Universitatea de Ştiinţe Agricole

şi Medicină Veterinară – Ion Ionescu de la Brad din

Iaşi
Facultatea de Zootehnie
Specializarea: Nutriție și alimentație animală

Referat la disciplina
OPTIMIZAREA ALIMENTATIEI LA
MONOGASTRICE

Coordonator științific,
Prof.univ.dr.Daniel Simeanu
Masterand,
Bucur Constantin-Marius

Iași, 2019
 Tema referat
OPTIMIZAREA ALIMENTARII LA PORCUL GRAS
Contents
INTRODUCERE.............................................................................................................................................4

Importanta alimentarii si a optimizarii........................................................................................................4

1.OPTIMIZAREA- Scurt istoric......................................................................................................................5

2. OPTIMIZAREA ALIMENTATIE LA PORCUL GRAS.......................................................................................7

2.1. Parte teoretica..................................................................................................................................7

2.1.1.Gestionarea variabilelor.............................................................................................................7

2.1.2.Controlul hranei este esențial.....................................................................................................8

2.1.3.Temperatura, ca zonă de confort!..............................................................................................8

2.1.4.Suprafața podelei.......................................................................................................................9

2.1.5.Starea de sănătate a porcului.....................................................................................................9

2.1.6.Estimarea necesarului de nutrienți.............................................................................................9

2.2. Studiu de caz – Optimizarea alimentatiei la porcul gras.................................................................10

2.2.1.Ingrasarea pentru carne...........................................................................................................11

2.2.2.Ingrasarea pentru carne si grasime...........................................................................................12

2.2.3. Ingrasarea pentru grasime.......................................................................................................13

3. CONCLUZII.............................................................................................................................................14

Bibliografie................................................................................................................................................14
INTRODUCERE
Importanta alimentarii si a optimizarii

Profitabilitatea întreprinderilor comerciale din sectorul porcinelor este afectată de o varietate

de factori, cum ar fi :
- potențialul genetic al animalelor,
- mediul,
- consumul de furaje,
- disponibilitatea ingredientelor și
- prețurile de pe piață.

Astfel că, fiecare dintre acești factori trebuie luat în considerare în proiectarea sistemului de
alimentare și gestionare optimă și profitabilă. Strategia finală de hrănire poate fi diferită pentru
fiecare unitate de producție individuală și va varia, la rândul ei, în funcție de schimbarea
condițiilor de mediu, dar și de condițiile economice.
Nutritia si alimentatia influenteaza direct si evident nu numai nivelul productiilor animale
dar si reproductia, procesele de crestere si dezvoltare, starea de sanatate a animalelor si nu in
ultimul rand eficienta economica – obiectiv determinant in desfasurarea activitatii din zootehnie.
 
1.OPTIMIZAREA- Scurt istoric

Optimizarea reprezinta ansamblul de lucrări de cercetare operațională care urmărește

găsirea celei mai bune soluții pentru rezolvarea unei anumite probleme, cum ar fi
raționamentul, calculul care permite a găsi valorile unuia sau mai multor parametri ce
corespund maximului unei funcții.

Optimizarea reprezintă activitatea de selectare, din mulțimea soluțiilor posibile unei

probleme, a acelei soluții care este cea mai bună în raport cu un criteriu predefinit. Această
definiție implică existența următoarelor componente:
1. O problemă tehnică constând în calculul matematic al unei soluții;
2. Existența mai multor soluții pentru aceeași problemă;
3. Un criteriu de selectare a soluției optime.
Funcția obiectiv reprezintă expresia matematică a criteriului de optimizare. Aceasta
trebuie să reflecte eficiența economică a procesului și în același timp să răspundă
obiectivelor funcționării oricărui proces chimic: siguranța în exploatare și respectarea
condițiilor de calitate.
Problema de optimizare reprezintă o aplicație matematică de selectare a unei soluții,
dintr-o mulțime posibilă, pe baza evaluării funcției obiectiv. Foarte multe probleme din
domeniile matematicii, statisticii, ingineriei, economiei și științelor aplicate se pot formula
ca probleme de optimizare.
Cercetarea operationala a aparut în timpul celui de-al doilea razboi mondial, când liderii
militari au cerut inginerilor si matematicienilor sa studieze probleme legate de securitatea
convoaielor militare de nave împotriva submarinelor si a operatiilor de bombardare. În
prezent, cercetarea operationala este numita adesea si
„Stiinta managementului”, deoarece furnizeaza metode stiintifice si tehnice de luare a
deciziilor optime în management, prin care se pot determina cele mai bune cai de operare ale
unui sistem.
 Programarea liniara (PL) este o metoda matematica de optimizare cu aplicatii în diverse
domenii ca: industrie, agricultura, probleme de transport si repartitie, investitii, reclame,
finante. Scopul principal consta în determinarea alocarii optime a unor resurse, de care se
dispune în cantitati limitate, pentru a se obtine valoarea optima a unui anumit obiectiv, de
exemplu minimizarea costurilor de productie sau maximizarea profitului. Pentru rezolvarea
oricarei probleme de programare liniara trebuie creat un model matematic.
Metode de rezolvare a problemelor de programare liniara
Dupa crearea modelului matematic al problemei urmeaza rezolvarea ei adica
determinarea solutiei optime.
Exista mai multe metode de aflare a solutiei optime, printre care:
• Metoda grafica, ce se poate aplica doar pentru cazul în care modelul are doar doua
variabile de decizie x1 si x2.
• Algoritmul simplex, aplicabil la orice numar finit de VD, elaborat si aplicat de George B
Dantzig în 1947.
2. OPTIMIZAREA ALIMENTATIE LA PORCUL GRAS
2.1. Parte teoretica

2.1.1.Gestionarea variabilelor
 
Potrivit publicației Pork Gateway, provocarea oricărui producător este aceea de a
gestiona toate variabilele în așa fel încât productivitatea și profitabilitatea să fie optimizate. După
cum se știe, furajul reprezintă aproximativ 65-75% din costul total al producției de carne de porc
și aproximativ 75% din această cantitate este alimentată în faza de creștere a producției. O atenție
deosebită este necesară pentru a dezvolta un program de gestionare a alimentației, pentru a crește
potențialul de rentabilitate.
 
Potențialul maxim al porcului fără grăsime trebuie să fie cunoscut pentru a putea stabili
limita superioară a cerințelor zilnice de aminoacizi dar și de energie,  necesară acestui porc.
Există o variație foarte mare a factorilor care influențează porcul fără grăsime, pornind de la
potențialul genetic, sexul acestuia și până la disponibilitatea nutrienților, starea sănătății și
influența condițiilor de mediu. Dacă toți factorii de mediu și de nutriție au fost realizați în
parametri optimi, atunci va fi atinsă și capacitatea maximă de câștig, în cazul porcului fără
grăsime.
 
Țesuturile slabe sunt compuse din aproximativ 76% apă, 20% proteine și 4% lipide.
Standardul de grăsime este adesea folosit pentru a indica procentul de carne macră. Instalațiile de
ambalare pot avea propriile ecuații, pentru a calcula procentele slabe și vor indica acest lucru în
grila de clasificare a carcaselor.  Procentul de carne macră este calculat, în mod normal, din
măsurători ale grăsimii din partea de spate sau a zonei din jurul ochiului.
 
2.1.2.Controlul hranei este esențial
 
De aceea, controlul hranei animalului este foarte important. Atunci când doza de hrană este
măsurată pentru diferite valori de greutate, pot fi dezvoltate curbe de admisie pentru hrana
animalelor. Însă, limitarea unei astfel de abordări provine din faptul că prezicerea unui consum
viitor de hrană este complet dependent de condițiile în care au fost efectuate măsurătorile inițiale.
Atunci când este măsurat aportul de hrană, acesta se măsoară în general, prin determinarea
cantității de hrană care ”dispare”, ceea ce nu compensează risipa furajelor. Cantitatea de hrană pe
care un porc o risipește poate fi semnificativă și depinde de tipul de alimentare și de gestionare.
 
Pe de altă parte, predicția consumului de hrană este dificil de realizat, deoarece aportul de
hrană este afectat de un număr mare de factori. De exemplu, densitatea energetică a dietei va
avea impact asupra consumului de hrană. În general, creșterea densității energetice a dietelor
scade consumul de hrană, în timp ce scăderea densității energetice crește consumul de hrană.
Genotipul porcului influențează și el consumul de furaje.
 
Porcii selectați pentru un potențial îmbunătățit de carne macră vor consuma mai multe
furaje. Însă, porcii selectați pentru o eficiență slab îmbunătățită (câștig redus pe unitate de hrană),
tind să mănânce mai puțin și să aibă o creștere în greutate mai mică, deoarece selecția
accentuează eficiența slabă a carcasei și a hranei pentru animale. Factorii de mediu, cum ar fi
nivelul de spațiu din adăpost, temperatura aerului și starea de sănătate a animalului, toate acestea
au un mare impact asupra consumului de hrană.
 

2.1.3.Temperatura, ca zonă de confort! 

 
Porcinele au o zonă de confort în ceea ce privește temperatura mediului pe care o preferă,
denumită zona termoneutrală. Această zonă de confort variază de la aproximativ 16 C, la capătul
inferior, până la 28 C, la capătul superior, valabilă pentru optimizarea finisării suinelor. Porcii
care sunt adăpostiți sub această temperatură critică inferioară 16 C), vor consuma mai multă
hrană pentru a-și menține temperatura corpului. Creșterea consumului de hrană este estimată de
la aproximativ cca 80 gr pe grad, sub temperatura limită. Temperaturile moderat-scăzute nu vor
reduce ratele de creștere, dar din cauza unui consum mai mare de furaje, eficiența acestora va fi
mult mai slabă.
 
Dacă porcii sunt ținuți într-un mediu prea cald, admisia de hrană va fi redusă cu
aproximativ 30 gr., până la 60 gr. pe grad, peste temperatura limită. Rata de creștere este de
așteptat să scadă în medii fierbinți. Impactul temperaturii depinde de greutatea porcului. Porcii
mai mari sunt mai sensibili la temperaturi înalte decât porcii mai tineri, care sunt mai ușori, în
timp ce porcii mai mici sunt mai sensibili la pierderile de căldură; prin urmare, temperaturile mai
scăzute au un efect mai mare asupra porcilor mici, în comparație cu porcii mai mari.
 

2.1.4.Suprafața podelei
 
Suprafața de locuit de care are nevoie un porc depinde de dimensiunea  corpului acestuia
dar și de greutatea corporală. Reducerea cantității de spațiu pe cap de porc sub aceste valori
necesare este de natură de a reduce performanțele animalului. Astfel, pentru fiecare reducere de
3% a spațiului, creșterea zilnică și consumul zilnic de furaj se vor modifica cu aproximativ 1%
pentru porcii crescuți în hambare.
 

2.1.5.Starea de sănătate a porcului

 
Starea de sănătate a porcilor poate avea un efect dramatic asupra performanței acestora.
Deși starea bolii este greu de măsurat obiectiv, o impresie generală asupra sănătății porcilor
poate fi obținută, de obicei, prin profilarea bolii prin utilizarea serologiei. Este foarte probabil să
se înregistreze o stare de sănătate mai mare în fermele care aplică biosecuritate stringentă,
proceduri de izolare strictă, curățarea minuțioasă a grupurilor de porci, etc. Porcii expuși unor
condiții de sănătate proaste cresc mai lent, consumă mai puțin hrană, și au o conversie mai slabă
a hranei, decât suinele sănătoase.
 

2.1.6.Estimarea necesarului de nutrienți

 
Când se cunoaște rata de creștere a porcului, atunci se poate estima cât de multă carne
macră va avea și cât de multă grăsime va produce acesta, într-o anumită perioadă de timp, sau cât
va lua în greutate într-un anumit interval. Cantitatea zilnică de proteine (aminoacizi), și energia
necesară pentru adaptarea acestor creșteri în greutate poate fi apoi estimată pe baza relațiilor
biologice care există în utilizarea nutrienților alimentari pentru creșterea țesutului. De exemplu,
un gram de proteină conține aproximativ 0,07 grame de lizină, iar eficiența utilizării lizinei
pentru obținerea de proteine este estimată la aproximativ 58%. Prin urmare, pentru a obține un
gram de proteină, este nevoie de 0,12 grame de lizină digerabilă.
 
Cerințele pentru alți aminoacizi pot fi calculate într-un mod similar. Totuși, în practică,
cerințele altor aminoacizi sunt exprimate ca procent în raport cu lizina. Lizina este în mod
obișnuit primul și cel mai limitativ aminoacid din dieta porcului, ceea ce înseamnă că acesta este
primul aminoacid care trebuie suplimentat pentru a satisface cerințele porcului. Exprimarea
cerinței pentru ceilalți aminoacizi, în raport cu lizina (de exemplu, lizina este setată la 100%),
ușurează calcularea acestor cerințe în orice stadiu de creștere.
 
Gradul de digestibilitate al aminoacizilor din furaje este un alt factor important de luat în
considerare în formularea dietelor. Aminoacizii sunt digerați în intestinul subțire și
digestibilitatea ingredientelor alimentare poate fi determinată prin măsurarea aminoacizilor la
capătul intestinului subțire. Scăderea porțiunii nedigerate a aminoacizilor la sfârșitul acestuia, din
aportul total de aminoacizi, oferă o estimare a aminoacizilor digerați. Digestibilitatea poate fi
apoi calculată din fracția aminoacizilor digerați în raport cu aportul total de aminoacizi. Această
valoare este apoi standardizată pentru aminoacizii pe care un animal însuși îi pierde (numiți
pierderi endogene), în efortul de a digera hrana. Aceste pierderi includ secreții de enzime, celule
intestinale care sunt eliminate în timpul tranzitului digestiv.

2.2. Studiu de caz – Optimizarea alimentatiei la porcul

gras
 2.2.1.Ingrasarea pentru carne (timpurie) este cel mai convenabil din
punct de vedere economic si se poate practica cu succes in exploatatiile familiale, deoarece
porcii ating la varsta de 7-8 luni greutatea de 100-110 kg/cap.

Ingrasarea timpurie are avantajul ca porcii in varsta de de 3-4 luni sunt supusi unui proces
intens de crestere si ingrasare. De asemenea prin ingrasare timpurie se obtine o carne gustoasa cu
mai putina grasime.

Pot fi supusi acestui sistem de ingrasare purceii proveniti din rase precoce cu un potential
mare de crestere si dezvoltare. In exploatatiile familiale sunt ingrasati in acest sistem, porcii albi,
care au la baza Marele Alb sau metisi acestora cu rasa Landrace.

La varsta de 3 luni, cand au greutatea de 28-30 kg purceii sunt trecuti la categoria porci la
ingrasat.

Hrana de baza trebuie sa fie concentaratele (uruieli de cereale), completate cu nutreturi

proteice (faina de carne, srot de floarea soarelui sau soia, lapte degresat sau zer), cu vitamine,
saruri minerale sau nutreturi combinate. Nutreturile suculente sau masa verde pot constitui doar
un supliment  de hrana, pentru a stimula digestia. Coeficientul de digestibilitate al furajelor
trebuie sa de peste 85%. Orzul trebuie sa detina ponderea in amestecul de concentrate in perioada
de crestere si ingrasare.

La inceputul perioadei de ingrasare trebuie sa asiguram 110 g proteina digestibila pentru

fiecare UN (unitate nutritiva)

Prima faza de ingrasare trebuie sa asigure cresterea in greutate de la 30 kg la 70 kg. In

acesta faza grasunii depun 450 grame spor / cap / zi cu un consum specific de 3 UN / kg spor.
Amestecul retetei furajere de 100 kg, in aceasta faza, este alcatuit din: 30 kg uruiala porumb; 43
kg uruiala de orz; 11 kg uruiala de mazare; 13 kg faina de carne; 2 kg faina de oase; 1 kg sare.
Prima faza se incheie la varsta de 5-6 luni.

Faza a doua de ingrasare se realizeaza de la greutatea de 70 kg si pana la 110 kg. Ritmul

de crestere a porcilor in faza asta este mai intens, iar sporul obtinut  se face pe baza depunerii de
carne in carcasa si mai putina grasime. Aceasta faza dureaza aproximativ 60-70 de zile. Rezulta
un spor lunar de 18-20 kg. Sporul se realizeaza cu un consum specifc de 4-5 UN / kg spor.
Amestecul retetei furajere de 100 kg, in aceasta faza, este alcatuit din: 40 kg uruiala porumb; 32
kg uruiala de orz; 12 kg uruiala de mazare; 10 kg faina de carne; 5 kg faina de lucerna; 1 kg sare.
Prima faza se incheie la varsta de 5-6 luni. Amestecul se poate da sub forma uscata sau umeda,
fractionat sau la discretie, in hranitoare automate.

2.2.2.Ingrasarea pentru carne si grasime

Sistemul de ingrasarea pentru carne si grasime (mixta) are o practica indelungata in

Transilvania si are ca scop obtinerea de carne frageda, cu fibra musculara fina si bine impanata
cu grasime. Ingrasarea mixta se recomanda numai pentru consumul gospodaresc deoarece
satisface necesitatile traditionale si reprezinta principala preocupare pentru a avea carne si
preparate de carne conservate tot timpul anului.

La ingrasarea mixta se folosesc grasuni  de la rasele mixte precum Albul de Banat,

Bazna, Marele Alb, metisii acestora si chiar metisii proveniti din rasa Mangalita.

La ingrasare mixta exista o perioda de pregatire si una de ingrasare.

In perioada de pregatire se recomanda ca in timpul iernii ratiile sa fie compuse din 50%
cereale, 45% cartofi; si 5 % faina de lucerna sau 75% amestec de cereale, 20 % sfecla si
bostanoase si 5 % faina de lucerna. In timpul verii ratia se constituie 75-80% amestec de
concentrate si 20-25% nutret verde administrat in adapost sau pasune. Cartofii se administreaza
fierti in amestec cu concentratele dupa ce apa in care au fost fierti  a fost indepartata. In perioada
de pregatire se asigura 110 grame proteina digestibila pentru fiecare UN. Consumul specific este
de 4UN / kg spor, iar sporul zilnic de 500 grame.

In perioada de ingrasare se distinge doua etape de ingrasare.

In etapa I, ingrasarea are loc de la 70 kg la 110 kg cu furaje ieftine precum bostanoasele

si cartofii care ajun pana la 50% din ratie iar restul necesarului se completeaza  cu amestec de
concentrate si saruri minerale. Se asigura 95 g PD (proteina digestibila) / 1UN.
 In etapa II, ingrasarea are loc de la 110 kg la 140-160 kg, in care ponderea in ratie o detin
concentratele. Suculentele se inlocuiesc cu porumb si orz. Se asigura 75 g PD (proteina
digestibila) / 1UN.

Metoda mixta se preteaza pentru obtinerea produselor traditionale de carne in sistem

gospodaresc. 

 2.2.3. Ingrasarea pentru grasime

Ingrasarea pentru grasime (tarzie) este o ingrasare de recondtionare pentru valorificarea

vierilor si scroafelor care si-au incheiat activitatea de reproductie.

Reconditionarea se realizeaza pe o durata de 3-4 luni timp in care se obtin sporuri de 800-
900 grame / zi, cu un consum de peste 5,5 UN / kg spor.

In perioada de pregatire, care dureaza 30 de zile se vor consuma furaje ieftine din
gospodarie format din 65% suculente 15% faina de lucerna si 20 % concentrate.

In perioada de ingrasare, care dureaza 50-60 de zile, se reduc suculente si creste progresiv
adausul de concentrate. Trebuie sa asigure 7,5 UN / zi si 60-90 grame PD / UN.

In perioada de finisare, care dureaza 20-30 de zile, creste procentul de concentrate din
ratia furajera pana la  peste 80%.
3. CONCLUZII

 Nutritia si alimentatia influenteaza direct si evident nu numai nivelul productiilor

animale dar si reproductia, procesele de crestere si dezvoltare, starea de sanatate a
animalelor si nu in ultimul rand eficienta economica – obiectiv determinant in
desfasurarea activitatii din zootehnie.

 Urmarind de aproape optimizarea alimentatiei suinelor se urmareste maximizarea

rezultatelor(profit, dezvoltare economica, cresterea competitivitatii exploatatiei
agricole) cu minimizarea resurselor (material, capital uman, financiare si de timp).

 Optimizarea alimentatiei previne imbolnavirea animalelor, imbunatatind starea de

sanatate generala a animalelor.

Bibliografie
“Nutritie si alimentatie animala”, Petru Halga, Teona Avarvarei, Ioan Mircea Pop, Viorica Popa
www.gazetadeagricultura.info/carti-cresterea-animalelor/zootehnie-generala/10938-nutritie-si-
alimentatie-animala.html

www.resist.pub.ro/Cursuri_master/OS/OS_Curs_06.pdf

www.meat-milk.ro/optimizarea-finisarii-suinelor-2

www.stiriagricole.ro/ferma-de-familie-cresterea-porcilor-pentru-carne-hrana-si-apa-2286.html