Laborator 2 UIA 3

OPERAȚII PENTRU OBȚINEREA ULEIULUI DIN SEMINȚE OLEAGINOASE

Uleiurile și grăsimile vegetale se găsesc în țesutul plantelor, fiind concentrat în semințe, în

pulpă, în sâmburele fructelor, în tuberculi sau în germeni.
Dintre plantele oleaginoase în care uleiul este concentrat în seminţe amintim: floarea-
soarelui, soia, rapiţa; ca plante producătoare de fructe oleaginoase: măslinul, cocotierul,
palmierul; arahidele produc tuberculi oleaginoşi, iar germenii oleaginoşi sunt conținuți în
porumb. La plantele cultivate pentru producția de uleiuri vegetale, continuțul de ulei în semințe,
fructe și tuberculi variază între 18-60%. Ca materii prime, în întreprinderile de ulei din România
se folosesc seminţele plantelor oleaginoase şi germenii de porumb (deşeuri oleaginoase).
Fluxul tehnologic de obţinere a uleiului alimentar cuprinde următoarele operaţii (fig. 2.1):
- Recepția și depozitarea materiilor prime oleaginoase.
- Curăţirea seminţelor – se realizează cu ajutorul selectoarelor de semințe și are ca scop
îndepărtarea impurităţilor organice, minerale şi a prafului. Impuritățile produc uzura accelerată a
elementelor active ale preselor, înrăutăţesc calitatea uleiului obținut şi reduc productivitatea
utilajelor (la o cantitate de 50 kg seminţe conţinând 5 kg de impurităţi, prelucrată într-o oră,
productivitatea scade cu 10%).
- Uscarea seminţelor – se poate realiza în uscătoare rotative, uscătoare tambur  şi în
instalaţii de iradiere cu radiaţii infraroşii, la o temperatură de 90-95 oC şi la o presiune 100-160
mm coloană Hg.
- Decorticarea sau îndepărtarea cojii se realizează în cazul presării la cald. Cojile care
rezultă din decorticarea seminţelor conţin 0,8-1% ulei şi sunt utilizate pentru obţinerea uleiului
combustibil, cunoscut sub denumirea de biocarburant. Uleiul din floarea-soarelui, utilizat ca şi
biocarburant are avantajul că este uşor de păstrat, este stabil, nu este periculos, este puţin poluant,
nu are risc mare de inflamare şi conţine între 10-15% oxigen, ceea ce duce la ameliorarea
combustiei şi la diminuarea poluării.
- Presarea seminţelor - este operaţia prin care se separă uleiul din măcinătura oleaginoasă
(amestec solid-lichid), sub acţiunea unor forţe exterioare, rezultând uleiul brut de presă şi
brokenul (şrotul). Se poate face la rece sau la cald.
- Purificarea uleiului de presă are ca scop reţinerea suspensiilor mecanice şi organice,
precum şi a urmelor de apă din uleiul brut de presă. Aceste impurități pot micşora
conservabilitatea uleiului şi îngreuna operaţiile de rafinare. Pentru purificarea uleiului se
utilizează filtre cu pânză sau filtre centrifugale.
- Rafinarea uleiurilor vegetale – are ca scop eliminarea unor substanţe de însoţire din
uleiul brut (mucilagii, acizi graşi liberi, pigmenţi vegetali).

UIA- anul III 1

 SEMINTE OLEAGINOASE

cantitativã
Receptie
calitativã

Depozitare

Curãtire

Uscare

Descojire (decorticare)

Mãcinare

Tratament hidrotermic (prãjire)

Presare Extractie cu solventi

BROCHEN ULEI BRUT MISCELÃ SROT

(turte de presã) DE PRESÃ

Distilare Desolventizare

ULEI BRUT DE EXTRACTIE

Rafinare
-Desmucilaginare
-Neutralizare
-Spãlare
-Uscare
-Decolorare
-Winterizare (deceruire)
-Dezodorizare

ULEI RAFINAT

Fig. 2.1. Schema tehnologică de obţinere a uleiului vegetal

UIA- anul III 2

 SELECTAREA SEMINȚELOR OLEAGINOASE

Seminţele oleaginoase conţin impurităţi care trebuie separate. Aceste impurităţi pot fi
grupate în următoarele categorii:
- impurităţi metalice - cuie, şuruburi, alte bucăţi de metal;
- impurităţi minerale - bucăţi de pământ, pietre, praf;
- impurităţi organice neoleaginoase - pleavă, paie;
- impurităţi oleaginoase - seminţe seci, seminţe carbonizate, spărturi, seminţe din alte
sorturi decât cel recepţionat.
Îndepărtarea impurităţilor din semințele oleaginoase se realizează în două etape:
- înainte de depozitare - precurăţire - când se elimină cea. 50% din impurităţile iniţiale din
loturile de seminţe neomogene, cu procent ridicat de impurităţi şi pericol de degradare;
- la trecerea în fabricaţie - postcurăţire - după care conţinutul remanent de impurităţi este de
0,3 - 0,4%.
În funcţie de tipul impurităţilor, există mai multe modalităţi de separare:
1. separarea impurităţilor feroase – procedeul se bazează pe proprietăţile magnetice ale
impurităților feroase şi se realizează cu ajutorul electromagneţilor Această separare se execută
înaintea oricărei altei operaţii din cadrul procesului tehnologic, pentru a evita defectarea
utilajelor;
2. separarea pe baza diferenţei de mărime - operaţie asemănătoare celei din industria
morăritului, se bazează pe mişcarea rectilinie-circulară sau vibratorie a unuia sau a mai multor
straturi de particule pe suprafaţa unor site orizontale sau înclinate - prevăzute cu perforaţii prin
care cad unele componente ale amestecului. Utilajele folosite sunt asemănătoare celor din
industria morăritului: site cu mişcare rectilinie, circulară sau vibratorie;
3. separarea pe baza diferenţei de masă volumică - se efectuează cu ajutorul unui
curent de aer care trece peste amestecul de seminţe şi impurităţi, antrenând impurităţile mai
uşoare decât seminţele. Separarea are loc la o viteză a curentului de aer mai mare decât viteza de
plutire. Curentul de aer poate fi ascendent (cel mai des întâlnit) sau orizontal.

Clasificarea maşinilor de curăţat şi sortat seminţe se face după următoarele criterii:

1. În funcţie de organele de lucru cu care sunt prevăzute:

- maşini de curăţat în curenţi de aer;
- maşini de curăţat şi sortat cu site;
- maşini de curăţat şi sortat cu site şi curenţi de aer, numite vânturători sau trioare;
- maşini de curăţat şi sortat speciale, din acestea făcând parte maşinile care efectuează
sortarea pe cale magnetică, optică (după culoare), după starea suprafeţei, după greutatea
specifică, etc.

UIA- anul III 3

 2. În funcţie de numărul operaţiilor pe care le execută:
- maşini de curăţat şi sortat simple, care efectuează o singură operaţie de curăţire sau
sortare a seminţelor;
- maşini de curăţat şi sortat universale, care efectuează în paralel cu operaţia de curăţire şi
2-3 operaţii şi reglări corespunzătoare, la curăţirea şi sortarea seminţelor diferitelor culturi.
Maşinile de curăţat şi sortat seminţe sunt construite folosind diferite principii de separare
a amestecurilor de semințe. În general, o maşină de curăţat şi sortat este formată dintr-un cadru cu
sau fără roţi proprii de deplasare, pe care se montează următoarele grupuri de organe: de
alimentare, de curăţire şi sortare, de transport şi de transmitere a mişcării. Organele de
alimentare sunt coşuri prevăzute cu dozatoare, iar la unele maşini sunt prevăzute şi transportoare
de alimentare.
Organele de curăţire şi sortare funcţionează prin curenţi de aer (ventilatoare, canale de
separare şi camere de sedimentare), sau pot fi sub formă de site şi cilindri cu alveole.
Organele folosite pentru transportul amestecului supus separării şi a fracţiunilor separate
pot fi transportoare (cu cupe, cu bandă, pneumatice) sau planuri înclinate. Unele maşini de curăţat
şi sortat sunt prevăzute cu filtre de praf şi cicloane.
Selectoarele sunt maşini combinate care efectuează separarea amestecurilor după
proprietăţile aerodinamice şi după dimensiuni, utilizând în procesul separării curenţi de aer, site şi
cilindri cu alveole. Selectoarele se construiesc cu capacităţi de lucru diferite (1-2 t/h) și sunt
echipate cu seturi de site cu orificii de dimensiuni și forme diferite (fig. 2) sau cu cilindri cu
alveole având diametre diferite, corespunzătoare dimensiunilor seminţelor culturii de bază şi ale
fracţiunilor ce trebuie separate din amestec.
Forma orificiilor sitelor poate fi:
- circulară – pe acest tip de sită se realizează separarea după lățimea semințelor
- dreptunghiulară – caz în care separarea se face după grosimea semințelor

Fig. 2.2. Set de site

După curăţire, seminţele oleaginoase sunt supuse unui proces de uscare, în care se
îndepărtează cel puţin 4% din conţinutul de umiditate al seminţelor (de la 12-14% iniţial se
ajunge la 8-10% umiditate în final). Scopul uscării este de a evita fenomenele de autoîncălzire şi
UIA- anul III 4
autoaprindere, prin încetinirea proceselor chimice şi biochimice. Temperatura de uscare este
limitată în masa seminţelor la 60°C pentru a evita, în cazul unor temperaturi mai ridicate,
denaturarea termică a proteinelor şi degradarea calităţii uleiului din seminţe. Uscătoarele folosite
la noi în ţară se bazează pe principiul uscării prin contact şi convecţie, fiind de tip rotativ cu
tambur orizontal, coloane verticale sau cu fascicole tubulare, care pot lucra la presiune
atmosferică sau sub vid, uscătoare în strat fluidizat - uscătoare pneumatice.

Selectorul de seminţe SS-2 se utilizează la separarea seminţelor de floarea-soarelui de

impurităţi şi praf, obţinându-se astfel o creştere a eficienţei la extracţia uleiului, o îmbunătăţire a
proprietăţilor organoleptice ale uleiului, precum şi o protecţie a componentelor active ale presei
de ulei.
Alimentarea utilajului cu amestecul de seminţe şi impurităţi se face prin buncărul de
alimentare (1), de unde materialul ajunge prin cădere liberă pe prima sită înclinată, fiind distribuit
uniform pe suprafaţa acesteia. Acţionarea utilajului se face cu ajutorul motorului electric ce
acţionează, prin intermediul unei transmisii cu curele trapezoidale, un mecanism excentric al
cărui rol este de a transmite oscilaţii sitelor. Datorită oscilaţiilor sitelor, materialul ajuns pe sita
superioară este supus procesului de cernere. Impurităţile grosiere (numite şi refuzul primei site)
sunt deplasate până la capătul sitei, de unde sunt evacuate prin jgheabul de refuzuri aflat la partea
inferioară a acesteia.
Cernutul, adică seminţele bune, impurităţile mici şi cele care au dimensiuni apropiate de
cele ale seminţelor trec prin orificiile sitei superioare, ajung pe sita inferioară, ale cărei orificii au
dimensiuni mai mici decât prima sită, fiind supuse din nou procesului de cernere.
Impurităţile mici sunt cernute pe sita inferioară trecând prin orificiile acesteia în cutia
colectoare, ca refuz rămânând seminţele bune. Impurităţile mici sunt evacuate pe la partea
inferioară, iar seminţele bune sunt evacuate pe la capătul sitei inferioare şi ajung în faţa canalului
de aspiraţie. Aici stratul de produs este supus acţiunii unui curent de aer care aspiră din masa de
produs impurităţile uşoare care au ajuns în acest loc.

Caracteristici tehnice:
- capacitate: 100 kg/h;
- gabarit (LxlxH): 1200x750x1500;
- putere instalată: 1,1 kW;
- alimentare: 3x380 V; frecvență: 50 Hz
- greutate: 120 kg.

Fig. 2.3. Selectorul de seminţe cu site

vibrante SS-2

UIA- anul III 5

 Fig. 2.4. Schema funcțională a selectorului de seminţe cu site SS-2
1– buncăr de alimentare; 2 – motor electric; 3 – panou de comandă; 4– instalaţie de aspirare;
5 – mecanism excentric; 6 – baterie de site

UIA- anul III 6

 Fig. 2.5. Selector de seminţe SS-2
1– buncăr de alimentare; 2 – motor electric; 3 – panou de comandă; 4– instalaţie de aspirare;
5 – mecanism excentric; 6 – baterie de site

UIA- anul III 7