Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MARIANA-CRISTINA CIOPONEA
FINANŢE PUBLICE ŞI TEORIE FISCALĂ
FINANŢE PUBLICE
ŞI TEORIE FISCALĂ
11
Concepte-cheie
- relaţii financiare sau finanţe
- finanţe publice
- utilităţi (bunuri, servicii) publice (colective, sociale)
- nevoi cvasipublice
- funcţia de repartiţie
- funcţia de control
13
15
22
1
Keynesianismul şi doctrina asociată ideilor lui Keynes s-au
generalizat în democraţiile occidentale care s-au dezvoltat după cel de-al
doilea război mondial, astfel că principiile sale de bază se regăsesc în The
Employment Act/1946 din S.U.A. şi în art. 55 al Cartei Naţiunilor Unite. De
asemenea, administraţiile democrate ale S.U.A. din anii '60 (în timpul
preşedinţilor J.F. Kennedy şi L.Johnson) au avut consilieri keynesianişti, ca
Paul A. Samuelson, N.A. Heller, James Tobin.
23
2
Georges Corm, Noua dezordine economică mondială. La izvoarele
insucceselor dezvoltării, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996, pag. 23.
24
3
Robert Nozick, Anarhie, stat şi utopie, Editura Humanitas, Bucureşti,
1997, pag. 76.
25
32
36
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE
1. Care este originea cuvântului „finanţe”?
2. Care este obiectul de studiu al ştiinţei finanţelor?
3. Când au apărut finanţele publice?
4. Ce reprezintă bunurile/serviciile publice?
5. Prin ce se caracterizează bunurile publice?
37
TESTE DE AUTOEVALUARE
1. Prin ce se caracterizează bunurile publice?
a) consum indivizibil şi concurenţial în detrimentul altor indivizi;
b) consum indivizibil şi concurenţial, presupunând o plată;
c) accesul este condiţionat de plata unui tarif sau unei taxe;
d) consum indivizibil, neconcurenţial, fără să presupună o plată;
e) toate enunţurile de mai sus caracterizează bunurile publice.
Răspuns: d
2. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la relaţiile finan-
ciare publice nu este falsă?
a) condiţionează relaţiile băneşti;
b) reprezintă un transfer de valoare în dublu sens;
c) se suprapun prefect relaţiilor băneşti;
d) au ca scop satisfacerea nevoilor individuale;
e) reprezintă doar un transfer de valoare de la persoanele fizice
şi juridice către stat.
Răspuns: b
3. Constituirea şi dirijarea fondurilor financiare publice:
a) se realizează prin intermediul statului;
38
39
Concepte-cheie
- sistem de gestiune
- sistem de exerciţiu
- echilibru bugetar
- unitatea bugetară
- universalitatea
- neafectarea veniturilor bugetare
- anualitatea bugetară
- specializarea
42
49
53
54
55
58
61
65
66
4
Corespunzător art. 28 din Legea nu. 500/2002 privind finanţele
publice.
69
70
71
5
Conform art. 37 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice.
72
73
76
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE
1. Care sunt domeniile de interes ale deciziilor bugetare?
2. Enumeraţi metodele clasice de cuantificare a indicatorilor
bugetari.
79
TESTE DE AUTOEVALUARE
1. Întocmirea bugetelor autonome reprezintă o abatere de la
principiul:
a) universalităţii;
b) specializării;
c) unităţii;
d) anualităţii;
e) neafectării veniturilor bugetare.
Răspuns: c
2. Potrivit cărui principiu bugetar, veniturile se înscriu în buget
după provenienţă, iar cheltuielile după destinaţie?
a) unitatea bugetară;
b) specializarea;
c) universalitatea;
d) neafectarea veniturilor bugetare;
e) anualitatea.
Răspuns: b
80
81
Concepte-cheie
- buget de stat
- buget general consolidat
- bugete locale
- bugetul asigurărilor sociale de stat
- descentralizare
82
6
Conform art.1 alin (2) şi art. 2 pct. 38.
84
87
În ţara noastră, începând din anul 1992, s-au pus bazele realizării
unui sistem public naţional unificat de asigurări sociale, prin integrarea
în asigurările sociale de stat a sistemelor de asigurări sociale care până
atunci funcţionau în mod independent: asigurările sociale pentru agri-
cultori, ale cooperaţiei meşteşugăreşti, ale Bisericii Ortodoxe Române,
ale artiştilor plastici, ale muzicienilor, compozitorilor şi scriitorilor. Prin
instituirea acestui sistem de asigurări sociale, s-a creat un cadru unitar
de aplicare a legislaţiei în domeniu, ceea ce contribuie la:
- economisirea resurselor materiale şi umane;
- asigurarea flexibilităţii în redistribuirea resurselor disponibile,
corespunzător cerinţelor pentru anumite prestaţii;
- întărirea controlului privind constituirea, utilizarea resurselor,
precum şi calitatea prestaţiilor.
Sistemul public naţional al asigurărilor sociale este în continuă
dezvoltare şi perfecţionare. Sistemul public naţional de asigurări sociale
este organizat pe baza următoarelor principii:
- unicitatea;
- obligativitatea;
- garantarea de către stat a drepturilor de asigurări sociale;
- ocrotirea cetăţenilor în toate cazurile şi pentru toată perioada
pierderii capacităţii de muncă;
- egalitatea;
- contributivitatea;
- ocrotirea în concordanţă cu cerinţele eticii şi echităţii sociale;
- scutirea de impozite şi taxe a pensiilor (până la anumite niveluri);
91
94
100
102
110
112
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE
1. Ce este bugetul general consolidat?.
2. Ce reprezintă bugetul public?
3. Prezentaţi sistemele bugetare în statele de tip unitar şi în cele de
tip federal.
4. Prezentaţi definiţia generală a bugetului public.
5. Ce alte categorii de bugete mai pot fi elaborate de organele
statului ? Definiţi fiecare categorie în parte.
6. Ce categorii de bugete sunt elaborate în România în conformi-
tate cu prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice?
7. În ce constă rolul alocativ al bugetului?
8. Comentaţi rolul (re)distributiv al bugetului.
9. La ce se referă rolul de reglare al bugetului?
10. Comentaţi necesitatea bugetului Asigurărilor Sociale de Stat.
11. Care este documentul european care conţine problematica
autonomiei locale?
12. Ce reprezintă fondurile speciale?
114
Concepte-cheie
- cheltuieli publice
- cheltuieli bugetare
- factori de influenţă a cheltuielilor publice
- clasificaţia cheltuielilor publice
- clasificaţia economică
- clasificaţia funcţională
116
117
119
122
127
129
130
133
136
139
140
141
r
C pn1
C p1 = , în care: (1)
I p1 / 0
143
Cp
G= x 100 , în care: (2)
PIB
G - ponderea cheltuielilor publice în produsul intern brut;
Cp - cheltuielile publice totale;
PIB - produsul intern brut.
Prin modul de calcul, acest indicator elimină influenţele
distorsionante ale inflaţiei (ambele mărimi – ale numărătorului şi
numitorului – fiind exprimate în aceleaşi preţuri). El permite analiza
cheltuielilor publice în raport cu nivelul de dezvoltare economico-
socială şi este utilizat frecvent în comparaţiile internaţionale.
Ponderea în produsul intern brut se poate calcula şi pe grupe de
cheltuieli publice, ceea ce arată cât din produsul intern brut se alocă
domeniului respectiv. La dezbaterea în Parlament a proiectului de
buget, în vederea aprobării acestuia, valorile care se iau în discuţie sunt
ponderile în produsul intern brut ale diferitelor grupe de cheltuieli
publice, corespunzător clasificării administrative (sau instituţionale).
c) Cheltuielile publice totale ce revin în medie pe un locuitor
este un indicator de nivel foarte sugestiv, care arată cuantumul cheltu-
ielilor publice ale statului, ce revine unui locuitor. Se calculează astfel:
Cp
cp = , în care: (3)
N
c p - cheltuielile publice medii pe locuitor (lei pe un locuitor);
Cp - cheltuielile publice exprimate în preţuri curente sau constante;
N - numărul de locuitori corespunzător anului bugetar.
Pentru a permite comparaţiile internaţionale, cheltuielile publice
anuale pot fi exprimate într-o monedă de circulaţie internaţională, în
general, dolari SUA, Euro, astfel:
144
Δc p = c p1 - c p 0 , în care: (11)
Δc p – modificarea nivelului mediu al cheltuielilor publice ce revin pe
un locuitor, în perioada (1) faţă de perioada (0);
c p1 şi c p 0 – cheltuielile publice ce revin în medie pe un locuitor,
corespunzător perioadei (1) şi perioadei (0), calculate conform relaţiei (3).
Raportul procentual dintre cele două valori reprezintă modificarea
relativă a nivelului mediu al cheltuielilor publice pe locuitor.
d) Modificarea absolută a structurii cheltuielilor publice relie-
fează evoluţiile structurale de la o perioadă la alta, corespunzător
politicii bugetare din perioada analizată. Calculul se efectuează astfel:
Δ gcpi = gcpi1 - gcpi0 , în care: (12)
Δ gcpi - modificarea ponderii cheltuielilor publice ale grupării „i” în
totalul cheltuielilor publice;
gcpi1 - ponderea cheltuielilor publice din grupa „i” în total, în perioada
curentă (1);
gcpi0 - ponderea cheltuielilor publice din grupa „i” în total, în perioada
de bază (0).
Raportul procentual dintre ponderea cheltuielilor publice din
grupa „i” în total, în perioada curentă (1), şi ponderea cheltuielilor
publice din grupa „i” în total, în perioada de bază (0) reprezintă
modificarea relativă a structurii cheltuielilor publice.
e) Coeficientul de devansare a creşterii produsului intern brut
de către creşterea cheltuielilor publice (k) este o valoare care reflectă
corespondenţa dintre evoluţia cheltuielilor publice şi cea a produsului
intern brut. Se calculează pe baza relaţiei:
I cp1 / 0
k= , în care: (13)
I PIB1 / 0
148
149
159
161
165
169
TESTE DE AUTOEVALUARE
1. Clasificarea economică împarte cheltuielile bugetare în următoa-
rele grupe:
a) cheltuieli curente şi cheltuieli de capital;
b) cheltuieli materiale şi servicii, cheltuieli de personal şi subvenţii;
c) cheltuieli virtuale, cheltuieli temporare şi cheltuieli definitive;
d) cheltuieli ale administraţiei centrale şi cheltuieli ale adminis-
traţiei locale;
e) cheltuieli ale bugetului public naţional şi cheltuieli ale fondu-
rilor speciale.
Răspuns: a
2. Clasificarea funcţională a cheltuielilor publice:
a) scoate în evidenţă momentul în care cheltuielile publice
afectează resursele financiare ale statului;
b) foloseşte drept criteriu de grupare a cheltuielilor domeniile,
ramurile, sectoarele de activitate sau alte destinaţii spre care sunt
îndreptate resursele financiare publice;
c) grupează cheltuielile publice în cheltuieli de investiţii şi
cheltuieli funcţionale, acestea din urmă având ponderea cea mai mare în
total;
170
Concepte-cheie
- impozit
- resurse financiare publice
- echitate fiscală
- subiectul impozitului
- suportatorul impozitului
- obiectul impunerii
181
190
194
195
r
V pn1
V =
p1 , în care: (1)
I p1 / 0
V pr1 – veniturile publice ale perioadei curente exprimate în mărime reală;
V pn1 – veniturile publice ale perioadei curente exprimate în mărime
nominală;
I p1 / 0 – indicele preţurilor în perioada curentă faţă de perioada de bază.
Indicatorul venituri publice (în mărime nominală sau reală) este
util pentru a reflecta volumul acestora în monedă naţională şi serveşte
la efectuarea de analize doar pe plan naţional. El nu are putere de
comparaţie internaţională.
2) Ponderea veniturilor publice în produsul intern brut este un
alt indicator al nivelului veniturilor publice într-o anumită perioadă.
Calculul se efectuează pe baza relaţiei:
V
Gvp = p x 100 , în care: (2)
PIB
Gvp – ponderea veniturilor publice în produsul intern brut;
Vp – veniturile publice totale;
PIB – produsul intern brut.
Prin modul de calcul, acest indicator elimină influenţele distor-
sionante ale inflaţiei (ambele mărimi - ale numărătorului şi
numitorului - fiind exprimate în aceleaşi preţuri, astfel încât rezultatul
raportului este identic, fie că se calculează pe baza valorilor reale, fie
196
198
199
Δv p = v p1 - v p 0 , în care: (10)
200
Vp
0
e = , în care: (13)
ΔPIB
(1 - 0)
PIB0
e – elasticitatea veniturilor publice în raport cu produsul intern brut;
Vp – venituri publice în perioada de bază (0);
ΔVp – modificarea veniturilor publice în perioada curentă faţă de
perioada anterioară, calculată conform relaţiei (5);
PIB – produsul intern brut în perioada de bază;
ΔPIB – modificarea produsului intern brut în perioada curentă (1) faţă
de perioada de bază (0), calculată conform relaţiei (5).
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE
1. Ce reprezintă resursele financiare publice?
2. Cum se clasifică resursele financiare publice?
3. Clasificaţi resursele financiare publice din punct de vedere fi-
nanciar.
4. Clasificaţi resursele financiare publice din punctul de vedere
al structurii organizatorice a unui stat.
201
TESTE DE AUTOEVALUARE
1. Definiţia impozitului precizează că:
A) este datorat de stat persoanelor fizice şi juridice;
B) plata sa este obligatorie pentru toate persoanele fizice
şi juridice;
C) are caracter definitiv;
D) nu presupune o contraprestaţie directă şi imediată;
E) este rambursabil;
F) presupune o contraprestaţie directă şi imediată.
Variante de răspuns:
a) A;B;C
b) A;C;F
c) A; D;E
d) B;C;D
e) C;D;F
Răspuns: d.
2. Impozitul nu este:
a) o prelevare obligatorie;
b) datorat de către stat persoanelor fizice şi juridice;
c) o prelevare definitivă;
d) o prelevare fără contraprestaţie directă şi imediată;
e) datorat şi plătit în bani de către contribuabili.
Răspuns: b
3. Resursele financiare publice sunt alimentate în cea mai mare
proporţie de:
202
204
Concepte-cheie
- presiune fiscală
- rata presiunii fiscale
- efectele creşterii presiunii fiscale
- evaziunea fiscală
- curba Laffer
- rata optimă a presiunii fiscale
206
214
215
216
217
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE
1. Ce comensurează rata presiunii fiscale?
2. Cum se calculează rata presiunii fiscale la nivel naţional?
3. Ce reprezintă Curba Laffer?
4. Care sunt efectele provocate de creşterea peste nivelul optim a
ratei presiunii fiscale?
5. Se poate calcula nivelul optim al ratei presiunii fiscale?
6. Ce reprezintă evaziunea fiscală?
7. Care este relaţia dintre presiunea fiscală şi evaziunea fiscală?
8. Enumeraţi câteva „paradisuri fiscale”.
TESTE DE AUTOEVALUARE
1. Care este indicatorul de comensurare a presiunii fiscale din
economie?
a) ponderea veniturilor fiscale în PIB;
b) ponderea cheltuielilor publice în PIB;
c) ponderea veniturilor fiscale în totalul veniturilor publice ale
bugetului general consolidat;
d) ponderea datoriei publice în PIB;
e) ponderea deficitului bugetar în PIB.
Răspuns: a
2. Curba Laffer este:
a) o modalitate de comensurare a ratei presiunii fiscale din economie;
b) o modalitate de cuantificare a evaziunii fiscale din economie;
219
220
Concepte-cheie
- echilibru bugetar
- deficit bugetar
- gradul de îndatorare a statului
- credit public
- efect de evicţiune
- plasarea creditului public pe piaţă
- amortizarea creditului public
- repudierea obligaţiunilor
- rambursarea creditului public
8
În economia de tranziţie a ţării noastre, datoriile către stat nu sunt
singulare. Agenţii economici (în general, cei rău platnici) au datorii către
furnizori, bănci şi alţi creditori.
221
226
9
Iulian Văcărel, Politici fiscale şi bugetare în România 1990 – 2000,
Ed. Expert, 2001, pag. 282.
227
228
233
(l 00 + rdn ) x 100
r
rd = ——————— - 100 , unde:
Ip
237
239
240
245
250
253
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE
1. Ce reprezintă creditul public?
2. Prezentaţi principalele trăsături ale creditului public.
3. Care este rolul creditului public?
4. Care sunt elementele tehnice ale împrumuturilor de stat?
5. Prezentaţi aspectele importante pentru fiecare dintre elementele
creditului public.
6. Care sunt operaţiunile ocazionate de creditul public?
7. Care sunt modalităţile de plasare pe piaţă a creditului public?
8. În ce constă operaţiunea de conversiune a creditului public?
9. În ce constă operaţiunea de consolidare a creditului public?
10. Care sunt modalităţile de amortizare a împrumuturilor de stat?
11. Care sunt indicatorii de analiză a datoriei publice?
12. Cum se determină gradul de îndatorare a unei ţări?
13. Care sunt indicatorii care reflectă gradul de îndatorare al
unei ţări faţă de străinătate?
TESTE DE AUTOEVALUARE
1. Deficitul bugetar poate apărea în:
a) ţări cu economie de piaţă dezvoltată;
b) ţări în curs de dezvoltare;
c) ţări cu economie de tranziţie;
d) toate categoriile de ţări enumerate mai sus;
e) niciuna dintre categoriile de ţări enumerate.
Răspuns: d
2. Printre cauzele care conduc la apariţia deficitului bugetar nu
se numără:
a) nivelul şi fluctuaţiile produsului intern brut;
b) gradul de redistribuire a produsului intern brut (în condiţiile în
care cresc componentele privind ajutorul de şomaj şi asistenţa socială);
c) creşterea cheltuielilor publice pentru înarmare;
d) creşterea veniturilor fiscale la nivelul bugetului;
254
255
Concepte-cheie
- Trezoreria publică
- administrator al banului public
- intermediar financiar
- mandatar al puterii publice
- agent al intervenţiei financiare publice în economie
- „gardian” al marilor echilibre
256
257
260
261
262
266
268
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE
1. Când a luat fiinţă Trezoreria publică în ţara noastră ?
2. Comentaţi necesitatea înfiinţării Trezoreriei publice în ţara
noastră.
3. Ce reprezintă Trezoreria publică ?
4. Cum este organizată Trezoreria publică?
5. Comentaţi funcţia de „gardian” al marilor echilibre a Trezoreriei
finanţelor publice.
6. Comentaţi funcţia de administrator al banului public a
Trezoreriei finanţelor publice.
7. Comentaţi funcţia de intermediar financiar a Trezoreriei
finanţelor publice.
8. Comentaţi funcţia de mandatar al puterii publice a Trezoreriei
finanţelor publice.
9. Comentaţi funcţia de agent al intervenţiei financiare publice
în economie a Trezoreriei finanţelor publice.
TESTE DE AUTOEVALUARE
1. Care sunt funcţiile Trezoreriei finanţelor publice ?
2. Organizarea şi funcţionarea la nivel central, în cadrul
Ministerului Finanţelor Publice, presupun:
a) existenţa Direcţiei Generale de Administrare a Impozitelor
Directe;
270
271
273
Concepte-cheie
- sistem fiscal
- suveranitate fiscală
- echitatea fiscală
- certitudinea impunerii
- randamentul impozitului
- comoditatea perceperii
275
10
Carmen Corduneanu, Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor,
Ed. Codecs, 1998, pag. 22.
11
Gheorghe Manolescu, Daniela Costache, Fiscalitate, Editura Ecologică,
Bucureşti, pag. 17.
276
277
12
Carmen Corduneanu, op. cit., pag. 67-70.
280
281
285
286
291
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE
1. Cum se defineşte sistemul fiscal?
2. Care sunt participanţii sistemului fiscal ?
3. Cum se clasifică sistemele fiscale ?
4. Care sunt participanţii cu putere de decizie ai sistemului fiscal ?
5. Care sunt drepturile aparatului fiscal în materie de impunere?
6. Care sunt drepturile plătitorilor în materie de impunere?
7. Ce reprezintă creanţa fiscală?
8. Ce reprezintă executarea silită?
TESTE DE AUTOEVALUARE
1. Care dintre următoarele enunţuri reprezintă cerinţe de evaluare
a calităţii şi performanţelor sistemelor fiscale?
A) distribuţia echitabilă a sarcinii fiscale;
B) alegerea impozitelor trebuie astfel realizată încât să
perturbe cât mai puţin posibil mecanismul de luare a
deciziilor economice;
C) asigurarea stabilităţii sistemului fiscal în ceea ce priveşte
structura şi nivelul impozitelor;
D) păstrarea secretului fiscal în interiorul aparatului fiscal, în
vederea luării deciziilor potrivite de politică fiscală;
E) utilizarea instrumentelor fiscale în scopuri economice să
nu producă inechităţi ale sistemului fiscal;
F) costurile de administrare a impozitelor să fie la un nivel
care să nu afecteze realizarea obiectivelor de politică fiscală;
G) structura impozitelor să permită utilizarea politicii fiscale
pentru obiectivele stabilizării şi creşterii economice ;
H) asigurarea transparenţei fiscale, pentru a permite adoptarea
deciziilor de politică fiscală adecvate şi a facilita dezba-
terile pe acest subiect etc.
Variante de răspuns:
a) A,B,C,D,E,F,H;
b) B,C,D,E,F,G,H;
296
297
Concepte-cheie
- impozit;
- taxă;
- contribuţie;
- prelevare fiscală;
- impozite directe;
- impozite indirecte.
13
Carmen Corduneanu, op. cit., pag. 74.
298
*
Este necesar să se facă deosebirea între taxa reprezentând un venit
fiscal al statului şi taxa încasată de o firmă particulară pentru serviciile
prestate plătitorului (exemplu: taxa de şcolarizare plătită unei instituţii de
învăţământ superior nu reprezintă un venit al statului, ci un venit al agentului
economic în cauză). Despre taxe, în sensul de tarif al unui serviciu – public
sau particular –, se va vorbi în cadrul disciplinei Preţuri şi concurenţă.
299
302
304
305
312
313
314
315
316
317
318
321
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE
1. Care sunt caracteristicile impozitelor, comparativ cu taxele şi
contribuţiile?
2. Care sunt caracteristicile taxelor, comparativ cu impozitele şi
contribuţiile?
3. Care sunt caracteristicile contribuţiilor, comparativ cu taxele
şi impozitele?
4. Care sunt caracteristicile impozitelor directe?
5. Care sunt caracteristicile impozitelor indirecte?
6. Cum se clasifică impozitele directe?
7. Cum se clasifică impozitele indirecte?
8. Care dintre impozitele directe şi indirecte pot ţine seama, la
stabilirea lor, de principiul echităţii fiscale?
322
323
Concepte-cheie
- justiţie socială prin impozite (justiţie fiscală)
- redistribuirea prin impozite
- translaţia impozitelor
- incidenţa impozitelor
- repercusiunea impozitelor
- contribuabil real
- contribuabil legal
324
14
Lionel Stoléru, Vaincre la pauvreté dans les pays riches,
Champs, Flammarion, Paris, 1977.
327
328
15
John Stuart Mill, Utilitarismul, Editura Alternative, 1994, pag. 18.
16
John Rowls, A Theory of Justice, pag. 14, în: Robert Nozick,
Anarhie, stat şi utopie, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997, pag. 240.
329
17
Robert Nozick, Anarhie, stat şi utopie, Editura Humanitas,
Bucureşti, pag. 218.
18
Duncan Foley, Resource Allocation and Public Sector, Yale Economic
Essays, Spring 1967; Hal Varian, Equity, Envy and Efficiency, în: „Journal of
Economic Theory”, 9, 1974, în: Nicolae Hoanţă, op. cit., pag. 85.
19
Andrew Schotter, Teoria pieţei libere, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1996, pag. 119-128.
330
20
Richard A. Musgrave, Peggy B. Musgrave, op. cit., pag. 92.
21
Arthur M. Okun, Egalité vs Efficacité, Economica, Paris, în: Michel
Didier, Economia. Regulile jocului, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994, pag. 252.
332
22
Michel Didier, op. cit., pag. 254.
334
23
Michel Didier, op. cit., pag. 241.
335
24
Montesquieu, L’esprit des lois, cartea a XIII-a, în: Nicolae Hoanţă,
op. cit., pag. 156.
25
Emile de Girardin, Questions financières, 1858, în: Nicolae Hoanţă,
op. cit., pag. 156.
336
26
De teoria capacităţii de plată se leagă principiile echităţii fiscale
orizontale şi verticale. Primul susţine că persoanele aflate în aceleaşi circumstanţe
trebuie să fie tratate în mod egal în cadrul sistemului fiscal, iar al doilea
presupune că cei care sunt mai avuţi şi au venituri mai mari trebuie să plătească o
valoare mai mare a impozitelor, deoarece au o capacitate contributivă mai mare.
27
Cf. Romani, 13,7, în: N. Hoanţă, op. cit., pag. 158.
28
Friedrich Nietzsche, Dincolo de bine şi de rău, Ed. Humanitas,
Bucureşti, 1991.
337
29
C.N.Tăutu, Evoluţia şi tehnica impozitelor directe din România, teză
de doctorat, 1940, în: N. Hoanţă, op.cit., pag. 159.
338
30
Tehnica alocării sau destinării (denumită earmarking) presupune
instituirea sau creşterea unui impozit pentru realizarea unui anumit obiectiv bine
definit, astfel încât sumele încasate să fie folosite în acel scop, şi nu pentru altul.
Dacă este un obiectiv foarte agreat, cetăţenii vor fi dispuşi la plata impozitului,
chiar şi la un nivel mai ridicat, comparativ cu acceptarea impozitelor pentru
scopuri generale asupra cărora ei au doar un control limitat. Această tehnică se
încadrează în teoria avantajului (beneficiului) privitoare la impozite, conform
căreia, pe termen lung, majoritatea cetăţenilor dintr-o societate democratică nu
vor tolera un sistem fiscal de pe urma căruia nu vor avea un beneficiu.
339
341
31
R.A.Musgrave, P. B. Musgrave, Public Finance in Theory and
Practice, fourth edition, Mc Graw-Hill Book Company, New York, 1984, în:
N. Hoanţă, op. cit., pag. 188.
342
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE
1. Ce reprezintă justiţia fiscală?
2. Comentaţi fenomenul redistribuirii prin impozite.
3. La ce se referă limitele redistribuirii prin intermediul
impozitelor?
4. Ce reprezintă translaţia impozitului?
5. Ce reprezintă incidenţa impozitelor?
6. Ce reprezintă repercusiunea impozitelor?
TESTE DE AUTOEVALUARE
1. Care dintre următoarele enunţuri reprezintă tipuri ale repercu-
siunii din punctul de vedere al formei de manifestare ?
a) repercusiunea simplă;
b) repercusiunea progresivă;
c) repercusiunea compusă sau mixtă;
d) toate enunţurile de mai sus;
e) niciunul dintre enunţurile de mai sus.
Răspuns: d.
2. Căruia dintre tipurile de repercusiune îi corespunde enunţul:
realizează transmiterea obligaţiei fiscale o singură dată, de la
contribuabilul legal spre cel real, fiind de sens pozitiv ?
a) repercusiunii progresive;
b) repercusiunii simple;
c) repercusiunii compuse sau mixte;
d) tuturor enunţurilor de mai sus;
e) niciunuia dintre enunţurile de mai sus.
Răspuns: b.
3. Căruia dintre tipurile de repercusiune îi corespunde enunţul:
realizează transmiterea în trepte a obligaţiei fiscale de la contribuabilul
344
345
Concepte-cheie
- identificarea materiei impozabile
- evaluarea materiei impozabile
- determinarea cuantumului impozitelor
- perceperea impozitelor
- declaraţie fiscală
- evaluarea corectivă
352
353
359
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE
1. Care sunt activităţile din care se constituie metodologia impunerii?
2. În ce constă identificarea materiei impozabile?
3. În ce constă evaluarea materiei impozabile?
4. În ce constă calculul cuantumului monetar al impozitului?
5. În ce constă plata impozitului?
6. În ce situaţii se declanşează procedura de evaluare corectivă?
7. Care sunt formele de percepere a impozitelor?
8. Care sunt etapele prevăzute de metodologia controlului fiscal?
363
364
Concepte-cheie
- politica economică
- politica fiscală
- facilităţi fiscale
- interdependenţele politicii fiscale
- instrumentele politicii fiscale
32
Marius Băcescu, Angelica Băcescu-Cărbunaru, Compendiu de
macroeconomie, Ed. Economică, Bucureşti, 1997, pag. 299.
33
Gheorghe Manolescu (coordonator), Politici economice – concepte,
instrumente, experienţe, Ed. Economică, Bucureşti, 1997, pag. 27.
365
366
34
Allain Barrère, Politique financière, Librairies Dalloz, 1959, pag. 22-
24, în: Iulian Văcărel (coordonator), op. cit., pag. 146.
367
35
Iulian Văcărel (coordonator), op. cit., pag. 130.
368
36
Iulian Văcărel (coordonator), op. cit., pag. 135.
370
373
37
Deficit cvasifiscal – componentă a deficitului public, alături de
deficitul fiscal, măsurabil - ale cărui componente, dificil de cuantificat cu
precizie, sunt: (1) debitele statului acumulate an de an în debitele Băncii
Naţionale; (2) datoria guvernamentală externă înregistrată la cursuri istorice;
(3) pierderile acumulate de întreprinderi publice şi regii autonome, ce au fost
sau urmează a fi acoperite de statul proprietar (Eugen Rădulescu, Inflaţia,
marea provocare, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1999, pag. 98-99).
374
38
Teoria second-best (optimul secund) a fost formulată de R. Lipsey şi
K. Lancaster în 1956 şi precizează: în absenţa posibilităţii asigurării
condiţiilor necesare pentru existenţa celei mai favorabile (celei mai bune)
situaţii economice, poziţia second-best nu este, în mod necesar, obligatoriu,
una în care să fie menţinute condiţiile iniţiale.
376
41
Necesitatea sporirii eficienţei activităţii administraţiei publice
decurge şi din nivelul ridicat al fondurilor alocate acestui domeniu.
378
379
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE
1. Ce reprezintă politica fiscală?
2. Care este relaţia dintre politica fiscală şi politica economică?
3. La ce se referă coordonatele politicii fiscale?
4. Care sunt instrumentele politicii fiscale?
5. Care sunt obiectivele politicii fiscale?
6. Cum poate acţiona impozitul în calitate de instrument al
politicii fiscale?
7. Care sunt politicile economice cu care politica fiscală are
cele mai accentuate interferenţe?
8. Se poate acţiona asupra inflaţiei cu ajutorul impozitelor? În ce mod?
380
381
42
Miroslav Petrovic (expert fiscal iugoslav) citat de Zeljko Sevic,
Sursele de venit neprovenite din impozite, în: Nemec Juraj, Wright Glen
(coordonator), Finanţe publice. Teorie şi practică în tranziţia central-
europeană, Editura Ars Longa, 2000, pag. 272.
384
385
387
388