Caracterizarea fazelor stationare utilizate in cromatografia de schimb ionic

Introducere

Capacitatea de schimb este o mărime caracteristică răşinilor schimbătoare de ioni, utilizate ca

faze stationare in cromatografia de schimb ionic (CSI) Aceasta marime trebuie determinatǎ in
vederea calcularii gradului maxim de incarcare a coloanei cromatografice si a stabilirii volumelor de
solutie injectate, in scopul retinerii ionilor prezenţi ȋn amestecul de separat.
Capacitatea de schimb CS este egală cu numărul de miliechivalenţi gram de ioni schimbabili
pe unitatea de masă de răşină uscată, sau pe unitatea de volum de răşină gonflată.

mE ioni schimbabili
C S= , mE / g
masă răşinăuscată

mE ioni schimbabili
C S= , mE /cm3
volum răşină gonflată

Pentru a determina capacitatea de schimb fazei stationare utilizate in CSI, toate grupările
funcţionale grefate pe răşina trebuie activate, adica aduse ȋn formă ionica si apoi neutralizate cu
speciile ionice mobile, urmata de dezlocuirea integrală a speciei ionice mobile din răşină şi
determinarea cantitativă a acestora ȋn efluent. Exprimarea rezultatului determinării ȋn miliechivalenţi
raportati la cantitatea de răşină luată ȋn probă, indica valoarea capacitatii de schimb a fazei stationare.

Aparaturǎ şi materiale

- răşină schimbătoare de ioni puternic acidă stiren-divinilbenzen cu grupări sulfonice;

- soluţie de HCl 4 M;
- soluţie de NaCl 1 M;
- soluţie de NaOH 0,1 M cu factor cunoscut;
- soluţie de fenolftaleină;
- soluţie de AgNO3 sau Hg2(NO3)2 0,1 M;
- coloană de sticlă de tip A;
- biuretă şi stativ cu clemă;
- pipetă gradată;
- balon cotat de 100 mL;
- cilindru gradat de 50 mL;
- pahare Erlenmeyer de 250 mL;
- pahar Berzelius de 50 mL.

Mod de lucru

Într-un pahar Berzelius de 50 mL se cântăreşte o cantitate q (4-6 g) de răşină uscată utilizata

ca faza stationara, notandu-se cantitatea cantarita. Se adaugă apă distilată şi se spală răşina,
decantând apa de câteva ori, până când apa devine limpede şi incoloră.

Se lasă răşina acoperită cu apă, ȋn pahar Berzelius, pentru a se gonfla si se trece apoi
cantitativ răşina gonflată ȋn coloana de sticlă plină cu apă distilată.

În pâlnia de la capătul coloanei se pun 30 mL soluţie de HCl 4 M, care se lasă să curgă prin
coloană cu viteza de 0,4 mL/min, pentru a activa toate grupările funcţionale din răşină ȋn forma
ionică H+.

Se umple apoi palnia cu apă distilată. Se lasă să curgă apa prin coloană cu viteză mare (dar nu
ȋn jet) până se obţine ȋn efluent probă negativă pentru ionii Cl - (reacţie ȋn Hg2(NO3)2). În acest fel s-a
spălat excesul de HCl din coloană şi ionii H 3O+ nu se mai găsesc decât ȋn interiorul răşinii, ca ioni
mobili ai grupărilor funcţionale.

Se umple pâlnia de la capătul coloanei cu soluţie de NaCl 1 M, iar la capătul inferior al

coloanei se pune un balon cotat de 100 mL.
Se trece soluţia de NaCl prin coloană cu viteză de 0,4 mL/minut şi se colectează soluţia de
efluent ȋn balonul cotat de 100 mL până când nivelul soluţiei atinge cota balonului de 100 mL. Are
loc schimbul ionic:
¿
ȋn balon colectandu-se ȋntreaga cantitate de HCl care părăseşte răşina.

Se ȋnlocuieşte balonul cu un pahar Erlenmeyer şi se mai trec prin răşină 50 mL soluţie NaCl 1
M, efluentul colectându-se ȋn paharul Erlenmeyer. Se titrează HCl din acest pahar cu soluţie de
NaOH 0,1 N cu factor F şi se determină volumul de echivalenţă V1.

Se spală coloana cu 100 mL apă distilată, cu viteză mare, soluţia efluent se colectează ȋntr-un
pahar Erlenmeyer şi se titrează HCl cu soluţie de NaOH 0,1 N cu factor F, determinându-se volumul
de echivalenţă V2. Dacă V2 > 0,05 mL se repetă trecerea soluţiei de NaCl prin răşină şi titrarea
soluţiei efluent, notându-se volumele de echivalenţă V3, V4 ……. Vn, până când se obţine o fracţiune
de efluent ȋn care se produce virajul indicatorului la prima picătură de titrant adăugată.
 Din balonul cotat se 100 mL, după omogenizarea soluţiei, se iau cu pipeta gradată două cote
parte de câte 10 mL care se trec ȋn pahare Erlenmeyer şi se titrează cu soluţie de NaOH 0,1 N cu
factor F. Dacă se obţine o diferenţă > de 0,03 mL ȋntre cele două volume de echivalenţă determinate,
se repetă titrările. Se determină volumul de echivalenţă V.
Răşina se spală cu apă distilată până la reacţie negativă pentru ionii Cl-.
Prin răşină se trec 30 mL soluţie de HCl 4 M.
Răşina se spală cu apă distilată până la probă negativă pentru ionii Cl-.

Prezentarea rezultatelor

1000 mL soluţie NaOH 0,1 N …………………………. 100 mE

V1  F ……………………………………… x1 = 0,1  V1  F, mE
V2  F ……………………………………… x2 = 0,1  V2  F, mE
.
.
.
Vn  F ……………………………………… xn = 0,1  Vn  F, mE
V1  F ……………………………………… x’ = 0,1  V1  F, mE

10 mL soluţie din balonul cotat de 100 mL …………..... x’

100 …………………………………………… x = V  F, mE

V ∙ F +0,1(V 1 +V 2 +…+V n )∙ F
C S= , mE /g răşinăuscată
q

Se compară capacitatea de schimb determinată cu valoarea indicată in fisa de caracterizare

pentru răşina schimbătoare de ioni puternic acidă stiren-divinilbenzen cu grupări sulfonice Vionit
CS-3.

Aplicatii

1. 0,5462 g de răşină uscată ȋn forma R-SO3H se transferă ȋntr-un pahar ȋmpreună cu 100 mL de apă
demineralizată. Se adaugă 2 g de NaCl, lăsându-se răşina să se echilibreze ȋn soluţie, iar apoi se
obţine un volum total de reactiv de titrare de 24,50 mL NaOH 0,1M utilizându-se ca indicator
metiloranj, care ȋşi modifică culoarea de la galben la portocaliu. Să se calculeze capacitatea de
schimb a răşinii schimbătoare de ioni.