Planuri și repere anatomice utilizate în ocluzologie

Curba sagitală de ocluzie (curba lui Spee)

Curba sagitală de ocluzie rezultă prin unirea cu o linie a vârfurilor cuspizilor vestibulari
ai dinților laterali mandibulari. Ea are punctul cel mai decliv la nivelul cuspidului mezio-
vestibular al primului molar (1-3 mm).
Curba sagitală de ocluzie a fost descrisă pentru prima dată de Ferdinand Graf von Spee și
studiată apoi de către Balkwill, fiind cunoscută sub denumirea de curba lui Spee sau curba Spee-
Balkwill.
Curba lui Spee prezintă cocavitatea spre superior la mandibulă și convexitatea spre
inferior la maxilar. Ea este corectă dacă suprafața ocluzală a dinților se află în contact cu arcul
curbei și incorectă dacă există dinți în infraocluzie sau supraocluzie. O curbă prea accentuată sau
denivelată poate genera tulburări funcționale ale ocluziei.
Curba lui Spee este simetrică în cele două zone laterale în cazul unei ocluzii normale. Ea
poate fi dreaptă sau chiar cu convexitate inversă în cazul unor anomalii dentoalveolare.
Curba lui Spee mai este cunoscută și sub denumirea de „curba de compensație a
mișcărilor sagitale a condililor mandibulari”.

Curba transversală de ocluzie (curba lui Wilson)

Curba transversală de ocluzie rezultă prin unirea cu o linie a cuspizilor vestibulari și orali
ai dinților laterali mandibulari. Ea a fost descrisă de către Wilson.
În plan frontal fețele ocluzale ale dinților laterali vin în contact cu această curbă, dinții
fiind înclinați spre lingual la mandibulă și spre vestibular la maxilar.
În plan frontal curba lui Wilson are concavitatea orientată spre superior. Ea poate fi
dreaptă sau cu concavitatea orientată spre inferior în cazul unor anomalii dentoalveolare, sau a
unor procese patologice (abrazie).
Curba lui Wilson mai este cunoscută și sub denumirea de „curba de compensație a
mișcărilor de lateralitate a condililor mandibulari”.

Planul orizontal de la Frankfurt

Planul Frankfurt este un plan orizontal de referință în ocluzologie, care a fost adoptat în
1882 la Congresul antropologilor germani din Frankfurt-pe-Main. El trece prin punctele Orbitale
(Or) și Porion (Po).

Planul Camper
Planul Camper este un plan orizontal care trece prin Achantion (spina nazală anterioară)
și centrele meatelor auditive externe. La nivelul țesuturilor moi corespunde liniei care unește
punctul Subnasion cu centrul tragusului.
Planul Camper este utilizat în protetica dentară pentru stabilirea planului de orientare
ocluzală, find paralel cu acesta. Cu planul Frankfurt formează un unghi de 10-15º.

Triunghiul Bonwill
Unind punctul interincisiv mandibular cu centrii imaginari ai condililor se formează un
triunghi echilateral cu latura de 10-11 cm., numit triunghiul Bonwill.

1
 Planul ocluzal
Planul ocluzal trece prin zonele de contact ocluzal ale dinților antagoniști atunci când
cele două arcade se găsesc în intercuspidare maximă. El conține curbele lui Spee și Wilson, fiind
paralel cu planul Camper.
Planul de ocluzie se obține prin unirea punctului interincisiv inferior cu vârfurile
cuspizilor distovestibulari ai molarilor secunzi mandibulari.
Planul ocluzal formează cu planul triunghiului Bonwill un unghi de 15-27º, numit
unghiul lui Balkwill.