitatea sociala a muncii (pe langa faptul ca munceste, omul urmareste si obtinerea
anumitor rezultate, destinate satisfacerii anumitor nevoi sociale);
- realizarea propriei persoane (munca reprezinta unul din domeniile cele mai potrivite
pentru a ne pune in valoare propriile posibilitati si capacitati)

Motivatia extrinseca este generata de surse exterioare subiectului sau naturii activitatii lui. Ea
poate fi sugerata sau impusa de una sau mai multe persoane din afara. In organizatie, se poate
vorbi de motivatia extrinseca, de exemplu, in cazul promovarii pe un post considerat doar ca
sursa de venituri.

Motivatia pozitiva si negativa

Motivatia pozitiva consta in relationarea directa si proportionala a rezultatelor obtinute, cu

satisfactiile personale. Are efecte benefice asupra organismului sau a relatiilor interumane, fiind
stimulata de laude, incurajare, felicitari, recompense.
Motivatia negativa este generata de folosirea unor factori motivationali aversivi, cum ar fi
amenintarea, pedeapsa, blamarea, fapt ce il determina pe individ sa adopte comportamente de
abtinere, de refuz, de evitare.

Motivatia cognitiva si afectiva

Acestea sunt forme ale motivatiei legate de unele trebuinte imediate ale indivizilor.

Motivatia cognitiva este legata de nevoia de a sti, de a cunoaste, de a fi stimulat senzorial. Se

manifesta sub forma curiozitatii fata de ceea este nou, inedit. Se bazeaza pe procese cognitive de
perceptie, gandire, memorie si imaginatie, stimuland activitatea intelectuala.

Motivatia afectiva este determinata de nevoia omului de a obtine recunoasterea celorlalti si de a

se simti bine in compania lor. In organizatie, motivatia afectiva poate aparea, spre exemplu, sub
forma acceptarii unor sarcini si posturi din dorinta de a nu fi considerat incapabil sau rau
intentionat.

Componentele motivatiei

Din studiul comportamentului uman in munca s-a ajuns la concluzia ca motivatia este alcatuita
din 2 mari categorii de elemente:

a) Motivele, resimtite ca expresie a nevoilor si asteptarilor umane

Ele sunt personale, interne si, de regula, creeaza anumite tensiuni. In general, nevoile sunt
definite ca lipsurile pe care un individ le resimte la un moment dat. Asteptarile sunt credintele
indivizilor in existenta unor sanse ce pot fi obtinute printr-un anumit nivel al efortului si al
performantei. Realizarea unei motivatii eficiente necesita cunoasterea sistemului de nevoi si
asteptari ale personalului.
b)Stimulente sau factori motivationali

Aceste componente ale motivatiei sunt externe indivizilor, deoarece fac parte din mediul de
munca creat de manager, in scopul orientarii si incurajarii salariatilor spre o munca performanta.
In functie de natura si de posibilitatea de a implica anumite categorii de nevoi, pot fi impartite in:

Stimulente economice, in care se includ: salarii, premii diverse, facilitati pentru obtinerea
diverselor bunuri materiale (credite pentru locuinte, automobile). Cu ajutorul acestor stimulente
de natura materiala se realizeaza orientarea instrumentala catre munca si performanta. Ele pun
individul in relatie cu 'alte lucruri'.

Factorii motivationali intrinseci, in care se includ satisfactii oferite de natura muncii: interesul
fata de postul ocupat, cariera, propria dezvoltare profesionala. Prin aceste stimulente de natura
psiho-intelectuala se poate realiza o orientare personala a individului fata de munca. Factorii
motivationali intrinseci pun in relatie individul cu 'sine insusi'.

Factorii motivationali relationali, care cuprind satisfactiile legate de prietenie, munca in grup,
dorinta de afiliere si de statut social. Fiind legate strict de afect, aceste stimulente pot crea o
orientare relationala a individului fata de munca, punandu-l in legatura cu 'alti oameni'
Identificarea nevoilor individuale si cuplarea acestora cu categoriile de stimulente care pot oferi
satisfactie angajatilor este una dintre strategiile eficiente ale managementului.Motivatia corect
realizata da nastere performantelor dorite atat de individ, cat si de organizatie, generand nu
numai bunastarea individului, ci si sentimentul de utilitate, valoare profesionala.