Rolul pe care l-a avut Şerban Cantacuzino

la Asediul Vienei din 1683.

În anul 1683, domnitorul muntean Şerban Cantacuzino şi cel moldovean, Gheorghe

Duca, ca vasali ai Imperiului Otomani, au fost obligaţi să participe la asediul asupra Vienei.
Cantacuzino i-a anunţat din timp pe austrieci de intenţiile turcilor, reuşind astfel să salveze
Viena din asediul organizat de otomani.
Şerban Cantacuzino (1640 – 1688) a fost domnitorul Ţării Româneşti între 1678 şi 1688.
Provenit din familia Cantacuzinilor, acesta a rămas cunoscut în istorie pentru faptul că a ajutat
la eliberarea Vienei de sub asediul otomanilor şi ar fi încercat pornirea unei campanii de
cucerire a Constantinopolului. În anul 1682, Imperiul Otoman a declarat război celui
Habsburgic. Cum pe atunci, domnitorii Ţării Româneşti şi a Moldovei erau vasali ai turcilor,
Şerban Cantacuzino şi Gheorghe Duca, conducătorul molodvenilor, au fost obligaţi să ia parte
la asedierea Vienei. Aceştia au trebuit să participe la campanie cu circa 5.000 de soldaţi.
Deoarece otomanii nu aveau prea mare încredere în ei, muntenii şi moldovenii nu au luat
parte la toate bătăliile purtate, oştenii români fiind puşi să construiască două poduri peste
Dunăre. Pentru a-i ajuta pe austrieci, Şerban Cantacuzino trimitea „spioni” sub zidurile
Vienei, prin intermediul cărora le transmitea acestora planurile turcilor şi dificultăţile pe care
le întâmpinau. Atunci când soldaţii munteni şi moldoveni erau puşi să bombardeze oraşul
vienez, aceştia trăgeau cu gloanţe „oarbe”, umplând tunurile cu paie sau ghiulele de fontă, ce
nu produceau mari pagube.
În plus, Cantacuzino a zădărnicit şi construirea celor două poduri, pentru ca turcii să nu
poată ataca capitala Imperiului Habsburgic din mai multe direcţii.
Pe perioada asediului Vienei, domnitorul muntean a dat ordin ca în tabăra românilor să fie
construită o cruce mare din stejar de o înălţime de circa cinci metri. Pe crucea respectivă a
fost scrijelit mesajul: „Înălţarea crucii este mântuirea lumii, crucea este podoaba Bisericii,
crucea este în paza regilor, crucea este întărirea credincioşilor, crucea este gloria îngerilor şi
vătămarea demonilor. Noi, Şerban Cantacuzino, din mila lui Dumnezeu principe al Valahiei
Transalpine, domn şi singur stăpân al ei etc. am ridicat această cruce în locul sfânt la care
poporul se poate închina în orice zi, cinstit întru veşnică memorie a sa şi a lor săi, în timpul
asediului Vienei din Austria Inferioară de către mahomedanii conduşi de vizirul Kara-Mustafa
Paşa, 1 septembrie 1683. Călătorule, adu-ţi aminte de moarte!”. Prin acţiunile sale, Şerban
Cantacuzino a ajutat la eliberarea Vienei, primind ulterior aprecieri din partea conducătorilor
austrieci. Înfrângerea suferită de turci a însemnat şi declinul Imperiului Otoman. Anii
următori, aceştia au pierdut mai multe bătălii în faţa habsburgilor, motiv pentru care
domnitorul muntean Şerban Cantacuzino le propune acestora să atace Constantinopolul.
Domnitorul muntean a încercat să se erijeze într-un apărător al creştinismului în
Peninsula Balcanică. El a primit din partea austriecilor promisiunea că dacă va elibera
Constantinopolul de păgâni va ajunge pe tronul imperial. Cantacuzino nu îşi poate duce
planurile la capăt deoarece moare în noaptea de 8 noiembrie 1688, fiind otrăvit după unele
voci. „Şerban vodă avea bună nădejde că va dezbate toată creştinătatea din Ţarigrad încoace
de sub mâna turcilor şi se agiunsese Şerban vodă şi cu nemţii şi cu Moscul şi cu leşii. Şi
gândul şi gătirea lui Şerban vodă era fiu de împărat la Ţarigrad şi cu acel mijloc silia să facă
pe Cantemir domn în Moldova, coborându-se şi leşii, să se împreune să ne facă tot unii asupra
turcilor”, arăta cronicarul Ion Neculce.
Dacă Neculce susţine că otrăvirea domnitorului muntean este doar un zvon, istoricul
italian Anton Maria del Chiaro şi cronicarul Radu Popescu au arătat că Şerban Cantacuzino ar
fi fost asasinat din ordinul lui Constantin Brâncoveanu, cel care l-a urmat la conducerea ţării.
„Eşit-au cuvîntul atuncea şi zicea cei mai mulţi din oameni că l-au otrăvit Costandin stolnicul,
frate-său, şi Costandin logofătul Brîncoveanu, nepotu-său. De care vreun adevăr atunci nu să
putea găsi, ce ea îndoire sau va fi, sau nu va fi; iar tîrziu, prin multă vreame trecută, s-au
dovedit acest lucru că singur Costandin stolnicul au mărturisit că el au omorît pă frate-său
Şărban vodă, precum vom scrie mai nainte mai pre largu. Însă după Şerban vodă au pus domn
pă Costandin Brîncoveanul”, a scris Radu Popescu în cronica sa.
În timpul domniei lui Şerban Cantacuzino au fost traduse în limba română mai multe
cărţi bisericeşti, printre care şi Biblia. Domnitorul muntean a construit mănăstirea Cotroceni,
loc unde a fost înmormântat.

Student:Biliciuc Vlad-Alexandru
Grupa:H111(A)