CUPRINS

Introducere:Descrierea temei de cercetare

CAP. I Scurta introducere in istoria abandonului si a institutionalizarii copilului abandonat
1.1. Evolutia istorica a abandonului- abordare isorica si sociologica
1.2. Comparatii intre sistemul medical(social) actual si cel traditiaonal-noi tendinte de
schimbare a serviciilor de protectie a copilului in Romania. De la sistemul Rezidential
la cel Familial-case de tip familial
1.3. Calea institutionalizarii copiilor in sitemul de protectie
1.3.1. Rolul Centrului de Plasament in formarea personalitatii copilului institutionalizat
1.3.2. Principalele probleme consemnate in Centrele de Plasament
1.3.3. Procesul de socializare a copiulului institutionalizat
1.2.4.1 Constructul social ( Profilul psiho-social ) al copilului institutionalizat si cauzea
ale franarii procesului de socializare si integrare socioprofesionala- frustrarea
afectiva, cauza tulburarilor de compurtament-
1.2.4.2 .Principalele teorii ale comportamentului adoptat in Centrele de Plasament
1.2.4.3 . Rezultatele cercetarii privind adoptraea unor comportamente.

1
Introducere:Descrierea temei de cercetare
Lucrarea “Integrarea socioprofesionala a tinerilor aflati in sistemul de protective sociala”
isi propune sa prezinte perspective teoretice si practice de intergare spre o viata independenta,
apeland la rolul strategiilor de powerment si a modele pozitive (copmping) obtinute in urama
unor povestiri de viata a unor fosti beneficiary ai sistemului de protectie sociala.
Asadar, argumentul principal al lucrarii se vrea a fi o cercetare teoretica si o analiza a
practicilor ce urmaresc procesul de integrare a tinerilor care urmeaza sa paraseasca sitemul de
protectie sociala. Vom analiza cum functioneaza strategiile si politicile sociale in prezent , care
sunt punctele vulnerabile in aplicarea insertiei sociale importante pentru acest process social, dar
si aducerea sau reivierea unor teorii sau practice povizive( socialogia pozitiva).
Intrebariele pentru cercetare care ne vor ajuta la o formarea unei imagini cat mai complete a
acestuit proces,sunt rezultanta unor observatii din practica si politicile asistentei sociale.
- Care sunt modalitatiile de pregatire a tinerilor in vederea integarii sociale ?
- Ce criterii trebuie sa indeplineasca tinerii pentru integrarea cu success ?
- Cum abordeaza acesta problema a insertie sociale, personalul angajat al servicilor
sociale?
- Sunt pregatiti tinerii in intelegerea rolurilor si statusurilor sociale,ca viitor membrii ai
societatii?
- Sunt tienrii indrumati,inca din institutia sociala,catre alte institutii cu rol de support in
procesul posinstitutionaliazare?
- Putem indentifica care sunt punctele vulenerabile care franeaza procesul de integrare si
posinstitutionalizare?
- Ce strategii de powerment sunt la indemna tinerilor institutionalizati astfel incat sa fie
eficenta integrarea sociala?
- Povestea vietii, exerientele positive de integrare cum pot ajuta la intelegrea si efecienta
procesului de integare?
Lucrarea va cuprinde trei cercetari.
Prima cercetare priveste pe tinerii ce urmeaza sa paraseasca sistemul de protectie
sociala(cei din sistemul rezidential si cei din sistemul familial),cercetarnd si interperetand
eficienta sau ineficienta aplicabila a a starategiilor si politicilor sociale privind integrarea si rolul
instantelor sociale participtive la procesul de socializare si integarre sociala. Dar pana la
obtinerea unuor rezultate de cercetere privind strategiile si rolul instantelor sociale in viata
tinerilor institutionalizati ,vom avea in vedere cercetarea unor cauze care franeaza procesul de

2
socializare si de integarare si anume copilul institutionalizat pe parcursul institutionalizarii
adoptarea unor comportamnte indizerabile..
A doua cercetare consta in obtinerea unor povestirii de viata a unor fosti beneficairi care
sa reprezinte ,prin exerienta lor de viata, un exemplu de urmat pentru cei care urmeaza sa
pareseasca institutiile sociale. Interpretarea povestirilor de viata este o cerectare aparte …
A treia cercetare va avea in vedere o analiza privind acest process de integare ,obtinut in
urma chestionarelor aplicate specialistilor din cele doua medii sociele(rezidential si familial).
Cele trei cercetari converg spre foramarea unei imagini si analize stintifice a fenomenului
social al integaraii.
Participantii la cercatrea provin din cele doua medii sociale(rezidential si familaial ,30
respectiv 50 ,cu varste cuprinse intre 18 si 20 ani), un numar de 6 povestirii ai vietii (trei fete si
trei baieti) ,iar pentru cea dea treia cercetare vor fi chestionati specialistii (psihologi,asistenti
sociali ,educatori si alte personae de referinta care au particiapt sau participa la procesul de
intergare a tienrilor).
Cu privire la desingul cercetarii si metodele folosite vom analiza,in primul rand, factorii
individuali si contextual in care se deruleaza proceslu de integare.Metodele de cercetare
cantitative si calitative ne vor ajuta sa obtinem date si observatii ce privesc procesul integraii.
Cunostintele teoeretice, cat si exerienta in acesta activitate,va avea un rol important in
cercetare(logitudinala) in formarea unui istoric social si obtinerea unei diagrame privind evolutia
procesului de integare pentru o perioada mai mare de timp.
Instrumetele folosite in obtinerea de date spre analiza va fi ancheta socilogica (interviu si
chestionar),iar in prelucraea datelor cantitative vom folosi Statistical PacKage for the Social
Sciences(SPSS).Un alt instrument folosit in cercetare va fi povestirea vietii.
Un aspect important pe care dorim sa-l cuprindem in lucare este asumptia rolurilor si
statusurile sociale( in cadrul instantelor sociale) si pe care tienrii trbuie sa le invete si sa le
aplice practica integrarii cu finalitatea dobandirii unei profesii si a acceptarii rolului de membru
al sociatatii. Aceste aspecte pot fi observate si din povestirea vietii toinerilor care sunt deaja
integarti social si prifesional.
Vom expune ,intr-un capitol aparte, concepte si teorii privind integrarea socioprofesionala a
tinerilor din sistemul de protectie sociala ( teoria ingrijirii,teoria sistemica,teoria rolurilor
sociale,teoria capitaluil social si suportului social,teoriile indentitare,teoria atasamentului).
Toate aceste teorii ne vor ajuta la o intelegere cat mai corecta a procsului de integare sociala.

3
Cap I Scurta introducere in istoria abandonului si a institutionalizarii copilului abandonat
1.1 Evolutia istorica a abandonului- abordare isorica si sociologica
Avand în vedere tema de cercetare privind integrarea socială și socio-profesională a tinerilor
proveniți din centrele de plasament, în introducerea acestui referat, voi aminti câteva aspecte
istorice a unui concept și anume: abandonul.
Din studiile de specialitate reiese faptul că abandonul este cea mai evidentă cauză a
instituționalizării copilului .
Pe parcursul cercetării voi analiza conținutul acestui fenomen din perspectiva procesului de
integrare socială, proces ce trebuie să dea naștere la elaborarea unor strategii și politici sociale
eficiente, deoarece “concentrarea pe politici sociale este legată de monitorizarea modelului social
european, investind în oameni și combaterea excluderii sociale cu o agendă focalizată pe calitate
ca forță conducătoare și are ca principiu de ghidare întărirea rolului politicilor sociale ca factori
productivi”1
Este important să înțelegem ca pentru o societate sănătoasă, din toate punctele de vedere
(educațional, cultural și social), copiii sunt o valore incontestabilă și așa cum menționa și
psihanalistul Donald Winnicott “viitorul unei nații se naște în familie”2
Și dacă această problemă s-a dovedit a fi una cronică pentru toate societățile din toate
timpurile, sunt cu totul de acord cu cele spuse de Ana Muntean: “dacă nașterea unui copil
semnifică și asigură continuitatea vieții și viitorul, prin opoziție, abandonul copilului
simbolizează ruperea, închiderea, moartea”3
Istoria confirmă că abandonul era o practică încă din Antichitate și Evul Mediu “copiii erau
abandonați peste tot în Europa, în număr foarte mare, de către părinți aparținând tuturor claselor
sociale și în circumstanțe foarte variate”4
O alta categorie de copiii abandonați erau cei ilegitimi, aceasta devenind o practică legală,
fie chiar și în “ciuda valurilor de emoții pe care le stârneau atât părinților care abandonau, cât și
celor care preluau copilul ”5
_______________________
1.A. M. Preoteasa, Cercetarea politicilor sociale, Editura Lumen, 2007, Iasi, Romania
2.Donald Winnicott , Copilul, familia şi lumea exterioară The Child, the Family and the Outside World,
Publicată prin acord cu Paterson Marsh Ltd,2013.
3.Ana Muntean, Adoptia si atasamentul copiilor separate de parinti biologici,editura Polirom,2013 .
4.John Boswell, Historian Of Medieval , 1998.
5.Philippe Aries ,Istoria vietii private, Duby,1994.

4
 Tot Aries descrie obiceiurile unor popoare antice de a-și abandona copiii, “la romani copilul
dupa naștere era așezat jos iar tatăl trebuia să-l ridice (recunoaștere ca membru al familei și un
bun al tatalui), iar în caz contrar copilul era la îndemâna trecătorilor, acesta putând fi adoptat și
bineînțeles folosit, mai târziu, ca servitor”6
În Europa secolului al cinsprezecelea s-au înființat primele ospicii speciale pentru găzduirea
copiilor rămași fără părinți în urma ciumei din 1384-1430, mai întâi la Florența, iar apoi în
Innocenti.Deci apare pentru prima dată “soluția instituțiilor impersonale pentru copiii părăsiți sau
abandonați”
Un alt tip de abandon este descris de Blaise Pierrehumbert, unde“famiilile burgheze isi dadeau
copii spre crestere unor doici (care își părăseau la rândul lor proprii copii), acestea alăptându-i și
abia dupa ani buni reveneau în familie”7
Mai târziu, în secolele XVI-XVII, părinții își abandonau copiii pe lângă mănăstiri, în spații
special amenajate de unde erau luați de călugări și crescuți pentru mănăstire, unii din ei devenind
călugări sau buni meșteșugari.
În SUA, după războiul civil din 1861-1865, pe străzile orașelor mari (cum era New YorK) se
găseau un numar mare de copiii abandonați, fapt pentru care s-au luat unele măsuri practice.
Copiii abandonați erau transportați din mediu urban în cel rural, fiind plasați la familii, unde erau
crescuți alături de ceilalți copii a unor familii înstărite și care mai târziu erau buni servitori în
familiile respective. În contextul acestei practici sociale, apare pentru prima dată secretul legat de
originea copilului, astfel încât familia originară să nu îl caute mai târziu si sa-l gaseasca.
Dupa consecințele primului razboi mondial, când în Europa erau mii de copiii abandonați, s-a
impus o analiză a acestui fenomen social dând naștere la apariția primelor legi privind adopția
copiilor părăsiți sau abandonați.
În ceea ce privește istoria abandonului în țara noastră cunoaștem o practică încă de pe
timpul ocupației Imperiului Otoman când pentru plata tributului eram obligați să trimitem către
Poartă ,pe langa aur si alte bogatii și copiii, aceștia urmând a fi pregătiți ca viitori ieniceri pentru
armata otomană .
Totodata din mijlocul familiilor aristrocrate erau trimiși la Înalta Poartă, ca o garanție a
devotamentului, copiii. Un exmplu este cel al cărturarului Dimitrie Cantemir, care timp de 22 de
ani a stat ca și zălog, profitând de izvoarele pe care le avea la dispoziție de acest imperiu prin
cărțile și materialele de studiu.
________
6.https//www.unicef.org
7.Blaise Pierrehumbert,Le premier lien:theorie de l”attachement ,2003.

5
 Părinții își abandonau copiii ca o formă de protest față de politica demografică impusă de
Ceaușescu, în contextul în care societatea era lipsită de multe resurse iar o parte din ea se zbătea
în sărăcie. Într-un raport de analiză, elaborat de UNICEF în anul 2006 sunt menționate cauzele
abandonului pentru Romania socialistă și anume: ”avortul era considerat ilegal;
anticoncepționalele erau ilegale și greu de găsit; numarul de cinci copii pe familie era o norma
laudabilă; renunțarea la copil și trimiterea lui la o instituție de protecție era acceptabilă;
instituționalizarea copiilor era considerată ca fiind în interesul copilului ; oficial, probleme
sociale nu existau”8
Paradoxal, în zilele noastre, cu toate că s-au “liberalizat” avorturile, iar invazia de
publicitate în domeniu este activă, constatăm existența a tot mai mulți copiii abandonați în
centrele de plasament. Din statisticile obținute la nivel național, o mare parte a copiilor
abandonați provin din medii precare, unde conștiința socială și educația morală minimă lipsesc
cu desăvârșire.
Din statisticile Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași
(D.G.A.S.P.C.) reiese faptul că marea majoritate a copiilor abandonați în centrele de plasament
provin din: familii a căror copii sunt neglijați în urma plecării ambilor părinți la muncă în
străinătate, mame care își abandonează în maternități sau copii proveniti din mijlocul unor
familii care se confruntă cu lipsa posibilităților materiale.(Raport anual al serviciilor sociale ale
D.G.A.S.P.C.Iasi, 2017).
Copiii din centrele de Plasament
In Europa Evului Mediu cele mai joase louri in ierarhia sociala erau ocupate de cei carora
le lipsea indentitatea si minimu de siguranta oferita de numele cunoscut si onest al parintilor, de
o resedinta stabila, de buna reputatie in comunitate. Acesta categorie erea reprezentata in special
de cei orfani sau abandoanti: copii ai caror parinti nu erau cunoscuti, cei ai unor mame
necasatorite care au murit la nastere, copii a caror parinti au parasit regiunea pentru a scapa de
sanctiuni sociale sau pedeapsa legii.
Chiar daca adesea erau numiti generic “copii fara tata”, distinctia dintre orfani si
abandonati se facea in defavoarea ultimilor: orfanii fusesera separate de parinti cunoscuti si
casatoriti conform legii de moartea unuia dintre ei sau a ambilor.
In Italia, Franta, Anglia si aproape in toata Europa Apuseana, se considera ca cei
abandonati apartin statului. Erau prin excelenta, finite dependente de mila acestuia. In Irlanda
secolului al XVIII-lea au fost convertiti pentru a creste numarul minoritatii aglincane
conducatoare. In Rusia aceluiasi secol a circulat ideea de a forma o a treia clasa sociala situate

6
intre nobilime si taranimea iobaga. Numarul lor era important in toate perioadele important, dar
crestea spectacolos in perioadele marcate de nobilime, razboaie si foamete. La inceputul
secolului al XVII-lea, in documentele spitalului venetian, figurau aproape 700 de copii
abandonati in fiecare an; in acel timp se pastra anonimatul acelui care abandona prin utilizarea
dispozitivului numit scaffeta: o deschizatura in zidul spitalului prin care copilul cobora pe un
topogan intr-un cos de unde era preluat de indata.
Primele”institutii de ocrotire”- de tipul celor amintite- au fost organizate de Biserica si de
stat, adesea reprezentat de seniorul local. In parallel apare si “plasamentul familial”(ingrijirea de
tip foster). Termenul de institutie tinde sa aiba o conotatie puternic negative, asociindu-i-se
imaginile unor mari spitale psihatrice, ale orfelenatelor din cartile lui Dickens.
Din acest motiv se cauta inlocuirea termenului cu cel de ingrijire rezidentiala1. Spitalele
pentru copii aqngajau doici din imprejurilile oraselor pentru alaptare si ingrijirea copiilor sau ii
trimiteau pe acestia in zone rurale unde constituiau filial sau unde erau repartizati unor familii
caritabile sau interesate. Interesul putea fi material (plata serviciului de catre stat sau Biserica)
ori consta in posibilitatea de a trimite peste ani copilul in armata in locul propriului fiu. In Franta,
seniorii locali-prin droit d”epave- mosteneau toate bunuriele “bastarzilor” nascuti sau morti in
jurisdictia lor.
In toate aceste tari constituiau o importanta rezerva pentru ostire. In 1670, Ludovic al
XVI-lea motiveaza astfel donatia pe care o face spitalului pentru copii abandonati. “La
Couche”din Paris: “ingrijirea lor era avantajoasa pentr ca unii vor devein soldati in armatele
noastre altii vor munci in tesatorii sau ne vor coloniza tertoriile”. Aparute si dezvoltate in Europa
Evului Mediu, orfelinatele se raspandesc pe parcursul procesului de colonizare si misionariatului
crestin care ii era asociat.

____________
1
George, Neamtu, Tratat de asistenta sociala. Editura Polirom: Bucuresti, 2003,p.798

7
1.2Comparatii intre sistemul medical(social) actual si cel traditiaonal-noi tendinte de
schimbare a serviciilor de protectie a copilului in Romania. De la sistemul Rezidential la
cel Familial-case de tip familial
Comparatii intre sistemul medical actual si sitemul traditional
Sistemul era in esenta unul medical. Copilul indentificat ca avand nevoie de protectie era
adesea scos din familie si internat pentru a fi diagnosticat. Dupa clarifiacarea diagnosticului, o
decizie clinica putea repartiza copilul catre institutia care raspundea cel mai bine tipul de ingrijire
necesar situatiei sale. Existau institutii”specializate”precum centrele pentru distrofici,
leaganele( case de copii antepeescolari), case de copii prescolari si scolari, camine-scoala,
camine-spital, pentru cei cu didferite forme de handicap. Cum sistemul nu admitea existenta
“problemelor sociale”, medicul, si nu psihologul, sociologul, educatorul sau asistentul social, era
persoana cheie in stabilirea diagnosticului si “tratamentului”.
Pentru copiii orfani sau abandonati, principal si adesea singura forma de ingrijire o
reprezinta institutionalizarea. Adoptia, practicata in majoritatea tarilor, include un numar redus
de copii. Cel mai adesea, copiii erau abandonati, in urma decesului parintilor, de catre parinti sau
rude. In randul copiilor abandonati, care reprezentau aproximativ 95% dintre cei
institutionalizati, numarul adoptiilor era mult redus. Numarul copiilor institutionalizati in tarile
Europei Centrale si de Est este dificil de determinat correct. Datele provenind din surse diferite
sunt contradictorii. Unele se refera la totalul celor ingrijiti intr-o perioada, altele la
“intrarile”si/sau “iesirile”din diferitele forme de ingrijire. Anumite tari include minorii din
detentie intre cei institutionalizati, altele nu. Sunt tari care fac distinctive intre copiii aflati in
institutii si cei din plasamentul familial sau dintre cei aflati in plasament si cei adoptati. Pentru
perioada anterioara anului 1990 nu s-au gasit date oficiale despre numarul copiilor aflati in
diferite forme de ingrijire din Roamnia.
Rapoartele organizatiilor international (OMS, Comitetul Helsinki etc.) mentioneaza in
cazul Romaniei predominant ocrotirii in institutii, de doua ori mai frecventa decat in Ungaria si
aproape cinci ori mai mare comparative cu Polonia sau Slovenia.
“La data de 30 noiembrie 2000, in ingrijirea statului roman se gaseau, la nivel national,
un numar de 119.041 copii (in diferite forme de protective). In anul 2000 s-au efectuat 3163
adoptii international si 1189 de adoptii natioanle. Fata de anul 1997, la nivelul anului 2000 s-a
inregistrat o crestere cu 38% a numarului adoptiilor natioanle si cu 29% a numarului adoptiilor
internationale 2. Inainte de 1990 existau dificultati finaciare. Conform modelului socialist, orice
adult trebuia sa munceasca. Veniturile erau relative reduse si variau foarte putin. Nevoile unei

8
familii puteau fi acoperite adecvat doar prin doua salarii. Familiile cu un singur salariu si mai
multi copii intampinau greutati, din acestea provenind numerosi copii institutionalizati.
In Romania, numarul mediu de copii este mult mai mare in cazul familiilor care au copii
in plasament institutional(3,4) decat media. Locuintele supraaglomerate, in cazul familiilor
numeroase sau a celor care trebuiau sa imparta o locuinta, constituiau un alt factor de risc.”Doar
30% dintre tinerele cupluri sasatorite au o locuinta individuala si doar trei sferturi obtin una intr-
un interval de cinci ani de la casatorie3. Incapacitatea de munca a unuia dintre parinti punea in
pericol situatia finaciara a familiei. Poluarea mediului, la care se adauga, efectele congenital, cu
boli respiratorii, anemii sau alte afectiuni legate de calitatea mediului.
Alimentatia saraca afecta cu precadere copiii si batranii. Sistemul era fragmentat, copiii
repartizati in institutii dupa criteriul varstei, sexului, “diagnosticului” si ministerului tutelar-
aceasta conducand la separarea fratilor, rupture care se adauga dureros despartirii de parinti.
Aceste schimbari frecvente agravau insecuritatea copilului si lipsa abilitatii acestuia de a forma
relatii de durata.
1.3Calea institutionalizarii copiilor in sitemul de protectie
Cum ajung acesti copii in centrele de plasament ?
Raspunsul tine de cateva situatii de o extrema importanta: parintii copilului sunt decedati,
necunoscuti, pusi sub interdictie; parintii sunt declarati judecatoresti morti sau disparuti; parintii
sunt decazuti din drepturile parintesti; copilul este pur si simplu declarat abandonat;
In cele mai grave situatii, atunci cand parintii sunt dezinteresati, distant, reci, pasivi in
ceea ce priveste formarea si educarea propriului copil, acestia prefera sa locuiasca pe strada, in
parcuri, etc. In acest sens, avem de-a face cu doua situatii- problema: fuga si vagabondajul. Fuga
este deplasarea cu pasi repezi, parasirea grabnica a unui loc pentru a scapa de o constrangere sau
de o primejdie; vagabondarea inseamna a rataci fara tinta, hoinarind dintr-un loc in altul, traind
ca un vagabond. Prin urmare, fuga este egala cu parasirea casei parintesti, a scolii, avand poate
un tel, directive, pe cand vagabondarea este egala cu ratacirea de colo, colo,fara tinta.
Consecintele fugii sunt adeseori extreme de serioase: furt, agresivitate. In orice caz este vorba
despre un comportament specific neadaptatului. Fuga are un character de criza,iar vagabondaju
este un fenomen complex avand o desfasurare in timp. In functie de cauze, fuga are diverse
forme: forma de pulsiune emotive; lipsuri material; tendinte revendicative. Ea mai poate fi o
expresie a unei dorinted e aventura, de evadare pentr a vedea lucruri noi, pentru a trai o exerienta
imaginara indusa. Vagabondajul este o reactive organizata care apare din lipsa de atasament
familial sau fata de o constrangere dificil de suportat; de asemenea, paote fi rezultatul imitatiei si
al sugestie ca si al tendintei de “socializare”prin intrarea intr-o banda.

9
 Centrele de plasament ofera acestor copii cu probleme de adaptare sau lipsiti de familie,
un sistem de educatie, un model scolar si familial, in general, un substitute pentru parintele
absent din procesul de formare si dezvoltare a personalitatii acestor copii.
In primul rand, educatia din centrele de plasament raspunde unor nevoi speciale si, deci,
implica si formarea unor obiective complementare celor generale de educatie si invatare. In
acest sens, termenul de nevoie este definit extrem de diferit. Unii asociaza conceptual cu ideea de
lipsa, carenta, altii de motivatie, de tensiunile din organism, iar altii se refera la notiunea de
dorinta. Coneptul de nevoie s-ar rezuma la o exigent impusa de mediul natural sau social care ar
pendula doua tipuri de nevoi: nevoi inascute ( natural, fizilogice), primare si nevoi castigate,
ambele fiind suprinse in ierarhia nevoilor din piramida lui Maslov, si anume:
-primul nivel cuprinde nevoilor fiziologice ( hrana, caldura);
-al doilea nivel, cel de securitate ( protective impotriva pericolelor);
-al treilea nivel, apartenenta si dragoste ( prietenie, afectivitate);
-al patrulea nivel, respectful de sine ( increderea in sine);
-al cincelea nivel, realizarea personala ( posibilitatea de a-si dezvolta potentialul).
In ceea ce priveste personalitatea, formarea personalitatii copilului, apar trei elemente si anume:
-imaginea de sine: “baiat bun”(admis); “baiat rau”(respins)
-raporturi si evolutie: frustrari si carente affective, trauma psihosociale;
-tulburari psihice: de comportament, psihice, nervotice, psihopatice.5
Situatia de frustrare mai sus mentioanata, determina adoptarea unui comportament
agresiv adoptat, atat ca forma de adoptare, cat mai ales ca o compensare, ca o forma de contra-
reactie la frustrare déjà existenta. Aceasta agresivitate provine dintr-o grava insatisfactie afectiva.
Tonusul agresiv al relatiilor oferite copiilor “fara familie”se masoara, deci, nu numai prin bataie
ci si prin absenta afectivitatii. Comportamnetul agresiv al copulului lasa, de aceasta data sa se
intrezareasca un profund sentiment de insatisfactie find, tot de origine frustranta.
Un aspect de o importanta deosebita este situatia oedipiana care are rol fundamental in
formarea individului. Absenta ei poate avea consecinte extreme de grave atat pentru individ, cat
si pentru grupul social in care se afla.
Absent unui model parental real care sa reprezinte autoritate, afectivitate si protective are
consecinte serioase asupra formarii copilului. Instinctele, in loc sa fie anulate, vor fie liberate sub
forma agresivitatii si a conduitelor de violent invatate, care vor servi ca forme de “adaptare-
integrare”sociala acestor indivizi in societate.
_________________
Enachescu, C. Tratat de psihoanliza si psihoterapie,Editura Didactica si Pedagogica: Bucuresti

10
 Copii nedoriti de parinti, abandonti de acestia, fara familie, vor avea in locul protectiei
afective situatii frustrante si carente emotionale. Ei se vor forma ca personalitati agressive,
pentru care societaea este o “piedica”si o “zona de intrdictie”.
Lipsa modelului familial are consecinte negative asupra maturizarii lor emotional-
afective,intelecuale, in integrarea sociala, in relationarea cu ceilalti, si in final, in ceea ce priveste
propria indenitate. Lipsa modelulului va face ca “indentitatea” acestora sa se formeze in raport
cu cea a grupurilor similar de indivizi”subsocializati”, grupuri de delincventi, de vagabonzi.
Acestia devind depedenti sociali, fie sociopati antisociali. Plusiunile primare, lipsite de cenzura
Supr-Eului moral, le vor conferi un profil psiho-social specific.
1.3.1Rolul Centrului de Plasament in formarea personalitatii copilului institutionalizat
Rolul centrului de plasament in formarea personalitatii tanarului
In Romania, masurile de protective pentru copiii aflati in dificultate, sunt stipulate de
Legea 272/23.06. 2004., privind Protectia si promovarea drepturilor copilului, din Monitorul
Oficial nr. 557/23.06.2004.
Copilul aflat in dificultate I se acorda o serie de masuri de protective care se rezuma la:
a) Plasament;
b) Plasament in regim de urgent;
c) Supraveghere specializata.
Conform articolului 56 din Legea privind Protectia si promovarea drepturilor copilului,
“de masuri de protectie speciala benefiaza copilul ai caror parinti sunt decedati, necunoscuti, pusi
sub interdictie, declarati judecatoresti mortis au disparuti, decazuti din drepturile parintesti. De
asemenea, de aceste masuri beneficiaza si copilul care, in vedera protejarii intereselor sale, nu
poate fi lasat in grija parintilor din motive neimputabile acestora, copilul abuzat sau neglijat,
gasit sau abandonat de mama in unitatile sanitare si copilul care a savarsit o fapta prevazuta de
legea penala, dar care nu raspnde pena 11”.
Plasamentul copilului Serviciului Public Specializat pentru Protectia Copilului sau unui
Organism Privat Autorizat, se poate face in situatiile in care nu a fost gasita o familie sau o
persoana careia sa le fie plasat copilul. Copilul in acest caz este plasat Centrelor de Plasament
care este responsabil cu dezvoltarea armonioasa a copilului.
Sunt infiintate, si institutii private de ocrotire a copilului, de catre ONG-uri si sunt in mod
essential deosebite de institutiile publice. Functioanrea acestor institutii se bazeaza pe incheierea
unor contracte/conventii de asociere cu autoritatile locale sau judetene. Aceste Institutiile
Rezidentiale pentru ocrotirea Copilului au cateva caracteristici seminificative:
- majoritatea copiilor sunt plasati in institutii au parinti naturali

11
 - plasamentul in institutie este sustinut de o ancheta sociala temeinica;
- plasarea copilului in institutii rezidentiale este mult mai lesnicioasa decat procesul de
dezinstitutionalizare;
- desi exista un numar mic de specialisti, se urmareste mentinerea legaturii cu familia
pentru a asigura o eventual reluare a legaturii copil-familie, precum si o informare a
parintilor in cazul transferului de la o institutie la alta.
Plasamentul copilului la o familie sau la o persoana, se realizeaza in situatia cand
dezvoltarea sau integrarea morala a copilului este periclitata in familie din motive independente
de vointa parintilor, iar conditia impusa in aceasta situatie este ca familia copilului sa consimta la
aceasta si familia sau persoana primitoare sa prezinte conditii material si garantii morale
necesare dezvoltarii acestuia.
In Romania, conform noilor Standarde Europene, se organizeaza si functioneaza
urmatoarele tipuri de servicii: Servicii de zi; Servicii de tip Familial; Servicii de Tip Rezidential.
Prin Hotararea nr 1438/2,09.2004, publicata in Monitorul Oficial nr 872/24.09.2004,
emisa de Guvernul Romaniei cu privire la protectia si promovarea dreptului copilului, s-a
stability ca Serviciile de Tip Rezidential indeplinesc urmatoarele atributii, in functie de specificul
si de nevoile fiecarei categorii de beneficiary:
- asigura cazarea, hrana, cazarmamentul, echipamentul, si conditiile igenico-sanitare
necesare protectiei special a tinerilor, in functie de nevoile si de caracteristicile fiecarei
categorii de beneficiary;
- asigura paza si protectia beneficiarilor;
- asigura, dupa caz, supravegherea starii de sanatate, asistenta medicala, recuperare,
ingrijire si supraveghere permanenta;
- asigura accesul la educatie, informare, cultura.
- asigura socializarea beneficiarilor, dezvoltarea relatiilor cu comunitatea;
- asigura climatul dezvoltarii beneficiarilor;
- contribuie la realizarea obiectivelor cuprinse in planul individualizat de protective;
- urmaresc modalitatiile concrete de punere in aplicare a masurilor de protective speciala,
integrarea si evolutia beneficiarilor in cadrul serviciului si formuleaza propuneri vizand
completarea sau modificarea calitatii ingrijirii acordate.
Anterior venirii intr-un astfel de centru, copilul este respins si umilit in mod constant. El
se percepe in aceasta perioada inutil, vrednic de dispret. Poate inca din aceasta perioada, sa
devina indifferent la aprecierile rautacioase ale celor din jur,aceasta depinde mult de reactile

12
familiei. Intrarea intr-o institutie este intotdeauna traumatizanta: ea institutionalizeaza,
oficializeaza, intr-un fel oarecare, copilul deficient.
Colectivitatea restrange libertatea copilului, ii impune regului de conduit, simtite ca fiind
constructive si instaureaza o comparative permanenta cu alti copii deficient, din care unii mult
mai gravi, reflecta o imagine nelinistitoare a propriei personae. Majoritatea copiilor supusi
acestei probe se apara si reactioneaza astfel:
- prin comparative cu cei mai putin dotati,care sunt blamati,ridiculizati, dispretuiti;
- prin dezvoltarea fantasmelor compesatorii, conducand eventual la conduit care, oricat de
bizarre ar fi, sunt mult mai bine tolerate in mediul protejat decat in exterior.
Instructorii de educatie sunt cei care interactioneaza, in Cadrul centrului de Plasament cel
mai mult cu copiii si joaca rolul decesiv in privinta dezvoltarii conduitelor corecte. Ei reprezinta
modele masculine si feminine ale copiilor din aceasta institutie, fiind primii care i-au contact cu
problemele acestora. Abordarea de catre instructor a problemelor de comportament specific
trebuie sa porneasca de la convingerea acestuia privitoare la necesitatea de a oferi elevului o
exerienta scolara pozitiva, recompensatoare si motivanta.
………………………………………………………………………………………………..
Introducem despre modulele familiale
…………………………………………………………………………………………………
1.3.2Principalele probleme consemnate in Centrele de Plasament
Principalele probleme consemnate in institutiile de ocrotire
1.Starea precara a cladirilor, instalatiilor si echipamentului- situatia Romaniei era prezentata ca
“destul de primitive”.
2.Calitatea ingrijirii- conditii sanitare si igenice nesatisfacatoare; absenta posibilitatii sterilizarii
corecte a biberoanelor si instrumentarului medical era aproape general. Asa se explica in
Roamnia cea mai mare parte a contaminarilor cu virusul HIV din randul copiilor. In unele cazuri
copiii cu problem comportamentale primeau sedative. Nu exista un numar sufficient de
profesionisti specializati pentru activitatea din institutii. In toate tarile socialiste, pe parcursul
anilor 1970 s-a suspendat activitatea sectiilor universitare si a unor cursuri postliceale din
domeniul social, producandu-se o lipsa acuta a acestor profesionisti. Cel mai adesea erau
angajate femei din comunitatea locala, cu minim nivel de educatie, personalul fiind slab motivate
si slab platit.
___________________
2
Gheorghe, Mazalu. Raport annual 2000, Salvati copii, p.15.
3
Radu, Florea. Viata pe strada- Tu si familia.Centru de informare si tehnoredactare. Bucuresti, 2006,p.12

13
 Nerespectarea drepturilor copilului- spre exemplu, era consemnata detentia minorilor in
penticiare pentru adulti pana la pronuntarea hotararii judecatoresti, adesea nefiind respectat
dreptul la avocat, accesul la propriul dosar, iar familiile nu erau anuntate de arestarea
minorului(Internatioanl Children”s Rights Monitor, 1983).
Dupa 1990, s-au inregistrat noi problem: dteriorarea statutului economic al copilului;
scaderea disponibului de locuinte; deteriorarea alimentatiei copilului; slabirea infrastructurii
sistemului de sanatate si asistenta sociala; promiscuitate sexual si prostitutie;
alcool,droguri,tigari; scaderea influientei valorilor familiale.
In Romania, exista un procent ridicat de copii aflati in ocrotire rezidentiala, majoritatea in
institutii de mari dimensiuni; intr-o societate sfasiata de greutati finaciare, in care sistemul de
asistenta sociala prezinta inca atatea carente, accentual cade pe dezvoltare alternativelor la
ocrotirea rezidentiala. Acesta a fost si scopul noii reformi incepute prin Ordonanta de Urgenta nr
26/1997 privind protectia copilului aflat in dificultate, care urmareste transformarea leagnelor si
caselor de copii in centre de plasasament familial.
Prima alternativa o reprezinta prevenirea institutionalizarii copiilor. Un al doilea
obiectiv ar acela de a ajuta familiile natural sa-si ia copiii déjà institutionalizati inapoi acasa- prin
reintregrarea in familie. Din cauza problemelor finaciare majore cu care se confrunta majoritatea
familiilor din Romania, indeplinirea acestui obiectiv poate fi foarte dificila: cresterea somajului,
a inflatiei, existent unui system de securitate sociala limitat, sunt doar cativa factori care
impedica dezvoltarea normal a unei familii.
O alta forma de ocrotire a copiilor, in afara institutiei, este plasamentul familial- foster.
Aceasta implica recutarea si evaluarea potentialelor familii- substitut, cursuri pentru asistentii
maternali cu atestare, apoi potrivirea si prezntarea familiilor- substitut. De obicei sunt plasati
nou-nascuti si copii mai ici, sanatosi, iar solicitarile vin din mediul rural, unde sprijinul finaciar
este considerat sufficient, pe cand mediul urban este prea mic.
In privinta adoptiei, in Romania exista inca un numar mare de copii sanatosi cu statut de
adaptabili, in ciuda legalizarii avortului si accesului la metodele contraceptive; potentiali parinti
adoptive sunt in general cupluri fara copii cu o situatie buna, pentru care adoptia este privita ca o
solutie la infertilitate, iar parintii naturali sunt de obicei saraci.
Prin abandon intelegem situatia in care un copil, de obicei sugar, este parasit de parinte sau
ingrijitor, cu intentia de a crea o separare permanenta. Acelasi terman este folosit si atunci cand
parintele incredinteaza temporar copilul unei institutii ( centru de plasament,spital)4
__________________________
4 Gheorghe, Mazalu, Raport annual 2000, Salvati copiii, p

14
1.3.3Procesul de socializare a copiulului institutionalizat
2. Contextul si conditiile generale de derularea a procesului de invatare sociala
Prin instituirea instituției colectivitatea trece “de la starea naturală la starea socială, la
apartenența și cunoașterea unui organism investit în atribuții sociale particulare” 9, iar copilul din
mediul familial la cel institutional.
Pentru orice societate institutia in sine ocupa un loc important si “este determinata de
cultura acelei societati”10
În Dicționarul de sociologie, institutia capata un rol aparte cu “regulile de influențare și
control social al comportamentelor individuale, modelele specifice și stabile de organizare și
desfășurare a interacțiunilor dintre indivizi și grupe sociale orientate spre satisfacerea unor nevoi
de baza și interese cu importanță esențială, strategic, pentru menținerea colectivităților sociale”11
Durkheim asociază conceptul de instituție cu “un set de reguli și strategii de bune practici,
acceptat de indivizii unei societăți iar sociologia poate fi numita pe drept “știința instituțiilor, a
nașterii și a funcționării societății”12
DEX-ul limbii romane defineste termenul de instituție ca fiind un “organ sau organizație
care desfășoară activități cu caracter social, cultural, administrative etc”13, iar în Wikipedia
instituțiile sunt definite ca “seturi de reguli care structurează interacțiunile sociale în moduri
particulare,iar cunoașterea acestor reguli trebuie să fie împărtășite de o parte relevantă a
comunității sau societății”14
Pentru copilul instituționalizat, din cvasimotive, instituționalizarea este o nouă etapă de
dezoltare și formare, avînd cu el ca bagaj ereditatea și mediul în care a trăit ,insa consider că se
pot produce, in viata lui, schimbări pozitive si radicale în procesul de socializare in vederea
intPentru obtinerea unor date cat mai reale, imi propun o analiza a unor cauze care au
determintat abandonul copiilor în centrele de plasament si care potrivit paradigmei ecosistemice
de intelegere a facturilor cauzali, elaborata de Urie Bronfenbrenner,vom putem elabora un
« diagnostic »al procesului de integrarea sociala a coplilului institutionalizategrarii socio-
profesionale , daca acest process este realizat prin mecanisme bine determinate .
______________________
9. Revista de Sociologie, seria noua, anul XII, nr 5-6, pag589, Bucuresti 2001.
10.Bernard Valade,Cultura,in Tratat de sociologie,sub red.Raymond Boudon,Bucuresti,Editura
Humanitas,1997
11. Cătălin Zamfir și Lazăr Vlăsceanu,Dicționar de sociologie, Editura Babel,1992 si 1998.
12. Emile Durkheim, Regulile metodei sociologice, Bucuresti, Editura Stiintifica,1974,pg 53.
13. DEX-ul limbii romane.
14.Wikipedia, Douglass C.North-Structure and Change in Economic History.New York:Norton
Company,1981

15
 Pentru obtinerea unor date cat mai reale, imi propun o analiza a unor cauze care au
determintat abandonul copiilor în centrele de plasament si care potrivit paradigmei ecosistemice
de intelegere a facturilor cauzali, elaborata de Urie Bronfenbrenner,vom putem elabora un
« diagnostic »al procesului de integrarea sociala a coplilului institutionalizat.
Ana Muntean in cartea sa Adoptia si atasamentul copiilor separati de parintii
biologici,editura Polirom,2013,descrie astfel elemetele paradigmei lui Urie Bronfenbrenner « …
un eveniment care se produce într-un microsistem este influențat de către și influențează
mezositemul, exosistemul si macrosistemul .Asadar procesele intrafamiliale(microsistemul) sunt
puternic influientate de conditiile exterioare familiei(mezositemul ,exositemul,macrositemul si
cronosistemul.Pentru a intelege abandonul copilului trebuie sa examinam aceste
influientele :Mezosistemul, cuprinde relatiile dintre microsisteme sau legaturile dintre diferite
contexte.Astfel,la acest nivel vor functiona experientele in familie in raport cu experientele din
cadrul scolii sau cele dintre prieteni.In acest sens un copil respins de catre familie va
prezentadificultati in dezvoltarea unor relatii pozitive cu profesorii sai. Exositemul,implica
legaturile intre diferite medii sociale in care persoana nu are un rol activ in contextul de viata.De
exemplu, viata de acasa ,din familie a copilului poate fi influientata de exeprientele avute de
parinti la locul de munca.Cand fabrica se inchide,tatal isi pierde locul de munca si o consecinta
ar putea fi plecarea acestuia la munca in strainatate. Macrosistemul descrie cultura in care creste
copilul.Contextul cultural difera in functie de nivelul de dezvoltare si bunastare al unei tari,de
statutul socioeconomic al familiei,saracie,etnie,etc. Microsistemul face referiri atat la copil,cu
pontentialul sau ereditar,cu organismul si homeostazia lui,cu istoria sa personala alcatutia in
principal din exeprientele traite in familie. Crosistemul se refera la timpul istoric in care se petrec
anumite lucruri si anume :timpul individului care evolueaza trecand prin diferite stadii de
dezvoltare ;timpul familiei in care isi are stadialitatea sa dar si timpul societatii cu impactul
trecutului.Crosistemul urmareste dezvoltarea infuientelor prin care dinamica mediului in care
traieste individul isi pune amprenta asupara continuitatii individului in vartejul schimbarilor…
15
 »
În urma unor cercetări cu privire la momentul când copilul este instituționalizat s-a observat
declansarea unei crize de adaptare, evidențiată prin formarea unor deprinderi comportamentale
numite de G.Gueux “sindromul carenței materne”16 (lipsit de afectivitate și siguranță din partea
mamei) manifestată prin anorexie și negativism, iar daca mecanismele psiho-socio-educative nu
nu sunt valorizate încep a se contura unele tulburări de atașament.
_____________________
15. Ana Muntean, Adoptia si atasamentul copiilor separati de parintii biologici,editura Polirom,2013.
16.https//www.unicef.orgasistenta sociala a copilului abandonat

16
 În lucrarea lor Risc înalt: Copii fără o conștiință (High Risc:Children Withoi a
Conscience,Banton,1989),Dr Ken Magid si Carol Al McKelveysunt descriese aceste tulburări
severe ale atașamentului evidențiate prin: ”lipsa contactului vizual; lipsa abilității de a oferi sau
primi afecțiune; probleme de control; cruzime față de animale; uzitarea de minciuni; întârzieri
ale învățării; preocupări legate de foc și violență”17
Pentru minimalizarea acestor tulburări de atașament, în procesul de socializare pe timpul
institutionalizării, Mia Kellmer Pringle menționează patru nevoi fundamentale care stau la baza
devenirii unei persoane adulte, capabilă și încrezătoare în propriile puteri, și anume: ”nevoia de
dragoste și securitate, poate cea mai importantă pentru formarea abilității de interreleționare;
nevoia de a explora ce ajută la acumularea de informații pentru a-și dezvolta inteligența,
încrederea în sine și sentimentul de autocontrol asupra mediului; nevoia de laudă și
recunoașterea pentru activități în care este implicat în urma cărora primește stimulente, ajutând-l
să treacă de multe ori peste frustrare și dezamăgire; nevoia de dezvoltare a unui sentiment de
responsabilitate prin independent personală, prin care își poate exprima opțiunile ”18
Toate aceste “nevoi” amintite de Pringele sunt antrenate într-un proces de cristalizare și
formare a individului social, în consonanță cu piramida nevoilor (a trebuințelor) elaborată de
psihologul umanist Abraham Maslow, iar in practica socială putem observa că cele două teorii
sunt complementare, insa atunci cand nu sunt satisfacute pe deplin apar unele comportamente
agresisve ce sunt descriese de teoria învățării sociale.
Prin prisma teoriei învățării sociale putem aduce îmbunătățiri cerceatrii procesului de
socializare, plecând și de la unele observațiile pe care Albert Bandura le-a avut în studierea
agresivității la copii. Potrivit teoriei lui Bandura, “comportamentul social nu este înăscut, ci
învățat de la modele adecvate. Prin aceasta cale de “socializare” se poate observa cum copilul
învață comportamente agresive si este recompensat direct, fie că observă ca ceilalți sunt
recompensați pentru conduite agresive”19 Asadar, potrivit acestei teorii in timpul procesul de
socializare apar comportamnete agresive si care pot fi eliminate prin aplicarea unor strategii
pedagogice eficiente,astfel incat copilului institutinalizat sa se dezvolte intr-un mediu propice
adaptarii sociale.
____________________
17. Dr Ken Magid si Carol Al McKelvey Risc înalt: Copii fără o conștiință (High Risc:Children Withoi a
Conscience,Banton,1989.

18. Mia Kellmer Pringle, Nevoile copiilor (The Needs of Childrum,1974.

19. Despre teoria lui Albert Bandura ,Revista de Psihoterapie Integrativa vol 2,Bucuresti,2013.

17
 Pentru ca mediul institutionlizat sa fie unul pozitiv, de ajutor copilului institutionalizat in
vederea integrarii sociale si socio-profesionale,tot Maslow recomanda si cateva recomandari sau
“ modalitati prin care educatia poate trece de la tactica obisnuita la obordari personale ,iar
educatorii ar trbui sa raspunda la potentialul pe care il are individul(copilul institutionalizat)
pentru a deveini o persoana care se auto-actualizeaza pe sine: sa-I invete pe tienri sa fie
autentici,constienti de sinele interior;sa-si depaseasca conditionarile lor cultural ;sa-i ajute in asi
descoperi vocatia ;in a-si pretui viata” 20 acestea fiind doar o parte practica a activitatii de invatare
sociala.
Asadar, activitatea de socializarea in vederea integrarii socio-profesioanle, prin metodele
ei specifice,este un proces ce poate fi implementat în egală măsură pentru toți copii
instituționalizați căci “omul nu se naște uman (sociabil), ci devine în procesul educației” 21 se
exprima R.E. Park, iar Szczepanski definea socilizarea drept “acea parte a influenței mediului
care determina individul sa participle la viata sociala, il invata sa intelega cultura”. John Locke
afirma ca fiinta umana s-a nascut "tabula rasa"22, fara nici o capacitate de întelegere si
cunoastere. El crede ca oamenii au putine limite biologice impuse, iar comportamentul si
abilitatile lor sunt în mare masura rezultatul învatarii de-a lungul vietii,iar „capacitatea de a
invata,atat a omului cat si a animalului este una din cele mai remarcabile acte naturale,alaturi de
reproducere si ereditate”23
Pana in prezent am descris in linii mari cauzele care au condus la institutinalizarea coplilului
abandonat, contextul in care se declanseaza procesul de invtare sociala,insa intr-un capitol aparte
voi analiza instantele sociale(scoala,biserica si grupul social din care face parte)cu care
intreractioneaza copilul sau tanarul pe parcursul instituionalizarii si care are ca urmare integraea
lui socio-profesionala.
Pana in prezent am descris in linii mari cauzele care au condus la institutinalizarea
coplilului abandonat, contextul in care se declanseaza procesul de invtare sociala,insa intr-un
capitol aparte voi analiza instantele sociale(scoala,biserica si grupul social din care face parte)cu
care intreractioneaza copilul sau tanarul pe parcursul instituionalizarii si care are ca urmare
integraea lui socio-profesionala.
_________________
20. https//www.mamicamea.ro -10 greseli care ar trebui evitate in viata de mama.
21. https//www.gandirefilosofica.wordpress.com
22.https//www.scridb.com,TeodorVoiculescu,Eseuasupra intelectului omenesc,Bucuresti,Editura
Stiintifica,1961
23. www.revistaderecenzii.ro/2015, Woodwoth Marquis,196

18
 Prin urmare, pedistalul pe care sunt asezate aceste instante sociale trebuiesc analizate in
contextul factorilor de mediu,educatie si ereditate.
In jurul analizei acestor factori,literatura de specialitate, invoca aparitia unor paradigme care sunt
descrise astfel de Claudia Hanga in cursul de Psihologia educatiei(https//www.uoradea.ro)
“Paradigma sceptică sau organicistă, avandu-i ca reprezentanţi de seama pe Platon, Aristotel,
Galton, Stanley Hall, Thorndike, accentuează rolul factorilor ereditari, susţinand că dezvoltarea
copiilor se produce aproape in totalitate ca rezultat al influenţelor genetice, celorlalţi doi factori
revenindu-le un rol redus.Esenţa acestei paradigme s-ar putea concentra in urmatoarea afirmaţie
(cit. “”Introducere in psihologia contemporana””N.Hayes, S.Orrell, 1997): ”Recunoaşteţi
individualitatea copilului dumneavoastră ca atare şi abandonaţi ideea că i-o puteţi produce
(altfel decat prin moştenire), sau i-o puteţi modifica in mod esenţial””. Paradigma optimistă sau
mecanicista are drept exponenţi pe J.Locke, Helvetius, Rosenzweig, Watson, Skinner, Bandura,
şi promovează un optimism naiv, accentuand in mod exagerat rolul mediului in ansamblul celor
trei factori. Ideea ei conducatoare se poate rezuma astfel (cit. ”Introducere in psihologia
contemporana”, N.Hayes, S.Orrell, 1997) :’’Cu o duzină de copii sanatoşi(..) garantez că iau pe
oricine la intamplare şi il pregătesc să devina orice fel de specialist, doctor, avocat, şi da ,chiar şi
un cerşetor sau hoţ, fără să tin cont de talentul sau, de inclinaţii, de afinitati, de capacitate, de
vocatii şi de rasa predecesorilor săi”. Paradigma interacţionistă sau realistă reuşeste să
concilieze cele doua paradigme anterioare, şi are drept reprezentanţi principali pe: Freud,
Wallon, Vigotski, etc.Acest curent acorda o pondere insemnată tuturor celor trei factori mai sus
menţionaţi, rezervand totuşi educaţiei un rol conducator……”24
Tinand sema de spectrul teoretic din domeniul sociologie,a stiintelor sociale, cat si a
psihologie sociale, putem elabora o descriere cvasistiintifica despre copilul institutionalizat in
urma abandonului, insa cercetarea noastra se va rezuma,asa am amintit mai sus, la o analiza a
rolului si interactiunii pe care il joaca instantele sociale (mediul institutional, scoala, biserica,
grupul social) in cunoasterea si includerea in arealul intergarii sociale si socio-profesionala.
Cu alte cuvinte,pentru copilul institutionalizat este de dorit ca actul socializarii sa aiba ca
finalitate valorificarea unei potential pe plan psihic,social si cultural: ”finalitatea psihica care
consta in dezvoltarea la copil, a trasaturilor psihice constant si prin care el percepe sinele sau
propria indentitate in raport cu ceilalti semeni; finalitatea sociala- inseamna formarea
deprinderilor de exercitare corecta a status-urilor si a rolurilor sociale necesare in integrarea
sociala, tinand cont de faptul ca aceasta se schimba odata cu varsta,conditia sociala,profesia,etc;
_________________________
24. Claudia Hanga ,Curs de Psihologia educatiei(https//www.u

19
finalitatea culturala- se refera la asimilarea simbolurilor,a limbajului si a valorilor mediului de
viata,a unui model cultural”25
1.3.4Profilul psiho-social al copilului institutionalizat
Un profil psihologic al personalitatii adolescentului cu comportament deviant
Preceptia de la 15 ani, adolescentul deaja dobandeste capacitatea complete de
discriminare a detaliilor. Criza de originalitate va apare ca effect al erotizarii senzatiilor si
preceptiilor ( cauzata de explozia hormonala) si-l va impinge pe adolescentul nesigur, nepregatit,
sa alerge dupa senzatii tari, sa socheze, provocand la randul sau senzatii similar anturajului si
parintilor.
Limbajul- daca evolutia scolara este fireasca, la 17-18 ani subiectul distinge limba uzuala
de cea literara si se foloseste de normele conduit verbale in relatiile sociale, are acces la limbajul
stiintific specializat si isi dezvolta chiar un stil personal de exprimare. Adolescentul deviant nu
atinge aceste standarde de obiceiș el este ostil la dialog, raspunde vag si lacunar, comunica greu
si monosilabic. Adica la limbajul argotic pentru a-si ascunde, de fapt, abilitatile verbale sarace.
Gandirea- adolescentul deviant prezinta, de regula, insuficiente de combinatorica
abstracta, din cauza intarzierii trecerii de la stadiul operatiilor formale. Stagneaza astfel,
exersarea gandirii probalistice, capacitatea de sinteza si sistematizare. Elaborarea mental si
consolidarea structurilor superioare ale gandirii fiind intarziate, el nu poate interpeta totdeauna in
mod critic realitatea, constientizand doar partial importanta majora a sferelor vietii si activitatii
sociale, el nu-si poate formula explicit unele intrebari de esenta asupra locului si menirii propriei
personae. Autoreflexia si autoanaliza- specific acestei etape – sunt distorsionate.
Imaginatia- procesul imaginative il ajuta in mod firesc pe adolescentul normal sa
redescopere lumea sis a-si contureze un sens al vietii. Adolescentul deviant se caracterizeaza
printr-o fantezie debordanta, fabulatii si reverie prelungite; penduleaza intre un realism brutal si
un idealism extravagant, disimuleaza frecvent, recurge la minciuna de imaginative ( de loisir)
pentru a-si exprima un “eu ideal”.
Memoria- de lunga durata ,care prevaleaza la aceasta varsta, il ajuta pe adolescent sa isi prezinte
mai précis spatial si timpul, configurandu-si reprezentari. El poate retine si reda sase cifre
consecutive cu dificultate aceste performante mnezice. Puternic controlata emotional, memoria
afectiva este mai dezvoltata in raport cu cea verbal si motrica.
_________________________
25. Doina Olga Stefanescu,Alfred Bulai,Manual de Sociologie,Editura Umanitas,Bucuresti ,2007

20
 Tulburarile de precptie spatial si temporal determina inregistrarea si fixarea incorecta a
dimensiunilor spatio-temporale. Memoria imediata prevaleaza memoria de durata.
Invatarea pe langa actiunea educative externa, pentru adolescent este specifica
autoeducatia. Adolescentul deviant invata copiind conduitele negative ale celor din anturajul sau
poluat moral sau infractional. El inregistreaza performante slabe la obiectele teoretice. Invata sa
relativeze imaginea globala a fenomenelor natural si sociale.
Motivatia si procesele volitiv- caracteristice pentru adolescentul deviant sunt conflictele
motivationale care determina minciuna de justificare ( de motivatie, de aparare sic ea de
vanitate). Niveelul sau de aspiratie este scazut, se amageste, este incapatanat. Slabiciunea
controlului voluntary genereaza lasitatea, disimimularea, tentatia vicioasa catre alcool, droguri,
distractii carora nu le poate rezista. Adoara falsie eroi, in lipsa unora reali, demni de elanurile
sale.
Deprinderile si obisnuintele- de obicei, adolescentul deviant nu poseda deprinderi
igenico-sanitare, de comportare civilizata, de planificare si disciplinare a activitatii proprii, de
relationare socio-afectiva. Deprinderile special sunt deficitare: ticuri frecvente in coordonarea
miscarilor, gestica si expresie, dificultati in perceperea si aprecierea rapida si precisa a stimulior,
in distingerea culorilor, mirosurilor si gusturilor.
In general, greu educabili, extravertiti, adolescentii deviant prezinta lacune in formarea
deprinderilor intelectuale din cauza abandonului scolar. Subiectii introvertiti, provenid din
familii viciate, fiind usor conditionabili, achizitioneaza cu usurinta deprinderi si obisnuinte
imorale din mediile pe care le frecventeaza. Aceste deprinderi tind sa devina obisnuinte negative(
vagabondaj, furt, agresivitate, violent), trasformandu-se prin depedenta, in trebuinete interioare.
Lipseste vointa de a li se sustrage.
Aptitudinile- in plan aptitudinal, adolescentul deviant poseda toata gama de inzestrari:
simple- complexe, generale-specifice. Cultivate inegal sau deloc, acestea se afla in germene si il
ajuta sa isi valorifice inclinatiile native, nu rareori in sens negative, antisocial.Frecvent,
adolesecntii deviant dovedesc aptitudini sportive, artistice, de intregrare in grupul social
restrand, in acre pot ocupa chiar statutul de lider. Implicare in anumite genuri de delicate impune
antrenarea unor aptitudini cu character complex de natura intelectuala, tehnica, mecanica.
Posesia ecestor aptitudini ii asigura dobandirea independentei, autonomiei personale, prin
asumarea de responsabilitati ( in plan social, comunitar sau in plan marginal,subgrupal,in cazul
deviantei). Fiind deseori lipsit de orientare/consiliere scolara si profesionala adecvata,
adolescentul cu problem de conduit nu constientizeaza posibilitatile lui aptitudinale.

21
 Caracterul reprezinta portretul psihic global al personalitatii, reflectand relatiile pe care
subiectul le intretine cu lumea si valorile dupa care se conduce. La structurarea carcaterului
contribuie atat trebuintele, covingerile si sentimentele superioare, cat si conceptia despre lume si
viata a subiectului.
1.3.5Frustrarea afectiva,cauza tulburarilor de compurtament,impendiment in calea
procesului de socializare eficienta si de integrare socioprofesionala
Frustrarea afectiva-cauza principal a tulburarilor d ecomportament la copiii din centrele
de plasament
Conceptul d frustrare6 poate contribui la realizarea unei ample scheme descriptive si
explicative a personalitatii. Psihologia copilului ofera un teren propice de investigare a
termenului de frustrare. Drumul dezvoltarii copilului implica situatii de criza sufletesaca,
contradictii interioare, nesiguranta.
Cercetarile realizate pe copii crescuti in institutii rezidentiale, au rezultate contradictorii:
unele indicia ne sunt oferite de studiile exerimentale asupra efectelor pe termen scurt ale
diferitelor tituri de simulari. “Comarand institutiile care produc retardare cu cele fara efecte
negative. Cel putin in primii ani de viata lipsa prelungita a contactului fizic cu alte personae,
absenta jucariilor, a oportunitatilor de a se juca si manipula obiecte atrag intarzierea in
dezvoltarea motorie”7.
Copiii institutioanlizati imediat dupa nastere si care au ramas in acelasi mediu cel putin
pana la varsta de trei ani se considera cu sanse reduse – comparativ cu cei crescuti in familii- de
a forma o relatie de atasament. Cercetarile(Goldfarb,1995,Rutter,1991; Trasler,1990) prezinta
aceasta categorie ca fiind cea mai vulnerabila.
Trasler, studiind copiii aflati in mediul familial, a aratat ca principala criza a esecului
ingrijirii acordate de parintii foster este durata prelungita a institutionalizarii anterioare a
copilului. Acesti copii sunt predispusi la o detasare lipsita de emotii in relatii cu adultii. Pe de
alta parte s-a demonstrate ca ingrijirea in instutii de tipul caselor de copii este perfect compatibila
cu dezvoltarea normala a libajului si inteligentei. Deficitul de dezvoltare comportamentala,
emotional,intelectuala, si a limbajului poate sa apara in urma unor circumstante nefavorabile
prezente la oricare dintre etapele devenirii(socilizarii) copilului.

_________________
6
Dictionarul de nelogisme, Editura Academiei Roamne: Bucuresti, 2006, p.474.
7
Rodica, Tiberiu, Psihologia frustratiei. Editura Polirim: Bucuresti, 2006, p.14.

22
 Conventia ONU cu privire la Drepturile Copilului (1989,articolul 19) stabileste ca
“statele semnatare vor lua toate masurile necesare protejarii copilului de orice forma de violent
fizica, mental, accident sau abuz, neglijare sau tratament neglijent, malpraxim, abuz sexual sau
exploatare atat timp cat acesta se afla in ingrijirea parintelui/parintilor, tutorelui stability de lege
sau a orcarei personae care are in grija copilul”8.
Cu toate acestea, relatarile despre abuzul fizic, emotional sau sexual asupra copiilor din
institutii abunda si nu prezinta doar cazuri isolate.
“Nevoia de stabilitate a institutiei”si lipsa de acces la consiliere si asisetnta juridicana
celor abuzati fac ca de cele mai multe ori aceste abuzuri sa ramana nepedepsite sau
nerecunoscute. Ele sunt savarsite atat de membri ai personalului de ingrijire, cat si de copii mai
mari, copii care au fost la randul lor abuzati. Abuzarea copilului de catre alti copii reprezinta o
forma de abuz pasiv din partea personalului. Violenta fizica nu apare brusc ci ca urmare a unei
treceri treptate prin alte forme de violent verbal si agresivitate fizica.
“ Dezvoltarea intarziata a copiilor institutionalizati trebuie inteleasa nu ca o reactive la
separarea de parinti, ci ca un effect al meniului nestimulativ, in special al lipsei de oprtunitati de
interactiune spuntana si afectuasa cu adultii” 9. Important: bagajul intern al omului (la copil
frustrarea in urma abandonului,etc)poate fi modificat in urma unui mediu stimulativ- cautam
articole despre medii stimulative si nestimulative).
Efectele pe termen lung asupra sanatatii mentale reprezinta nu nuami o reactive la
pierderea parintelui sau a unui substituit al acestuia, ci si incapacitatea minorului de a trai- in
casa de copii- exerienta unor relatii calduroase, apropiate si de durata cu adultii in care sa poata
avea incredere si- de multe ori- chiar cu prieteni de aceeasi varsta. In faza de detasare din
evolutia raspunsului la pierdere se poate transforma intr-o reactie defensive croita si poate duce,
pe termen lung, la depresie si la capacitatea stabilirii de relatii apropiate si intime.

__________

8
Conventia ONU cu privire la drepturile copilului.Monitorul Oficial, 2003, articolul 19.
9
Virgil Dragomirescu,Psihologia comportamentului deviant, Edutura Stiintifica si Enciclopedica,
Bucuresti, 1976, p. 111

23
 Dodge(1986) a stability cinci pasi distincti in procesarea informatiei sociale:
a)cand codeaza informatia despre un eveniment social, copilul agresiv o retine doar partial;
b)cand interpreteaza elementele-cheie ale unei situatie sociale noi, copilul agresiv este tentat sa
atribuie intentii ostile evenimentelor ambigue sis a astepte manifestari ostile din partea celorlalti;
c)cand se afla in cautarea unor posiblile moduri de a raspunde la o situatie, copilul agresiv este
tentat sa genereze reactii aggressive si dovedeste o cunoastere semnificativ redusa cu privire la
rezolvarea de problem sociale;
d)cand ia in considerare consecintele pe care le pot genera diferitele reactii alternative,
persoanele aggressive pot trunchia evaluarea corecta ca rezultat al rapidei dezvoltari a reactiilor
emotionale;
e) in punerea in aplicare a raspunsurilor selectate, copilul agresiv poate suferi o limitare a
capacitatii de monitorizare a consecintelor actiunilor sale din cauza deficitului autocontrolului si
coordonarii verbale care il dezavantajeaza in relatiile interpersoanle.
Nevoia de dragoste este implinita de relatii calde si afectoase ce se formeaza imediat
dupa nastere. Prin aceste realtii, initial cu mama si treptat cu un cerc tot mai mare de personae,
copilul isi contureaza indentitatea si devine constient de sine. In dragostea parintilor, copilul este
acceptat si valorizat neconditioant, indifferent de sex, aparente, abilitati sau personalitate.
Aceasta dragoste este daruita fara solicitarea unei compensatii, unei reprocitati. Cel mai puternic
impact al acestei relatii de afectiune se produce asupra sinelui. Aprobarea si acceptarea din
partea celorlalti sunt esentiale pentru dezvoltarea autoacceptarii si autoapararii.
Nevoia de securitate se implineste prin stabilirea relatiilor familiale, prin atitudini si
comportamente constant si predictibile din partea partilor. Securiatatea este oferita de un spatiu si
figure familiale, precum si de o rutina bine cunoscuta. Imediat dupa nastere, ceea ce este nou,
necunoscut, neasteptat (si aproapte totul intra in aceasta categorie) poate fi considerat
inspaimantator sau periculos.
Dezaprobarea este interpretata de copil ca o retragere temporara a afectiunii si este
simptita inainte de formarea limbjului, datoriata comunicarii nonverbale. Dezaprobarea, pentru
inceput din partea mamei, apoi sic ea venind de la alte personae care conteaza emotional pentru
copil, creeaza o stare de anxietate. Se formeza astfel, inca din pruncie, cea mai eficienta si simpla
motivatie a copilului de a raspunde la asteptarile celorlalti.
Consecintele dezvoltarii intr-un centru de plasament se vad in modul in care se
structureaza personalitatea copilului. Imaginea de sine, incredrea in ceilalti si in propriile forte
devin nesigure, fragile, tulburarte de cele mai ici disfunctii care apar, copilul fiind incapabil sa

24
faca fata unor situatii dificile care arc ere rezolvarea unor problem prin propriile forte si prin
implicarea celorlalti.
Copilul prezinta un tablou usor de recunoscut. Este insa greu, adesea imposibil, sa
determine copilul sa exprime sentimentele pe care le traieste si care ar putea fi formulate astfel:
“Eu sunt de vina pentru ca parintii mei m-au abandonat”; “Nimeni nu mai are problem pe care le
am eu”; Nu poate fi adevarat, poate ca inebunesc”; “Sunt fara importanta, nu am nici o valoare,
nici un rost, si trebuie sa-mi justific existent”; Nu am nici o putere asupra a ceea ce se intampla,
sunt o victim si voi fi intotdeuna o victim”10.
Imaginea de sine impreuna cu imagine ape care copilul, tanarul, individul o are despre
lume stau la baza idealurilor de viata, a planurilor de viitor, a orientarii sper un loc in lumea
socioprofesionala si cultural.
Cu o imagine de sine slaba, neincrezator in fortele sale, cu mecanisme defensive cel mai
adesea immature sau nervotice, cu putine abilitati de coping, copilul, ca adult, este sortit
esecului. Unui esec care nu inseamna doar neimplinirea, neralizarea, nefericirea unui individ, ci
in acelasi timp, si o pierdere la nivelul intregii societatii.
Reactia si structura personalitatii copilului care creste intr-un centru de plasament nu sunt
uniforme pentru toti indivizii. Intervine aici factorul de rezilienta a copiilor care-I va face pe unii
din ei, cativa mai puternici, mai norocosi, sa faca fata fortei distructive a violentei domnestice sis
a scape mai putin marcati. Este inca o sans ape care o au unii copii si in virtutea careia nu poate
fi neglijat efectul nociv al violentei domenstice asupra dezvoltarii noilor generatii.
Contrar acestor ratiuni practice, numeroase studii au aratata ca nu atat abandonarea
determina tulburari in dezvoltarea copiulului cat mai ales conflictele cu care se asoiaza cu
aceasta separare.
______________
10
In interesul copiilor, Buletin informative al autoritatii nationale pentru promovarea copilului, Bucuresti,
p.

25