Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2013
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
Programa şcolară
pentru disciplina
Bucureşti, 2013
Notă de prezentare
Programa disciplinei Comunicare în limba română este elaborată potrivit unui nou model de
proiectare curriculară, centrat pe competenţe. Construcţia programei este realizată astfel încât să
contribuie la dezvoltarea profilului de formare al elevului din ciclul primar. Din perspectiva disciplinei de
studiu, orientarea demersului didactic pornind de la competenţe permite accentuarea scopului pentru
care se învaţă şi a dimensiunii acţionale în formarea personalităţii elevului.
Structura programei şcolare include următoarele elemente:
- Notă de prezentare
- Competenţe generale
- Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare
- Conţinuturi
- Sugestii metodologice
Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin
învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale,
în diverse contexte particulare.
Competenţele generale vizate la nivelul disciplinei Comunicare în limba română jalonează
achiziţiile elevului pentru întregul ciclu primar.
Competenţele specifice sunt derivate din competenţele generale, reprezintă etape în
dobândirea acestora şi se formează pe durata unui an şcolar. Pentru realizarea competenţelor
specifice, în programă sunt propuse exemple de activităţi de învăţare care valorifică experienţa
concretă a elevului şi care integrează strategii didactice adecvate unor contexte de învăţare variate.
Conţinuturile învăţării se constituie din inventarul achiziţiilor necesare elevului pentru dobândirea
competenţelor de bază. Astfel, ele sunt grupate pe următoarele domenii:
- Comunicare orală (ascultare, vorbire, interacţiune)
- Citire/ lectură
- Scriere/ redactare
- Elemente de construcţie a comunicării
Sugestiile metodologice includ strategii didactice, proiectarea activităţii didactice, precum şi elemente
de evaluare continuă.
Prezenta programă şcolară propune o ofertă flexibilă, care permite cadrului didactic să modifice,
să completeze sau să înlocuiască activităţile de învăţare. Se urmăreşte astfel realizarea unui demers
didactic personalizat, care să asigure formarea competenţelor prevăzute de programă în contextul
specific al fiecărei clase şi al fiecărui elev. Includerea clasei pregătitoare în învăţământul general şi
obligatoriu implică o perspectivă nuanţată a curriculumului la acest nivel de vârstă. Este necesară o
abordare specifică educaţiei timpurii bazată, în esenţă, pe stimularea învăţării prin joc, care să ofere în
acelaşi timp o plajă largă de diferenţiere a demersului didactic, în funcţie de nivelul de achiziţii variate
ale elevilor.
Curriculumul disciplinei are în vedere modelul comunicativ-funcţional, axându-se pe comunicare
ca domeniu complex ce înglobează procesele de receptare a mesajului oral şi scris precum şi cele de
exprimare orală şi scrisă. Actuala programă şcolară situează în centrul preocupării sale învăţarea
activă, centrată pe elev. Învăţarea nu este un proces pasiv, care li se întâmplă elevilor, ci o experienţă
personală, la care ei trebuie să participe.
Studiul disciplinei Comunicare în limba română, început în clasa pregătitoare, se continuă până
în clasa a II-a şi asigură o dezvoltare progresivă a competenţelor, prin valorificarea experienţei
specifice vârstei elevilor şi prin accentuarea dimensiunilor afectiv-atitudinale şi acţionale ale formării
personalităţii elevilor.
Scriere/ redactare Elemente grafice care intră în Alfabetul limbii române Alfabetul limbii române
componenţa literelor de mână: linii, Literele mici şi mari de mână Literele mici şi mari de mână
puncte, bastonaşe, zale, bucle, Grupurile de litere ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi Grupurile de litere ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi
semiovale, ovale, noduleţe Ortografia Ortografia
Desenarea literelor de tipar Scrierea ortografică a cuvintelor Scrierea corectă a cuvintelor care conţin
Simboluri neconvenţionale folosite Scrierea cu majusculă la începutul propoziţiei şi al consoana m înainte de b şi p
în exprimarea scrisă titlului Scrierea corectă a cuvintelor care conţin diftongii
Scrierea cu majusculă a substantivelor proprii oa, ea, ia, ie, ua, uă (fără terminologie),
(fără terminologie) Scrierea corectă a cuvintelor care conţin literele â
Scrierea corectă a cuvintelor care conţin grupurile sau î, x
de litere ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi Scrierea corectă a cuvintelor într-un/ într-o, dintr-
un/ dintr-o, sau/ s-au, sa/ s-a
Punctuaţia Punctuaţia
Punctul Semnul exclamării
Semnul întrebării Virgula (în vocativ şi enumerare)
Linia de dialog Două puncte
Organizarea textului scris Organizarea textului scris
Scrierea caligrafică pe liniatură tip I Scrierea pe liniatură tip II şi dictando
Plasarea datei, a titlului, folosirea Aşezarea textului în pagina caietului: plasarea
alineatelor titlului, a autorului, folosirea alineatelor,
respectarea spaţiului dintre cuvinte
Scrierea funcţională folosind Scrierea funcţională
desene, simboluri Scrierea funcţională Copieri (texte de maxim 50 de cuvinte)
Felicitarea Copieri. Transcrieri (litere, silabe, cuvinte, Transcrieri (texte de maxim 50 de cuvinte)
Biletul propoziţii, texte de maxim 30 de cuvinte). Dictări Dictări (texte de maxim 40 de cuvinte)
Biletul Biletul de mulţumire, de informare, de solicitare
Invitaţia. Felicitarea Felicitarea
Scrisoarea. Jurnalul (text şi desene) Afişul
Scrierea imaginativă (texte de 3-5 enunţuri), Scrierea imaginativă (texte de 3-7 enunţuri), pe
pornind de la experienţe trăite baza unui suport vizual (imagini, benzi desenate)
sau a unui şir de întrebări
Cartea, ziarul sau revista clasei
Elemente de Vocabular Vocabular Vocabular
construcţie a Cuvântul Cuvântul– grup de sunete asociat cu un înţeles Cuvântul
comunicării Cuvinte cu sens asemănător Cuvinte cu sens asemănător Cuvinte cu sens asemănător
Cuvinte cu sens opus Cuvinte cu sens opus Cuvinte cu sens opus
Cuvinte care au aceeaşi formă şi înţeles diferit Cuvinte care au aceeaşi formă şi înţeles diferit
Fonetică Fonetică Fonetică
Sunete specifice limbii române Sunetele limbii române. Articularea vocalelor şi Sunetele limbii române. Vocale şi consoane
Despărţirea cuvintelor în silabe consoanelor (fără denumire) Despărţirea cuvintelor în silabe la capăt de rând
Cuvinte alcătuite din una, două sau Silaba Propoziţia/ enunţul (fără teoretizări)
trei silabe, care nu conţin diftongi, Cuvântul
triftongi sau consoane redate în scris Despărţirea cuvintelor în silabe intuitiv, fără
prin grupurile de litere ce, ci, ge, gi, cunoaşterea regulilor
che, chi, ghe, ghi Propoziţia/ enunţul (fără teoretizări)
SUGESTII METODOLOGICE
Sugestiile metodologice au rolul de a orienta cadrul didactic în aplicarea programei şcolare
pentru proiectarea şi derularea la clasă a activităţilor de predare–învăţare–evaluare, în concordanţă cu
specificul acestei discipline.
Copilul va învăţa, prin metode adecvate vârstei, ceea ce îi este necesar pentru dezvoltarea sa
armonioasă la această etapă de vârstă şi pentru a face faţă cu succes cerinţelor şcolare.
La acest nivel de vârstă, cadrul didactic va urmări sistematic realizarea unor conexiuni între
toate disciplinele prevăzute în schema orară a clasei respective, creând contexte semnificative de
învăţare pentru viaţa reală.
Strategii didactice
Această etapă de şcolaritate reprezintă un moment important pentru stimularea flexibilităţii
gândirii, precum şi a creativităţii elevului.
În acest sens, cadrul didactic va insista pe trezirea interesului copilului pentru această disciplină
şi pe dezvoltarea încrederii în sine. Astfel, jocul didactic va predomina, asigurând contextul pentru
participarea activă, individuală şi în grup, care să permită exprimarea liberă a propriilor idei şi
sentimente. Tot ceea ce se întâmplă la „ora” de Comunicare în limba română ar trebui să se deruleze
sub forma unei suite de jocuri sau antrenamente amuzante, atât în cazul clasei pregătitoare, cât şi în
cazul claselor I şi a II-a. Din spaţiul clasei nu trebuie să lipsească jucăriile. De asemenea, accentul se
va pune pe spontaneitatea şi creativitatea răspunsurilor şi nu pe rigurozitatea ştiinţifică a acestora.
Prin reluări succesive şi prin utilizarea obiectelor, copilul ajunge să se corecteze singur, pe măsură ce
noţiunile devin înţelese şi interiorizate. Scrierea se va consolida treptat, pe măsură ce se dezvoltă
musculatura mâinii. În clasa pregătitoare, scrierea semnelor grafice va începe cu exerciţii de desenare
a unor elemente preluate din mediul înconjurător (beţişoare, cârcei de viţă-de-vie, bastoane, buline
etc.), continuându-se apoi cu scrierea lor pe foaie velină şi pe liniatură tip I.
Activitatea didactică se va desfăşura într-o interacţiune permanentă cu copiii, astfel încât să
răspundă intereselor acestora. Copiii vor fi stimulaţi să întrebe, să intervină, să aibă iniţiativă, să
exprime idei şi sentimente despre ceea ce învaţă.
O altă sugestie metodologică se referă la folosirea nonverbalului pentru intuirea conceptelor, fie
că e vorba de nume de obiecte sau de acţiuni, fie că e vorba de filtre de comunicare de tipul funcţiilor
limbii/actelor de vorbire. Dacă profesorul mimează acţiunea de a se ridica/sta jos atunci când enunţă
aceste activităţi, pentru elev va fi mult mai clar despre ce este vorba. În acelaşi context, învăţarea va fi
facilitată dacă elevii sunt stimulaţi să combine verbalul (ceea ce au receptat sau ceea ce exprimă) cu
limbajul corporal, vizual sau muzical.
Foarte importantă este şi învăţarea în context. Dezvoltarea competenţelor de comunicare are loc
în contexte de comunicare şi, bineînţeles, cu un scop inteligibil copiilor. În absenţa contextului, elevii
ajung să recite doar cuvinte şi fraze memorate fără să poată să le transfere apoi în alte situaţii. De
altfel, oricine învaţă mult mai bine dacă înţelege de ce învaţă ceea ce învaţă.
Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţământ. Se recomandă cu
prioritate metode moderne de evaluare precum: observarea sistematică a comportamentului elevilor,
centrarea pe progresul personal, autoevaluarea, realizarea unor proiecte care să valorifice achiziţiile
copiilor şi să stimuleze în acelaşi timp dezvoltarea de valori şi atitudini în contexte fireşti, sincretice,
adaptate vârstei. Este recomandabil ca evaluarea să se realizeze prin raportare la competenţele
specifice, evitându-se comparaţiile între elevi. De asemenea, evaluarea orientează cadrul didactic în
reglarea strategiilor de predare, pentru o mai bună adecvare la particularităţile individuale şi de vârstă
ale elevilor.
Procesul de evaluare valorifică şi experienţele de învăţare / competenţele dobândite de către
copii în contexte nonformale sau informale. Rezultatele elevilor vor fi înregistrate, comunicate şi
discutate cu părinţii. În întreaga activitate de învăţare şi evaluare va fi urmărit, încurajat şi valorizat
progresul fiecărui copil.
Prezentăm în continuare un exemplu de abordare integrată, în cadrul căruia activităţile de
învăţare au fost structurate astfel încât să concure la dezvoltarea de competenţe specifice, rămânând
totodată circumscrise unei teme accesibile şcolarului mic.