Stingerea obligatiei fiscale

Obligatia fiscala se stinge in momentul in care relatia

juridical decurgand din aceasta intre platitor si stat nu mai exista,
iar dreptul de creanta al statului asupra contribuabililor inceteaza.
Prin stingerea obligatiei fiscale se stinge implicit creanta
fiscala prin colectarea veniturilor fiscale la buget. Colectarea
creantelor fiscale se face in temeiul unui titlu de creanta sau a unui
titlu executoriu, dupa caz. Activitatea de colectare a creanţelor
fiscale se poate face prin: plată , compensare, scadere, anulare sau
prin prescriptie.

Stingerea creantelor fiscale prin plata

Plata obligatiilor fiscale este cea mai simpla si cea mai

raspandita modalitate de stingere a creantei fiscale. In fapt, este
calea normala de realizare a veniturilor bugetare, fiind si cea mai
importanta modalitate de incasare a acestora.
Plăţile către organele fiscale se efectuează prin intermediul
băncilor, trezoreriilor şi al altor instituţii autorizate să deruleze
operaţiuni de plată.
Plata obligaţiilor fiscale se efectuează de către debitori,
distinct, pe fiecare impozit, taxă, contribuţie şi alte sume datorate
bugetului general consolidat, inclusiv dobânzi şi penalităţi de
întârziere. Plata se poate face in numerar, prin decontare bancara
sau prin anulare de timbre fiscale mobile.
  Plata in numerar se realizeaza, de regula, de catre
persoanele fizice prin casieriile publice, prin agentiile
CEC sau prin mandat postal. Dovada platii prin
numerar se face cu chitanta eliberata de unitatea
incasatoare sau cu chitanta eliberata de oficiul postal
unde s-a depus mandatul. In aceste cazuri, momentul
stingerii obligatiilor fiscale coincide cu data depunerii
sumei.
 Plata prin decontare bancara se utilizeaza, in principal,
de persoanele juridice si se realizeaza prin
instrumentele de decontare specifice (ordin de plata,
cec) depuse de platitori la bancile la care acestia au
conturile deschise.
 Plata prin aplicarea si anularea de timbre fiscale
mobile se face atat de catre persoanele fizice, cat si de
catre persoanele juridice, anticipat prestarii serviciului
sau in momentul primirii ori al eliberarii actului pentru
care se datoreaza taxa. In acest caz, momentul platii
obligatiei fiscale este data inregistrarii la organul
competent a documentului sau a actului pentru care s-
au depus si anulat timbrele datorate legii.

Stingerea creantelor fiscale prin compensare

Compensarea este modalitatea specifica de stingere a

obligatiilor fiscale ce intervine in situatia in care acelasi
contribuabil, persoana fizica sau juridica, are, pe de o parte,
obligatii de plata la buget, iar, pe de alta parte, are de primit sume
platite in plus, de rambursat(in cazul TVA) sau de restituit, dupa
caz, de la buget.

Prin compensare se sting creanţele administrate de Ministerul

Finanţelor Publice cu creanţele debitorului reprezentând sume de
rambursat sau de restituit de la buget, până la concurenţa celei mai
mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de
creditor, cât şi pe cea de debitor, dacă legea nu prevede altfel.
Creanţele fiscale administrate de unităţile administrativ-
teritoriale se sting prin compensarea cu creanţele debitorului
reprezentând sume de restituit de la bugetele locale, până la
concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc
reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, dacă
legea nu prevede altfel.
Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea
debitorului sau înainte de restituirea ori rambursarea sumelor
cuvenite acestuia, după caz.
Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de
câte ori constată existenţa unor creanţe reciproce.
Compensarea creanţelor debitorului se va efectua cu obligaţii
datorate aceluiaşi buget, urmând ca din diferenţa rămasă să fie
compensate obligaţiile datorate altor bugete, în următoarea ordine:
a) bugetul de stat;
b) fondul de risc pentru garanţii de stat, pentru împrumuturi
externe;
c) bugetul asigurărilor sociale de stat;
d) bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de
sănătate;
 e) bugetul asigurărilor pentru şomaj.

Organul competent va înştiinţa în scris debitorul despre

măsura compensării luate în termen de 7 zile de la data efectuării
operaţiunii.

Competent în efectuarea compensării este organul fiscal în

raza căruia debitorul îşi are domiciliul fiscal.
Cererea de compensare trebuie să cuprindă elementele de
identificare a solicitantului, precum şi suma şi natura creanţelor
fiscale ce fac obiectul compensării.
Cererea de compensare va fi însoţită de documente care
dovedesc dreptul contribuabilului la rambursarea sau restituirea de
la buget a sumelor, cum sunt: copii legalizate de pe hotărârile
judecătoreşti definitive şi irevocabile sau de pe deciziile de
soluţionare a contestaţiilor ramase definitive ori de pe deciziile de
impunere emise de organele fiscale, precum şi copii de pe orice
documente din care sa rezulte ca suma plătită nu reprezintă
obligaţie fiscala.
De asemenea, sumele platite in plus pot fi restituite la cererea
debitorului. Restituirea se realizeaza din oficiu de organele fiscale
competente, in termen de cel mult 60 de zile de la data comunicarii
deciziei de impunere, in cazul sumelor de restituit reprezentand
diferente de impozite rezultate din regularizarea anuala a
impozitului pe venit datorat de persoanele fizice.
În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai
mică decât obligaţiile fiscale restante ale debitorului, se va efectua
compensarea până la concurenţa sumei de rambursat sau de
restituit.
În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai
mare decât suma reprezentând obligaţii fiscale restante ale
debitorului, se va efectua compensarea până la concurenţa
obligaţiilor fiscale restante, diferenţa rezultată restituindu-se
debitorului.

Stingerea obligatiilor fiscale prin scadere

Stingerea obligatiilor fiscale prin scaderea debitului

contribuabilului este o modalitate aplicabila in caz de
insolvabilitate sau disparitie a debitorului.

Această modalitate de stingere a obligaţiei fiscale intervine în

situaţiile în care contribuabilul , persoană fizică, a decedat fără să lase,
avere este insolvabil sau a dispărut. În situaţia în care debitorul
este o persoană juridică, această modalitate de stingere a obligaţiilor
sale fiscale va interveni:
a) dacă debitorul a fost supus procedurii de reorganizare şi
faliment care a fost închisă; 
b) când debitorul îşi încetează existenţa în alt mod şi rămân
neachitate obligaţii bugetare.
 
Considerarea operaţiunii de scădere ca fiind un mod
de stingere a obligaţiei fiscale este oarecum
improprie,deoarece presupune scoaterea sumelor datorate de
contribuabili din evidenţa curentă şi trecerea lor într-o evidenţă
separată până la împlinirea termenului de prescripţie.În consecinţă,
şi în acest caz, stingerea obligaţiei fiscale se face tot prin
prescripţie.
Având în vedere situaţiile în care intervine
operaţiunea de scădere şi procedura pe care o presupune,
aceasta este analizată ca o modalitate de stingere a obligaţiei
fiscale.
Starea de insolvabilitate determină aplicarea procedurii
speciale de scădere în următoarele situaţii:
- debitorul nu are venituri sau bunuri urmăribile;
- în urma executării silite creanţa bugetară nu a fost acoperită
în întregime;
- debitorul a dispărut sau a decedat fără să lase avere;
- debitorul nu este găsit la ultimul domiciliu sau sediu
cunoscut şi la acestea ori în alte locuri unde există indicii că a
avut bunuri, nu se găsesc bunuri urmăribile;
- debitorul persoană juridică îşi încetează existenţa şi rămân neachitate
obligaţii bugetare.
 
Constatarea stării de insolvabilitate se face de către organele
financiare locale, nefiind necesară declararea sa printr-o hotărâre
judecătorească. Astfel, organul financiar competent va
solicita informaţii de la organele financiare în raza cărora
debitorul a avut ultimul domiciliu, de la locul său de muncă,
precum şi de la orice persoană care poate da relaţii cu privire la
veniturile sau bunurile debitorului. De asemenea, la
declararea stării de insolvabilitate se vor avea în vedere
constatările organelor fiscal.
Dacă din toate aceste date rezultă că debitorul nu
obţine venituri sau nu deţine bunuri sesizabile, se va
întocmi un proces-verbal prin care este declarată starea de
insolvabilitate a debitorului respective.
Pe baza acestui act, sumele datorate vor fi trecute într-
o evidenţă separată. Dispoziţia de trecere a acestor sume
înevidenţă separată va avea ca efect întreruperea termenului
de prescripţie. Din acest moment va începe să curgă o
nouă prescripţie în ceea ce priveşte obligaţia bugetară respectivă.
Organele financiare au obligaţia de a urmări situaţia
debitorului până la împlinirea termenului de prescripţie şi
de a relua cel puţin o dată pe an investigaţiile pentru a se
constata dacă există venituri sau bunuri sesizabile.
Desfăşurareaacestor investigaţii nu reprezintă acte efective de
executare şi, prin urmare, nu va avea ca efect întreruperea
prescripţiei.
În măsura în care se constată că debitorul realizează venituri
sau a dobândit bunuri sesizabile, creanţa va fi trecută dinevidenţa
specială în cea curentă şi se vor lua măsuri de executare silită.
Dacă insolvabilitatea debitorului persistă până la
împlinirea termenului de prescripţie, se procedează la
scăderea definitivă a creanţei respective.
Dispariţia debitorului poate duce în anumite situaţii la
imposibilitatea realizării creanţei bugetare, atunci cândcel dispărut
nu a lăsat venituri sau bunuri sesizabile. 
Nu este necesară pentru desfăşurarea operaţiunii de
scădere declararea judecătorească a dispariţiei, fiind
suficientăconstatarea acesteia de către organele financiare. Aceste
organe au obligaţia de a desfăşura cercetări în vederea constatării
veniturilor sau bunurilor sesizabile rămase, precum şi a găsirii celui
dispărut.
 În situaţia în care se constată imposibilitatea realizării
creanţei bugetare, sumele respective vor fi trecute din
evidenţacurentă într-o evidenţă separată, urmând ca investigaţiile să
fie reluate cel puţin o dată pe an
La împlinirea termenului de prescripţie se va proceda la
scăderea creanţei bugetare.

Decesul debitorului
În cazul în care debitorul a decedat fără să lase avere,
situaţie constatată de organele financiare, creanţa împotriva sa
se va da la scădere, fără a se mai trece în prealabil în evidenţa
specială.
De asemenea, creanţele în privinţa cărora s-a făcut
contestaţie la executare se pot trece în evidenţa specială numai
dupăsoluţionarea contestaţiei prin hotărâre judecătorească
definitivă.

Stingerea creantelor fiscale prin anulare

Anularea reprezinta o alta modalitate specifica de stingere a

creantelor fiscale. Anularea poate intervene fie prin acte normative
cu character general (amnistia fiscala), fie prin decizii ale organelor
financiare competente sa aprobe anularea obligatiilor fiscale, de la
caz la caz, la cerea debitorilor (sa aolutioneze contestatiile privind
impozitele si taxele)
 

Amnistia fiscală
 În acest caz anularea priveşte fie obligaţiile bugetare ce revin
anumitor categorii de contribuabili, fie unele categorii de venituri
bugetare neîncasate pe o perioadă îndelungată.
Amnistia fiscală se declară printr-un act normativ care
anulează obligaţia unor categorii de contribuabili de a plăti o serie
de sume restante către bugetul de stat. Un asemenea act de
clemenţă intervine foarte rar, fiind determinat de condiţii social-
economice, politice sau de alte situaţii deosebite (calamităţi
naturale, starea de necesitate etc.). Rezultatul intervenirii amnistiei
fiscale este scăderea definitivă a debitelor restante din evidenţele
organelor fiscale ale statului.
Anularea prin acte cu caracter individual este limitative,
in sensul ca priveste numai anumite obligatii fiscale si se realizeaza
la cerea debitorilor in cauza. Aceasta cale de anulare a obligatiei
fiscale se aplica, in principal, pentru dobanzile de intarziere si
pentru amenzi, organul competent fiind Ministerul Finantelor
Publice.

Stingerea obligatiilor fiscale prin prescriptive

Prescriptia, ca modalitate specifica de stingere a obligatiilor

fiscale, isi produce efectul in acest sens prin trecerea unui anumite
perioade de timp de la constituirea titlului de create fiscal.
Termenele de prescriptive pot fi termene special
reglementate de actele normative special prin care sunt instituite
impozitele si taxele, iar in lipsa acestora opereaza termenele
generale prevazte in reglementarile legale cu aplicabilitate generala
privind prescriptia extinctive.
In cazul stingerii obligatiilor fiscale prin prescriptive,
organelle fiscale competente pierd dreptul de a stabili sau urmari
incasarea veniturilor fiscale dupa trecerea termenului respective.
Dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie in
termen de cinci ani, cu exceptia cazului in care legea dispune altfel.
Termenul de prescriptive incepe sa curga de la data de 1 ianuarie a
anului urmator celui in care s-a nascut creanta fiscal, daca legea nu
dispune altfel.