Câmpul asociativ al cuvântului TEATRU

Mi-am pus o mască și-am ieșit în lume,

Să fiu și eu în rând cu ea, 
Dar nu-nțeleg de ce anume,
La orice pas, îmi tot cădea.

Mi-am cumpărat o nouă mască,

Zic, poate ea îmi va purta noroc?!
E mult mai scumpă, mai frumoasă!
Dar și aceasta mi-a căzut pe loc.

Am încercat din nou, a treia oară.

Ieșit-am rușinată la lumină,
Dar sufletu-ncepuse să mă doară
Și m-am simțit pe loc străină.

Mi-am aruncat în grabă masca

Și am privit lumea altfel,
Atât de sumbră și prostească,
Luptându-se ca-ntrun duel.

Dar am găsit și oameni care

Erau la fel, de teapa mea.
Atunci am înțeles că fiecare,
Ar trebui s-arunce masca sa.
-Ce emoţii aţi avut în timpul audierii acestor versuri?
-Oare noi purtăm nişte măşti?
-Găsiţi un sinonim pentru expresia : A purta o mască
-Unde oamenii de-a dreptul poartă măşti sau joacă roluri?
-Astăzi vom vorbi despre teatru.
Pentru început vă propun să descifraţi sensul cuvîntului teatru cu ajutorul
dicţionarului.
TEÁTRU, teatre, s. n. I. 1. Clădire sau loc special amenajat în vederea
reprezentării de spectacole; p. ext. instituție de cultură care organizează
spectacole.2.Spectacol, reprezentație dramatică.
Caracteristicile artei teatrale:
 1.Are un caracter sincretic îmbinînd mai multe tipuri de comunicare: vizuală,
auditivă, paraverbală, nonverbal.
2.Modul de expunere predominant este dialogul dramatic care poate alterna în
monolog. Aici, déjà, se adaugă şi celelalte două moduri cunoscute: descrierea şi
naraţiunea, pe care le găsim în lista de personaje şi în indicaţiile scenice.
3.Dialogul este marcat de obicei de o interogaţie.Replicile pot fi scurte, laconice
sau ceremonios ample (realizate prin alternarea timpurilor verbale, exclamaţii,
pauză în rostire).
De multe ori în viaţă ceea ce vorbim, sau ceea ce facem nu coincide cu ceea ce
simţim. Măştile ne urmăresc, iar existenţa noastră se transformă într-o scenă de
teatru.
Pornind de la afirmaţia:
“ Lumea e un teatru, iar noi sîntem actori, formulaţi argumente care ar susţine
sau nu acest citat.
Trezindu-ne dimineaţa ne luăm o mască, celelalte stau cuminţi, îşi aşteaptă
timpul. Le perindăm pe toate pe parcursul zilei, una la şcoală, alta acasă, alta la
magazin, şi doar uneori, cu noi înşine sîntem sinceri. În această învălmăşeală a
secolului XXI, nu uitaţi să scoateţi măştile, pentru a nu vă pierde adevărata
faţă.
Viaţa mea de-ar fi un teatru
Şi ar spune tot ce tăinui
Eu aş fi cu totul alta,
Aş putea să mă destăinui…

Gura mea ar fi o scenă

Şi cuvintele- actori,
Ce-or juca în nopţi cu lună
Pînă se arată zorii.

Iar prin cele ce-o să joace

Să reflecte-ntr-o făclie,
Tot ce-n sufletul meu zace,
Tot ce-I mort să reînvie….